46 Teste-grilă pentru admiterea la 1NM, avocatură şi notariat.

Drept civil

313. Proprietarul bunului mobil poate introduce împotriva comodatarului care refuză
restituirea bunului la scadenţă:
a) o acţiune imprescriptibilă extinctiv întemeiată pe calitatea sa de proprietar;
b) o acţiune prescriptibilă, prin care se urmăreşte valorificarea unui drept de creanţă;
c) numai o acţiune izvorâtă din contract.

314. Prescripţia extinctivă, în cazul acţiunii în răspundere civilă pentru paguba cauzată
prin fapta ilicită, începe să curgă:
a) numai de la data când păgubitul a cunoscut paguba;
b) de la data când păgubitul a cunoscut sau putea să cunoască paguba şi pe cel care răspunde
de ea;
c) de la data producerii faptei ilicite.

315. Forţa majoră reprezintă:

a) o împrejurare externă şi imprevizibilă;
b) o împrejurare externă, imprevizibilă, absolut invincibilă şi inevitabilă;
c) o împrejurare externă, extraordinară şi imprevizibilă.

316. Forţa majoră:

a) e o cauză de suspendare a cursului prescripţiei extinctive în cazul acţiunii de grăniţuire;
b) e o cauză de împlinire a termenului de prescripţie;
c) e o cauză de suspendare a cursului prescripţiei extinctive, în cazul acţiunii confesorii
întemeiate pe dreptul de servitute.

317. Efectul repunerii în termenul de prescripţie presupune:

a) darea unei hotărâri motivate de către organul de jurisdicţie competent;
b) anihilarea efectului extinctiv al prescripţiei;
c) socotirea prescripţiei extinctive ca împlinită, dat fiind că termenul de prescripţie a expirat.

318. în cazul mandatului iară termen dat mandatarului pentru vinderea unui bun,
prescripţia dreptului de a cere plata preţului obţinut curge:
a) de la data încetării contractului prin executarea obligaţiei asumate de mandatar;
b) de la data încheierii contractului;
c) de la împlinirea termenului de drept comun.

319. Prescripţia acţiunii copilului, prin care solicită instanţei obligarea părintelui său la
restituirea sumelor de bani încasate cu titlu de alocaţie pe timpul minorităţii, curge:
a) de la data când copilul a devenit major;
b) de la data încasării alocaţiei;
c) de la data solicitării sumelor de bani încasate şi nerestituite.

320. Au ca efect întreruperea cursului prescripţiei:

a) cererile de chemare în judecată sau de arbitrare;
b) cererile adresate notarului public pentru eliberarea unui titlu executoriu;
c) cererile adresate unor organe administrative necompetente.
Partea generală 47
321. Cererile de chemare In judecată întrerup cursul prescripţiei extinctive:
a) chiar dacă au fost introduse la un organ jurisdicţional necompetent;
b) dacă au fost făcute în scopul de a fi admise;
c) chiar dacă acţiunea a fost respinsă pentru motive de fond.

322. Sunt considerate motive temeinice care justifică repunerea în termenul de

prescripţie:
a) spitalizarea îndelungată a mamei ori tutorelui, care, în numele copilului, urma să introducă
acţiunea injustiţie;
b) arestarea titularului dreptului, fără posibilitatea desemnării unui mandatar;
c) eroarea de drept sau depăşirea culpabilă a termenului de acceptare a moştenirii.

323. Termenul de 30 de zile, stabilit de lege pentru repunerea în termenul de

prescripţie, are în vedere:
a) numai cererea de repunere în termenul de prescripţie;
b) numai acordarea din oficiu a repunerii în termenul de prescripţie;
c) atât cererea de repunere în termen, cât şi acordarea din oficiu a repunerii în termenul de
prescripţie.

324. Repunerea în termenul de drept comun al prescripţiei, reglementată de art. 2.522

C. civ., se distinge prin:
a) caracterul excepţional;
b) caracterul jurisdicţional;
c) caracterul legal.

325. Recunoaşterea expresă a dreptului, de către cel în favoarea căruia curge

prescripţia, poate rezulta din:
a) scrisoarea adresată creditorului prin care debitorul recunoaşte datoria;
b) trecerea datoriei în inventarul întocmit de moştenitorul debitorului;
c) cererea adresată de debitor creditorului, prin care solicită eşalonarea plăţii, executate
parţial până în acel moment.

326. Au caracterul de act începător de executare, care întrerupe prescripţia:

a) ordonanţa de poprire;
b) somaţia, în cazul executării directe;
c) executarea voluntară, în mod parţial, a obligaţiei de către debitor.

327. Neexecutarea sarcinii:

a) afectează valabilitatea actului juridic civil;
b) afectează eficacitatea actului juridic civil;
c) dă dreptul dispunătorului de a opta între a cere rezoluţiunea actului juridic civil sau a
pretinde executarea în natură a sarcinii.

328. Sarcina în favoarea unui terţ:

a) e o formă de manifestare a stipulaţiei pentru altul;
b) e o formă de manifestare a simulaţiei prin interpunere de persoană;
c) dă posibilitatea terţului beneficiar de a cere revocarea actului juridic civil pentru
neîndeplinirea sarcinii.
48 Teste-grilă pentru admiterea la INM, avocatură şi notariat. Drept civil
329. în cazul termenului suspensiv stipulat în favoarea debitorului:
a) executarea obligaţiei de către debitor înainte de scadenţă e o plată nedatorată;
b) până la împlinirea termenului, creditorul nu e îndreptăţit să ceară plata de la debitor;
c) înainte de împlinirea termenului, creditorul e îndreptăţit să ia măsuri conservatorii cu
privire la patrimoniul debitorului.

330. Constituie excepţii de la caracterul retroactiv al efectelor condiţiei, eveniente

conditione:
a) fructele culese de cel care a înstrăinat bunul rămân ale sale, astfel încât dobânditorul va
culege fructele numai din momentul îndeplinirii condiţiei;
b) actele de administrare făcute de cel care a înstrăinat pendente conditione se desfiinţează cu
efect retroactiv;
c) riscurile produse pendente conditione sunt în sarcina celui care a înstrăinat.

331. Condiţia, ca modalitate a actului juridic civil:

a) afectează existenţa dreptului subiectiv şi a obligaţiei corelative;
b) este un eveniment împlinit la data încheierii actului;
c) este un eveniment viitor şi sigur ca realizare.

332. Termenul suspensiv în actul juridic civil produce următoarele efecte:

a) creditorul este îndreptăţit să intenteze acţiunea oblică sau cea pauliană înainte de termen;
b) creditorul, până la îndeplinirea termenului suspensiv, nu poate cere plata de la debitor;
c) creditorul, înainte de împlinirea termenului suspensiv, nu poate opune debitorului
compensaţia sa.

333. Forţa majoră reprezintă o cauză de:

a) suspendare a cursului prescripţiei extinctive în cazul acţiunii confesorii, întemeiate pe
dreptul de servitute;
b) suspendare a cursului prescripţiei în cazul acţiunii în grăniţuire;
c) suspendare a cursului prescripţiei în cazul acţiunii negatorii.

334. Cauza falsă:

a) este un motiv de nulitate relativă, care poate fi invocată numai de vânzătorul de bună-
credinţă;
b) este o eroare asupra motivului determinant al încheierii actului juridic civil;
c) atrage nulitatea absolută a actului juridic, care poate fi invocată de orice persoană
interesată sau de instanţă din oficiu.

335. Conversiunea actului juridic civil:

a) este o condiţie necesară pentru exercitarea acţiunii în simulaţie prin deghizare totală;
b) este posibilă în cazul nulităţii absolute;
c) este un caz particular de novaţie prin schimbare de obiect.

336. Nulitatea absolută:

a) poate interveni şi în cazul nerespectării principiului specialităţii capacităţii de folosinţă;
b) operează de drept în cazul contractului de întreţinere, dacă este invocată de creditorul
obligaţiei de întreţinere şi în cazul împrumutului fără dobândă;
c) nu poate fi invocată de partea căreia îi este imputabil motivul de nulitate.
 Partea generală 49
337. Pentru a opera conversiunea actului juridic civil:
a) este necesar ca unele clauze cuprinse în act să fie anulate, iar altele menţinute;
b) este necesar ca actul să fie validat prin confirmare sau prin îndeplinirea ulterioară a
cerinţei legale nerespectate la încheierea lui;
c) actul socotit valabil trebuie să întrunească toate condiţiile de valabilitate, iar aceste
condiţii trebuie să se regăsească în chiar cuprinsul actului anulat.

338. Capacitatea de a încheia actul juridic civil:

a) este o condiţie esenţială, de fond, generală şi de eficacitate a actului juridic civil;
b) este o stare de drept, spre deosebire de discernământ, care este o stare de fapt;
c) este o parte a capacităţii civile.

339. Forma cerută ad validitatem a actului juridic civil:

a) este incompatibilă cu manifestarea tacită a voinţei;
b) dă posibilitatea terţului interesat de a nesocoti actul juridic invocat de părţile acestuia sau
de una dintre ele împotriva sa, în caz de nerespectare;
c) este un element esenţial, constitutiv al actului juridic civil.

340. în cazul în care condiţia suspensivă nu s-a îndeplinit:

a) toate drepturile constituite de debitor cu privire la bun se desfiinţează;
b) raportul juridic obligaţional nu ia naştere;
c) toate prestaţiile efectuate se vor restitui.

341. Sancţiunea nerespectării formei cerute adprobationem constă în:

a) nevalabilitatea actului juridic negotium iuris;
b) inopozabilitatea actului juridic civil;
c) imposibilitatea dovedirii actului juridic civil cu alt mijloc de probă.

342. în cazul termenului suspensiv, dacă:

a) debitorul execută obligaţia sa înainte de împlinirea termenului, el face o plată valabilă,
renunţând la beneficiul termenului;
b) până la împlinirea termenului, creditorul poate cere plata de la debitor;
c) după împlinirea termenului, creditorul nu poate opune debitorului compensaţia.

343. Condiţia rezolutorie este:

a) eveniment viitor şi sigur de a cărui realizare depinde naşterea actului juridic civil;
b) eveniment viitor şi nesigur care, până la realizarea lui, nu suspendă existenţa drepturilor
subiective şi a obligaţiilor corelative;
c) o modalitate a actului juridic care constă în a da, a face ori a nu face ceva, numai în
cuprinsul actului juridic cu titlu gratuit.
I .•

344. Pendente conditione, condiţia suspensivă produce următoarele efecte:

a) începe să curgă prescripţia dreptului la acţiune;
b) creditorul poate cere executarea obligaţiei, debitorul fiind ţinut de aceasta;
c) obligaţia nu se poate stinge prin compensaţie.
 50 Teste-grilă pentru admiterea la INM, avocatură şi notariat. Drept civil

345. Constituie excepţii de la principiul irevocabilităţii, în categoria actelor unilaterale:

a) încetarea contractului de concesiune;
b) retractarea renunţării la moştenire;
c) revocarea mandatului.

346. Conduce la vicierea consimţământului:

a) condiţia care afectează un act juridic civil;
b) ameninţarea care creează o temere serioasă;
c) dolul.

347. Minorul între 14-18 este prezumat că:

a) are discernământ juridic în curs de formare;
b) nu are discernământ din cauza stării de sănătate mintală;
c) este întotdeauna o persoană fizică cu deplină capacitate de exerciţiu.

348. Eroarea de fapt este:

a) falsa reprezentare a realităţii ce cade asupra normelor care determină natura actului juridic
civil ce se încheie;
b) falsa reprezentare a realităţii unor împrejurări care nu afectează valabilitatea actului juridic
civil;
c) falsa reprezentare a unei situaţii faptice la încheierea actului juridic civil.

349. Lipsa discernământului la încheierea actului juridic civil se poate datora:

a) unor tulburări vremelnice, ale minţii;
b) vârstei înaintate, când încheierea unui act juridic civil impune numirea unui curator;
c) alienaţiei sau debilităţii mintale.

350. Lipseşte intenţia de producere a efectelor juridice:

a) când manifestarea de voinţă s-a făcut sub o condiţie potestativă simplă;
b) când manifestarea de voinţă s-a făcut cu o rezervă mintală, cunoscută de destinatarul
acesteia;
c) când manifestarea de voinţă a fost făcută din pură complezenţă.

351. Prin excepţie, tăcerea valorează consimţământ la încheierea unui act juridic civil
când:
a) după obicei, tăcerea se consideră acceptare a succesiunii;
b) părţile, prin voinţa lor, stabilesc un asemenea înţeles al tăcerii;
c) succesibilul face un act de dispoziţie cu privire la un bun succesoral.

352. Există eroare esenţială asupra naturii juridice a actului, când una dintre părţi:
a) crede că se cumpără originalul unui tablou al unei personalităţi şi, în realitate, tabloul
reprezintă o copie;
b) crede că participă la încheierea unui anumit act juridic civil, iar cealaltă parte crede că
încheie un alt act juridic;
c) are în vedere că actul juridic civil are un anumit obiect, iar cealaltă parte crede că tratează
asupra altui obiect.
Partea generala 51
353. Dolul, viciu de consimţământ:
a) e o eroare provocată, nu spontană;
b) poate consta şi într-o inacţiune, în cazul numit reticenţă;
c) se presupune, adică cel ce pretinde că i-a fost viciat consimţământul nu trebuie să
dovedească acest fapt.

354. Dacă termenul este stabilit numai în favoarea debitorului, atunci:

a) debitorul poate plăti înainte de termen, de bunăvoie, dar nu poate fi obligat la aceasta;
b) debitorul poate cere executarea obligaţiei înainte de împlinirea termenului, fără ca
creditorul să se poată opune;
c) debitorul poate cere executarea înainte de termen, dar numai şi cu acordul creditorului.

355. Condiţia imposibilă în actul juridic civil:

a) constă într-un fapt care contravine regulilor de convieţuire socială;
b) desfiinţează actul juridic şi atunci când este suspensivă;
c) desfiinţează actul numai când este rezolutorie.

356. Suntem în prezenţa unei excepţii de la principiul forţei obligatorii dacă:

a) părţile au prevăzut o clauză de dezicere;
b) se acordă prin lege un termen de amânare generală a executării unor obligaţii contractuale
de către anumiţi debitori;
c) părţile au prevăzut posibilitatea reînnoirii contractului.

357. Constituie excepţii aparente de la principiul relativităţii efectelor actului juridic

civil:
a) cesiunea de creanţă;
b) novaţia;
c) delegaţia.

358. Nulitatea actului juridic:

a) lipseşte actul juridic de efectele care contravin normelor juridice;
b) priveşte încheierea actului juridic;
c) priveşte eficacitatea actului juridic.

359. Nulitatea absolută intervine când:

a) actul s-a încheiat în lipsa ori cu depăşirea capacităţii de folosinţă a persoanei juridice;
b) a lipsit consimţământul, şi lipsa lui se datorează lipsei discernământului;
c) actul s-a încheiat cu nerespectarea unei interdicţii care are ca scop protecţia unor interese
proprii.

360. Nulitatea relativă intervine:

a) când actul s-a încheiat în lipsa autorizaţiei prealabile cerută de lege pentru anumite acte de
dispoziţie;
b) când actul a fost făcut de interzisul judecătoresc;
c) când consimţământul este viciat prin eroare, doi, violenţă, leziune.
52 Teste-grilă pentru admiterea la INM, avocatură şi notariat. Drept civil _F
361. Invocarea nulităţii relative se face de către: 3
a) creditorii chirografari ai părţii ocrotite, pe calea acţiunii oblice; a
b) oricine are un interes juridiceşte ocrotit şi chiar din oficiu, de organul de jurisdicţie; b
c) de către succesorii părţii ocrotite, cu excepţia cazurilor în care dreptul la acţiune nu se
c]
transmite moştenitorilor.
365. Caducitatea se deosebeşte de nulitate, prin faptul că: 3'
362. Constituie excepţii de la principiul retroactivităţii efectelor nulităţii: a)
a) cazul căsătoriei desfăcute; b)
b) cazul copiilor dintr-o căsătorie anulată; c)
c) cazul posesorului de bună-credinţă care păstrează fructele.

363. Spre deosebire de nulitate, rezoluţiunea: 3 '

a) se aplică tuturor categoriilor de acte juridice; a)

b) se datorează neexecutării culpabile de către una dintre părţile contractului sinalagmatic, b)
când cealaltă parte şi-a executat obligaţiile; c)
c) se apreciază în cazul executării contractului.
37.
364. Inopozabilitatea se deosebeşte de nulitate, prin faptul că vizează: a) i
a) nerespectarea unor condiţii privind valabilitatea actului juridic; b)
b) doar actul juridic pentru care legea prevede anumite măsuri de publicitate;
c) în mod deosebit, părţile. b) i
a) operează ex mine;
374
b) presupune numai un act care nu a produs încă efecte;
c) presupune un act care nu este valabil încheiat. a)
b)
366. în categoria avânzilor-cauză intră, printre alţii, şi: c)
a) succesorii cu titlu universal ai părţilor;
b) reprezentanţii convenţionali ai părţilor; 37
c) toate persoanele care, după încheierea actului juridic, au contractat cu părţile acestuia. ;
a)
367. Excepţii reale de la principiul relativităţii efectelor actului juridic sunt, printre b)
altele: c)
a) contractul în favoarea unei terţe persoane;
376
b) promisiunea faptei altuia; a) c
c) reprezentarea. b) F
c) n
368. Obligaţia asumată sub condiţie:
a) suspensivă pur potestativă din partea debitorului este valabilă; 377.
b) rezolutorie cazuală este nulă;
c) pur potestativă din partea creditorului este valabilă.

369. în funcţie de întinderea efectelor sale, nulitatea se clasifică în:

a) nulitate de fond şi nulitate de formă;
b) nulitate totală şi nulitate parţială;
c) nulitate de drept şi nulitate judiciară. 378.
a) fa
b) fa
c) ai
 Partea generală 53
370. Clasificarea nulităţilor în absolute şi relative se face în funcţie de:
a) felul condiţiei de valabilitate neîndeplinită;
b) modul de valorificare;
c) natura interesului ocrotit.

371. Forma ad validitatem a actului juridic civil:

a) constă, în toate situaţiile, în întocmirea unui înscris autentic;
b) este incompatibilă cu manifestarea tacită de voinţă;
c) este cerută, printre altele, în cazul contractului de asigurare.

372. Nulitatea relativă:

a) poate fi acoperită prin confirmare, expresă sau tacită, de către cel ce o poate invoca;
b) poate fi invocată de orice persoană care are interes;
c) poate fi invocată numai în cadrul termenului de prescripţie extinctivă.

373. Nulitatea virtuală (tacită) este aceea care:

a) rezultă în mod implicit, neîndoielnic, din textul de lege;
b) rezultă în mod explicit dintr-un text legal;
c) se deduce, cel mai adesea, din modul de redactare a textelor.

374. Conversiunea actului juridic presupune, printre altele, îndeplinirea următoarelor

condiţii:
a) să existe identitate de părţi cu cele două acte juridice;
b) unul din acte să fie anulat efectiv şi parţial;
c) să existe un element de diferenţă între actul nul şi actul valabil.

375. Pot fi revocate în mod unilateral următoarele acte:

a) contractul de locaţiune încheiat pe o perioadă determinată;
b) donaţia între soţi;
c) contractul de depozit, de către deponent.

376. Nulitatea relativă interv ine în cazul:

a) dolului;
b) predecesului legatarului;
c) neîndeplinirii formalităţilor privind publicitatea imobiliară.

377. In funcţie de criteriul cunoaşterii sau necunoaşterii momentului când se va împlini

termenul, există:
a) termen cert;
b) termen suspensiv;
c) termen voluntar.

378. Dacă debitorul execută plata înainte de împlinirea termenului:

a) face o plată nedatorată;
b) face o plată perfect valabilă;
c) are dreptul de a cere restituirea prestaţiei efectuate ca plată.
 54 Teste-grilă pentru admiterea la INM, avocatură şi notariat. Drept civil

379. Creditorul, înainte de împlinirea termenului:

a) nu poate opune debitorului, compensaţia;
b) poate cere plata, dacă termenul este în favoarea debitorului;
c) poate intenta acţiunea oblică.

380. Creditorul, pendante conditione:

a) poate face acte de conservare a dreptului său;
b) nu poate cere şi obţine garanţii;
c) nu poate cere executarea obligaţiei de către debitor.

381. Condiţia, ca modalitate a actului juridic civil, în funcţie de cauza de care depinde
realizarea sau nerealizarea evenimentului, se clasifică în:
a) condiţie mixtă;
b) condiţie suspensivă;
c) condiţie cauzală.

382. Condiţia pur potestativă este condiţia:

a) a cărei realizare sau nerealizare depinde de voinţa unei persoane determinate;
b) a cărei realizare sau nerealizare depinde exclusiv de voinţa unei singure părţi;
c) a cărei realizare sau nerealizare depinde de voinţa unei părţi şi de fapte exterioare.

383. Condiţia mixtă este acea condiţie a cărei realizare depinde de:
a) hazard;
b) voinţă uneia sau a celeilalte părţi a actului juridic;
c) voinţa unei părţi şi a altei persoane.

384. Condiţia negativă este acea condiţie care:

a) afectează existenţa actului juridic printr-un eveniment ce urmează să nu se îndeplinească;
b) afectează naşterea dreptului şi obligaţiei;
c) constă într-un eveniment sau fapt ce nu se poate realiza, fie sub aspect fizic, fie sub aspect
juridic.

385. în cazul în care condiţia rezolutorie s-a îndeplinit:

a) actul juridic se consolidează, fiind socotit, de la încheierea lui, ca pur şi simplu;
b) actul juridic este desfiinţat cu efect retroactiv;
c) părţile se află în aceeaşi situaţie în care s-ar fi aflat dacă nu ar fi încheiat actul juridic.

386. în materia violenţei, ca viciu de consimţământ:

a) temerea insuflată celui ameninţat trebuie să fie considerabilă şi actuală;
b) ameninţarea să provină de la un cocontractant;
c) sancţiunea care intervine este nulitatea absolută a actului juridic.

387. Constituie principii generale ale efectelor prescripţiei extinctive:

a) stingerea, odată cu prescripţia dreptului la acţiune privitor la un drept principal, şi a
dreptului la acţiune care are în vedere un drept accesoriu;
 Partea generală 55
b) dreptul la acţiune privitor la fiecare prestaţie, în cazul în care debitorul este obligat la
prestaţii succesive, se stinge printr-o prescripţie deosebită, separată.
c) prescripţia dreptului la acţiune privind drepturile accesorii atrage prescripţia dreptului la
acţiune privind un drept principal.

388. Determinarea domeniului prescripţiei extinctive implică:

a) determinarea drepturilor subiective ale căror drepturi la acţiune se sting prin executare,
înăuntrul termenelor de prescripţie;
b) determinarea drepturilor subiective ale căror drepturi la acţiune nu se sting prin neexe-
cutarea lor, oricât timp ar dura această neexecutare;
c) determinarea drepturilor subiective ale căror drepturi la acţiune se sting prin neexecutare,
înăuntrul termenelor de prescripţie.

389. Criterii de determinare a domeniului prescripţiei pot fi:

a) natura şi caracterul drepturilor subiective;
b) siguranţa oferită titularilor drepturilor subiective;
c) corelaţia dintre drepturile subiective.

390. Constituie acţiuni reale imprescriptibile extinctiv:

a) acţiunea de partaj;
b) acţiunea în grăniţuire;
c) acţiunea confesorie întemeiată pe dreptul de uzufruct.

391. Sunt prescriptibile extinctiv acţiunile:

a) întemeiate pe plată nedatorată;
b) în principiu, cele prin care se valorifică drepturi reale accesorii;
c) de partaj.

392. Constituie excepţii de la principiul imprescriptibilităţii drepturilor personale

nepatrimoniale:
a) acţiunea în tăgăduirea paternităţii, atunci când este promovată de mamă;
b) acţiunea în stabilirea paternităţii, atunci când este promovată, după decesul copilului, de
către moştenitorii acestuia;
c) acţiunea negatorie.

393. Termenul de prescripţie extinctivă se deosebeşte de termenul de decădere prin

faptul că:
a) termenul de prescripţie poate fi convenţional, judecătoresc şi legal;
b) împlinirea termenului de prescripţie atrage stingerea (pierderea) a însuşi dreptului
subiectiv;
c) termenele de prescripţie sunt mai numeroase decât cele de decădere.

394. Termenele de prescripţie, în funcţie de sfera lor de aplicare, se clasifică în:

a) termene prevăzute de Codul civil şi de alte acte normative;
b) generale şi speciale;
c) termene de prescripţie a dreptului la acţiune şi de a cere executarea silită.
 56 Teste-grilă pentru admiterea la INM, avocatură şi notariat. Drept civil

395. Forţa majoră reprezintă, după caz, o cauză:

a) de amânare a începutului cursului prescripţiei extinctive;
b) de suspendare a prescripţiei extinctive;
c) temeinică, de repunere în termenul de prescripţie extinctivă.

396. Există reguli speciale cu privire la data de la care începe să curgă prescripţia
extinctivă pentru:
a) acţiunea în anulabilitate;
b) acţiunea în contestarea recunoaşterii voluntare de paternitate;
c) acţiunea în răspundere pentru vicii ascunse.

397. Prescripţia acţiunii în tăgada paternităţii începe să curgă, pentru soţul mamei, de
la data:
a) naşterii copilului;
b) când tatăl a cunoscut naşterea copilului a cărui paternitate o neagă;
c) ridicării interdicţiei judecătoreşti sub care a fost pus tatăl în cazul în care tutorele nu a
introdus acţiunea în timpul în care tatăl era pus sub interdicţie.

398. In momentul încetării cauzei care a provocat suspendarea cursului prescripţiei

extinctive se produc următoarele efecte:
a) oprirea cursului prescripţiei extinctive pe întreaga perioadă cât durează suspendarea;
b) reluarea cursului prescripţiei extinctive, din momentul în care a fost suspendat, prin
intervenirea cauzei de suspendare;
c) oprirea de drept a cursului prescripţiei extinctive.

399. Prescripţia extinctivă a acţiunii în revendicare a imobilului care a format obiectul

urmăririi silite imobiliare începe să curgă de la data:
a) punerii în posesie a adjudecatarului;
b) emiterii actului de adjudecare;
c) înscrierii actului de adjudecare în cartea funciară.

400. Cursul prescripţiei extinctive se întrerupe, dacă:

a) debitorul solicită creditorului un termen pentru plata datoriei;
b) cererea referitoare la executarea obligaţiei se introduce la un organ fără activitate
jurisdicţională;
c) cererea referitoare la executarea obligaţiei se introduce la o instanţă necompetentă.
401. Dreptul secundar:
a) nu dă naştere, direct, unui drept la acţiune;
b) este, în principiu, prescriptibil extinctiv;
c) este imprescriptibil extinctiv, fără nicio excepţie.

402. Prescripţia acţiunii în răspundere civilă delictuală începe să curgă, în principiu, de

la data:
a) la care victima a cunoscut autorul faptei ilicite şi paguba;
b) săvârşirii faptei ilicite;
c) la care victima a cunoscut sau trebuia să cunoască paguba şi pe cel care răspunde de ea.
 Partea generală 57

403. Cursul prescripţiei extinctive se suspendă:

a) între părinţi sau tutore, pe de o parte, şi cei care se află sub ocrotirea lor, pe de altă parte;
b) între curator, pe de o parte, şi acei pe care îi reprezintă, pe de altă parte;
c) prin recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie făcută de cel în folosul căruia curge
prescripţia.

404. Efectele întreruperii cursului prescripţiei extinctive prin cererea de chemare în

judecată se produc de la data:
a) introducerii cererii de chemare în judecată;
b) rămânerii definitive a hotărârii de admitere a cererii;
c) pronunţării hotărârii de admitere a cererii.

405. Prescripţia extinctivă a acţiunii în declararea nulităţii pentru eroare asupra

calităţilor esenţiale ale lucrului vândut începe să curgă de la data:
a) încheierii contractului de vânzare-cumpărare;
b) când cumpărătorul a cunoscut că are o falsă reprezentare asupra calităţilor esenţiale ale
bunului cumpărat, însă cel mai târziu la împlinirea unui termen de 18 luni de la data
încheierii contractului de vânzare-cumpărare;
c) predării lucrului.

406. Introducerea cererii de chemare în judecată înăuntrul termenului de prescripţie

extinctivă:
a) opreşte, de drept, cursul prescripţiei extinctive;
b) şterge cursul prescripţiei extinctive, cuprins între momentul de început al său şi momentul
când a fost introdusă cererea, condiţionat şi provizoriu;
c) nu produce efecte juridice în ceea ce priveşte cursul prescripţiei extinctive.

407. Repunerea în termenul de prescripţiei poate fi făcută în termen de:

a) 30 de zile de la încetarea cauzelor care justifică depăşirea termenului de prescripţie;
b) o lună de zile de la încetarea cauzelor care justifică depăşirea termenului de prescripţie;
c) 15 zile de la încetarea cauzelor care justifică depăşirea termenului de prescripţie.

408. în condiţiile Codului civil, repunerea în termenul de prescripţie extinctivă se

dispune:
a) numai în cazul în care există împrejurări care constituie împiedicări legitime de a exercita
dreptul la acţiune;
b) numai pentru cauzele expres şi limitativ prevăzute de lege;
c) dacă nu există o culpă a titularului dreptului în depăşirea termenului de prescripţie
extinctivă.

409. Sunt supuse prescripţiei extinctive acţiunile:

a) în anulare pentru leziune;
b) în răspundere pentru vicii ascunse;
c) în contestarea recunoaşterii voluntare de paternitate.