Sccaaneer Diploma

PLANUL
INTRODUCERE
Capitolul nr.l
I. NOŢIUNEA, IMPORTANŢA ŞI CLASIFICAREA DOCUMENTELOR ÎN CRIMINALISTICĂ 3-6

II. OBIECTELE ŞI SARCINILE CERCETĂRII TEHNICO-CRIMINALISTICE A DOCUMENTELOR 7-8
III.BAZELE TEHNICO-METODICE A CERCETĂRII TEHNICO-CRIMINALISTICE A DOCUMENTELOR 9-19
Capitolul nr. II
I. CERCETAREA DOCUMENTELOR DE ANCHETARE ŞI ORDINEA DE PREGĂTIRE ŞI EXPEDIERE A
MATERIALELOR PENTRU EXPERTIZA CRIMINALISTICĂ A DOCUMENTELOR 20-26
Capitolul nr. III
I. DEPISTAREA SEMNELOR MODIFICĂRII CONŢINUTULUI INIŢIAL AL DOCUMENTULUI 27-39

II. STABILIREA SEMNELOR FALSIFICĂRII TEHNICE A SEMNĂTURILOR 40-46
III. CERCETAREA DEPRESIUNILOR ŞTAMPILELOR ÎN SCOPUL STABILIRII URMELOR FALSIFICĂRII 47-62
IV. CERCETAREA TEXTELOR DACTILOGRAFIATE 63-76
V. CERCETAREA PRODUCŢIEI POLIGRAFICE 77-81
VI. CITIREA TEXTELOR VICIATE ŞI NEVIZEBILE 82-91
VII. RESTABILIREA DOCUMENTELOR RUPTE ŞI ARSE 92-94
VIII. CERCETAREA MATERIALULUI DOCUMENTELOR 95-113
IX. LIMITELE POSIBILITĂŢILOR DIRECŢIEI TEHNICO-CRIMINALISTICE (D.T.C) A MAI AL R.MOLDOVA ÎN
CERCETAREA TEHNICO-CRIMINALĂ A DOCUMENTELOR (ÎNSCRISURILOR) 114-131
Anexa N1 Anexa N 2
Încheiere 132-133
Bibliografie 134
1. Criminalistica, sub red. Iablokov. Koldin. Criminalistica, sub red.Obrazţov. M , 1995.
1
INTRODUCERE
Pentru a delimita obiectul acestei lucrări e necesar de a determina însăşi noţiunea

documentului, deoarece cuvîntul dat se foloseşte în limbajul general şi în cel juridic în diferite
sensuri.
Etimologia acestui cuvînt se trage din latinescul „docere” (a învăţa), de la care provine
cuvîntul „documentum”, care în Roma Antică avea accepţiunea de „orice ce ar putea servi ca
mărturie, lecţie, exemplu”. în sursele de drept roman el se foloseşte anume în acest sens.
Deja la începutul sec. XX cuvîntul „document” însemna „act vechi, dovadă scrisă”. Iar în
zilele de astăzi în dicţionare găsim aşa explicaţii a cuvîntului „document” ca:
- act scris, prin care se confirmă un fapt (identitatea, naşterea, căsătoria, moartea etc.) sau
prin care se recunoaşte un drept;
- în scris prin care se conferă sau se recunoaşte un drept, act scris prin care se
consemnează executarea unei operaţiuni economice, financiare, etc;
- mărturie scrisă sau tipărită (inscripţie, fotografie, ş.a.), care contribuie la cunoaşterea
sau adeverirea unui fapt istoric;
- text scris sau tipărit, inscripţie, fotografie ori altă mărturie care serveşte la cunoaşterea
unui fapt actual sau din trecut.
Ştiind acum care-s accepţiunile cuvîntului «document» în limbajul general, să trecem la
clarificarea lui în limbajul de specialitate, în cazul nostru - cel juridic.
CAPITOLUL NR. 1
I. NOŢIUNEA, IMPORTANTA ŞI CLASIFICAREA
DOCUMENTELOR ÎN CRIMINALISTICĂ.
Din punct de vedere a dreptului material document este «actul scris, întocmit cu
respectarea cerinţelor formale, care atestă fapte de o importanţă juridică» 1. In acest sens
document este un obiect material prin voinţa personală a autorului menit să confirme raporturi
juridice, drepturi şi obligaţii. Important e că acest act să aibă caracter de confirmare nu numai
subiectiv în viziunea persoanei ce ia trebuit o aşa semnificaţie, dar şi obiectiv - în viziunea
altora.2 în acest sens nu este document, însemnarea în agenda personală privind achitarea
datoriei.
Documentele, pot să difere în funcţie de destinaţia sa, formă, caracterul conţinutului, dar
necătînd la diversitatea lor, sînt anumite cerinţe cărora trebuie să corespundă ele:
a) documentele trebuie să conţină informaţii despre anumite circumstanţe şi fapte, iar
sursa acestor informaţii poate fi stabilită, iar în caz de necesitate poate fi verificată;
b) informaţia despre faptele şi circumstanţele reflectate în document trebuie să se refere
la esenţa cazului în cercetarea sau soluţionarea;
1. Marea enciclopedie sovietică, ed.III, vol.8, 1972.
1. Criminalistica, sub red. Iablokov. Koldin. Criminalistica,

sub red.Obrazţov. M , 1995.
2
2. N. V.Tezziev, A. A. Eisman. introducere în cercetarea criminalistică a documentelor.
M.1949.
c) expunerea şi autentificarea circumstanţelor şi faptelor ce se conţin în document se
efectuează de către instituţie sau persoana oficială în limitele competenţei sale. Dacă
documentul emană de la persoană particulară, atunci confirmarea şi expunerea
circumstanţelor se efectuează în limitele împuternicirilor sale şi informării reale.
Dacă documentul nu corespunde măcar unei din condiţiile sus-enumărate el, nu poate fi
considerat ca veridic. Informaţiile ce se conţin în el devin dubioase. Din această cauză nu pot fi
considerate scrisorile anonime. 1
A.
In afară de criteriile generale, obligatorii pentru toate tipurile documentelor, există şi

cerinţe speciale cărora trebuie să corespundă un document. In aşa fel documentul se emană de la
un organ de stat sau persoană oficială, trebuie să fie întocmit într-o anumită formă şi să aibă
rechizite oficiale (impresiunile ştampilelor, semnăturile persoanelor competente; informaţii
privind ordinea de întocmire şi fabricarea documentului - numărul comenzii, tipografia, tirajul,
forma obligatorie pentru anumite documente).
În funcţie de provenienţa documentelor se deosebesc documente ce emană de la
organizaţii, întreprinderi, instituţii (aşa numitele documente oficiale) şi documentele ce emană
de la persoane (documente private). Ca regulă atentatele la hîrtiile oficiale sînt recunoscute ca
fiind mai grave.
De rînd cu documentele scrise şi copiile lor lucrătorul aparatului de afacere cu

documentele executate prin alte mijloace. In principal acestea sînt planurile teritoriilor, clădirilor
şi edificiilor. La fel, aici se referă copiile fotografice ale documentelor, planurilor, copiile
efectuate la xerox, rotaprint.
Anchetatorul şi expertul în lucrul său se întîlnesc atît cu documente originale, cît şi copii
ale documentelor oficiale autentificate de către organele notariale, organele autoadmmistrării
locale, alte persoane oficiale care au dreptul de a autentifica copii. Copiile de altfel pot fi şi
neautentificate.
Documentul autentic, executat conform cerinţelor (la fel şi copia) pot fi valabile şi
nevalabile. Valabil este documentul care în momentul dat are puterea juridică, nevalabil -
documentul ce a pierdut puterea juridică (de exemplu, procura căreia termenul a expirat).
Documentele - probe materiale în funcţie de metode de executare pot fi de mână şi
tipărite. Cele dactilografiate pot fi dactilografiate la maşina de scris şi poligrafică. Cele scrise de
mână pot fi în dependenţă de semnele aplicate - alfabetice şi cifrate (criptografice).
Documentele pot fi scrise cu litere şi cifre sau cu semne convenţionale (hărţi, planuri,
desene tehnice).
După gradul de integritate documentele se împart în întregi şi deteriorate, care, la rîndul
lor, pot fi rupte, arse, stinse.
Criminalistica cunoaşte două tipuri de fals în documente: intelectual şi material.
Falsul intelectual constă în întocmirea şi eliberarea documentului corect din punct de
vedere formal (cînd sînt corecte toate rechizitele), dar care conţine informaţii care nu corespund
realităţii.
3
1. Iu.Gh.Koruhov. Cercetarea criminalistică a documentelor, M.1972.
Fals material este exprimat în schimbarea conţinutului documentului autentic prin

includerea în el a informaţiilor false, în schimbul celor juste.
Falsul intelectual este depistat şi probat de către anchetator, iar falsul material se
cercetează şi se demonstrează de către expertul criminalist.
II NOŢIUNEA, OBIECTELE ŞI SARCINILE C.E.T.C. A

DOCUMENTELOR
În marea majoritate a cazurilor, examinarea documentelor probe-materiale de către
anchetator, duce doar la suspiciuni privind existenţa falsului în documente. Constatarea şi
coirfîrmarea sau negarea existenţei lui se realizează în cazul expertizei telmico-criminalistice a
documentelor, deoarece această activitate reclamă cunoştinţe, mijloace şi tehnică specială de
examinare, care îşi au originea nu în ştiinţele juridice, ci în ştiinţele naturii.
Cu toate că anchetatorul poate să posede cunoştinţele respective, legislatorul cere în
cazurile, cînd este nevoie de cunoştinţe speciale, să se apeleze la persoanele care le posedă,
acestea rezultînd din ocupaţia lor de bază.
Cercetarea tehnico - criminalistică a documentelor este o cercetare complexă a
documentelor suspectate de fals prin aplicarea metodelor, tehnicilor şi mijloacelor oferite de
către ştiinţele naturale şi tehnice, transformate şi acomodate pentru depistarea şi examinarea
actelor plastografîce.
Obiecte ale cercetării termico-criminalistice a documentelor sunt acele modificări
(ilicite) ale conţinutului, formei şi materialului documentelor care reclamă cunoştinţe speciale
pentru a fi înlăturate şi pentru a da posibilitatea de a observa aspectul şi conţinutul iniţial al
documentului falsificat. Cercetarea documentelor are următoarele obiecte:
-modificarea sau înlocuirea serrmăturilor şi impresiunilor ştampilelor;
-modificări a conţinutului iniţial (efectuate prin înlăturarea, adăugarea ori refacerea de
text, schimbarea fotografiilor, înlocuirea părţilor de document);
- modificări ale textului tipărit (atît la maşină de dactilografiat, cît şi poligrafică):
- modificarea inscripţiilor şi textelor prin viciere;
- modificare a aspectului documentelor prin rupere sau ardere;
- materialele documentului şi mijloacelor de scris;
- vechimea documentului şi consecutivitatea efectuării inscripţiilor.
Totalitatea obiectelor cercetării tehnico-criminalistice ale documentelor determină
sarcinile ei:
1. Determinarea existenţei schimbărilor în conţinutul iniţial.
2. Depistarea semnelor falsificării semnăturilor.
3. Depistarea falsificării impresiunilor ştampilelor.
4. Examinarea textelor dactilografiate.
4
5. Examinarea producţiei poligrafice.
6. Cercetarea textelor nevizibile.
7. Reconstituirea documentelor arse şi rupte.
8. Cercetarea materialului documentului şi mijloacelor de scriere.
III BAZELE TEHNICO-METODICE ALE CERCETĂRII CRIMINALISTICE A

DOCUMENTELOR
Lucrul cu corpurile delicte şi documentele se subîmparte într-un set de etape consecutive:

descoperirea, fixarea, ridicarea, examinarea, cercetarea. Pentru efectuarea fiecărei din ele
criminaliştii au propus anumite procedee, metode, mijloace.
În fond, cercetarea criminalistică se bazează pe cercetarea a trei sisteme de informaţii.
Primul îl constituie elementele, caracteristice morfologice ale tuturor corpurilor materiale
(inclusiv ale celui uman) condiţionate de legităţile (biologice, fizice) evoluţiei, sau de procesele
tehnologice de fabricare şi expluatare a lor. Astfel, caracteristicile morfologice exterioare ale
corpului uman şi obiectelor materiale, reflectîndu-se în urmele infracţiunii constituie latura
obiectivă, baza expertizelor de identificare dactiloscópica, fraseológica, a textelor tipărite, a
amprentelor de ştampile ş.a.
Al doilea sistem de informaţii îl constituie elementele caracteristice materializate ale
deprinderilor umane.
În baza deprinderilor se află stereotipul dinamic, complexul format de reflexe
condiţionate, care determină efectuarea la un nivel înalt de automatism a mai multor activităţi:
de a se deplasa în spaţiu, de a scrie şi a vorbi, de a manipula instrumentele. Elementele
caracteristice ale deprinderilor menţionate - caracteristice funcţional-dinamice - constituie
obiectul de studiu al cercetărilor criminalistice de identificare a persoanelor după mers, scris,
vorbă, modul săvîrşirii unor acţiuni.
Al treilea sistem de informaţii, pe care sînt fundamentate unele feluri ale cercetării
criminalistice îl constituie elementele structurii constituitive a obiectelor. In virtutea
caracteristicilor de compoziţie se efectuează expertizele urmelor materiale, a diverselor resturi
de obiecte şi substanţe organice sau anorganice, în scopul stabilirii întregului după părţi
componente, omogenităţii sau neomogenităţii acestora cu probele de materie cunoscută. 1
Din cele menţionate rezultă că majoritatea examinărilor efectuate de experţii-criminalişti
impun aplicarea unei game largi de metode şi mijloace tehnice necesare relevării şi integrităţii
ştiinţifice a anumitor forme de informaţii identificatoare sau cu valoare diagnostică.
În special, pentru cercetarea documentelor în laborator se aplică următoarele metode
fizice şi chimice:
- cercetarea microscopică;
- cercetarea în radiaţii invizibile;
- analiza luminiscentă;
- cercetarea fotografică;
- metode cliirnice; 2
5
- analiza spectrală;
- analiza cromotografică;
- metoda difuzo-copiativă;
1. Doraş S.Gh. criminalistica, Chişinău, 1996

2. Koruhov hi.Gh. Cercetarea criminalistică a documentelor, M.,1972
- metoda colorimetrică;
- electrofereză;
1. Cercetarea microscopică. La această metodă se apelează în cazurile cînd trebuie
examinate detalii ale obiectului care sînt inaccesibile pentru ochiul liber.
În cazul examinării documentelor, metoda microscopică face posibilă descoperirea
urmelor de radiere şi rectificare. Examinînd impresiunile ştampilelor, textelor executate pe cale
tipografică sau prin dactilografiere pot fî determinate caracteristicile cele mai minuscule ale
literelor textului.
În afară de lupe simple, pentru cercetarea documentelor se folosesc lupe speciale:
metrice, dactiloscopice, monoculare sau binoculare, cu piedestal. Aşa lupe au un diametru mai
mare, au o montură masivă, pot fi utilate cu dispozitiv de iluminare şi ecran pentru fixarea
documentului cercetat.
Un aparat mai suficent, cu ajutorul căruia se cercetează imaginea mărită a obiectului este
microscopul.
Miscroscopul optic (MBI-1, MBI-4) este un sistem alcătuit din obiectiv şi ocular unite
printr-un tub. Obiectivul şi ocularul se caracterizează prin puterea de mărire. Alegerea
obiectivului şi ocularului în fiecare caz aparte se face în funcţie de caracterul obiectului şi
sarcinile puse. Ocularul dă posibilitatea de a examina imaginea din obiectiv. Produsul puterii de
mărire a ocularului şi puterii de mărire a obiectivului se numeşte puterea de mărire sumară. De
exemplu, obiectivul 20 |x, ocularul 7x, mărirea sumară -140 x.
Cercetarea documentelor se face în diapazonul de la 5x - lOxpînă la cîteva zeci de ori.
Pentru cercetarea documentelor se folosesc diverse tipuri de microscoape. Microscopul
stereoscopic binocular (MBS-1, MBS-2) permite examinarea obiectului cu ambii ochi în aşa fel
că se capătă imaginea stereo (voluminoasă) şi nerăsturnată ca la alte microscoape. Puterea de
mărire al lui este 3-119x. Microscopul biologic (de exemplu, MBI-1) oferă posibilitatea de a
cerceta documentele fiind mărite pînă la cîteva sute de ori. La ambele microscoape este posibilă
cercetarea atît în lunimă incidenţă cît şi prin transparenţă.
Uneori pentru cercetarea obiectelor criminalistice este necesar de a măsura cu foarte mare
precizie mărimi liniare şi unghiulare. Pentru atingerea acestui scop se folosesc microscoapele
măsurării instrumentale (UIM-21, U1M-22). Cu ajutorul acestui microscop pot fi măsurate
literele din textul documentului (poligrafic, dactolografic), literele în impresiunea ştampilei.
6
2. Cercetarea în raze infraroşii. în cadrul cercetărilor se folosesc raze infraroşii cu
lungimea de undă 0,75 - 2 mkm. Razele infraroşii posedă o serie de caracteristici preţioase
pentru cercetarea criminalistică. Ele au o capacitate de pătrundere net superioară celei a razelor
vizibile. Multe obiecte impenetrabile pentru razele vizibile sînt străvezii pentru razele infraroşii.
Razele infraroşii se absorb şi se reflectă deseori complect altfel decît cele vizibile. Nu rareori
coloranţi de aceleaşi culori diferă prin gradul de absorbţie a razelor infraroşii. Ele uşor trec prin
ceaţă, straturi subţiri de coloranţi în bază de anilină, hîrtie, lemn, ebonită. în acelaşi timp,
grafitul, funiginea, sărurile metalelor, absorb puternic razele infraroşii. Acest fapt permite de a
diferenţia materialele şi substanţele prin cercetarea lor în raze infraroşii.
De exemplu, un text fotografiat în raze vizibile, arăta la fel pe toate porţiunile sale.
Fotografierea însă în raze infraroşii a scos la iveală urme de ştergere: pe imaginea obţinută liniile
textului de bază se deosebeau după gradul (intensificarea) culorii negre de cele adăugate.
Capacitatea de pătrundere a razelor infraroşii se foloseşte în cercetarea criminalistică a
documentelor pentru citirea textului acoperit cu o pată, murdărit sau şters; pentru citirea textului
mascat sub culoarea fondalului. Aşa substanţe folosite la scriere ca grafitul, tuşul negru,
vopseaua tipografică neagră, substanţa plombaginei (toate ele conţin compuşi ai carbonului)
absorb razele infraroşii.
Razele infraroşii se conţin în lumina ce emană de la o sursă încălzită. Cu cît este mai tare
sursa cu atît mai mare este în lumina ei ponderea undelor infraroşii. In laboratoarele
criminalistice se folosesc lămpi cu filament cu putere mare 300, 500 Wt). Deoarece aceste surse
emană nu numai raze infraroşii, dar şi raze vizibile, pentru separarea celor infraroşii se folosesc
filtrele de culori.
Lucrînd cu acest dispozitiv, documentul cercetat se plaseasă la o oarecare distanţă de
obiectiv. Documentul se iluminează cu lumină electrică sau de zi. In faţa razelor reflectate de la
obiect se pune un filtru infraroşu sau roşu consistent. Imaginea obiectului creată de către razele
infraroşii intră prin obiectivul dispozitivului şi după convertire se examinează de către cercetător
ca vizibilă (pe ecranul dispozitivului).
3. Cercetarea în raze ultraviolete.
Cercetînd documentele în raze ultraviolete se reconstituie cu uşurinţă textele spălate,
decolorate şi corodate. Cu ajutorul undelor ultraviolete în unele cazuri poate fi citită şi
criptografia. Compararea în raze ultraviolete a unor aşa obiecte ca liniile făcute cu unele tipuri de
coloranţi, pete de clei, sigilii de ceară roşie permite de a stabili coincidenţa sau deosebirea lor.
Cele mai efective surse de reaze ultraviolete sînt lămpile de cuarţ, cu miercur de diferite
forme: tub (PRK -2, PRK-4, PRK-7, RWE-5); retortă (SVDŞ-250, SVDŞ-1000,UFO-4A).
4. Cercetarea în raze roentgen şi radioactive.

Cea mai importantă însuşire a razelor roentgen este capacitatea lor de pătrundere. Ele sînt
în stare să pătrundă prin ţesăturile groase ale corpului omenesc, hîrtie, carton, lemn şi chiar unele
metale.
Pentru cercetarea documentelor se folosesc raze X moi. Cu ajutorul lor este posibilă
cercetarea comparativă a trăsăturilor de cerneală, creion. Spre exemplu, pot fi deosebite ceraelile
în compoziţia cărora intră sărurile metalelor de cerneli cu anilină. Razele X moi permit citirea
7
textului efectuat cu coloranţi ce absoarbe razele reontgen şi acoperit cu unul care le lasă să
treacă. In raze X sînt deseori vizibile textelor criptografice.
Razele beta după capacitatea de pătrundere se apropie de razele X moi. Cu ajutorul
radiaţiei beta pot fi descoperite urme de radiere, făcute fotografii ale structurii hîrtiei,
descoperite semne ale schimbării fotografiilor, observate şi examinate filigramele în hîrtia
documentului.
5. Analiza prin luminiscenţă.
Luminiscenţă este capacitatea unor substanţe de a iradia lumină care nu se datorează
căldurii interne.
A
In cercetările criminalistice luminiscenţă se provoacă de cele mai multe ori cu raze

ultraviolete. Sub acţiunea lor luminează mulţi coloranţi şi condensatoare de natură organică care
intră în componenţa cernelilor şi tuşurilor. La fel luminează unele substanţe folosite la fabricarea
hîrtiei. Luminează şi unele substanţe folosite în criptografie: laptele, sucuri de plante, soluţii de
medicamente. Luminează şi reactivele folosite pentru corodarea textului. Respectiv urmează a fi
supuse analizei prin luminiscenţă documentele cu semne ale adăugării şi prefacerii de text,
documente cu urme de radiere, corodare, spălare, etc.
Razele ultraviolete, fiind invizibile, provoacă luminiscenţă obiectului în partea vizibilă a
spectrului electromagnetic, deoarece lungimea de undă aluminei luminiscente este tot mai mare,
decît lungimea undei exitante.
Observarea luminiscenţei infraroşii se face prin convertizorul de raze infraroşii sau se
fixează pe cele fotografice. înaintea obiectului convertizorului sau aparatului foto se pune un
filtru de culoare roşie.
Unele substanţe (de exemplu, coloranţi în bază de anilină care sînt cel mai des utilizate)
nu luminează în lumina vizibilă, dar din contra, luminează bine în raze infraroşii. Obiectul se
execită cu o lampă cu filament printr-un filtru de culoare indigo. Fixarea se face pe cale
fotografică. Această metodă este recomandată pentru citirea textelor slabvizibile, descoperirea
adăugărilor de text, prefaceri, etc.
6. Mărirea fotografică a contrastelor.
Obiectele şi detaliile lor pot fi deosebite de restul obiectelor numai în cazul cînd ele se
evidenţiază din restul, cu alte cuvinte, contrastează. Există două tipuri de contrasturi: luminos şi
cromatic. Contrast luminos are loc cînd obiecte de aceleaşi culoare se deosebesc prin gradul de
intensitate a culorii.
Contrastul cromatic sunt deosebirile de culoare între obiecte sau hîrtiile obiectelor.
Mărirea contrastului dintre umbre în cercetarea documentelor se aplică pentru a descoperi
radierile în document sau a citi textul scris cu pixul pe o foaie sub care s-a aflat o altă foaie, în
acest caz pe foaia de de desubt rărnîn urme de apăsare a trăsăturilor făcute cu pixul. Mărind
contrastul de umbră foarte uşor se poate citi textul.
O metodă mai complicată a fotografiei de contrast este contra tiparul, adică executarea
succesivă a negativelor şi pozitivelor. Obiectul se fotografiază pe material contrastant sau
deosebit de contrastant, care apoi se developează în revelator contrastant. Negativul obţinut se

8
trece pe un dispozitiv, care la fel se prelucrează în reactive contrastante. De pe negativ se face un
al doilea negativ, de pe el un al doilea pozitiv ş.a.m.d. pînă nu v-a fi atins rezultatul scontat.
7. Analiza spectrală.
Analiza spectrală se bazează, pe cercetarea spectrului substanţelor. Esenţa lui este
următoarea:
-o cantitatea mică de substanţă cercetată se pune într-un spectrograf, unde în focul arcului
electric sau scînteiei electrice substanţa se evaporă şi atomii ei se excită şi luminează. Printr-un
sistem de lentile lumina se împarte în spectrul cromatic care apoi se descifrează cu ajutorul
diferitor tabele, sau, mai nou, cu computerul. Cu ajutorul analizei spectrale se identifică
substanţa necunoscută şi componenţa ei chimică. Această metodă se aplică mai ales la cercetarea
coloranţilor.
8. Analiza cromotografică.
Ea se bazează pe descompunerea substanţelor complectelor de substanţe în părţi
componente. Cromatografía pe hîrtie se face în felul următor. Substanţa examinată se dizolvă şi
în ea se moaie o fîşie de hîrtie filtrare, care-1 absoarbe. Componentele soluţiei, ca rezultat al
proprietăţilor defirite, se situează pe diferite porţiuni a fîşiei.
în cazul cromatografiei pe strat subţire se folosesc plăci de sticlă pe care este pus un strat
subţire de absorbent.
în cromatogrfafia gazoasă absorbent este, de obicei, cărbunele activat într-un tub de sticlă
care se supune încălzirii. Ca rezultat al ei substanţa examinată se evaporă şi este înregistrat de
detector, care întocmeşte cromatograma.
9. Electroforeza se aplică la cercetarea cernelilor, coloranţilor, etc.
Prin substanţa examinată se dă drumul la curent electric de 100-
400 volţi, în rezultatul căreia ea se descompune.
10. Metoda difuzo-copiativă oferă posibilitatea de a citi unele texte invizibile sau
slabvizibile care se conţin în documente. Esenţa lui constă în următoarele. O foaie de hîrtie
fotografică, o peliculă fotografică în lumină roşie sau portocalie se umezeşte cu apă distilată şi se
aplică cu stratul emulsiv pe documentul examinat. în rezultatul acestei acţiuni, particulele de
colorant al inscripţiei cercetate măresc sau micşorează sensibilitatea emulsiei fotografice în locurile de
contact, în dependenţă de tipul colorantului. După aceasta, se-parînd materialul fotografic de document, îl
expun în lumina portocalie, îl developează, îl fixează, îl spală şi îl usucă. In caz de reuşită inscripţiile apar
pe materialul fotografic.
11. Analiza colorimetrică se bazează pe efectuarea reacţiilor în rezultatul cărora se formează
produse colorate. Prin măsurarea la dispozitive speciale a intensităţii culorii, absorbţiei luminii şi
comparării ulterioare cu coloratura soluţiilor etalon se determină conţinutul substanţei în soluţia cercetată.
12.Cercetarea chimică se face pentru identificarea naturii chimice a substanţei şi stabilirea
omogenităţii obiectelor după componenţa lor chimică.
În cadrul cercetării documentelor analiza chimică permite de a citi inscripţii invizibile sau
slabvizibile: de a deosebi substanţele coloranţilor de - aceeaşi culoare; de a stabili tipul colorantului,
9
existenţa semnelor de corodare; de a cerceta componenţa hîrtiei, cearei roşii; de a determina vechimea
mtocmirii documentului, consecutivitatea efectuării trăsăturilor intersectate.
Metodica analizei chimice constă în acţionarea asupra substanţei examinate cu diferite reactive cu
scopul primirii anumitei reacţii de colorant al inscripţiei cercetate măresc sau micşorează
sensibilitatea emulsiei fotografice în locurile de contact, în dependenţă de tipul colorantului.
După aceasta, se parînd materialul fotografic de document, îl expun în lumina portocalie, îl
developează, îl fixează, îl spală şi îl usucă. In caz de reuşită inscripţiile apar pe materialul
fotografic.
11. Analiza colorimetrică se bazează pe efectuarea reacţiilor în rezultatul cărora se
formează produse colorate. Prin măsurarea la dispozitive speciale a intensităţii culorii, absorbţiei
luminii şi comparării ulterioare cu coloratura soluţiilor etalon se determină conţinutul substanţei
în soluţia cercetată.
12.Cercetarea chimică se face pentru identificarea naturii chimice a substanţei şi
stabilirea omogenităţii obiectelor după componenţa lor chimică.
În cadrul cercetării documentelor analiza cliimică permite de a citi inscripţii invizibile

sau slabvizibile: de a deosebi substanţele coloranţilor de - aceeaşi culoare; de a stabili tipul
colorantului, existenţa semnelor de corodare; de a cerceta componenţa hîrtiei, cearei roşii; de a
determina vechimea întocmirii documentului, consecutivitatea efectuării trăsăturilor
intersectate.
Metodica analizei chimice constă în acţionarea asupra substanţei examinate cu diferite
reactive cu scopul primirii anumitei reacţii.
Capitolul nr. ----------------------------
I.CERCETAREA DOCUMENTELOR DE ANCHETARE ŞI ORDINEA DE

PREGĂTIRE ŞI EXPEDIERE A MATERIALELOR PENTRU EXPERTIZĂ
CRIMINALISTICĂ A DOCUMENTELOR
Examinarea documentelor de către anchetator se efectuează (petrece) în prezenţa

martorilor-asistenţi. La examinarea documentelor se recomandă de a atrage un specialist-expert,
poligrafist, la fel, şi fotograful, 1 în cazul anexării documentului suspectat de fals la dosar în
calitate de corp delict şi expedierea lui pentru efectuarea expertizei criminalistice sarcinile
examinării sînt:
1. Fixarea aspectului exterior;
2. Determinarea semnelor vizibile ale falsificării;
3. Determinarea cercului de întrebări care urmează a fi puse în faţa expertului şi volumul
materialelor expediate pentru efectuarea expertizei i.

10
Scopul examinării constă în individualizarea documentului, fixării stării lui, depistarea
semnelor posibile a falsificării.з
Examinarea documentelor de către anchetator se compune din următoarele etape:
1. Ia.M.Iakovlev. Pregătirea şi expedierea materialelor pentru expertiza criminalistică a documentelor de către

anchetator, Duşanbe, 1963.
2. Idem.
3. Criminalistica (sub redacţia lui V.A.Obrazţov), Moscova, 1995.
4.
1. Studiul conţinutului documentului
La această etapă se stabileşte denumirea, tipul şi destinaţia documentului, se examinează
rechizitele lui şi se trag concluzii privind corespunderea lor.
După aceasta se purcede la studierea conţinutului, care începe cu citirea minuţioasă a
tuturor textelor (textul de bază, textul impresiunilor, ştampilelor, apostitelor, semnăturilor, altor
însemnări), se stabileşte destinaţia şi sensul inscripţiilor separate. Tot atunci se verifică
veridicitatea informaţiilor ce se conţin în document, corespunderea lor între ele, se relevă
posibile contradicţii care pot apărea între conţinutul diferitor părţi ale textului şi faptele notarii
sau circumstanţele cazului anchetat, între conţinut şi rechizite. Efectuînd examinarea se
recomandă anchetatorului să aibă la mdernînă modelul documentului întocmit corect,
blanchetele respective, impresiunile ştampilelor autentice etc. Dacă documentul se întocmeşte în
mai multe exemplare (facturile chitanţele), atunci e bine de comparat între ele toate exemplarele.
Examiiiînd conţinutul documentului, este necesar de verificat calculele aritmetice ce se conţin în
document. 1.
2.Examinarea semnelor aspectului exterior cu aplicarea tehnicii criminalistice
La această etapă se acordă atenţie semnelor falsificării materiale, ştergere, spălare,

adăugare, schimbarea paginilor în documentele cu mai multe pagini. Pentru aceasta se folosesc
mijloacele tehnice necesare; o condiţie esenţială pentru care este să nu deterioreze documentul.
Mijloacele tehnice folosite sînt:
a) mijloace de iluminare;
b) mijloace optice de mărire;
c) filtrele cromatice;
d) surse de variaţii invizibile;
e) mijloace de măsurare
3. Consemnarea rezultatelor examinării documentelor de către anchetator.

Fixarea rezultatelor exaininării se face în procesul-verbal al examinării documentelor în
conformitate cu art. 158 şi art.115 C.P.P. al R.M. la care se anexează fotografiile documentului examinat,
în procesul - verbal se arată denumirea documentului, numărul lui de înregistrare, data eliberării, de către
cine şi cui îi este eliberat, cu care rechizite este autentificat, mărimea documentului, culoarea hîrtiei şi
starea în care se află, aspectul materialelor de scris şi culoarea lor, caracterul marginilor documentului,
existenţa cutelor, rupturilor, petelor. Se consemnează transcripţia şi amplasarea semnăturilor, amplasarea
11
şi conţinutul textului impresiunilor ştampilelor. Se descriu semnele plastografiei depistate în rezultatul
examinării documentului de către anchetator. 1
După ce anchetatorul a pregătit materialele necesare el ordonează expertiza criminalistică a
documentelor conform art. 165 C.P.P. al R.M. printr-o ordonanţă motivată.
b) mijloace optice de mărire;
c) filtrele cromatice;
d) surse de variaţii invizibile;
e) mijloace de măsurare
3. Consemnarea rezultatelor examinării documentelor de către anchetator.

Fixarea rezultatelor exarninării se face în procesul-verbal al exarninării documentelor în
conformitate cu art. 158 şi art.115 C.P.P. al R.M. la care se anexează fotografiile documentului
examinat.
In procesul - verbal se arată denumirea documentului, numărul lui de înregistrare, data
eliberării, de către cine şi cui îi este eliberat, cu care rechizite este autentificat, mărimea
documentului, culoarea hîrtiei şi starea în care se află, aspectul materialelor de scris şi culoarea
lor, caracterul marginilor documentului, existenţa cutelor, rupturilor, petelor. Se consemnează
transcripţia şi amplasarea semnăturilor, amplasarea şi conţinutul textului impresiunilor
ştampilelor. Se descriu semnele plastografiei depistate în rezultatul examinării documentului de
către anchetator. 1
După ce anchetatorul a pregătit materialele necesare el ordonează expertiza criminalistică
a documentelor conform art. 165 C.P.P. al R.M. printr-o ordonanţă motivată.
Această ordonanţă trebuie să cuprindă următoarele date (art.165 C.P.P. al R.M.):
a) cînd, unde şi de către cine a fost emisă ordonanţa;
b) numărul dosarului, persoana bănuită (învinuită) şi art.numărul CP. în baza căruia el
este suspectat (învinuit);
c) o expunere succintă a circumstanţelor cazului în general şi expunerea detaliată a
circumstanţelor care au importanţă pentru rezolvarea problemelor puse în faţa
expertului;
d) temeiul în baza căruia a fost ordonată expertiza (temei pentru necesitatea stabilirii
persoanei care a întocmit documentul, stabilirii faptului dacă în textul documentului au
survenit schimbări, dacă da, apoi care ş.a.);
e) mijloace de măsurare.
3. Consemnarea rezultatelor examinării documentelor de către anchetator

Fixarea rezultatelor examinării se face în procesul-verbal al examinării documentelor în
conformitate cu art. 158 şi art. 115 C.P.P. al R.M. la care se anexează fotografiile documentului
examinat.
În procesul-verbal se arată denumirea documentului, numărul lui de înregistrare, data
eliberării, de către cine şi cui îi este eliberat, cu care rechizite este autentificat, mărimea
12
documentului, culoarea hîrtiei şi starea în care se află, aspectul materialelor de scris şi culoarea
lor, caracterul marginilor documentului, existenţa cutelor, rupturilor, petelor. Se
consemnează transcripţia şi amplasarea semnăturilor, amplasarea şi conţinutul impresiunilor
ştampilelor. Se descriu semnele plastografiei depistate în rezultatul examinării documentului de
către anchetator. 1.
După ce anchetatorul a pregătit materialele necesare el ordonează expertiza criminalistică a
documentelor conform art. 165 C.P.P. al R.M. printr-o ordonanţă motivată.
Această ordonanţă trebuie să cuprindă următoarele date (art. 165 C.P.P. al R.M.):
a) cînd, unde şi de către cine a fost emisă ordonanţa;
b) numărul dosarului, persoana bănuită (învinuită) şi art. CP. în baza căruia el este
suspectat (învinuit);
c) o expunere succintă a circumstanţelor cazului în general şi expunerea detaliată a
circumstanţelor care au importanţă pentru rezolvarea problemelor puse în faţa expertului;
d) temeiul în baza căruia a fost ordonată expertiza (temei pentru necesitatea stabilirii
persoanei care a întocmit documentul, stabilirii faptului dacă în textul documentului au survenit
schimbări, dacă da, apoi care ş.a.);
e) denumirea instituţiei care este însărcinată să efectueze expertiza, iar dacă în calitate de
expert apare o persoană care nu lucrează într-o instituţie specializată în efectuarea expertizelor
se arată numele, prenumele, patronimicul, specialitatea şi calificarea lui;
a) întrebările puse în faţa expertului.
În ultima parte a ordonanţei de expertiză se enumără documentele, care urmează a fi

examinate, cu indicarea obiectelor nemijlocite a expertizei, probe grafice pentru comparaţii şi
toate alte documente şi materiale expediate expertului.
Capitolul nr.III
I DEPISTAREA SEMNELOR MODIFICĂRII

CONŢINUTULUI INIŢIAL AL DOCUMENTULUI.
Conţinutul iniţial al documentului poate fi modificat prin înlăturarea textului sau a unei
părţi a lui prin ştergere, decolorare şi spălare, adăugare de text şi schimbări fotografice sau
părţilor.
Ştergerea este înlăturarea mecanică a scrisului prin radere (cu guma, miez de pîine) sau cu
răzuirea cu (lama, cuţit, os, bisturiu). Dacă se presupune că documentul a fost modificat prin
ştergere, atunci în timpul examinării lui, se urmăreşte scopul de a depista semnele ştergerii şi de
a citi textul iniţial al documentului în locul unde a fost înlăturat.
Locul ştergerii poate fi restabilit şi datorită faptului că suprafaţa vătămată arată ca o pată
mată, fiind iluminat cu lumină îndreptată vertical (condiţie optimă se stabileşte pe calea
experimentală).
13
Vătămarea structurii straturilor superioare a hîrtiei, în special scămoşirea, se observă prin
examinarea cu lupa sau cu microscopul cu un grad mic de mărire (5-77). O mărire mai mare e de
natură să denatureze imaginea.
Vătămarea stratului superficial al hîrtiei şi subţierea ei în locul supus ştergerii poate fi
observată provocînd luminiscenţa, atît vizibilă, cît şi în raze ultraroşii. Uneori, în raze
ultraviolete, sectoarele şterse arată mai întunecat.
Un indiciu foarte important al ştergerii este modificarea stiuctiirii ţesăturilor scrise în
locurile efectuate. Vătămarea structurii hîrtiei duce la mărirea capacităţii de absorbire a ei. Din
această cauză, ţesăturile scrise cu cerneală pe locurile supuse ştergerii au un aspect neconturat,
cu imagini nedrepte. Acest indiciu se observă bine prin examinarea cu lupa sau cu microscopul.
A
In condiţii de laborator ţesăturile scrise cu cerneală sau cu creionul se fixează pe cale

fotografică la un grad de mărire nu prea mare. Scara şi mărirea fotografiei se alege în aşa mod ca
să se vadă ţesăturile scrise atît pe suprafaţa supusă radierii, cît şi pe porţiunile vecine neafectate.
Urmele de intervenţie mecanică uneori sînt camuflate prin netezirea fibrelor hîrtiei
(lustruire) cu un obiect avînd o suprafaţă netedă.
Decolorarea este înlăturarea ţesăturilor scrise ale documentului prin distrugerea chimică
sau decolorarea substanţei adorante, cu diferite substanţe agresive (acizi, alcalii, oxidanţi).
Aceste substanţe pot fi acid citric, apă oxigenată, sulfid natriu, soluţie de var, etc). Decolorarea
se poate efectua prin aplicarea consecutivă a diferitor reactive. 1
Ca rezultat al decolorării, se produce vătămarea încheierii fibrelor de hîrtie, slăbeşte
coerenţa lor.
Reactivele concentrate (acizi, alcalii) actionînd asupra hîrtiei o fac mai fragilă, o lipsesc
de elasticitate. în locurile colorate apar crăpături, uneori chiar cad bucăţi mici de hîrtie.
În trăsăturile scrise pe suprafaţa supusă corodării, sub influenţa reactivelor rămase în
hîrtie, poate fi observată schimbarea culorii.
1. Criminalistica, sub redacţia lui N.Selivanov, I.Panteleev, M., 1984.
Cea mai utilă şi umversală metodă a descoperirii faptului corodăm documentului în

condiţii de laborator este cercetarea în raze ultraviolete.
Pentru cercetarea în condiţii de laborator a documentelor suspectate de falsificare prin
corodarea uneori se recurge la provocarea şi fixarea fotografică a luminiscenţei în raze infraroşii
(cu lumină verde). Pe fotografie în acest fel se observă diferenţa în gradul de înegrire a
fondalului documentului şi a petei rămase după corodare. Uneori se vede chiar şi textul iniţial.
În ultimul timp, pentru provocarea luminiscenţei vizibile prin raze infraroşii se folosesc
lazerii, care generează radiaţii în spectrul vizibil (de argon,hripton, în baza de amestec de gaze şi
vapori de metale). 1
Meritul acestor metode constă în aceea că ele nu atrag după sine nici un fel de modificări
a documentului.

14
Uneori pentru înlăturarea textului se foloseşte nu corodarea, ci spălarea. Diferenţa între
ele este următoarea: în cazul corodaţii reactivul reacţionînd cu colorantul trăsăturii scrise
formează un compus chimic nou, suspectat, trăsăturile scrise sînt nimerite şi se decolorează. În
cazul spălării trăsăturile scrise se dizolvă, transformîndu-se într-o soluţie colorată (care se
extinde şi pe porţiunile alăturate, colorîndu-le uşor).
1. Criminalistica, sub redacţia lui Iablokov, Koldin.
De rînd cu porţiunile colorate sînt vizibile şi resturi ale textului iniţial, deoarece pentru
spălare el nu poate fi înlăturat complect.
Adăugări de text (adăugări, înscrieri, refaceri) se fac cu scopul modificării conţinutului

iniţial al documentului, de exemplu, pentru migrarea sau diminuarea cantităţii valorilor
materiale, sumelor de bani, volumului de drepturi indicate în documentul respectiv, etc.
Adăugările, de regulă, se operează cu spaţiile libere ale documentului, între cuvinte, la
capătul rîndului, după textul documentului, dar nu şi după semnătură. Textul adăugător la
fotograful îl aranjează în dependenţă de spaţiul de care dispune.
În primul rînd, cercetînd cu atenţie documentul, se studiază conţinutul lui semantic.
După aceasta se acordă atenţie la deosebirile în executarea diferitor părţi ale
documentului. Aceste deosebiri pot apărea ca rezultat al următoarelor cauze. Dacă adăugarea a
fost făcută nu de către executorul documentului, ci de către altă persoană, atunci partea textului
executată de ea se va deosebi de restul documentului prin caracteristicile generale şi particulare
ale scrisului. în cazul suficienţei materialelor această deosebire poate fi stabilită pentru
efectuarea expertizei criminalistice a scrisului.
În unele cazuri, dorind să ascundă unele deosebiri în nuanţele culorilor, plastograful
recurge la scrisoarea pe deasupra a cuvintelor, literelor, cifrelor, situate alături de cele
modificate sau chiar a întregului text. Acest semn al adăugării poate fi descoperit prin fotografia
separatoare de culori sau pentru cercetarea microscopică, de sub stratul nou-depus se pot vedea
porţiuni a trăsăturilor scrise vechi.
Fixarea rezultatelor cercetării se face direct pe materiale fotografice simple şi color prin
fotografiere, sau de pe ecranul dispozitivelor, de control video (BEPTU-42).
Determinarea vechimii relative a tresăturilor colorantului ca un indiciu al adăugirii de
text se efectuează pe cale chimică. Din păcate, rezultate pozitive nu pot fi primite în toate
cazurile. Mai depinde de intervalul de timp (zile, luni, ani) între scrierea textului de bază şi
textului adăugat, care este compoziţia şi însuşirile chimice ale lor, conţinutul şi proprietăţile
hîrtiei pe care s-a efectuat documentul. 1
O importanţă deosebită se acordă porţiunilor documentului în care se conţin intersecţii
ale fragmentelor textului şi semnăturii, semnăturii şi ştampilei, textului şi ştampilei. Se ştie că
documentul se întocmeşte în felul următor: se scrie textul, se semnează, dacă este nevoie şi se
ştampilează. Succesiunea operaţiunilor deterrnină ordinea executării programelor documentului.
Orice schimbare a ordinii executării documentului poate fi o consecinţă a executării
15
necorespunzătoare a documentului sau indiciu a falsificării lui. Furînd un formular curat, dar cu
impresiunea ştampilei, criminalul este forţat să includă textul într-un spaţiu limitat. In cazul cînd
adaugă un text între textul deja existent şi semnătură (parafa), deseori se depăşesc aceste limite şi
textul se scrie peste parafa sau semnătură.
1. Ibidem.
Din această cauză este foarte importantă cercetarea locurilor de intersecţie a trăsăturilor
scrise. în aşa tip de cercetare este unul din cele mai complicate în practica de expertiză. Lipsa
unei metode universale şi eficiente determină deseori insuccesul acestui tip de cercetări. în acest
tip de cercetare criminalistică a documentelor multe depind de aşa circumstanţe ca calitatea
hîrtiei, gradul de intensitate a unei sau altei trăsături scrise, starea generală a documentului etc.
Schimbarea fotografiei se efectuează de obicei, în documentele ce certifică identitatea. în
acest caz infractorul încleie în document o fotografie nouă, una luată din alt document sau
recurge la montaj lăsînd partea, pe care este impresiunea ştampilei şi adăugind la ea o fotografie
cu colţul tăiat. In toate cazurile rămîn urme care permit relevarea faptului înlocuirii fotografiei.
Semnele schimbării fotografiilor se observă prin cercetarea microscopică, în urma căreia se
stabileşte desenarea impresiunii ştampilei pe colţul fotografiei, necoincidenţa impresiunii
ştampilei pe fotografia luată din alt document şi pe document.
Alte semne ale schimbării fotografiei sînt vătămarea documentului pe marginile
fotografiei încleiate, prezenţa pe partea opusă a fotografiei a fibrelor şi bucăţilor de hîrtie de pe
alt document, prezenţa altui clei.
Fotografia se descleie pentru examinare cu ajutorul aburilor de apă.
1. Criminalistica, sub red. Lui Iablokov, Koldin.
Înlocuirea părţilor de document se operează în documentele compuse din mai multe foi
(paşaport, cărticică de muncă). Semne ale înlocuirii foilor este deosebirile paginilor, a seriei şi
numărului (în paşapoarte), a gradului de deteriorare şi murdărire, a culorii, prezenţa borţilor în
plus pentru agrafe urme de refacere a numerotării paginilor pentru desenare, încleiere.i
Sînt posibile cazuri de confecţionare a documentelor prin montarea din mai multe părţi a
diferitor documente, mai ales cînd se falsifică documente vechi, degradate. în acest caz
deosebirile pot fi depistate prin cercetarea hîrtiei, materialului, trăsăturilor textului, scrisului, cu
care a fost executat textul diferitor părţi ale documentului.2.
În aceste cazuri se provoacă luminiscenţa cu raze ultraviolete, în rezultatul căreia se
observă deosebirile de luminiscenţa între inscripţii sau a hîrtiei. 3
În unele documente (cecuri, bilete de loterie, titluri de valoare) se înlocuiesc anumite
elemente grafice prin tăierea stratului superficial cu textul iniţial şi încleierea pe această porţiune
a unui strat nou de hîrtie, cu textul dorit, pentru înlocuirea seriei şi numărului.

16
Aşa tip de falsificare se depistează prin cercetarea microscopică, prin transparenţă şi în
raze ultraviolete. Semne ale aceste falsificări sînt: necoincidenţa reţelei grafice ale acestei
falsificări, deosebirea de grosime a hîrtiei, ferfeniţarea hîrtiei, necoincidenţa hotarelor
porţiunilor de hîrtie, prezenţa urmelor de clei pe marginile porţiunii încleiate etc. 4
1. Criminalistica, sub red. Lui V.A. Obrazţov, M., 1995
2. Criminalistica, sub red. Lui Iablokov, Koldin.
3. Criminalistica, sub red. Lui VAObrazţov, M., 1995.
4. Idem.
II DEPISTAREA SEMNELOR FALSIFICĂRII TEHNICE A

SEMNĂTURILOR
Falsificarea semnăturii se face pe două căi:

a) imitarea semnăturii autentice;
b) copierea ei prin aplicarea mijloacelor tehnice.
Imitarea semnăturii şi executorul ei se determină prin expertiza criminalistică a scrisului,
iar falsificarea sernnăturii cu aplicarea mijloacelor tehnice - expertiza tehmco-criminalistică a
documentului. 1
Pentru falsificarea tehnică a semnăturii se foloseşte una din metodele expuse mai jos. între
documentul autentic şi cel falsificat se pune plombagina şi se trece peste trăsăturile semnăturii
cu un obiect ascuţit (chibrit, pană uscată) prin apăsare uşoară. Iar apoi imaginea obţinută se
conturează cu cerneală. Aşa o pregătire se efectuează uneori şi fără folosirea indigoului. în acest
caz apăsarea se face cu o forţă mai mare, ca pe documentul falsificat să rămînă urme de apăsare,
iar apoi ele se conturează cu trăsături scrise cu cerneală.
Semnătura poate fi copiată «prin transparenţă»: două documente se pun împreună (cel
autentic dedesubt, cel falsificat - deasupra) se pune pe sticlă după care stă o sursă de lumină şi
repetă trăsăturile semnăturii vizibile în lumină.
Mai menţionăm încă o metodă de falsificare - prin copierea umedă. Pentru aceasta
semnătura se transportă pe o suprafaţă intermediară, căpătînd imaginea inversă. De pe această
suprafaţă, apoi se capătă o impresiune puţin pronunţată pe documentul falsificat. Uneori
impresiunea se conturează cu cerneală.
Metode ce cercetare a semnăturilor prin depistarea falsurilor sînt următoarele.
Examinarea cu ajutorul mijloacelor de mărire (lupa şi microscopul). Lumina folosită la acest tip
de cercetări este cea dispersă şi cea oblică. Pentru iluminarea puternică poate fi folosit lazerul.i.
la fel, se aplică cercetarea în radiaţie infraroşie, deoarece trăsăturile conturului, executate cu
cerneală pe bază de anilină, sau cu pasta pixului sînt invizibile în raze ultraroşii, iar trăsăturile de
pregătire făcute cu creionul sau prin indigou. Fixarea cercetărilor în radiaţii infraroşii se face sau
prin fotografiere sau se observă pe excranul camertonului de raze infraroşii.
Cercetînd documentul în radiaţie ultravioletă poate fi observată luminiscenţa porţiunii
documentului care s-a aflat în contact cu substanţa copiatoare, diferă de luminiscenţa restului
suprafeţei documentului.2
17
Dacă semnătura a fost conturată cu cerneală, atunci se recurge la fotografiere pentru
separarea de culori pentru a mări contrastul cromatic al trăsăturilor de pregătire şi trăsăturilor
scrise ulterior şi a stabili locurile unde ele nu coincid cu localizare, lăţime, lungime etc.
În cazurile cînd la dispoziţia expertului este pusă documentul autentic, de pe care a fost
copiată semnătura, el face dispozitive de pe ambele semnături (autentică şi copiată), unde
semnătura este fotografiată la aceeaşi scară. Coincidenţa sută la sută a tuturor elementelor
semnăturilor, stabilită în urma suprapunerii lor v-a vorbi despre copierea semnăturii. 3
1. Laserul în expertiza criminalistică (col. De autori), Kiev, 1986.
3. Iu.Gh.Koruhov. Cercetarea criminalistică a documentelor, M, 1972.
III CERCETAREA IMPRESIUNILOR ŞTAMPILELOR ÎN SCOPUL

STABILIRII URMELOR FALSIFICĂRII
Culegerea textului ştampilei se efectuează în ateliere specializate, care erau numai de stat,
iar acum sînt private.
Semne caracteristice a unei ştampile autentice vor fi: forma geometrică strictă a
impresiunii ştampilelor (circumferinţă, triunghi, oval), standarditatea caracterelor (forma,
mărimea), egalitatea intervalelor, amplasarea radicală a literelor (în ştampilele de formă
rotundă), imaginea corespunzătoare a ştampilei cu stema şi a altor elemente nealfabetice şi
necifrate. 1
În procesul folosirii ştampilei conform destinaţiei, mai ales dacă are o lungă durată, pot
servi anumite schimbări în impresiunile lăsate de această ştampilă. Aceste scliimbări însă nu
schimbă semnele enumerate mai sus, ci se exprimă cel mai des în reformarea părţilor unor litere
sau sînt consecinţa a murdăririi ştampilei etc.
Semnele caracteristice de bază a ştampilei false sînt următoarele:
- forma neregulată a impresiunii ştampilei;
- caracterele nestandarde;
- formele manuscrise ale unor litere;
- mărimea diferită a literelor şi cifrelor impresiunii;
- deosebirile între scrierea aceloraşi semne în diferite locuri;
- grosimea diferită a trăsăturilor grafice a literelor;
1. Ibidem.
- impresiunii din cauza insuficienţei colorantului, urmare de umezire a hîrtiei în jurul

impresiunii, lipsa pe unele porţiuni a stratului superficial al documentului, dacă el s-a lipit şi a
rămas pe clişeu.
Clişeurile falsificate pot fi confecţionate prin culegerea caracterelor metalice tipografice
standarde. Aşa o falsificare se poate deosebi datorită faptului că infractorul, de regulă, se
confruntă cu anumite probleme alegînd caracterele, n-are dispozitive speciale pentru a ordona
I bidem
18
textul, este nevoit să folosească caractere şi dispozitive ocazionale. Aceasta duce la apariţia
următoarelor deviaţii în impresiunea clişeurilor metalic contra făcut:
a) deosebirile de înălţime şi a desenului, caracterelor seriilor de caractere, standarde
folosite pentru culegerea ştampilelor în atelierele specializate;
b) folosirea aceloraşi caractere pentru diferite inscripţii din text; folosirea literelor
minuscule în loc de majuscule, lipsa semnelor de demarcare;
c) lima firîntă a virgulelor, ca rezultat al lipsei dispozitivelor speciale pentru întărirea
literelor;
d) diferenţa de mărime a intervalelor între litere şi cuvinte din cauza lipsei materialului
special (cutii). 1
In sarcinile expertizei tehnice a ştampilelor se include nu numai reluarea falsificării, dar şi
identificarea ştampilelor după impresiunile pe documente.
Pentru executarea experienţei cu scop de identificare, anchetatorul are dreptul să
primească de la instituţie modele de comparaţie a impresiunilor. în legătură cu acest fapt, este
obligatoriu de ştiut cerinţele înaintate faţă de modele de comparaţie folosite pentru identificarea
ştampilelor:
- numărul total al impresiunilor experimentale de obicei este de 10-12;

- jumătate de impresiuni se fac pe aceeaşi hîrtie ca şi la documentul cercetat, jumătate pe
hîrtie groasă albă;
- 2-3 impresiuni se fac apăsînd slab, 2-3 apăsînd tare, restul -apăsînd potrivit;
- modelele experimentale se execută cu acelaşi colorant ca şi cel examinat (mastic,
cerneală);
- dacă ştampila este foarte murdară, atunci după efectuarea acţiunilor indicate mai sus ea
se spală şi pe hîrtie se mai lasă vre-o 3-4 impresiuni;
- dacă între data mtocmirii documentului examinat şi luarea de modele experimentale a
trecut o perioadă considerabilă de timp, atunci în calitate de modele de comparaţie se expediază
şi impresiunile lăsate pe documentele din acea perioadă, de cînd datează şi impresiunile supuse
examinării. 1
Pentru executarea experienţei cu scop de identificare, anchetatorul are dreptul să
primească de la instituţie modele de comparaţie a impresiunilor. In legătură cu acest fapt, este
obligatoriu de ştiut cerinţele înaintate faţă de modele de comparaţie folosite pentru identificarea
ştampilelor:
- numărul total al impresiunilor experimentale de obicei este de 10-
12;
- jumătate de impresiuni se fac pe aceeaşi hîrtie ca şi la documentul cercetat, jumătate pe
hîrtie groasă albă;
- 2-3 impresiuni se fac apăsînd slab, 2-3 apăsînd tare, restul -apăsînd potrivit;
- modelele experimentale se execută cu acelaşi colorant ca şi cel examinat (mastic,
cerneală);
- dacă ştampila este foarte murdară, atunci după efectuarea acţiunilor indicate mai sus ea
se spală şi pe hîrtie se mai lasă vre-o 3-4 impresiuni;
- dacă între data întocmirii documentului examinat şi luarea de modele experimentale a
trecut o perioadă considerabilă de timp, atunci în calitate de modele de comparaţie se expediază
1.Ibidem.
19
şi impresiunile lăsate pe documentele din acea perioadă, de cînd datează şi impresiunile supuse
examinării. î
1.Ibidem.
20
Efectuînd analiza comparativă a ştampilelor şi impresiunilor lor se are în vedere că unele
deosebiri pot fi rezultatul uzării ştampilei, deformarea părţilor ei, în procesul de exploatare,
murdărirea ei, deosebirile în metoda de aplicare.
În afară de relevarea semnelor caracteristice a falsificării impresiunii ştampilei şi
identificarea ei pot fi efectuate şi alte cercetări. De exemplu: cînd este nevoie de a citi textul
ştampilei după impresiunea slab vizibilă, neclară, acoperită, amuflată, pentru aceasta se
foloseşte metode expuse în paragraful 6 .1
Specificul cercetării ştampilelor cu scopul descoperirii falsificării tehnice şi a tipului ei
constă în combinarea procedeelor cercetării tehnice şi grafologice. 2.
1. Idem.
Efectuînd analiza comparativă a ştampilelor şi impresiunilor lor se are în vedere că unele
deosebiri pot fi rezultatul uzării ştampilei, deformarea părţilor ei, în procesul de exploatare,
murdărirea ei, deosebirile în metoda de aplicare.
În afară de relevarea semnelor caracteristice a falsificării impresiunii ştampilei şi
identificarea ei pot fi efectuate şi alte cercetări. De exemplu: cînd este nevoie de a citi textul
ştampilei după impresiunea slab vizibilă, neclară, acoperită, amuflată, pentru aceasta se
foloseşte metode expuse în paragraful 6 .1
Specificul cercetării ştampilelor cu scopul descoperirii falsificării tehnice şi a tipului ei
constă în combinarea procedeelor cercetării tehnice şi grafologice. 2.
1. Idem.
IV CERCETAREA TEXTELOR DACTILOGRAFIATE.
Cercetarea documentului executat prin dactilografiere se face cu scopul descoperirii

semnelor caracteristice modificării textului iniţial (rectificarea sau retipărirea literelor, cifrelor,
cuvintelor, adăugiri de text) pentru a stabili maşina la care s-a executat documentul şi pentru
soluţionarea altor probleme.
Pentru depistarea acestor modificări este necesar de luat în consideraţie nu numai semnele
de ştergere sau refacere a documentului (care au fost examinate în paragraful I), dar şi a
semnelor caracteristice pentru textul dactilografiat.
Fiecare maşină are o totalitate de semne caracteristice generale şi particulare, care se
reflectă în textul dactilografiat. Semnele generale sînt caracteristice pentru maşini de un anumit
model, sistem, marcă «Optima», «Olimpia», «Erica», «Iatrani», Robotron» etc). Totalitatea
caracteristicilor particulare individualizează o maşină concretă.
Să examinăm caracteristicile generale ale maşinilor dactilografice:

1) Determinarea caracterelor este determinat de înălţimea caracterelor lui minuscule
(litere, cifre). Se deosebesc maşini cu scrisul mare, de la 2,25 mm înălţime, cu scrisul mediu -
înălţimea de la 2,00 pînă la 2,25 şi cu scrisul mic - pînă la 2,00. Caracterele mari se instalează la
maşini cu destinaţia specială, medii - la maşini de cancelarie, 3 mici - la maşini portative.
2) Mărimea pasului mecanismului principal este distanţa pe care o parcurge mecanismul
principal în cazul cînd clapa a fost apăsată o singură dată. în text acest semn caracteristic se
exprimă în distanţa neschimbată între axele a două semne înaintate. în dependenţă de numărul de
semne ce încap pe o porţiune de un ţel (2, 25,4 mm) pasul poate fi mare (8 semne), mediu ( 9 - 9
1/4), mic (10) şi foarte mic (11-13). 1
Mărimea absolută a pasului variază între 2,5 mm şi 3,00 mm, deosebirile între ele fiind
de gradul o zecime şi sutimi de milimetri. Pentru măsurarea pasului mecanismului principal se
găsesc două semne la fel, în acelaşi rînd între care sînt 20-25 de semne (lacunele tot se consideră
21
ca semne). Se măsoară distanţa între acelaşi element al caracterului cu precizia de 0,1 mm şi se
împarte la numărul semnelor situate în acest interval (20-25 în cazul nostru).
3) Intervalul între rînduri - este intervalul cuprins între baza a două
rînduri consecutive. Maşinile oferă posibilitatea de a stabili un
interval simplu, dublu, triplu, cuadruplu. Intervalul simplu la
majoritatea aparatelor este de 4-23 mm («Progres», «Ukraina»,
«Moskova»), iar unele sisteme au mărimi specifice «Leningrad» -
4,00, «Ukraina» - 4,50, «Remington» - 4,70, «Royal» - 4,80).
4) Tipul claviaturii se determină în funcţie de semne pe o tuşă şi

numărul de clape în claviatură.
În maşinile dactilografice caracterele (litere, cifre, semne) se fixează sau se imprimă pe
tuşă, care sînt lipite pe pîrghii acţionate prin lovirea cu degetul.
1. Samoşina Z. Expertiza textelor dactilografiate în Culegerea: Expertiza judiciară tehnică a documentelor, M.,
1973.
În majoritatea cazurilor pe o tuşă se situează 2 semne - majusculă -minusculă, cifra - alt
semn. De rînd cu acestea, sînt înrîlnite maşini care au trei semne pe tuşă, iar unele din maşinile
vechi au numai cîte un semn pe tuşă.
Pentru a determina tipul claviaturii se foloseşte următorul semn caracteristic individual. In

rezultatul utilizării maşinii cu timpul în impresiunile lăsate de ea intervin schimbări (de
exemplu: din cauza deplasării tuşelor sau îndoirea pârghiilor). în acest caz ambele semne situate
pe tuşă se vor reflecta în text cu o anumită deviere de la poziţia normală. Devierea permanentă în
text a majusculei şi minusculei a aceeaşi litere denotă folosirea unei maşini cu 2 semne pe tuşă.
Dacă deviază un singur semn - atunci aceasta este o maşină cu claviatura întreagă.
Nu poate fi folosit şi alt semn caracteristic individual. Pîrghiile care se clatină, vibrează
în timpul tiparului. În rezultat impresiunile se primesc neclare şi duble.
5) Complexitatea semnelor este numărul total de semna grafice pe care la are maşina,
numărul de clape a maşinii. Maşina, în funcţie de destinaţie, poate avea de la 80 pînă la 86 semne
(respectiv 40-43 clape) la o maşină portativă pînă la 92 semne /46 clape9 la maşini de birou.
Deosebirea de complexitate este determinată de existenţa unor aşa semne ca: cercetînd
acest semn caracteristic nu trebuie scăpat din vedere faptul, că în rezultatul reparaţiei numărul
semnelor se poate schimba.
Tipul caracterelor este determinat de particularităţile desenului semnelor, lăţimea

literelor, existenţa liniilor orizontale la capetele elementelor de bază a semnelor.
Literele asemănătoare la prima vedere se deosebesc atunci cînd sînt examinate mai
minuţios, prin diferite detalii ca interpoziţie unor elemente, schimbarea gradului de coloratură a
ovalurilor, prin mărimea unghiurilor.
Aceste deosebiri sînt bine observate prin cercetarea cu lupa., în funcţie de lăţimea
caracterelor deosebim maşini cu scrisul mediu (lăţimea şi mălţimea - egale), scris îngust
(mălţimea mai mare decît lăţimea).
7) Lungimea maximă a rîndului depinde de lungimea cilindrului maşinii şi mărimea
mecanismului principal. Acest semn caracteristic poate fi folosit numai dacă lungimea maximă a
rîndului în documentul examinat este mai mare decît la maşinile verificate.
22
8) In cazul stabilirii aparenţei generale a maşinii trebuie examinate toate semnele sus
indicate în totalitatea sa. Dar trebuie de avut în vedere că unificarea şi standardizarea părţilor
componente au dus la aceea că nu poate fi determinată univoc sau modelul maşinii. Metodica
elaborată de către criminalişti permite diferenţierea maşinilor în următoarele categorii: mecanice
şi electrice, rară pîrghie cu purtătorul de caractere monolit (în formă de cilindru sau de tip
«floare», de cancelarie, portative etc). Fiecare categorie se împarte în sisteme care se împart în
modeluri.1
Semnele particulare ale textelor dactilografiate sînt determinate modificările stabilite în
mecanismul maşinii.
a) deviaţia axei verticale a sistemului la axa verticală, ca rezultat al îndoirii pîrghiei sau
clătinării ei;
b) deplasarea liniei de bază a semnului (în jos sau în sus) în raport cu restul rîndului, ca
rezultat al lipirii necorespunzătoare sau dereglarea mecanismului;
c) intervale diferite între semne ca rezultat al impreciziei fabricaţiei sau uzurii
mecanismului;
d) dublarea sau neclaritatea impresiunilor din cauza vibraţiei pîrghiilor;
e) intervale diferite între rînduri ca rezultat al uzurii mecanismului respectiv;
f) caracterul neparalel al rîndurilor;
g) coloratura neuniformă a impresiunilor semnelor, ca rezultat al impresiunilor
suprafeţei, stricarea fixatoarelor de hîrtie, etc.i.
Semnele menţionate pot fi observate şi prin cercetarea cu ochiul liber. Cercetarea cu
lupa (5-7-x) scoate la iveală şi alte caracteristici particulare, legate de deformarea semnelor.
Aceasta poate fi lipsa unor detalii mărunte în impresiunile literelor sau modificarea culburii
ovalelor şi semiovalelor.
Cînd documentul este cercetat pentru stabilirea faptului adăugării textului se are în
vedere că ea poate fi efectuată şi la acelaşi aparat, dar şi la altul.
Semne caracteristice ale oricărei adăugiri de text pot fi:
-deosebirile în intensitatea culorii diferitor porţiuni de text;
-necoincidenţa liniilor rîndului la textul iniţial şi cel adăugat;
-deosebirile mărimilor intervalelor, prescurtări ale cuvintelor, ieşirea cuvintelor pe
cîmpuri, scrierea cuvintelor fără intervale etc. , toate din cauza necesităţii de a include textul în
intervalele existente;
-deosebirile în structura ţesăturii panglicii de la maşina de dactilografiat (necesită
examinare microscopică);
-neconcordanţe de conţinuta.
Dacă adăugarea a fost făcută la altă maşină, atunci se va observa deosebirea
particularităţilor generale şi particulare ale maşinii.
Aşa de exemplu, a fost depistat falsul prin adăugare de text dactilografiat în
caracteristica prezentată de către elevul C. De la şcoală. La sfîrşitul textului erau înserate cîteva
rînduri cu distanţa foarte mică între ele. în rezultatul cercetării minuţioase a fost depistată şi
necorespunderea caracterelor.
Pentru identificarea maşinii dactilografice, în afară de documentul cercetat se prezintă şi
modele experimentale făcute cu această ocazie şi
modele care sînt documentele executate la această maşină anterior, aproximativ în
aceeaşi perioadă cînd şi documentul supus examinării.
Modelele de comparaţie trebuie să conţină impresiuni ale tuturor caracterelor (litere,
cifre, alte semne) consecutiv unul după altul, de la stînga la dreapta şi de sus în jos. în afară de
aceasta, la această maşină se execută textul documentului cercetat.
23
După ce textul a fost tipărit în stare normală, tuşele se curăţă de murdărie şi modelele se
tipăresc din nou prin banda dactilografică a maşinii. Apoi ea se scoate şi impresiunile se fac prin
indigo pe o foaie de hîrtie de scris. în acest caz se reuşesc impresiuni mai clare şi se evită
influenţa bandei asupra impresiunilor.
Expertului i se comunică despre reparaţiile cărora a fost supusă maşina (caracterul şi
timpul efectuării lui) şi dacă au fost înlocuite litere şi semne.
Vechimea mtocmirii documentului dactilografiat poate fi stabilită numai în anumite
cazuri, luîndu-se în consideraţie schimbările caracteristicilor individuale survenite ca rezultat al
uzurii, reparaţiei, etc. Pentru aceasta, la dispoziţia expertului se pun documente executate la
această maşină în diferite perioade de timp.
În unele cazuri cercetarea textului dactilografiat se face în scopul identificării autorului
lui. în acest caz se aplică metode a cercetării criminalistice a scrisului şi se analizează caracterele
limbajului scris, caracteristicile topografice, deprinderile executorului. Pentru identificare se
pun la dispoziţie expertului cît mai multe posibile materiale. 1.
1. S.Gh.Doraş. Criminalistica, Chişinău, 1996.
V. CERCETAREA PRODUCŢIEI POLIGRAFICE.
Mijloacele de multiplicare şi metodele de tipar folosite pentru fabricarea producţiei

poligrafice se împart în tipografice (tiparul înalt, plat şi adine) şi operative (tiparul pentru
rolatori, rotaprint, electrograiie). Există trei tipuri de tipar.
Tiparul înalt - imaginea se aplică pe hîrtie cu porţiuni ieşite în afară (proeminente), a
formei de tipar. De aceea, colorantul în mijlocul impresiunilor se depune mai puţin intensiv decît
pe margini. In locul situării impresiunilor este vizibil relieful, mai ales pe partea opusă a foii.
Tiparul plat - elemente de tipar şi locurile sînt practic în acelaşi plan şi se deosebesc prin
capacitatea de a reţine vopseaua determinată de prelucrarea chimică a formei. Impresiunea se
caracterizează prin depunerea uniformă a colorantului şi lipsa reliefului.
Tiparul adine - elementele de tipar se află mai adînc în comparaţie cu restul suprafeţei
formei de tipar. Elementele de tipar se umple cu vopsea tipografică, care trece pe Mrtie atunci
cînd ea se lipeşte de formă. Impresiunile sînt cu margini drepte, iar stratul de vopsea este puţin
mai ridicat în partea de mijloc, relieful lipseşte.
Forma de tipar pentru tipar plat şi adînc se fabrică din plăci metalice speciale, iar pentru
tiparul înalt se folosesc culesul tipografic şi clişeurile zincografice (pentru reproducerea,
respectivă a textului şi a desenelor).
Culesul se efectuează cu dispozitive speciale, uneori manual. Maşinile de cules se împart
în linografe (care toarnă rînduri întregi) şi monografe (rîndul este turnat din litere aparte). în
cazul culesului normal rîndurile se compun din caractere tipografice - set de litere, liniuţe şi alt
material pentru intervale.
Caracterele tipografice se deosebesc ca desen, mărime, înclinaţie. Caracteristici ale
desenului sînt: aspectul general, propoziţiile, contrastul (corelaţie dintre grosimea elementelor
de bază şi celor de legătură), existenţa sau inexistenţa liniilor originale la capetele liniei de bază
a semnelor. Caracterele identice după structură formează o garnitură. In fiecare garnitură
caracterele se împart după mărime (popice), înclinaţie, etc.
Dintre proceduri poligrafice operative, cele mai răspîndite sînt: rotatorul, rotoprintul şi
electrografia (xerox).
Tiparele pentru rotator se fabrică din hîrtie cerată la maşina dactilografică sau cu mîna.
Apoi tiparul se îmbracă pe cilindrul acoperit cu vopsea. Hîrtia se apasă pe tipar prin orificiile
căruia pătrunde vopseaua. Caracteristicile acestui tip de tipar sînt amplasarea superficială a
colorantului, intensitatea mică a colorantului. Marginile impresiunilor sînt neclare.
24
Tiparele pentru rotoprint se confecţionează din foi subţiri de aluminiu, pe care textul se
tipăreşte prin dactilografiere cu o bandă specială sau se scrie de la mîină cu colorant special sau
se preia pe clişeul zincografic (prin presare). După aceasta foaia de aluminiu se prelucrează cu
reactivul sub acţiunea cărora, în timpul tiparului, se colorează numai porţiunile cu imaginea
respectivă. Semnele caracteristice pentru rotaprint sînt aceleaşi ca şi pentru tiparul plat.
Electrografîa este procesul căpătării rniaginii tipografice, baza pe vizualitatea
(developarea imaginii electrice invizibile care se formează pe stratul fotoconductor al
dielectricului sau semiconductorului cu rezistenţş mare (selen sau oxid de zinc) aplicat pe o plată
de aluminiu. Sub acţiunea luminii în timpul expunerii originalului pe dielectric în locurile
iluminate se micşorează rezistenţa lui (dielectricului), ceea ce duce la pierderea sarcinilor de
curent static amplasate pe el anterior). Sarcinile rămase în locurile ce corespund textului (care
n-au fost expuse) se tratează cu praf electrografic special - pigmentator (cu sarcina opusă).
Imaginea căpătată în acest mod se transpune pe hîrtie. Fixarea imaginii pe hîrtie se face prin
încălzire sau prin tratare cu vapori de solvenţi (benzol, totuol, acetonă). Semne ale electrografiei
sînt caracterul reliefat al statului de praf colorant, fondalul pe porţiunile dintre imagine şi efectul
marginal al originalului. 1
Examinînd documentul la lumină oblică şi dispersă, cu lupa sau microscopul pot fi văzute
semnele care mărturisesc despre metoda tiparului aplicată pentru fabricarea producţiei
poligrafice concentrate.
De cele mai multe ori în sfera cercetării criminalistice formulare şi imprimate cu antetul
instituţiei (întreprinderii) sau destinate mtocrnirii documentelor după anumite reguli. într-o
anumită formă (chitanţii, certificate, atestate, legitimaţii, cărticele de muncă, paşapoarte etc),
care deseori se confecţionează fără respectarea tehnologiei de producere.
1. S.Pavlenco. cercetarea criminalistică a impresiunilor formelor de tipar. Kiev, 1970.
Cele mai răspîndite metode folosite de către infractori pentru confecţionarea formularelor
şi imprimantelor sînt: desenarea lor, tiparul de pe clişee, reproducerea fotografică, fabricarea cu
ajutorul mijloacelor de multiplicare, folosirea mijloacelor şi tehnologiei fabricaţiei poligrafice a
producţiei poligrafice. Semnele caracteristice ale lor sînt:
- desenarea formularelor şi imprimantelor - grosimea frăsăturilor scrise este diferită,
aceleaşi Utere diferă după mărime şi configuraţie, desenul nestandard, prezenţa greşelilor
gramaticale şi contradicţiilor, urme de schiţare şi copiere prin indigou;
- confecţionarea cu ajutorul caracterelor de cauciuc - intervale diferite şi neregulate între
litere, cuvinte şi rînduri; linia fiinţă a bazei şi părţii interioare a semnelor din rînd, amplasarea
colorantului în caracteristică pentru clişeele de calciu; cerneală în locurile unde trebuie să fie
intervale;
- reproducerea fotografică - necorespunderea stării imaginii, hîrtia fărmicioasă,
lipicioasă, în cazul cînd este umezită pe verso; prezenţa stratului de emulsie;
- confecţionarea cu ajutorul mijloacelor de multiplicare deosebiri în microstructura
caracterelor, caracterele folosite fiind de la maşinile dactilografice;
- folosirea mijloacelor şi tehnologiei tipografice, caractere diferite -la desen şi mărime,
confecţionarea literelor care lipsesc din altele («O» din «P», «C» din «O», «A» din «Ă» sau
«A», «TT din «Ţ» etc).
Folosirea unor litere în locul altora «T» în loc de «Ţ», «A» în loc de «Ă», linia fiinţă a
rîndului; prezenţa greşelilor gramaticale, trecerea greşită dintr-un rînd în altul).
Aşa documente se cercetează în lumină oblică şi dispersă, cu folosirea dispozitivelor de
mărire şi de măsurat, catalogurilor, caracterelor, în radiaţie ultravioletă, infraroşie şi reontgen se
25
aplică analiza chimică. Aceasta permite determinarea metodei de fabricare a imprimantului,
identificarea formei de tipar, stabilirea apartenenţei generice a materialului imprimantului, etc.
Identificarea individuală a formei de tipar se face prin compararea imprimantului
documentului nemijlocit cu forma de tipar sau cu impresiunile făcute de pe ea. Se examinează
minuţios conţinutul textului, amplasarea şi fotografia lui, mărimea şi desenul caracterelor şi a
altor impresiuni, particularităţile culegerii, defectele caracterelor şi clişeurilor, care se reflectă în
document şi impresiunea experimentală. Dacă pentru cercetare a venit o impresiune de pe forma
de tipar este necesar ca datele de ieşire a acestui imprimant să coincidă cu cele de pe imprimantul
cercetat (numărul comenzii, tirajul, data semnării pentru tipar, format etc, care de obicei sînt
amplasate în partea de jos a imprimantului). Trebuie de avut în vedere că formularele mici pot fi
tipărite de pe o formă care are concomitent, cîteva detalii ale culesului identice ca conţinut,
caractere şi amplasare. In acest caz la dispoziţia expertului se pun modele de pe fiecare zăţuire a
formei de tipar date.1
1. Criminalistica, sub redacţia lui Pavlenco, Delivanov.
VI. CITIREA TEXTELOR VICIATE ŞI NEVIZIBILE
Uneori în practica juridică se întîlnesc documente textul cărora nu poate fi citit din cauza
că s-a decolorat sau intenţionat este ascuns.
Textul documentului cercetat poate fi acoperit cu cerneală, cu tuş, (intenţionat şi din
imprudenţă) cu alt colorant (de exemplu: ştampila poştală). Sarcina cercetării criminalistice în
cazul dat este citirea textului iniţial, care nu poate fi citit cu ochiul liber.
Variantele de combinare a coloranţilor textului şi a petei care-1 camuflează pot fi cele mai
diverse. Acestea pot fi trăsături scrise cu creionul şi acoperite cu tot cu creionul, sau scrise şi
acoperite cu cerneală, în alte cazuri textul poate fi acoperit de o pată de colorant de altă natură:
trăsături scrise cu cerneală se acoperă cu creionul (şi invers), tresături scrise cu cerneală sau
creion şi ascunse sub o pată de tuş sau vopsea pentru ştampile.
În dependenţă de combinaţie, pentru citirea textului se vor folosi anumite metode de
cercetare:
a) cercetarea în lumina vizibilă, fotografierea pentru transparenţă este rezultativă în cazul
deosebirilor mari a densităţii optice a porţiunilor petei sub care se conţin trăsături scrise
şi textul porţiunilor petei. Fotografierea în lumină se foloseşte în cazurile cînd
porţiunile petei sub care se conţin trăsături scrise reflectă lumina altfel decît restul
suprafeţei petei;
b) examinarea cu ajutorul filtrelor de culori dă rezultate pozitive
atunci cînd textul şi pata sînt din coloranţi de natură diferită şi se
deosebesc ca nuanţă. Textul se ia de aceeaşi nuanţă ca şi pata;
c) cercetarea în raze infraroşii se aplică atunci cînd textul este scris cu creionul sau cu tuş
negru, dactilografiat, scris prin plombagină, iar apoi este camuflat cu cerneală sau cu
creionul;
d) cel mai des se foloseşte metoda măririi contrastului prin fotografiere. Dacă colorantul
textului şi petei este neomogen, atunci în locurile de suprapunere a petei şi textului
(unde va fi un strat dublu de acest colorant) vor avea o densitate mai mare.
Fotografiind un aşa document prin transparenţă se descoperă textul.
Dacă coloranţii sînt diferiţi, atunci se recurge la fotografia separatoare de culori. Filtrele
se aleg în aşa mod ca să atenueze (decoloreze) pata şi să facă textul ilizibil. De exemplu: dacă
26
textul este scris cu cerneală avînd nunaţă roşietică (indigo) şi camuflate cu cerneală albastră,
filtrul de culoare se ia albastru.
Uneori, înainte de fotografiere se încearcă atenuarea petei camuflate. Pentru aceasta
documentul se ţine deasupra acidului clorhidric concentrat, se umezeşte cu benzină. Insă aceasta
se efectuează cu precauţie deosebită pentru a nu deteriora textul;
e) documentele acoperite cu pete de cerneală se cercetează
obligatoriu în raze ultraviolete pentru examinarea lurriiniscenţei
colorantului. în cazul cînd colorantul din text şi pată este de aceeaşi natură,
luminiscenţa va fi aceeaşi, însă în locurile sumarii coloranţilor lurriiniscenţa
va fi mai pronunţată. în cazul cînd coloranţii sînt de natură diferită poate lumina textul pe cînd
pata - nu sau luminează ambele, dar cu culori diferite.
Uneori se aplică aşa metodă ca „stingerea luminiscenţei”. Metoda este aplicabilă atunci
cînd colorantul cu care s-a executat textul stinge luminiscenţa luminătorului (substanţa, care are
capacitatea de a lumina). Pata se acoperă cu luminator, dizolvat într-o soluţie şi se tratează cu
raze ultraviolete. în rezultat, pata liiminiscentează puternic. Inscripţiile camuflate „stîng
luminiscenţa” în porţiunile petei aflate în contact cu ele şi datorită acestui fapt ele devin vizibile.
Rezultatul se fotografiază.
Uneori, pentru citirea textului camuflat se foloseşte luminiscenţa în infraroşu, provocată
prin lumina verde şi fotografiată sau se observă prin convertitorul de raze infraroşii;
f) fotografia în raze reontgen se foloseşte în cazurile cînd inscripţia este executată cu un
colorant care conţine elemente cu număr atomic mare, iar pata care o acoperă are un
număr atomic mai mic. în acest caz colorantul textului reţine o parte din razele Z.;
g) metoda copiativă se foloseşte pentru citirea textelor camuflate în cazurile cînd toate
metodele menţionate pînă acum (care nu modifică documentul) n-au dat rezultatele
scontate.
Copierea simplă se face în felul următor: pe document se aşterne o foaie care se
suprapune petei cu apă distilată sau o soluţie diluată de alcool etilic sau amoniac. Peste ea se
aşterne cîteva foi de hîrtie curată şi o mică greutate. Soluţia trebuie să treacă prin pată, să dizolve
trăsăturile scrise ale textului şi să se treacă înapoi pe hîrtia de filtrare. Rezultatele pozitive se
primesc numai în cazurile cînd trăsăturile textului sînt solubile, iar colorantul petei insolubil.
Prin copiere simplă se pot citi textele care se execută cu coloranţi organici solubili (cerneală,
creion, copiator, tuş colorat), iar camuflantul este provenit din creion simplu.
Pentru citirea textelor se mai foloseşte şi metode difuzo-copiativă. Ea este aplicabilă în
cazurile cînd textul este executat cu coloranţi de bază de anilină solubili în apă, iar pata se
compune din substanţă insolubilă în apă;
h) uneori, pentru citirea textului camuflat se recurge la metoda dizolvării sau decolorării
petei. Reactivele se aplică cu o pipetă pe marginea petei pentru a se convinge că colorantul ei
este solubil. în afară de aceasta reactivul se aplică şi pe trăsăturile textului documentului pentru a
fi convinşi că colorantul lor nu este solubil în acest reactiv. După aceasta se umezeşte întreaga
pată, urmărindu-se atent procesul decolorării. Cum numai textul devine vizibil - imediat se
fotografiază.
Metoda înlăturării mecanice se aplică inscripţiilor ascunse cu creionul. Particulele de
grafit se transportă pe un srat fotografic gelatinos sau pe „cauciucum umed”. Aplicînd asupra
petei nîrtia fotografică umedă sau suprafaţa curată a cauciucului, se repetă această operaţie pînă
cînd textul nu va deveni vizibil. înlăturarea mecanică cu ajutorul hîrtiei fotografice este
aplicabilă şi petelor de cerneală, dar numai în cazurile cînd substanţa cernelei este solubilă, iar
substanţa textului nu.
La categoria textelor nelizibile se referă şi documentele ale căror text s-a decolorat. El se
poate decolora în urma acţiunii oxigenului din aer, sub acţiunea razelor solare, a substanţelor
27
gazoase agresive din aer (amoniac, gaz sulfuros) a adaosurilor rămase în hîrtie de la procesul de
fabricaţie (spre exemplu: înălbirea cu clor). În cazul cînd textul documentului este vizibil, dar
rău, se recurge la fotografia de contrast. In dependenţă de culoarea trăsăturilor şi fondalului se
încearcă mărirea sau micşorarea conţinutului de lumină sau a contrastului cromatic. Dacă textul
este absolut nelizibil, se aplică consecutiv un şir de metode fizico-chimice. La primul rînd
documentul se caracterizează în raze ultraviolete. În aşa fel este posibil de a provoca
luminiscenţa. Este aplicabilă şi metoda stingerii luminiscenţei.
Rezultatele bune se obţin prin provocarea şi fotografierea luminiscenţei în infraroşu şi
suprafaţa cercetată fiind în prealabil tratată cu vapori de apă.
Dacă aceste metode nu dau rezultatul scontat, atunci se recurge la restabilirea textului prin
metode chimice. Pentru aceasta, în primul rînd, se determină natura chimică a colorantului
rămas în structura hîrtiei. Reieşind din aceste date, documentul se tratează cu reactive care
provoacă colorarea trăsăturilor decolorate. Prin metode chimice pot fi relevate textele executate
cu cerneală care conţin săruri ale mineralelor şi cloruri. Uneori documentul este aburit cu vapori
de iod. Rezultatele obţinute prin metode chimice deseori cînt insuficiente şi de aceea se recurge
la fotografierea de contrast.
Dacă textul decolorat a fost executat cu creionul copiativ, atunci restabilirea lui poate fi
efectuată prin tratare cu acetonă. Acetona reacţionînd cu colorantul de anilină îl dizolvă, iar
trăsăturile scrise de creion devin vizibile. 1
Uneori apare necesitatea de a releva inscripţiile sub formă de urme de apăsare, care s-au
creat prin apăsarea cu unealta de scris pe o foaie de hîrtie ce a servit ca suport în timpul
mtocrnirii unui document. Posibilitatea de a le releva depinde de unealta de scris, puterea de
apăsare, caracteristicile suportului. Examinarea documentelor ce conţin astfel de urme trebuie
făcută într-o încăpere întunecoasă cu ajutorul unei surse ce dă un fascicul îngust de lumină
orientat sub un unghi mic faţă de suprafaţa documentului cercetat. Pentru cercetarea inscripţiilor
formate prin apăsarea recomandă a fi folosite şi alte metode efective ca pulverizarea cu praf de
grafit sau oxid de fier restabilit cu oxigen. 1
1. Criminalistica, sub redaţia lui N.Selivanov, I.Panteleev, M, 1984.
VII. RESTABILIREA DOCUMENTELOR RUPTE ŞI ARSE
Regulile de manipulare şi conservare a documentelor rupte şi arse au fost descrise în

paragraful I capitolul nr.II al prezentei lucrări. Documentele arse după ce au fost conservate
conform regulilor se expediază pentru efectuarea expertizei. Mai înainte, pe timpul existenţei
ex-URSS documentele arse se expediau cu avionul în Kiev sau Moskova, unde în institute
specializate în cercetări criminalistice, erau cercetate şi citite. În ziua de astăzi este foarte dificil
de a efectua restabilirea conţinutului documentului în Moldova.
Pentru relevarea textului documentului ars se folosesc diferite metode de fotografiere,
analiza luminicenţei, tratarea cu substanţe chimice şi arderea completă a documentului.
Dacă documentul conţine un text tipografic, el poate fi restabilit prin fotografierea lui în
lumina incidentală apropiată de cea verticală cu durata de expunere mult mai mare decît cea
obişnuită. în mod analogic, se procedează şi în cazul cînd hîrtia carbonizată şi inscripţia reflectă
diferit lumina. 1 Apoi se procedează la fotografierea de contrast, încercîndu-se diferite metode de
mărire a contrastului luminos. în această metodă se urmăreşte scopul de a releva chiar şi cea mai
mică deosebire a nuanţelor culorilor inscripţiei şi fondalului.
1. Criminalistica, sub red. Lui Iablokov, Koldin
28
^Ss-v e°Sebixile dintre capacităţile de respectare ale inscripţiei Şi
lV &*> mârirea contrastului luminos. 1
V ^ ţ^, ^ate în raze infraroşii sau ultraviolete.2
6 fot
K . °grafia de contrast, mscrippe pot fi citite pe
c
^. raze infraroşii sau ultraviolete.2
coloranţi neorganici). Pentru aceasta documentai se pune între două sticle, marginile
cărora se sudează. După aceasta documentul se încălzeşte pînă la t° 300.400 °C. Procesul
permanent se controlează şi se opreşte imediat cum numai au pe fondalul sur al cenuşei au
devenit vizibile inscripţiile textului. După aceasta documentul se fotografiază. 1
Documentele degradate ca urmare a igrasiei (cu foi lipite, udate, mucegăite) se desfac mai
întîi cu ceva, apoi fiecare foaie aparte. Dacă acest lucru este imposibil, atunci foile se
prelucrează cu aburi de apă. Metoda e aplicabilă numai atunci cînd inscripţiile documentului nu
se dizolvă sub acţiunea aburului. Foile se usucă la temperatura de cameră, protectîndu-le de raze
solare. Pentru a fi uscate, foile se întind pe sticlă sau se întind pe sîrmă. După uscare, documentul
se întind pe sîrmă. După uscare, documentul se îndreaptă sub pres. Pentru a le citi se aplică
aceleaşi metode ca şi pentru citirea textului spălat şi invizibil.2
1. Iu.Gh.Koruhov. cercetarea criminalistică a documentelor. M, 1972.
VUI CERCETAREA MATERIALULUI DOCUMENTULUI
Cercetarea materialului documentului şi substanţelor de scris se face nu numai pentru

determinarea vechimii documentului, dar şi pentru stabilirea sinnlimdinii materialului
documentului şi a părţilor lui (de exemplu: bucăţi ale documentului rupt) sau a materialului a
două şi mai multe documente, pentru relevarea adăugărilor, refacerilor, în cazul comparării
materialului documentului cu modele existente.
Obiecte ale acestui tip de expertiză sînt: hîrtia, inscripţiile efectuate cu cerneală şi cu
creion, coloranţi în impresiunile ştampilelor, cleiurile.i
Hîrtia se fabrică din celuloză fabricată din lemn, paie, stuf, bumbac. Hîrtia de calitate
joasă se fabrică din lemn mărunţit mecanic, hîrtia de calitate înaltă - din celuloză. Din bumbac, in
şi cînepă se fabrică hîrtia care se foloseşte la fabricarea banilor, buletinelor de identitate. In hîrtie
se introduc substanţe cleioase sub scopul de a se face mai dură şi mai rezistentă. în acest scop se
folosesc colofiun, cazeina, gelatina şi amidonul. Umplutura (creta, talcul, caolina, ghipsul) face
hîrtia mai netedă, mai albă, mai moale şi nestrăvezie. La fel, o face mai bună pentru tipar.
Materialele de scris sînt: cerneala, tuşul, substanţele aderate ale creioanelor. Cernelile se
fac pe bază de anilină. în apă fierbinte se dizolvă aparte colorantul şi substanţa de întărire
(dextrina, zahărul) apoi ele se amestecă, se fierb la amestecul primit se adaugă o substanţă
antiseptică.2
1. 2. N.Iablocov. Cercetarea criminalistică a materialelor documentelor. M., 1961
Cernerile pentru pixuri se pregătesc tot pe bază de anilină, în ea se mai adaugă glicerina,
spirt, tragent, dar nu se adaugă substanţe de întărire. 1
Creioanele sînt de trei feluri: cu grafit (simple, mina lor se fabrică din grafit, clei şi lut), 2
de copiere cu grafit (chimice), mina lor se compune din grafit, talc, coloranţi organici şi clei, 3
creioane colorate (mina lor se fabrică din talc, aparatină, gummitragant, stearat de calciu şi un
colorant organic.4
Cu scopul stabilirii omogenităţii hîrtiei, se efectuează consecutiv un şir de cercetări fizice
şi chimice. Prin examinarea microscopică se cercetează aspectul şi coraportul componenţilor
firbrelor de hîrtie, prin metoda chimică se relevă şi aspectul substanţelor cleioase, se cercetează
umplutura şi coloranţii.
Pentru compararea capacităţii de reflectare a hîrtiei se măsoară cu spectrometrul
coeficientului de reflectare. Se observă diferenţa sau asemănarea luminiscenţei în raze
ultraviolete. Hîrtia se compară după gradul de netezime şi după grosime.
Efectuînd cercetările menţionate se ia în consideraţie şi gradul de uzură, condiţiile de
păstrare, acţiunea razelor solare, ale altor substanţe agresive, etc.
1. Ibidem.
2. Idem
3. Ibidem
FIGURA
Cercetarea textelor scrise cu cerneală se efectuează prin determinarea tipului lor,

stabilirea similitudinii cernelei cu care s-a executat textul şi cernelii prezentate pentru cercetare.
în rezultatul acestor cercetări se determină apartenenţa generică a cernelii, colorantul de bază
căruia au fost fabricate.
Cernerile se cercetează prin metode chimice, tratîndu-le cu diferiţi acizi şi alcalii pe
trăsătura scrisă se'aplică reactivul cu un copilar subţire sau se aburesc cu vapori ai reactivului.
Observând reacţia, se compară rezultatul obţinut cu comportarea colorantului în mediul dat.
Pentru cercetarea inscripţiilor se foloseşte şi metoda cromotografică.
Tresăturile scrise cu tuş nu reacţionează cu reactive acide şi bazice, prin ce se deosebesc
de cerneală.
Pentru stabilirea omogenităţii sau eterogenităţii cernelilor se foloseşte analiza
luminiscentă, dar se ia în consideraţie faptul că unii factori sînt de natură să efectueze
documentul în timpul păstrării şi să provoace schimbări a luminei de luminiscentă.
La cercetarea vopselei pentru ştampile se folosesc aceleaşi metode ca şi pentru cerneală.
Pentru stabilirea simmmdinii sau deosebirii inscripţiilor făcute cu creionul de grafit se
cercetează caracteristicile lor diimice şi fizice.
Inscripţiile făcute prin indigou se deosebesc de cele făcute cu creionul nu numai prin
semnele indicate în paragraful II, opacitatea, neomogenitatea distribuirii masei copiative pe
fibrele hîrtiei este etc), dar şi prin caracteristicile chimice. în compoziţia plombaginei intră
colorantul
Cercetarea textelor scrise cu cerneală se efectuează prin determinarea tipului lor,
stabilirea sirrnUtudinii cernelei cu care s-a executat textul şi cernelii prezentate pentru cercetare.
în rezultatul acestor cercetări se determină apartenenţa generică a cernelii, colorantul de bază
căruia au fost fabricate.
Cernerile se cercetează prin metode chimice, tratîndu-le cu diferiţi acizi şi alcalii pe
trăsătura scrisă se aplică reactivul cu un copilar subţire sau se aburesc cu vapori ai reactivului.
4. Idem
30
Observînd reacţia, se compară rezultatul obţinut cu comportarea colorantului în mediul dat.
Pentru cercetarea inscripţiilor se foloseşte şi metoda cromotografică.
Tresăturile scrise cu tuş nu reacţionează cu reactive acide şi bazice, prin ce se deosebesc
de cerneală.
Pentru stabilirea omogenităţii sau eterogenităţii cernelilor se foloseşte analiza
luminiscentă, dar se ia în consideraţie faptul că unii factori sînt de natură să efectueze
documentul în timpul păstrării şi să provoace schimbări a luminei de luminiscentă.
La cercetarea vopselei pentru ştampile se folosesc aceleaşi metode ca şi pentru cerneală.
Pentru stabilirea simihradinii sau deosebirii inscripţiilor făcute cu creionul de grafit se
cercetează caracteristicile lor chimice şi fizice.
Inscripţiile făcute prin indigou se deosebesc de cele făcute cu creionul nu numai prin
semnele indicate în paragraful II, opacitatea, neomogenitatea distribuirii masei copiative pe
fibrele hîrtiei este etc), dar şi prin caracteristicile chimice. în compoziţia plombaginei intră
colorantul (metilvioletul, fiiniginea, substanţe stearice care se determină prin analiza chimică).
Cercetînd substanţele cleioase din componenţa hîrtiei se stabileşte în primul rînd aparenţa
generică a masei cleioase (animală, vegetală, minerală, sintetică). Pentru aceasta se iau probe de
această substanţă şi se cercetează prin ardere, dizolvarea în diferite solvenţi (benzină, apă
fierbinte, acetonă). Apoi se deterrnină componenţa chimică a cleiului prin tratarea cu diferite
reactive (acizi şi bazici).
De rînd cu analiza chimică se foloseşte şi examinarea luminiscenţei substanţelor cleioase.
Substanţele cleioase de origine deosebită luminează diferit în urma exercitării cu raze
ultraviolete. 1
P LANTA rJ?
Ministerul afacerilor interne al Republicii Moldova Министерство внутренних дел Республики
Молдова
Direcţia Tehnico-Criminalistică Технико-Криминалистическое
Управление
MD-2012 Chişinău, bd. Ştefan cel Mare-75, tel: 255-322 П О Д П И С К А
Мне, ###### разъяснены права и обязанности эксперта, предусмотренные ст. 164 УПК РМ.Об
ответственности за отказ или дачу заведомо ложного заключения ст.ст. 196 и 197 УК РМ предупрежден:
ЗАКЛЮЧЕНИЕ ЭКСПЕРТА
М ### от ## 199# г.
Старший эксперт Центра Криминалистики МВД Р.Молдова, капитан полиции Бодруг Н.С., имеющий высшее
образование, специальность эксперт-криминалист, стаж работы пять лет, на основании постановления, вынесенного ### 199#
года, по уголовному делу № ######, следователем СО #####, старшим лейтенантом полиции #######, произвел техническую
экспертизу документов.
Обстоятельства дела известны эксперту из постановления о назначении данной экспертизы.
НА ЭКСПЕРТИЗУ ПРЕДСТАВЛЕНО:
1. Удостоверение личности Республики Молдова, серии и номера: № А20019792, на имя
Дэнилэ В.
2. Вкладыш к удостоверению личности, серии и номера: RA АА № 281424, на имя Дэнилэ В.
ПЕРЕД ЭКСПЕРТОМ ПОСТАВЛЕНЫ ВОПРОСЫ:
1. Изготовлены ли бланки удостоверение личности Республики Молдова, серии и номера: №
А20019792, и вкладыш к удостоверению личности, серии и номера: RA АА № 281424, на имя Дэнилэ
В., с соблюдением всех необходимых степеней защиты для данных документов, если нет, то каков
способ их изготовления ?
2. Имело ли место изменение первоначального содержания в представленном бланке
удостоверение личности Республики Молдова, серии и номера: № А20019792 ?
ИССЛЕДОВАНИЕ:
Обьекты на исследование поступили упакованными в пакет светло-коричневого цвета, размером 224x168 мм. На лицевой
стороне пакета, красителем черного цвета выполнен рукописный текст, следующего содержания: "Buletin de identitate №
А20019792. Fişa de însoţire № 281424. Anchetator penal SA CPT la st. Chişinău loc. maj. de pol. I. Costin", и подпись в виде
нечитаемых штрихов. Пакет заклеен и опечатан одним оттиском печати "PENTRU PACHETE NR. 2" Отдела Внутренних Дел на
Транспорте, выполненным красителем фиолетовым цветом.
Бланк удостоверения личности Республики Молдова, серии и номера: № А20019792, на имя Дэнилэ В., размером 74x105
мм, представляет собой двухстороннюю -пластиковую карту. На лицевой стороне бланка, в специально отведенном месте,
имеется фотографическое изображение лица мужчины 20-30 лет, в левом нижнем углу которого имеется голограмма. Реквизиты
бланка удостоверения личности выполнены красителем голубого цвета. Графы бланка заполнены машинописным текстом на
государственном языке, на имя Дэнилэ В., выполненным красителем черного цвета. В средней части лицевой стороны имеется
31
изображение герба Республики Молдова в виде орла. Поверхность бланка имеет защитную сетку в виде разбегающихся лучей
восьмиугольника, меняющей цвет: голубой, желтый и красный цветов. Серия и номер удостоверения выполнены красителем
красного цвекта, в нижней средней части лицевой стороны. В правом нижнем углу красителем золотистого цвета выполнена
абревиатура: "MDA". На оборотной стороне имеется изображени крепости Сорока, принадлежности к государству Молдова -
"REPUBLIC OF MOLDOVA", выполненной на английском языке. На оборотной стороне в средней части, справой стороны, на
красном поле выполнено закодированное штриховое изображение (см. фото 1,2).
Вкладыш к удостоверению личности, серий й номера: RA АА № 281424, на имя Дэнилэ В.,
размером 291x102 мм, представляет собой двухсторонний восьмистраничный бланк, реквизиты
которого выполнены красителем черного цвета. Графы бланка заполнены машинописным текстом
м---------------------------------------------------- ,„ т,„ TT.»«t*TO..:R НМПППНР.ННКШ клаеителем черного цвета. В средней
части лицевой стороны имеются изображение герба Республики Молдова в виде орла. Поверхность бланка имеет защитную сетку
в виде разбегающихся лучей восьмиугольника, меняющей цвет: голубой, желтый и красный цветов. Справой части, на лицевой и
оборотных сторонах, выполнены гильоширные элементы в виде сложных розеток. Серия и номер удостоверения выполнены
красителем черного цвекта, в нижней средней части лицевой стороны. На пятой странице, в графе "Situaţia militară", красителем
черного цвета выполнен оттиск прямоугольного штампа "SUPUS(Ă) MILITAR". На шестой странице, в графе "Domiciliul",
красителем черного цвета выполнены два оттиска прямоугольных штампов: "VIZĂ DE REŞEDINŢĂ" и "VIZĂ RETRASĂ". На
седьмой странице, красителем черного цвета выполнен оттиск прямоугольного штампа "VIZĂ DE DOMICILIU". На восьмой
странице в левом нижнем углу, красителем черного цвета выполнен оттиск круглой гербовой печати МВД РМ № 02, и подпись
выполненная в виде нечитаемых штрихов красителем синего цвета (см. фото 3,4).
Визуальным исследованием бланка представленных документов, с помощью приборов увеличения (микроскоп МБС-10),
в различных положениях к источнику света, в УФ и ИК лучах (прибор "Проектина"), установлено:
- краситель реквизитов расположены в одной плоскости с поверхностью бумаги;
- отсутствие вдавленности и выпуклости красителя в штрихах;
- поверхность красочного слоя имеет блеск;
- наличие точек красителя (марашек) на пробельных участках бланка;
- в штрихах реквизитов, рисунков, защитной сетки, серии и номера, оттиска печати краситель имеет структуру
спекшихся порошинок;
для бланка удостоверения личности № А20019792, на имя Дэнилэ В.:
- наличие липкой пленки с изображением лица мужчины в месте расположения фотографического изображения;
- наличие под имеющейся фотографией изображения лица мужчины с закрашенными веществом белого цвета ушами;
- краситель имеющейся фотографии расположен в одной плоскости с поверхностью бумаги;
- отсутствие вдавленности и выпуклости красителя в имеющейся фотографии;
- в штрихах имеющейся фотографии краситель имеет точечное распределение;
- поверхность красочного слоя имеющейся фотокарточки - матовая;
- наличие точек красителя (марашек) на пробельных участках фотографического изображения;
- в УФ-лучах наличие люминесцентного наклонного текста "REPUBLICA MOLDOVA";
- наличие букв "MDA", выполненных красителем золотистого цвета, в правом нижнем углу лицевой стороны;
для бланка вкладыша к удостоверению личности, серии и номера: RA АА № 281424, на
имя Дэнилэ В.:
- краситель оттисков штампов печати расположены в одной плоскости с поверхностью бумаги; •
- отсутствие вдавленности и выпуклости красителя в штрихах оттисков штампов;
- поверхность красочного слоя штампов имеет блеск;
- краситель штрихов оттисков штампов имеет структуру спекшихся порошинок.
Совокупность перечисленных выше признаков дает основание для вывода о том, что представленный бланк
удостоверения личности Республики Молдова, серии и номера: № А20019792, на имя Дэнилэ В., изготовлен с использованием,
множительной техники цветного лазерного принтера и имеет следующие степени защиты: голограмма, ламинирующий слой,
люминесцентное свечение текста "REPUBLICA MOLDOVA", наличие букв "MDA", выполненных красителем золотистого цвета,
в правом нижнем углу лицевой стороны. Имеющееся фотографическое изображение выполнено на прозрачной липкой ленте с
использованием множительной компьютерной техники - цветного струйного принтера, сверху имеющейся фотокарточки (см.
фото 5).
Сравнительным исследованием бланка представленного удостоверения личности Республики Молдова, серии и номера:
№ А20019792, на имя Дэнилэ В., с образцами подлинных, представленных в качестве сравнительного материала, установлено
совпадение всех общих и частных признаков, стпеней защиты, кроме вида печати имеющегося фотографического изображения (в
образце с использованием цветного лазерного принтера, в исследуемом с использованием цветного струйного принтера).
Фотография в данном удостоверении личности была заменена путем переноса изображения лица на липкий слой прозрачной
пленки, закрашивания части лица веществом белого цвета и наклеивания его сверху имеющейся фотографии.
Совокупность перечисленных выше признаков дает основание для вывода о том, что представленный бланк вкладыша к
удостоверению личности, серии и номера: RA АА № 281424, на имя Дэнилэ В., изготовлен с использованием множительной
цветной техники - цветного ксерокса (лазеоного пойнтера).
Сравнительным исследованием бланка представленного вкладыша к удостоверению личности, серии и
номера: М АА № 281424, на имя Дэнилэ В., с образцами подлинных, представленных в качестве сравнительного
материала, установлено различие всех общих и частных признаков, степеней защиты: различие размеров; различие
видов печати (отсутствие плоской печати - реквизиты в подлинном бланке и высокой печати - серия и номер
вкладыша в подлинном бланке); отсутствие водяных знаков в исследуемом вклады; различие в четкости
изображения печатных знаков, защитной сетки, гильоширных элементов; отсутствие люминесцентного свечения
сложного графического рисунка по всей поверхности исследуемого бланка; отсутствие люминесцентного свечения
орнамента, расположенного елевой стороны исследуемого вкладыша.
Таким образом, совокупность выявленных, в результате проведенного исследования признаков, позволяет
сделать вывод о том, что:
32
- бланк удостоверения личности Республики Молдова, серии и номера: № А20019792, на имя Дэнилэ В.,
изготовлен с использованием с соблюдением всех необходимых степеней защиты для данных документов и
совпадает по всем общим и частным признаком с образцами представленными для сравнительного исследования;
- фотография в представленном бланке удостоверения личности, была заменена путем переноса
изображения имеющегося лица, выполненного с использованием множительной компьютерной техники - цветного
струйного принтера, на липкий слой прозрачной пленки, закрашивания части лица веществом белого цвета и
наклеивания его сверху имеющейся фотографи;
- бланк вкладыша к удостоверению личности, серии и номера: РУА АА № 281424, на имя Дэнилэ В.,
изготовлен с использованием множительной цветной техники - цветного ксерокса (лазерного принтера), не на
предприятиях по изготовлению бланков документов, следовательно является поддельным.
ВЫВОД:
1. 2. Бланк удостоверения личности Республики Молдова, серии и номера: № А20019792, на имя Дэнилэ В.,
изготовлен с использованием с соблюдением всех необходимых степеней защиты для данных документов и
совпадает по всем общим и частным признаком с образцами представленными для сравнительного исследования.
Фотография в представленном бланке удостоверения личности, была заменена путем переноса
изображения имеющегося лица, * выполненного с использованием множительной * компьютерной техники
- цветного струйного принтера, на липкий слой прозрачной пленки, закрашивания части лица веществом белого
цвета и наклеивания его сверху имеющейся фотографи.
Бланк вкладыша к удостоверению личности, серии и номера: ЫА АА № 281424, на имя Дэнилэ В.,
изготовлен с использованием множительной цветной техники - цветного ксерокса (лазерного принтера), не на
предприятиях по изготовлению бланков документов, следовательно является поддельным.
Эксперт ######
Ministerul afacerilor interne al Republicii Moldova Inspectoratul General de
Poliţie Direcţia tehnico-criminalisticâ
Министерство внутренних дел Республики Молдова
Главный инспекторат полиции
_________________________ Технико-криминалистическое управление _________________________
MD-2012, or. Chişinău, bd. ştefan cel Mare şi Sfânt - 75 MD-2012. г. Кишинев, бул. Штефан чел Маре ши Сфынт - 75
telefon 255-322, telefax 22-42-33 телефон 255-322, телефакс 22-42-33
===== =
ПОДПИСКА ===——====
Мне, #########, разъяснены права и обязанности, эксперта предусмотренные ст. 164 УПК РМ.
Об ответственности за отказ или дачу заведомо ложного заключения ст.ст. 196 и 197 УК РМ предупрежден:
I t l l i l I ! t i H f l t t I !\ i t i l I I I I i i i l Ţ i i i i i i
( ЗАКЛЮЧЕНИЕ Э К С П Е Р Т А № #### от
##.##.1999 года
Эксперт Технико-Криминалистического Управления МВД РМ, лейтенант полиции #######, имеющий высшее образование и
стаж работы по специальности эксперта-криминалиста пять лет, на основании постановления, вынесенного ####### 1999 года,
следователем @######, лейтенантом полиции ######, по материалам уголовного дела № #########, произвел
технико-криминалистическую экспертизу документов.
ОБСТОЯТЕЛЬСТВА ДЕЛА: изложены в постановлении о назначении данной экспертизы.
НА ЭКСПЕРТИЗУ ПРЕДСТАВЛЕНО :
Технический паспорт Республики Молдова, серии 02 ВС № 023551, выданный на автомобиль "Mercedes 190" г.н. CFG 186, на
имя Яковлев Эдуард.
ЭКСПЕРТИЗОЙ ТРЕБУЕТСЯ УСТАНОВИТЬ:
1. Изготовлен ли бланк представленного технического паспорта, серии 02 ВС № 023551, выданный на
автомобиль "Mercedes 190" г.н. CFQ 186, на имя Яковлев Эдуард, на предприятии по изготовлению бланков
документов ?
2. Если нет, то каким способом он изготовлен ?
И С С Л Е Д О В А Н И Е :
Объект на исследование доставлен нарочным без упаковки.
Поступивший технический паспорт, серии 02 ВС № 023551, выданный на автомобиль "Mercedes 190" г.н. CFG 186, на имя
Яковлев Эдуард, представляет собой двухстраничный бланк из плотной бумаги, в развернутом виде имеет размеры 149 х 110 мм.
Реквизиты и цифровое обозначение номера в бланке выполнены красителем черного цвета. Бланк заполнен печатным текстом на
государственном языке на автомобиль "Mercedes 190" г.н. CFG 186, на имя Яковлев Эдуард. В нижней части бланка на линии изгиба на
обеих страницах имеется сложная гильоширная розетка, на которой красителем фиолетового цвета выполнен оттиск круглой печати.
На правой странице в нижней части в средней части имеется подпись от имени должностного лица, красителем фиолетового цвета. В
средней части обеих страниц имеется изображение герба Республики Молдова в виде орла. Поверхность бланка имеет защитную сетку в
виде двух овалов, расположенных в виде "гриба". Кроме этого имеются овалы большего размера с расположенными внутри них
буквами: "MD". На правой странице, в верхней части, имеется изображение флага Республики Молдова с гербом на желтом фоне.
Справа от флага имеется овал с буквами: "MD", выполненный красителем красного цвета. По наружным краям обеих страниц имеются
наклонные линии длиной 4-5 мм и расстоянием между ними 2 мм. Вдоль линии изгиба расположены по две красные и две синие линии.
Две линии сплошные и тонкие, а одна синяя и одна красная прерывитые, состоят из отдельных точек. На расстоянии 15 мм от верхнего
края обеих сторон имеется повторяющийся текст: "PRMD", выполненный красителем красного цвета. Каждая строка бланка
обозначена буквами латинского алфавита от А до G, которые расположены в квадратах с размерами сторон 5 мм, выполненных в виде
поперечных параллельных линий красителем красного цвета. Оборотные стороны страниц не заполнены.
При исследовании бланка с помощью микроскопа "МБС-10", при различном увеличении и положениях к источнику освещения
"ОИ-19", а также в Ультрафиолетовых и Инфракрасных лучах (прибор "Proectina DOCUBOX"), установлено следующее:
- штрихи реквизитов, серии и значка "Nr.", изображения герба в виде орла на флаге на правой странице наблюдается блеск и
выпуклость красителя, штрихи которого состоят из "спекшихся" порошинок черного цвета ;
- в штрихах защитной сетки, изображения флага, гильоширной розетки наблюдается блеск и выпуклость красителя, штрихи
которого состоят из "спекшихся" порошинок разных цветов ;
33
IX.
- в штрихах цифрового обозначения номера на правой странице наблюдается отсутствие вдавленности штрихов в бумагу
и равномерное размещение красителя ;
- в УФ-лучах в нижней части бланка выполнены буквы "РЯ";
- в штрихах печатного текста, которым заполнен бланк, просматривается структура красящей ленты черного
цвета.
Совокупность полученных в результате проведенного исследования признаков, позволяет сделать вывод о 'Том, что
реквизиты представленного бланка технического паспорта изготовлены с использованием цветного ксерокса (цветного лазерного
принтера), графы бланка заполнены машинописным текстом, выполненным на матричном принтере, номер технического
паспорта изготовлен с использованием форм плоской печати, вероятно с применением номератора.
При сравненительном исследовании представленного бланка с образцами подлинных технических паспортов на
транспортные средства Республики Молдова, имеющимися в коллекций лаборатории исследования документов ТКУ МВД РМ,
проведенного методом непосредственного визуального сопоставления с использованием вышеуказанных приборов увеличения и
освещения, между ними установлены:
- совпадения: по содержанию и взаиморасположению реквизитов;
- различия: размеров бланков, по способу выполнения реквизитов, защитной сетки, серии, по внешнему виду и окраске
штрихов печатных знаков, реквизитов, рисунков, гильоширной розетки, по способу выполнения цифрового обозначения номера
(в исследуемом бланке - плоская печать, в образце - высокая).
ЮДТ Э||НШЩ^Ш| * _____
/,# №*g$M da ffijiwi&ikWfate

«№ inogutut П "S's v j t Mânuţei
Ш Tjţ te аюрадйфш ' t ţ ( if I vi 1.
4-»*v*
tí,
-«
1.П d > -t ■»>'.■.■■■■
;
ii rrtt ft ¿
:''^>' дет
%k -fe * *¡*
"j^b*"
Фото 1, 2. Общий вид технического паспорта серии 02 ВС № 023551, выданный на автомобиль "Mercedes 190" г.н. CFG
186, на имя Яковлев Эдуард, представленного на экспертизу по уголовному делу №
I I I I I Í I / Н Я Í J ¡144
f f f T [ ГтТТ
ti It ТТТТТ
Таким образом, результаты визуального и сравнительного исследований, в совокупности позволяют сделать вывод о том,
реквизиты представленного бланка технического паспорта, серии 02 ВС № 023551, выданный на автомобиль "Mercedes 190" г.н.
CFG 186, на имя Яковлев Эдуард - выполнены с использованием цветного ксерокса (цветного лазерного принтера), графы бланка
заполнены машинописным текстом, выполненным на матричном принтере, номер технического паспорта изготовлен с
использованием форм плоской печати, вероятно с применением номератора.
Общий вид технического паспорта выполнен с помощью сканера "SCANJET II СХ" и распечатан вместе с заключением
эксперта с помощью лазерного принтера "LaserJet 6L".
В Ы В О Д :
1. 2. Бланк технического паспорта, серии 02 ВС № 023551, выданный на автомобиль "Mercedes 190" г.н. CFG 186, на имя
Яковлев Эдуард - выполнены с использованием цветного ксерокса (цветного лазерного принтера), графы бланка заполнены
машинописным текстом, выполненным на матричном принтере, номер технического паспорта изготовлен с использованием
форм плоской печати, вероятно с применением номератора.
34
LIMITELE POSIBILITĂŢILOR DIRECŢIEI
TEHNICO-CRIMINALISTICĂ (D.T.C.) A
DOCUMENTELOR (ÎNSCRIERILOR).
1. Tehnica contemporană aplicată la cercetarea tehnico-criminalistică

a documentelor în D.T.C. a MAI
în D.T.C. a MAI se aplică următoarea tehnică criminalistică:

-microscopul «MB S-10»;
-aparatul «Projectina DOCUBOX». 1
Aparatul «Projectina QOCUBOX» este confecţionat de «Hildenbront-Elektronic Gmbh»,
(Germania), constă din: monitor, videoprinter, blocul principal, în care se află camera, filtrele de
lumină ş.a. Acest aparat poate să examineze documentele în:
-lumină albă;
-lumină transparentă;
-raze ultra-violete (U.V.-570-685 nm);
1. Este menţionat faptul că în timpul de faţă în unele ţări din lume se mai aplică la cercetarea termică-crirninalistică
a documentelor şi aparatul «VSC-2000», confecţionat în Anglia. Explicaţii amănunţite de la acest aparat vezi anexa nr.2 a
lucrării (în rusă şi engleză).
-raze Infra-Roşii (I.R.685-100 nm);
-sub un unghi oarecare de lumină.
Acest aparat permite într-o oarecare măsură de examinat documentele prezentate la
expertiză. Rezultatul examinării, atît în perimetrul spectrului vizibil, cît şi în cel nevizibil (în
raze U.V. şi I.R.), la acest aparat pot fí tapate la video-printer, care întră în complectul acestui
aparat, unde el se foloseşte şi pentru pregătirea tabelele foto. Acest aparat este foarte uşor în
mînuire, în examinare cît şi în întregime la cercetarea telmico-criminahstică a documentelor.
2. Principalii indici de identificare a tehnicii de multiplicare, folosită la falsificarea

documentelor
În timpul de faţă la noi în Moldova pe larg s-a răspîndit tehnica de computere, care este
folosită (aplicată) pe larg în toate domeniile vieţii noastre. Odată cu apariţia computerului, în
faţa specialiştilor criminalişti din toate ţările lumii a apărut şi întrebarea de identificare a
printerelor aplicate la desigilarea materialelor, care sunt aplicate cu ajutorul computerului.
Printre cele mai răspîndite tipuri de printere, folosite în Moldova, sunt: printere cu lazer şi
imprimante cu get color (struinîe). Aceste printere numite mai sus se împart în următoarele
grupe:
-alb-negru (de culoare neagră);
-monohromatice (verde, albastru, roşu, galben închis şi cafeniu);
35
Desenul N.l
Elementul de scanare
Fotoelement (element fotoelectric)
Construcţie de
prelucrare a
imaginii
Modul de prelucrare
Pe desenul N. 1 este arătat principiul de lucru al xeroxului color.
Principalii indici de identificare a printerului cu imprimantă get color (струйного

принтера):
-suprafaţa stratului de vopsea este fără lustru:

-lipseşte apăsaturi a materiei în locurile aranjate a semnelor de imprimare;
-colorantul se găseşte la acelaş nivel cu suprafaţa hîrtiei;

-repartizarea sub formă de puncte a colorantului în haşură (штрихов);
-neclaritate în mdeplinirea şaşurii;
-sunt puncte coogulante în locurile goale din sectorul blocului;
-o rotungire ascuţită a colţurilor drepte, sfîrşituri de ştrihuri;
-în raze infra-roşii (I.K.) se pot vedea (sunt ) lnminiscenţa desenului
grafic;
-la udeală colorantul se împrăştie.
În afară de aparatele numite mai sus, există încă o parte fax (факсовые), care au destinaţia
de a transmite informaţia la distanţe mari. Aceste aparate (fax) foloseşte o hîrtie specială tehnică.
în timpul transmiterii imaginii colorantului se aranjează într-o suprafaţă placă pe hîrtie şi are
forma de dreptunghiuri mici şi multe, care formează imaginea -textul.
36
Trebuie de menţionat de despre peseta trafaretică, care în timpul de faţă în Republica
noastră des se foloseşte la confecţionarea banilor falşi. Peseta trafaretică se deosebeşte cu aceea,
că imaginea se face la suprafaţa materialului formă. Elementele de sigilare permite să treacă prin
ele vopseaua, dar locurile goale reţin pătrunderea ei. Un loc important în peseta trafaretică îl
ocupă peseta trafaretică de mătasă.
Reieşind din cele expuse mai sus se poate de menţionat că aplicarea tehnicii moderne de
către infractori în folosirea documentelor se face la un nivel înalt, de aici reiese, că în legătură cu
aceasta sarcina primordială a specialiştilor în domeniu de a descoperi noi mijloace tehnice şi
metode de descoperire şi prevenire a acestor falsificări în documente.
E de menţionat faptul că specialiştii D.T.C. a MAI deja folosesc şi aplică tehnica modernă
(cum este «Projectina DOCUIBOX») la cercetarea telmico-criminalistică a documentelor, care
duce la examinarea şi descoperirea falsului în documente la un nivel corespunzător zilei de
astăzi.
Foster+freeman
VSC20Q0
Новая генерация видео спектральных компараторов
VSC2000 является самой новейшей, контролируемой компьютером системой

проверки документов. Благодаря применению комбинации совершенных технологи
машиностриотельства и компьютера , аппарат дает возможность анализирования
документов используя так видимый как и инфракрасный свет.
Микроспектрометрия, изображение цвета, изменение координатов цвета,
сохранение образов и casework management это некоторые новые черты. Самой новой
идеей является однако автоматические функционирование.
ГЛАВНЫЕ ЧЕРТЫ
Casework management - Система Сохранения и Записи данных
VSC2000 обладает специальной системой записывания и сохранения данных -
casework management. Программное обеспечение VSC2000 способствует сохранению
разнообразных информации в числе которых имеются образа (отражения) документов,
спектра, координаты цвета хроматические диаграммы. Они записываются вместе с
пометками касающимися документов, при чем все записаны информации можно просто
воссоздать используя находящиеся на экране меню.
Для компаративных исследований до трех поменыпенных образов можно
одновременно показать на мониторе, также их спектра и координаты цвета могут быть
высветлены на той же самой диаграмме. При подробных исследованиях осуществляется,
если нуждается, полное увеличение избранного образа (до полного размера монитора).
Полный спектр цвета и Инфракрасное Изображение.
VSC2000 обладает двумя высокой разрешительности видео CCD камерами. Одна
из них применяется для анализирования видимого цвета, вторая для анализирования
инфракрасного или видимого цвета. Так цвет как и инфракрасные отражения
сохраняются в памяти компьютера (в системе casework management).
Автоматические Функционирования
Благодаря мгновенному анализированию образа, VSC может сравнивать
одновременно два образца чернил используя широкий спектр комбинации света и
37
фильтров. Аппарат автоматически выбирает комбинацию которая обеспечивает
максимальный контраст образа. Применение автоматической методы исследования
уменынивает риск просмотрения изменений а также освобождает исследователя от труда
проверки всех комбинации света и фильтров.
Применение системы Windows NT

Применение Windows™ обозначает, что широкий спектр коммерческого
применяемого, программного обеспечения может быть использован. Образы записуются
как стандартные битмап документы которые можно импортировать в другие программы
такие как Photoshop™ или Word™ .
Управление
VSC2000 функционирует на управлениях которые находятся на мониторе (меню)
или на конвенциональных панелях инструментов.
Fosfer+freeman
Полный спектр цвета

(full range of lighting)
Полный спектр источников света применяется для выполнения всех стандартных

операции связанных с проверкой документов:
■ Ультрафиолетовые лампы предназначены для видимой люминисценции
■ Халогеновые лампы для рентгеновской люминисценции
■ Видимые/рентгеновские лампы для исследования отраженного
света
■ Видимые/лампы для исследования трансмитированного света
■ Коаксионный свет для исследования ретро.рефлектных (отражаемых) образов
■ Заламаный свет и рентгеновские дуги для проверки углублений в бумаге и
тисненых бумаг.
Улучшенные фильтры
(improved filters)
УБС2000 обладает высокой мощности галогенной лампой, которая употребляется

для вызывания люминесценции чернил. Новой чертой является добавление к лампе
секции девяти фильтров, которые служат постоянному элиминированию постранной
лбминисценции анализированных чернил.
Интегрирование и увеличение образа
(image integration and magnification)
Четырнадцать разных показаний интегрирования (с 0.2с до 20с) служит

увеличению самой слабой люминесценции, так что она остается видимой. Постоянное
интегрирование образа обеспечивает высококачественный образ. Интегральный х10
38
объектив увеличивает образ при чем спектр увеличения колебается в рамках с 1.4 до 14
(пользуясь стандартным мониторов 17" в системе 50 Щ). Данные касающиеся
координатов интеграции и увеличения записываются рядом с каждым образом, что дает
возможность воссоздать те же самые условия исследования когда проверяя новый
материал.
Микроскопметриа
(mikrospectrometry)
УБС2000 также обладает микроспектрометрию с 400 шп до 1000 1ш1 предлагая

количественные спектральные информации касающиеся отражения и люминисценции
чернил и бумаги. Это информация используется исследователям для поддержания других
выводов а также применяется как диагностический инструмент.
Измерение цвета
(со!ош теаянетеп!)
Измерение тристимульных координатов цвета это совсем новая черта VCS,

которая служит объективному сравнению цветов.
СГЕ хроматические диаграммы являются эффективным видом записывания
координатов цвета и обнаруживания разниц между похожими цветами. Использование
VCS2000 дает возможность регистрирования и презентации информации так в системе
1960 (uniform colour space) как и в системе 1931.
С VM2000 высокомощный микроскоп видео
CVM2000, компактивный видео микроскоп мощностью увеличения с х5 до хЮОО,
является совершенным для проверки детали документов.
Совершенная электроника и интегральная оптическая система освещения
обеспечивает отличное отражение образа с высоким разрешением и точным
воссозданием цвета.
Более универсальный чем конвенциональный микроскоп CVM 2000 помещается в
руке, что дает возможность исследования особенно больших документов или объектов
пространственных.
CVM2000 легко подключается в VSC2000. Увеличенные изображения
сохраняются в памяти компьютера (в системе casework management).
ÎNCHEIERE
Această lucrare se vrea a fi o sinteză a scrierilor de domeniul prin enumărarea metodelor

şi mijloacelor de cercetare a documentelor, dar şi a momentelor procesual-investigative a ei. Cu
toate că am încercat să enumăr toate metodele şi mijloacele tehnice folosite, lista lor nici de cum
nu este deplină, iar lucrarea în cauză nu poate fi utilă decît pentru încheierea în problemă, fiindcă
literatura folosită de specialişti conţine recomandări practice mult mai detaliate.
Cercetînd această problemă atît sub aspect teoretic cît şi practic, am făcut anumite
concluzii:
1. Orice falsificare operată în documente produce anumite schimbări;
39
2. Urmele lăsate prin aceasta modificare duce la depistarea falsului în documente;
3. Mijloace tehnice disponibile contribuie la realizarea sarcinilor cercetării criminahstice
a documentelor;
4. Metodicile şi mijloacele tehnice elaborate de criminalişti sînt valabile pentru
depistarea falsurilor operate cu ajutorul mijloacelor tehnice apărute recent.
Din această lucrare se desprind cîteva propuneri pentru a preveni falsificarea
documentelor şi pentru a nu admite documente false în circuitul documentelor. în primul rînd,
trebuie asigurată cunoaşterea de către persoane însărcinate cu examinarea şi executarea
documentelor a formei legale a documentelor şi a semnelor caracteristice a documentelor
falsificate.
în al doilea rînd, trebuie de mărit numărul de participanţi a specialiştilor criminalişti la
acţiunile de anchetă, mai ales în cazul, cînd se investighează infracţiuni legate de falsificarea
documentelor.
în al treilea rînd, este recomandabilă participarea specialiştilor la acţiuni administrative
de control a documentelor la instituţiile de stat, cum ar fi organele de asigurare socială (spre
exemplu). In sfirşit, din iniţiativa subdiviziunilor de expertiză criminalistică, în baza cercetării
circumstanţelor unui caz concret, cît şi analizei şi generalizării practicii de expertiză să se
elaboreze metodici şi recomandări pentru prevenirea plastografiei documentelor.
BIBLIOGRAFIE
1. L.Săineanu. Dicţionar universal al limbii române, ed. V,B., 1925.
2. Dicţionar explicativ al limbii moldoveneşti în două volume, vol.I. Chişinău, 1977.
3. Dicţionar general al limbii române. V.I, B., 1992
4. Dicţionar explicativ al limbii moldoveneşti.
5. Dicţionar explicativ al limbii moldoveneşti.
6. Dicţionar de termeni juridici uzuali explicativ-practic, ed.naţională. Bucureşti, 1997.
7. Marea enciclopedie sovietică, ecUL, voi. B, 1972.
8. N.V.Tezziev, A.A.Eisman. introducerea în cercetarea criminalistică a documentelor. M., 1949
9. Iu.Gh.Koruhov. Cercetarea criminalistică a documentelor, M., 1972
10. S.Gh.Doraş. Criminalistica. Chişinău, 1996.
11. Ia. M.lakovlev. Pregătirea şi expedierea materialelor pentru expertiza criminalistică a documentelor
de către anchetator. Duşanbe, 1963.
12. Criminalistica, sub red.lui V.A.Obrazţov. M., 1995.
13. A.A.Eisman, V.M. Nicolaici. Metodele fizice de relevare a textelor invizibile. M., 1961.
14.1.D.Kucerov. Metoda luminiscenţei în unde lungi în cercetarea criminalistului. M., 1977.
15. Criminalistica, sub red. Lui N.Selivanov, LPanteleev, M., 1984.
16. Criminalistica, sub red. Lui N.Iakovlev şi V.KoIdin. M., 1990.
17. Laserul în expertiza criminalistică (col.de autori), Kiev, 1986.
18. Z.Samoşina. Expertiza textelor dactilografiate în Culegerea: Expertiza judiciară tehnică a
documentelor, M., 1973.
19. Dr.Ion Fitulescu, Dr.Ionel Abramov «Criminalitatea» ed.»Bec» Mokcova, 1996.
40

Sccaaneer Diploma

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Sccaaneer Diploma

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PLANUL

I. NOŢIUNEA, IMPORTANŢA ŞI CLASIFICAREA DOCUMENTELOR ÎN CRIMINALISTICĂ 3-6

Capitolul nr. III

I. DEPISTAREA SEMNELOR MODIFICĂRII CONŢINUTULUI INIŢIAL AL DOCUMENTULUI 27-39

1. Criminalistica, sub red. Iablokov. Koldin. Criminalistica, sub red.Obrazţov. M , 1995.

Pentru a delimita obiectul acestei lucrări e necesar de a determina însăşi noţiunea

1. Criminalistica, sub red. Iablokov. Koldin. Criminalistica,

In afară de criteriile generale, obligatorii pentru toate tipurile documentelor, există şi

De rînd cu documentele scrise şi copiile lor lucrătorul aparatului de afacere cu

1. Criminalistica, sub red. Iablokov. Koldin. Criminalistica, sub red.Obrazţov. M , 1995.

Fals material este exprimat în schimbarea conţinutului documentului autentic prin

II NOŢIUNEA, OBIECTELE ŞI SARCINILE C.E.T.C. A

III BAZELE TEHNICO-METODICE ALE CERCETĂRII CRIMINALISTICE A

Lucrul cu corpurile delicte şi documentele se subîmparte într-un set de etape consecutive:

1. Criminalistica, sub red. Iablokov. Koldin. Criminalistica, sub red.Obrazţov. M , 1995.

1. Doraş S.Gh. criminalistica, Chişinău, 1996

4. Cercetarea în raze roentgen şi radioactive.

1. Criminalistica, sub red. Iablokov. Koldin. Criminalistica, sub red.Obrazţov. M , 1995.

In cercetările criminalistice luminiscenţă se provoacă de cele mai multe ori cu raze

1. Criminalistica, sub red. Iablokov. Koldin. Criminalistica,

1. Criminalistica, sub red. Iablokov. Koldin. Criminalistica, sub red.Obrazţov. M , 1995.

În cadrul cercetării documentelor analiza cliimică permite de a citi inscripţii invizibile

Capitolul nr. ----------------------------

I.CERCETAREA DOCUMENTELOR DE ANCHETARE ŞI ORDINEA DE

Examinarea documentelor de către anchetator se efectuează (petrece) în prezenţa

1. Criminalistica, sub red. Iablokov. Koldin. Criminalistica,

1. Ia.M.Iakovlev. Pregătirea şi expedierea materialelor pentru expertiza criminalistică a documentelor de către

La această etapă se acordă atenţie semnelor falsificării materiale, ştergere, spălare,

3. Consemnarea rezultatelor examinării documentelor de către anchetator.

3. Consemnarea rezultatelor examinării documentelor de către anchetator.

3. Consemnarea rezultatelor examinării documentelor de către anchetator

În ultima parte a ordonanţei de expertiză se enumără documentele, care urmează a fi

I DEPISTAREA SEMNELOR MODIFICĂRII

1. Criminalistica, sub red. Iablokov. Koldin. Criminalistica, sub red.Obrazţov. M , 1995.

In condiţii de laborator ţesăturile scrise cu cerneală sau cu creionul se fixează pe cale

1. Criminalistica, sub redacţia lui N.Selivanov, I.Panteleev, M., 1984.

Cea mai utilă şi umversală metodă a descoperirii faptului corodăm documentului în

1. Criminalistica, sub red. Iablokov. Koldin. Criminalistica,

Adăugări de text (adăugări, înscrieri, refaceri) se fac cu scopul modificării conţinutului

1. Criminalistica, sub red. Iablokov. Koldin. Criminalistica, sub red.Obrazţov. M , 1995.

Fotografia se descleie pentru examinare cu ajutorul aburilor de apă.

1. Criminalistica, sub red. Lui Iablokov, Koldin.

1. Criminalistica, sub red. Iablokov. Koldin. Criminalistica,

II DEPISTAREA SEMNELOR FALSIFICĂRII TEHNICE A

Falsificarea semnăturii se face pe două căi:

1. Criminalistica, sub red. Iablokov. Koldin. Criminalistica, sub red.Obrazţov. M , 1995.

III CERCETAREA IMPRESIUNILOR ŞTAMPILELOR ÎN SCOPUL

- impresiunii din cauza insuficienţei colorantului, urmare de umezire a hîrtiei în jurul

- numărul total al impresiunilor experimentale de obicei este de 10-12;

IV CERCETAREA TEXTELOR DACTILOGRAFIATE.

Cercetarea documentului executat prin dactilografiere se face cu scopul descoperirii

Să examinăm caracteristicile generale ale maşinilor dactilografice:

4) Tipul claviaturii se determină în funcţie de semne pe o tuşă şi

Pentru a determina tipul claviaturii se foloseşte următorul semn caracteristic individual. In

Tipul caracterelor este determinat de particularităţile desenului semnelor, lăţimea

V. CERCETAREA PRODUCŢIEI POLIGRAFICE.

Mijloacele de multiplicare şi metodele de tipar folosite pentru fabricarea producţiei

1. S.Pavlenco. cercetarea criminalistică a impresiunilor formelor de tipar. Kiev, 1970.

1. Criminalistica, sub redacţia lui Pavlenco, Delivanov.

VI. CITIREA TEXTELOR VICIATE ŞI NEVIZIBILE

VII. RESTABILIREA DOCUMENTELOR RUPTE ŞI ARSE

Regulile de manipulare şi conservare a documentelor rupte şi arse au fost descrise în

VUI CERCETAREA MATERIALULUI DOCUMENTULUI

Cercetarea materialului documentului şi substanţelor de scris se face nu numai pentru