1. Cum se defineşte ştiinţa?

Ştiinţă
Prin ştiinţă înţelegem ansamblul sistematic de cunoştinţe veridice despre natură,
societate şi gândire, reproducerea, reflectarea generalizată şi abstractizată a realităţii.
Ştiinţa constituie factorul primordial al progresului. Prin studierea legilor obiective care
guvernează fenomenele, ştiinţa urmăreşte să prevadă desfăşurarea acestora.
În patrimoniul ştiinţei nu intră orice cunoştinţe, ci numai cunoştinţe esenţiale,
sistematizate, coerente din punct de vedere logic, certe şi necontradictorii, verificate de
practică. John Bernall (1901-1971, fizician englez consacrat şi ca teoretician al ştiinţei),
sublinia că, prin natura ei, ştiinţa trebuie să aibă şi un caracter explorativ. Ştiinţa, ca
formă specifică a conştiinţei sociale, cuprinde un sistem de cunoştinţe care ia naştere şi
se dezvoltă pe baza practicii social-istorice. Acest sistem reflectă adecvat legile
obiective ale unui domeniu determinat al realităţii sub forma unor teorii în care se
structurează logic noţiunile, categoriile, principiile în care se reflectă sintetic
dezvoltarea cunoştinţelor. ştiinţa lărgeşte necontenit posibilităţile de acţiune ale
societăţii, punându-i la îndemână informaţii asupra unor fenomene şi procese care
păreau cunoscute sau care scăpaseră de multe ori sesizării directe.
Finalitatea practică este o notă definitorie a ştiinţei ca formă a conştiinţei sociale. Din
acest punct de vedere, ştiinţa reprezintă anumite analogii cu producţia materială.
Ştiinţa, datorită specificului ei de a putea reflecta realitatea obiectivă, de a prelucra şi
generaliza un imens material faptic prin metode raţional-abstracte şi datorită
independenţei sale relative, are posibilitatea de a juca un rol activ în soluţionarea
cerinţelor practicii, în optimizarea continuă a rezolvărilor pe care le dă.