CURSUL NR.

MATERIALE CERAMICE
•Materialele ceramice se definesc ca fiind
materialele solide nemetalice, de natură
anorganică, greu solubile în apă, obtinute pe
cale naturală (argile, cuarţ, piatra de
construcţii etc.) sau artificială la temperaturi
şi presiuni ridicate (materiale ceramice,
refractare, lianţi şi sticle).
 Materialele ceramice se obţin prin arderea unor
corpuri fasonate din mase argiloase sau din
amestecuri de silicaţi, oxizi metalici şi alte materiale.
Materialele ceramice sunt, în general, materiale
oxidice, întărirea lor fiind rezultatul unor reacţii în stare
solidă sau în fază lichidă, la temperaturi ridicate,
coerenţa sistemului fiind asigurată de forţe de natură
fizică sau chimică.
 Dupa domeniul de utilizare, materialele
ceramice pot fi grupate in :
ceramice de uz casnic (oale, vase, tuburi,
rezervoare, conducte, robinete)
ceramice pentru construcţii (cărămizi, ţigla,
faianţa, conducte)
ceramice tehnice pentru filiere de trefilat,
inele de etanşare, rotoare de turbine, rulmenţi
cu bile, pistoane, segmenţi, racorduri, etc.
 După compoziţia chimică şi structura lor, materialele
ceramice pot fi împărţite în
 produse din ceramică brută (cărămizi, blocuri, ţigle,
teracote),
 produse din ceramică fină (faianţă, gresie, porţelan)
 produse refractare (pentru căptuşirea cuptoarelor,
focarelor etc).
Ceramica brută se caracterizează prin structura poroasă,
textură grosieră şi este de regulă colorată.
Produsele din ceramică fină pot avea structura de la
poroasă până la compactă, textură de la grosieră la fină şi pot
fi albe sau colorate.
Materialele refractare se obţin din materii prime alcătuite în
funcţie de natura produsului ce urmează a fi obţinut. Materiile
prime au temperaturi de topire între 1580...2000°C, iar
produsele sunt diferit colorate şi au textură grosieră sau
medie.
 Realizarea produselor ceramice presupune mai multe etape
şi anume:
 dozarea amestecului de materii prime: argilă, degresant
(adăugat în scopul reducerii contracţiiilor la uscare), nisip,
rumeguş, zgură de furnal, etc, şi eventual fondanţi - adăugaţi
pentru reducerea temperaturii de apariţie a fazei lichide în
sistem (oxizi de fier)
 omogenizarea în prezenţa apei, cu obţinerea unei paste ce
poate fi fasonată;
 fasonarea prin presare, extrudare sau turnare;
 uscarea în încăperi speciale, însoţită de contracţia la uscare;
 arderea în cuptoare industriale, la temperaturi de peste
900°C;
 răcirea lentă a produselor;
 eventuale tratamente de finisare.
 Finisarea produselor ceramice se
realizează prin angobare sau glazurare.
Angobarea constă în imersarea produsului într-o
suspensie apoasă de argilă curată sau colorată
cu diverşi pigmenţi anorganici, urmată de
ardere.
Glazurarea constă în aplicarea unui strat subţire
dintr-un amestec de oxizi divers colorat şi cu
punct scăzut de topire. După tratamentul termic
se formează la suprafaţă un strat sticlos,
frumos colorat.
Materialele ceramice şi refractare sunt formate din silicaţi
si oxizi metalici având textura (granulaţia componenţilor)
grosieră sau fină.
Aceste materiale pot fi clasificate în :
a) materiale poroase :
• cu textură grosieră : materiale refractare, ceramica
poroasă pentru construcţii etc. ;
• cu textură fină : faianţa, semiporţelan, teracotă etc.
b) materiale vitrifiate :
• cu textură grosieră : gresie, ceramică, bazalt artificial
• cu textură fină : porţelan, materiale electroceramice etc.
 Materiale din ceramică brută (poroasă)
Principalele etape tehnologice de obţinere a
ceramicii brute sunt pregătirea materiei prime (a masei
argiloase), fasonarea, uscarea şi arderea. Atunci când
este nevoie, produsele se pot finisa prin diferite procedee.
Produsele din ceramică brută utilizate în construcţii se
clasifică după utilizări în:
materiale pentru zidărie,
pentru învelitori şi
alte materiale.
 Materiale ceramice pentru zidărie
Se utilizează pentru executarea zidurilor interioare şi
exterioare în construcţiile civile, industriale etc, prin
îmbinare cu mortar.
După forma si dimensiunile lor, materialele de zidărie
se împart în
 cărămizi,
 blocuri şi
 corpuri ceramice.
Cărămizile pline, presate pe cale umedă sunt produse
poroase, de formă paralelipipedică, la care se permite
practicarea de găuri, a căror suprafaţă totală nu trebuie
să depăşească 15 % din secţiunea cărămizii.
Cărămizile şi blocurile ceramice cu goluri verticale au o
densitatea aparentă mai redusă decât cele pline şi asigură o
mai bună termo şi fonoizolare.
Deosebirea dintre cărămizi şi blocuri ceramice este că cele din
urmă au înălţimea mai mare de 88mm.
Cărămizi şi blocuri ceramice cu goluri verticale.

.
Cărămizile şi blocurile ceramice cu goluri orizontale
se fabrică respectând condiţia ca grosimea pereţilor
lor exteriori să fie de min. 15 mm, iar a celor interiori
de minim 8 mm).
Se utilizează pentru zidărie la pereţi despărţitori.
 Materiale ceramice pentru învelitori
Servesc pentru realizarea acoperişurilor necesare protejării
suprafeţelor construite împotriva agenţilor atmosferici.
Materialele ceramice pentru învelitori se împart în:
 ţigle,
 olane
 coame.
Ţiglele se prezintă ca plăci subţiri (8—10 mm), de culoare roşie şi se
pot smălţui sau impregna. Compoziţia ţiglelor trebuie să fie compactă,
omogenă cu granulaţie fină.
Olanele se fabrică prin presare umedă. Au forma unor
jumătăţi de con şi se montează prin suprapunere şi
îmbinare cu mortar de ciment. Dau acoperişuri
impermeabile, dar foarte grele.

Coamele sunt materiale ceramice destinate închiderii

muchiilor acoperişurilor cu învelitori din ţigle şi olane.
Se fabrică prin presare şi pot fi mici (pentru ţigle solzi)
şi mari (pentru ţigle cu jgheaburi).
Alte materiale din ceramică brută
Tuburile de drenaj sunt materiale cilindrice, fără mufe,
utilizate pentru drenarea şi captarea apelor subterane la
adâncimi mici şi solicitări mecanice slabe, precum şi la lucrări
de irigaţii.

Piesele ceramice pentru sobe sunt produsele fasonate din

argile fuzibile sau caolinuri albe, glazurate pe faţa aparentă
(netedă sau cu ornamente) şi cu faţa de montaj profilată. Se
fabrică cu forme şi profile variate şi servesc la finisarea
sobelor.
MATERIALE VITRIFIATE
a)Ceramica vitrifiată pentru construcţii include
plăci de gresie ceramică pentru pardoseli şi faianţă
pentru placarea pereţilor, tuburi de canalizare din
bazalt artificial, aparatură chimică din gresie şi
ceramică, caramizi pentru placarea utilajelor
chimice.
Materialele ceramice vitrifiate au o mare rezistenţă
mecanică – aprox. 9000 kgf şi la acţiunea agenţilor
corozivi (doar acidul fluorhidric ataca SiO2).
b) Ceramica fină (porţelanuri) sunt de culoare
albă şi nu sunt permeabile la lichide, ele conţin în
mod obişnuit SiO2, Al2O3 si oxizi alcalini, fapt
pentru care sunt denumite porţelanuri alcaline. Ele
se împart în:
• porţelan tare: deoarece are rezistenţă ridicată la
compresiune, aprox. 5500 kgf/cm2 , şi proprietăţi
electroizolante superioare ;
• porţelan moale: se utilizează pentru obiecte de
menaj şi de artă ;
Materialele electroceramice sunt porţelanuri
superaluminoase obţinute prin mărirea conţinutului de
Al2O3, ceea ce conduce la creşterea rezistenţei mecanice
şi a rigidităţii dielectrice, acest lucru face ca materialele
electroceramice să fie utilizate preponderent în
producerea izolatorilor electrici. O serie de materiale
electroceramice conţin oxizi alcalino-pamântoşi şi oxizi
de metale grele, având diferite denumiri :
• porţelanuri magneziene (contin MgO şi sunt
electroizolante)
• porţelanuri cordielectrice (au coeficient de dilatare
mic şi sunt utilizate ca izolatori electrici);
• Produse ceramice fine poroase – conţin un
procent mai mare de cuarţ decât porţelanurile,
ceea ce determină o porozitate mai mare; din
această categorie fac parte :
• semiporţelanurile cu 1-8 % absorbţie de apă şi
• faianţele cu 8-14 % absorbţie de apă
Produse refractare

Produsele refractare sunt materiale care nu se înmoaie

sub greutate proprie la temperaturi sub 1580° C si au
rezistente mecanice si chimice ridicate.
Materialele refractare se utilizează în căptuşirea
focarelor, cuptoarelor, reactoarelor din industria chimică
etc.
Funcţie de compoziţia chimică se clasifică în:
 Produse refractare argiloase - se obţin din argilă refractară prin
ardere primară la 1300° C cu transformare în şamotă (lipsită de
plasticitate), măcinare, fasonare (cu cantitate strict necesară de
argilă plastică) în cărămizi şi o reardere la cel puţin 1450°C.
Cărămizile refractare astfel obţinute se utilizează în căptuşirea
focarelor şi cuptoarelor industriale.
 Produse refractare silica - se fabrică din cuarţit (min. 95 %
SiO2), măcinat cu granulaţie optimă şi amestecat cu o cantitate
strict necesară de lapte de var. Masa astfel obţinută se presează
în forme ce se usucă şi se ard la 1500° C. Au caracter acid (prin
conţinutul mare în SiO2) şi se folosesc la căptuşirea cuptoarelor
mai ales în industria metalurgică.
 Produsele refractare magneziene - se fabrică din roci cu
conţinut mare în oxid de magneziu. Tehnologia de fabricare
presupune două arderi: prima de transformare a materiilor prime
în produşi inerţi faţă de apă şi a doua de obţinere a produsului
refractar finit.