Sunteți pe pagina 1din 3

MEDIUL EDUCAŢIONAL

FIECARE COPIL PE CARE ÎL INSTRUIM ESTE UN OM DĂRUIT


SOCIETĂTII!!!”

Nicolae Iorga
CUNOAŞTEREA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR CA FORMĂ DE
ÎNVĂTARE

Familiarizarea copilului cu tot ce îl încojoară implică însuşirea unui set de


cunoştinţe valoroase.

Dezvoltarea capacităţii de a cunoaşte şi formarea dorinţei de a dobandi noi


cunoştinţe.

Copilul capătă o anumită experienţă care-l ajută să cunoască realitatea , să se


adapteze la condiţiile existente ,să-şi lărgească relaţiile cu mediul.
Mediul înconjurător reprezintă totalitatea factorilor externi din natură şi
societate.
Valuarea pe care o reprezintă procesul de însuşire a cunoştinţelor reiese din
faptul că aceasta contribuie la dezvoltarea intelectuală a copiilor.
În procesul cunoaşterii mediului înconjurător se dezvoltă la copii spiritul de
observaţie.
Sub îndrumarea educatorului/părintelui se dezvoltă la copii : curiozitatea
spontană care se manifeste prin întrebari precum : De ce ? Pentru ce ?
Cum ?

În legătură cu gandirea , mediul înconjurător contribuie şi la dezvoltarea


vorbirii copilului .

Sentimente morale , sentimente estetice ale copiilor se realizează sub


influenţa actvităţilor de cunoaştere a mediului înconjurător.

Pe parcursul grădiniţei se realizează trecerea de la cunoaştere concretă la


cunoaştere abstractă şi în final la învătare .

FAMILIA –Primul mediu de socializare şi educare al copilului.

Familia este prima şcoala a copilului,răspunde de trebuinţele elementare ale


copilului şi de protecţie ale acestuia.

Urmele ei raman întipărite pentru toată viaţa în profilul moral spiritual ale
acestuia.

Familia ocupă un loc în sistemul instituţional al educaţiei .Ea reprezintă unul


din mediile de socializare şi educare.
Oferă copilului primele informaţii despre ceea ce-l înconjoară, primele
norme şi reguli de conduită , dar şi climatul socio-afectiv necesar.

PECETEA PE CARE PĂRINŢII O LASĂ ASUPRA STRUCTURII ŞI


PROFILULUI SPIRITUAL-MORAL PERSONALITAŢII PROPRIILOR COPII
SE MENŢINE TOATA VIAŢA”
M.Golu
Influenţele educative pe care familia le exercită asupra copiilor se manifestă
fie direct , fie indirect.

Modelele de conduită oferite de părinţi, pe care copiii le preiau prin imitaţie


sau învăţare , dar şi climatul socio-afectiv constituie primul model privind
planarea concepţiei lor despre viaţă , a modului de comportare şi relaţionare
în raport cu diferite norme şi valori sociale.
“Copiii răsar asemenea florilor ,cresc ocrotiţi de dragostea părintească ,se
înalţa vegheaţi de căldura familiei,unde învată primele taine ale lumii
înconjuratoare.Află ce este bine sau rău ,cum să se poarte frumos.Apoi ,în
primul colectiv în grădinţa cunosc regulile jocului cu alţii ,bucuria victoriei
,sau tristeţea fără început şi sfarşit:COPILĂRIA.

Dacă vine toamna : e septembrie...


Sună primul clopoţel care vesteşte
şcoala ,în care copilul crescut în familie
va fi instruit pentru viată.”
Părinţii şi educatorii contribuie în stransă
colaborare la ridicarea nivelului instructiv
–educativ al copilului integrat în colectiv.
Reuşita acestei acţiuni presupune însa o
cunoaştere specială a fiecărui copil .
El trebuie urmărit permanent şi profund
sub toate aspectele personalitaţii lui.”

Dezvoltarea capacitaţii de a cunoaşte şi formarea dorinţei de a dobandi noi


cunoştinţe.
Copilul capătă o anumită experienţa care îl ajută să cunoască realitatea , să
se adapteze la condiţiile existente , să îşi lărgească condiţiile cu mediul .
Şcoala şi familia sunt cei doi poli de rezistenţa a educaţiei.

GRĂDINIŢA – MEDIUL SPECIAL AMENAJAT PENTRU COPII

Grădiniţa vorbeşte preşcolarului prin ceea ce îi oferă ca posibiliate de


acţiune şi experienţa.

Spaţiul constituie contextul material în care se defăşoara educaţia.


Este foarte important ca educatoarea să cunoască şi să amenajeze spaţiul
pentru ca acesta să ii transmită copilului mesaje cu suport educativ în
sprijinul dezvoltării.

Copiii învaţă prin joc , iar învăţarea eficientă este în dependenţă de mediul
învăţării.

Mediul bine ales şi bogat în alternative ,oferă copiilor un sprijin la activităţile


individuale.

Sunt foarte importante condiţiile de ordin general (lumină,căldură) , dar şi


particulare ( ordonările, securizările).
Spaţiul amenajat educativ ajută copilul să aleagă şi să decidă ce i se
potriveşte: îşi asumă responsabilitatea deciziei.
Mediul confortabil, primitor securizat şi stimulativ îl provoacă pe copil la
acţiuni ce îl interesează.
Mediul educativ din sala de grupă trebuie să fie adecvat experienţei situaţiei
de învătare.

Amenajarea adecvată oferă ocazii de rezolvare a propriilor probleme.

Mediul stimulativ are următoarele beneficii:independenţa de decizie,


organizarea jocului , decizia alegerii ,stabilirea relaţiilor sociale.

Spaţiul amenajat în spirit educativ oferă sprijin adecvat nivelului de


dezvoltare al copilului.

Mediul eficient oferă ocazii de experimentare a noi soluţii de activitate .


Copilul îşi dezvoltă propriile idei şi imagini daca îi e permis să se joace cat
vrea,unde vrea şi cu ce vrea.
Dacă spaţiul educativ din gradiniţa îndeplineşte aceste criterii ,el devine un
spaţiu eficient dezvoltării copiilor .
Jean Piaget – consideră că învătarea la copiii mici este rezultatul interacţiunii
dintre gandire , idei şi oameni cu care ei vin în contact.
Parinţii şi eductaoarea au datoria de a stimula aceste interacţiuni prin
amenajarea adecvata a spaţiului de viaţa şi educare a copiilor.

BIBLIOGRAFIE:
Educaţia copilului preşcolar – Ecaterina Vrăşmaş
Dinamica dezvoltării personale la varsta prescolară-Florinda Golu