CURS 6

1. Cum se defineşte testul?

Testul este definit o probă determinată, ce implică o sarcină de îndeplinit, identică pentru toţi
subiecţii examinaţi pe baza unei tehnici precise, în scopul aprecierii succesului sau eşecului sau
notării numerice a reuşitei . Sarcina poate fi relativă fie la cunoştinţele dobândite , fie la funcţii
senzori-motrice sau mentale

2. Ce instrument este testul în cadrul unei cercetări:?

- de înregistrare;
- de observare;
- de măsurare.

3. Ce se înţelege prin cercetarea operaţionala?

Cercetarea operaţională este o disciplină metodologică şi aplicativă, care urmăreşte să stabilească
indici sau criterii de eficacitate maximă a proceselor ce se desfăşoară în orice domeniu de activitate
şi să elaboreze procedee raţionale de organizare a activităţii în general.

4. Ce tip de metodă este studiul de caz:?

- metodă de investigare;
- metodă măsurare;
- metodă de interpretare.

5. Al cui subsistem este educaţia fizică?

- al didacticii;
- al psihologiei;
- al sociologiei.

6. Ce se înţelege prin act motric:?

Cea mai simpla miscare realizata prin muschii scheletici
Actele motrice sunt expresia cea mai simplă a reacţiilor adaptative ale individului la situaţiile
concrete în care el se află, din necesitatea dialogului cu natura, cu alţii sau cu sine.
7. Cum de mai numeşte actul motric?

8. Ce se înţelege prin acţiuni motrice?

O inlatuire/ ansamblu de acte motrice
Acţiunile motrice sunt sinteze de acte motrice care răspund rezolvării unei sarcini imediate

9. Prezentaţi tipurile de analiză a mişcărilor umane.

A. Analiza calitativă
Prezintă două aspecte importante:
Analiza nominală, de identificare şi numire a componentelor mişcării.
Diferenţierea mişcărilor constă în stabilirea unui sistem de termeni pe baza căruia se face
recunoaşterea şi identificarea unei mişcări, aşa cum există ea. În biomecanică, în descrierea
mişcărilor se folosesc termeni ca: linear, unghiular, parabolic, circular, etc.
Analiza evaluativă, continuă analiza nominală pentru a diferenţia mişcările între ele după anumite
caracteristici.
Termeni comparativi ca: mai mare, mai înalt, mai rapid, mai precis sunt frecvent utilizaţi în
clasificarea evaluativă.
B. Analiza cantitativă se referă la stabilirea mărimii variabilelor mişcării.
Variabilele mişcării sunt cuantificate fie prin operaţii de numărare, fie de măsurare. Când
cantităţile pot fi descrise prin numărare, se numesc discrete, iar când nu pot fi descrise prin
numărare, ele se numesc continue.
Variabilele cantitative ale mişcărilor umane sunt: durata, spaţiul şi forţa.
Din variabilele de bază cantitative se derivă cantităţi măsurabile ca: viteza, acceleraţia, energia,
etc.
C. Analiza observaţională se referă la analiza realizată de cercetător a "performanţelor" reale,
a „modului de operare, a comportamentului în condiţiile fireşti ale concursului,
antrenamentului, ale terenului sau sălii.
D. Analiza pe baza înregistrărilor. Obiectivitatea observaţiei este asigurată de înregistrările
cât mai specifice realizate cu aparatură şi dispozitive adecvate (mecanice, electronice, optice).
E. Analiza pe baza "reducţiei" şi prelucrării datelor. Reducţia este transferarea datelor
inducţiei în aserţiuni cu caracter simplificat, generalizator. Datele înregistrate trebuie
transformate, grupate, sintetizate, condensate pentru a fi mai bine folosite.