Stimate frate creștin,

Viața ne duce pe margini de prăpăstii, prin munți pustii, prin nopți adânci fără iubire.
Trăim mereu cu speranța că va veni într-o zi dimineața. În loc de asta, suntem iarăși loviți fie
de o boală nemiloasă, fie de trădarea cuiva drag. Și odată cu vremea ce trece prin istovitorea
noapte a vieții, devenim și noi parcă tot mai străini și mai singuri...
În vremea tinereții, credeam că viața ne stă înainte și suntem stăpâni pe rosturile ei.
Astăzi, înfășurați în patimi și apăsați sub poveri grele, ne simțim atât de slabi în fața a tot ce
ne-ar putea aduce viața... O, ce străini suntem în lumea aceasta și ce aproape și necunoscută e
ziua când o vom părăsii... Rănile vieții ne dor, întunericul și tăcerea de dincolo ne tulbură;
cine oare, cine ne-ar putea ajuta?
Din lumea aceasta nimeni, însă odată de mult, Mântuitorul Isus Hristos a părăsit cerul
și a coborât în lumea durerilor noastre. Oamenii însă au iubit întunericul și păcatul, și l-au
respins pe Fiul lui Dumnezeu. De atunci răsună peste veacuri cuvintele evanghelistului: ,,a
venit la ai Săi și ai Săi nu L-au primit, dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în
numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu.” O, ce har; Fiul lui Dumnezeu
s-a făcut Fiu al Omului, ca noi să putem devenii fii ai lui Dumnezeu.
N-ai vrea să fi și tu un fiu al lui Dumnezeu? Recunoaște astăzi în inima ta că nu poți
trăi viața și veșnicia fără El. Cere-ți cu umilință iertate pentru tot drumul trăit în păcate și
aruncă în mâna lui de Tată toate neputințele tale. El cu drag te primește și pe Tine fratele meu,
așa cum m-a primit și pe mine.
Dacă însă în drumul tău faci voia diavolului, atunci să știi lămurit că ești în împărăția
lui, și tot în împărăția lui numită iad, vei ajunge și după ce vei trece în veșnicie. Astăzi,
Dumnezeu însuși te cheamă și te așteaptă. Vino, căci vremea e târzie... mâine s-ar putea să nu
mai poți veni.
Câtă pace și mângâiere vei găsi în viața asta tristă... iar odată, când întunericul se va
lăsa peste anii tăi, Dumnezeu însuși te va primii la El acasă. Și astfel, vom fi totdeauna cu
Domnul!

„Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă!”

Matei 11:28