37.III.
Tulburarea aptitudinilor motorii  Elementul esenţial al tulburării de dezvoltare a coordonării îl constituie o deteriorare considerabilă în
Tulburarea specifică de dezvoltare a funcţiei motorii (F82) (ICD 10)
Tulburarea de dezvoltare a coordonării (DSM IV)
Principala trăsătură caracteristică a acestei tulb e o afectare serioasă în dezv coordonării motorii, ce nu
poate fi atribuită exclusiv unei retardări intelectuale generale sau unei tulb neurologice specific congenital sau
dobândită (alta decât cea care poate fi implicată în anormalitatea de coordonare).
Unii copii au întârzieri în comportamentul motor care duc la neîndemânare în activitatea şcolară sau
în joc. Această stare este denumită tulburare de coordonare în cursul dezvoltării.
Mai e cunoscută şi ca sindromul copilului neîndemânatic sau dispraxia motorie specifică
Copii pot efectua toate mişcările normale, dar coordonarea este insuficientă. Ei dezvoltă cu întârziere
aptitudini motorii, de ex. de a se îmbrăca-dezbrăca, plimba, mânca. Au tendinţa de a sparge obiecte şi nu fac faţă
lucrului manual şi jocurilor organizate. Pot avea dificultăţi la scris, desenat, copiat.
Testarea pentru QI arată adesea scoruri verbale bune, dar performanţe scăzute.
Deseori lipsa de îndemănare motorie este asociată cu o performanţă scăzută la testele cognitive vizual-spaţiale.
Aceşti copii sunt adesea prezentaţi psihiatrului pt o tulb emoţională secundară. Se va explica atât
copilului cât şi familiei şi profesorilor, natura pr. Instruirea de tip special poate creşte încrederea în sine a
copilului. Uneori poate fi necesară excluderea copilului din jocuri organizate sau alte activităţi şc. ce necesită
coordonare motorie. Cu t. ap. de obicei o ameliorare.
Îndreptar diagnostic conform ICD 10:
Coordonarea motorie a copilului sau mişcările sale motorii fine sau mai grosiere trebuie să fie
semnificativ sub nivelul aşteptat pentru vârsta şi inteligenţa general a copilului.
Cea mai bună evaluare se poate face pe baza unui test standardizat de coordonare motorie fină şi
grosieră şi aplicat individualizat.
Dificultăţile de coordonare trebuie:
- să fi fost prezente foarte devreme în dezvoltare (adică să nu constituie un deficit dobândit)
- să nu fie o consecinţă direct a unui defect de vedere, auz sau a unei tulburări neurologice diagnosticabile.
Extensia gradului în care tulburarea implică în principal coordonarea fină sau grosieră variază, iar
patternul particular al disabilităţilor motorii variază cu vârta. Astfel:
-etapele dezvoltării motorii pot fi întârziate şi se mai pot asocia dificult de vorb (în special implicând articul cuv)
-copilul mic poate fi stângaci în învăţ mersului, învaţă greu şi încet să alerge, să sară, să urce şi să coboare scările
-există dificult în a-şi lega şireturile la pantofi, de a încheia şi a descheia nasturi, de a arunca şi prinde mingi
-copilul poate fi neîndemânatic în mişcările grosiere sau fine, tinde să scape din mână lucruri, să se poticnească,
să se lovească de obstacole, iar scrisul de mână este afectat
-abilitatea de a desena este slabă, copiii cu această tulburare sunt aproape incapabili să folosească culorile, să
utilizeze jucării tip construcţie, să construiască modele, să joace mingea şi să deseneze hărţi inteligibile.
În cele mai multe cazuri, o examinare clinică amănunţită relevă imaturităţi ale dezvoltării
neuromotorii, ca de ex. mişcări coreiforme ale membrelor nesusţinute, mişcări în oglindă şi alte trăsături motorii
asociate, ca şi semne de incoordonare motorie a mişcărilor fine şi grosiere (descrise în general ca semne
neurologice minore din cauza prezenţei lor la vârste foarte mici şi lipsei de localizare).
Reflexele osteo-tendinoase pot fi crescute sau scăzute bilateral, dar nu asimetric.
La unii copii pot apare dificultăţi şcolare, uneori severe, în unele cazuri există probleme socio-
emoţionale-comportamentale asociate, dar frecvenţa şi caracteristicile lor sunt puţin cunoscute.
Nu există nici o tulburare neurologică diagnosticabilă (cum ar fi o infirmitate motorie cerebrală sau o
distrofie musculară). În unele cazuri există totuşi un istoric de complicaţii perinatale ca de exemplu o greutate
foarte scăzută la naştere sau naştere prematură foarte precoce.
Sindromul de neîndemânare a copilului a fost deseori etichetat ca “disfuncţie cerebrală minimă”, dar
acest termen nu este recomandat deoarece are înţelesuri diferite şi contradictorii.
Include:
 sindromul de neîndemânare a copilului
 tulburarea de dezvoltare a coordonării
 dispraxia de dezvoltare
Exclude:
- anormalitatea mersului şi mobilităţii (R26.-)
- lipsa coordonării (R27.-) secundară fie retardării mentale (F70-F79) fie unei tulburări specific neurologice
diagnosticabile (G00-G99)
Elemente de diagnostic conform DSM IV:
dezvoltarea coordonării motorii (criteriul A).
 Diagnosticul este pus numai dacă deteriorarea interferează semnificativ cu performanţa şcolară sau cu
activităţile vieţii cotidiene (criteriul B).
 Diagnosticul se pune numai dacă dificultăţile de coordonare nu se datorează unei condiţii medicale
generale (de ex., paralizie cerebrală, hemiplegie sau distrofie musculară), iar criteriile pentru tulburarea de
dezvoltare pervazivă nu sunt satisfăcute (criteriul C).
 Dacă este prezentă retardarea mentală, dificultăţile motorii sunt în exces în raport cu cele asociate de regulă
cu aceasta (criteriul D).
Manifestările acestei tulburări variază cu etatea şi cu dezvoltarea. De exemplu:
-copii mai mici pot prezenta stângăcie şi întârzieri în atingerea jaloanelor de dezvoltare motorie (de ex., mers,
târât, aşezat, înodatul şireturilor la pantofi, încheierea nasturilor la cămaşe, încheierea fermoarului la pantaloni)
-copiii mai mari pot prezenta dificultăţi în aspectul motor al asamblării unor jocuri, al construirii după modele, al
jocului cu balonul, al desenatului sau scrisului.
Criteriile de diagnostic pentru tulburarea de dezvoltare a coordonării (DSM IV):
A. Performanţa în activităţile cotidiene care necesită coordonare motorie e substanţial sub cea expectată, date
fiind v. cronologică a pers. şi inteligenţa măsurată. Acesta se poate manifesta prin întârzieri marcate în atingerea
reperelor de dezv psihomot (de ex., mers, mers de-a buşilea, târât, şezut), prin scăparea din mână a lucrurilor,
prin “neîndemânare”,„stângăcie", prin perform redusă în sport sau prin scris de mână deficit (scris de mână urât)
B. Tulburarea de la criteriul A interferează semnificativ cu performanţa şcolară sau cu activităţile vieţii cotidiene
C. Tulb nu se datorează unei condiţii medicale generale (de ex., paralizie cerebrală, hemiplegie sau distrofie
musculară) şi nu îndeplineşte criteriile pentru o tulburarea pervazivă a dezvoltării.
D. Dacă este prez retardarea mentală, dificultăţile mot le depăşesc pe cele care se asociază de obicei cu aceasta
Notă de codificare: Dacă este prezentă o condiţie medicală generală (de ex., neurologică) sau un deficit senzorial,
condiţia se codifică pe axa III.
Elemente şi tulburări asociate
Problemele asociate frecvent cu tulburarea de dezvoltare a coordonării includ întârzieri şi în alte
jaloane nonmotorii. Tulburările asociate pot include tulburarea fonologică, tulburarea de limbaj expresiv şi
tulburarea mixtă de limbaj receptiv şi expresiv.
Prevalenţă
Preval tulb de dezv a coordonării a fost estimată a fi mai mare de 6% pentru copii din grupa de etate 5-11 ani.
Evoluţie
Recunoaşterea tulburării de dezvoltare a coordonării survine de regulă când copilul încearcă să
efectueze pentru prima dată sarcini precum alergatul, ţinutul în mână al cuţitului şi furculiţei, încheierea
nasturilor sau jocuri cu balonul.
Evol este variabilă. în unele cazuri, lipsa de coord se continuă în adolescenţă şi în perioada adultă.
Diagnostic diferenţial
Tulburarea de dezvoltare a coordonării trebuie să fie distinsă de deteriorările motorii datorate unei
condiţii medicale generale.
Poblemele de coordonare pot fi asociate cu tulburări neurologice specifice (de ex., paralizie cerebrală,
leziuni progresive ale cerebelului), dar în aceste cazuri există o leziune nervoasă precisă şi date anormale la
examenul neurologic.
Dacă este prezentă RM, tulburarea de dezvoltare a coordonării poate fi diagnosticată numai dacă
dificultăţile motorii sunt în exces în raport cu cele asociate de regulă cu RM.
Diagnosticul de tulburare de dezvoltare a coordonării nu este pus dacă sunt satisfăcute criteriile pentru
o tulburare de dezvoltare pervasivă.
Indivizii cu tulburarea hiperactivitate/ deficit de atenţie pot cădea, se pot lovi de, sau răsturna, diverse
obiecte, dar aceasta se datorează de regulă distractibilităţii şi impulsivităţii mai curând decât unei deteriorări mot
Dacă sunt satisfăcute criteriile pentru ambele tulburări, pot fi puse ambele diagnostice.
IV. Tulburări specifice mixte de dezvoltare (F83) (ICD 10)
Reprez o categorie maladivă reziduală inadecvat conceptualizată, dar necesară în care există o
oarecare combinaţie de tulb specifice ale dezv de vorbire şi limbaj, de abilităţi şcolare şi/sau ale funcţiei motorii,
dar în care nu predomină nici una din variantele de mai sus ca să constituie motiv suficient de prioritate diagn
Este obişnuit pentru fiecare tip de tulburări de mai sus menţionate de a fi asociate cu unele grade de
afectare general a funcţiilor cognitive.
Această categorie trebuie utilizată numai când există o suprapunere substanţială, deci când există
disfuncţii întrunind criteriile a 2 sau mai multe stări de la F80.-, F81.- şi F82.