MANAGEMENTUL EXPUNERII ACCIDENTALE LA PRODUSE

BIOLOGICE

I. DEFINIŢIE

Accident prin expunere la sânge (AES): orice expunere accidentală la

sânge, la un lichid biologic contaminat cu sânge sau la un fluid care poate
să conţină agenţi patogeni transmisibili prin sânge, care presupune:

 lezarea tegumentelor (înţepătură, tăietură), sau

 proiectarea pe mucoase sau pe tegumente lezate.

Practici greşite care duc la AES:

- nu se foloseşte măsuţa pentru tratamente, materialele se pun pe patul

bolnavului

- nu se poartă mănuşi

- se recapişonează acele

- colectorul pentru înţepătoare-tăietoare se află la distanţă de locul efectuării

tratamentului

- se lasă acele folosite pe capacul colectorului

- acele căzute din greşeală pe jos sunt colectate cu mâna, fără mănuşi,

- lipsa concentrării şi atenţiei când se lucrează cu pacienţi agitaţi

- golirea recipientelor pentru deşeuri cu scopul reutilizării

- aruncarea de ace în saci galbeni

- transportul deşeurilor în cutii improvizate

- nu se respectă nivelul de umplere al cutiilor pentru deşeuri

- deşeurile nu sunt triate corect pe categorii

- se colectează temporar ace în tăviţe renale

- se forţează închiderea cutiilor pentru deşeuri prea pline.

II. EPIDEMIOLOGIE

1. Principalii agenţi patogeni transmisibili prin sânge (există peste 50):

- HIV

- VHB

- VHC.

Riscul de transmitere în funcţie de tipul de lichid biologic

Virus Sigur Posibil Nul
VHB Sânge sau lichide Spermă, secreţii vaginale, Urină, materii
biologice ce conţin lichid de ascită, salivă fecale
sânge
VHC Sânge Spermă, secreţii vaginale Urină, materii
fecale, lacrimi,
salivă
HIV Sânge sau lichide Spermă, secreţii vaginale, Urină, materii
biologice ce conţin lichid de ascită şi fecale, lacrimi,
sânge amniotic, LCR salivă
 Factori de risc pentru trasmiterea HIV
Factori legaţi de tipul de AES
Pentru accidentele cutaneo mucoase
Pentru accidentele percutane
Expunere percutană > cutaneo mucoasă
Timp de expunere lung > scurt
Prezenţa leziunilor cutanate > absenţa
lor
Leziune profundă > superficială
Ac gol > ac plin
Dispozitv intravascular > subcutanat
sau intramuscular
Prezenţa sângelui vizibil > absenţa
sângelui
Ac de calibru mare >calibru mic
Neutilizarea mănuşilor > utilizarea

Riscul suplimentar de transmitere a VHB în funcţie de antigenul HBe:

- Ag HBe pozitiv la pacientul sursă – risc de 30-40 %

- Ag HBe negativ la pacientul sursă – risc de 2-6 %.

Factorii de gravitate pentru AES:

a) Legat de accident:

- inoculare profundă
- cantitatea de sânge inoculată (calibrul, mărimea acului)
- distanţa în timp între accident şi posibilitatea aplicării unor măsuri
preventive.
b) Legat de pacientul sursă:

- stadiul evolutiv clinic

- nivelul viremiei

- existenţa terapiei specifice şi eficienţa acesteia (rezistenţă).

c) Legat de persoana expusă:

- utilizarea mănuşilor

- receptivitate/imunitate specifică a persoanei

- aplicarea adecvată a profilaxiei post-expunere.

Manevre asociate mai frecvent cu AES

a) Accidente percutane:
- montarea şi întreruperea perfuziilor
- sutura chirurgicală
- cateterismele arteriale şi venoase
- recapişonarea acelor
- manipularea recipientelor pentru deşeuri.

b) Accidente prin proiectare:

- efectuarea analizelor de laborator

- intubaţia oro- şi naso-traheală

- ventilaţia mecanică

- aspiraţia traheală
 - fibroscopia

- dializa.

III. MODALITĂŢI DE PREVENIRE ŞI CONTROL A RISCULUI

1. Profilaxia primară a AES

a) Precauţiunile universale:

- spălarea pe mâini înainte şi după fiecare manoperă care presupune contactul cu

lichide biologice sau produse de origine umană şi după fiecare îngrijire medicală

- purtarea mănuşilor de fiecare dată când există risc de contact cu sânge sau alte
produse biologice sau în cazul prezenţei unor soluţii de continuitate

- pansarea oricărei leziuni cu un pansament impermeabil în cazul în care există

riscul de contact cu sângele

- purtarea echipamentului de protecţie (mască, ochelari, bluză) în caz că există risc

de proiecţie

- atenţie sporită în cazul manipulării unor instrumente ascuţite, tăietoare

- punerea imediată după utilizare a instrumentelor tăietoare înţepătoare în recipiente

speciale pentru acestea

- evacuarea deşeurilor infecţioase, a lenjeriei contaminate cu sânge în ambalaje

etanşe, închise

- a nu se recapişona niciodată acele, a nu se desprinde acul de seringă sau de

sistemele de prelevare sub vid, cu mâna
- a nu se goli niciodată seringa după o încercare nereuşită de recoltare ( se aruncă şi
se utilizează o altă seringă)

- decontaminarea imediată a suprafeţelor care au venit în contact cu sânge sau

produse biologice (cu substanţe clorigene)

- respectarea regulilor privind curăţenia, dezinfecţia, sterilizarea.

Precauţii universale aplicate în:

 Chirurgie:
- purtarea a două perechi de mănuşi
- purtarea bonetei, a măştii sau a ochelarilor de protecţie
- respectarea riguroasă a corectitudinii manoperelor în timpul suturii unei
plăgi
- limitarea utilizării bisturielor (laser, electrocoagulare)
- utilizarea tehnicilor de sutură şi ligatură fără ace
- recurgerea pe cât posibil la metode chirurgicale non-invazive –
laparoscopie
- utilizarea unor dispozitive de securitate (protectoare ale degetelor, ace de
sutură cu vârf bont, ace curbate)
- asigurarea securităţii la procedurile de transport a instrumentarului utilizat.
 In laboratoare:
- transportul prelevatelor în flacoane sau tuburi ermetice
- recoltarea prelevatelor în recipiente uşor de manevrat
- interzisă pipetarea cu gura
- toate prelevatele trebuie considerate la fel indiferent de la ce persoană
provin
 - curăţarea şi dezinfecţia materialelor, suprafeţelor, conform normelor în
vigoare
- utilizarea mănuşilor, a măştii, ochelarilor, echipamentului impermeabil,
pentru diminuarea riscului legat de proiecţia pe mucoase sau tegumente
- reducerea sticlăriei în favoarea materialelor necasante.
 În stomatologie:
- utilizarea mănuşilor, a măştii, ochelarilor şi şorţului impermeabil
- folosirea unor aspiratoare rapide pentru reducerea posibilităţii stropirii
- instrumentarul manual va fi sterilizat după fiecare pacient, piesele care nu
pot fi sterilizate vor fi flambate după ce au fost spălate şi dezinfectate chimic.

b) Utilizarea materialelor de securitate

Definiţie: materiale utilizate pentru protecţia porţiunii înţepătoare/tăietoare a

unui dispozitiv în vederea limitării riscului apariţiei AES.

Caracteristicile unui materiale de securitate ideal:

- la utilizare nu modifică deloc sau foarte puţin gestul de bază

- este parte integrantă a dispozitivelor respective

- garantează o securitate precoce raportată la gest/procedură

- acţionează automat sau prin manoperă unimanuală în timpul gestului de bază

- are un indicator al activării mecanismului de securitate.

Exemple de dispozitive de securitate:

- sisteme de prelevare sub vid

- sisteme de recoltare cu aripioare, indicate în prelevări şi perfuzii venoase dificile,
precum şi pentru hemoculturi

- seringi pentru determinarea gazelor din sânge, prevăzute cu un cub de plastic sau
cu un dispozitiv de acoperire a acului după utilizare, care se manevrează cu o
singură mână

- corpuri de securitate pentru flacoanele de hemocultură, cu unitate de prelevare cu

aripioare

- catetere scurte protejate şi dispozitive de conectare fără ac pentru perfuzii

- dispozitive retractabile, de unică folosinţă, tip stilou, în cazul prelevărilor capilare

În chirurgie, dacă este posibil:

- utilizarea mai frecvent a acelor curbe decât drepte, cu vârf bont

- utilizarea unor dispozitive de recuperare a acelor

- utilizarea unor alarme pentru semnalarea rupturilor mănuşilor.

c) Vaccinarea împotriva hepatitei B

Reprezintă cea mai eficientă metodă de profilaxie a infecţiilor cu VHB.

Vaccinarea de bază constă în administrarea a trei doze de vaccin.

Schema de vaccinare: 0,1,6 luni.

Schema de vaccinare de urgenţă: 0,1,2 şi rapel la 12 luni.

Titru de anticorpi protectori: >10 mUI/ml, începând cu două luni de la ultimul rapel

În cazul în care titrul de anticorpi este < 10 mUI/ml, se efectuează unul sau mai
multe rapeluri.
 2. Profilaxia secundară/managementul cazului de AES

Atitudinea în caz de AES

a) întreruperea îngrijirii cu asigurarea securităţii pacientului

b) persoana accidentată anunţă imediat cadrul medical superior din secţia

respectivă

Asigurarea îngrijirilor de urgenţă

 În caz de expunere cutanată:

- se spală imediat locul cu apă şi săpun şi apoi se clăteşte

- se utilizează un antiseptic, timp de contact minimum 5 minute: soluţie clorigenă

diluată 1/10, alcool de 70°, compus iodat în soluţie dermică

 În caz de expunere percutană:

- se spală imediat locul cu apă şi săpun şi apoi se clăteşte

- se utilizează un antiseptic, timp de contact minimum 5 minute: soluţie clorigenă

diluată 1/10, alcool de 70°, compus iodat în soluţie dermică

Atenţie! Interzisă sângerarea deoarece poate crea microleziuni care pot

accelera difuziunea virusului.

 În caz de expunere a mucoaselor:

- spălarea abundentă timp de cinci minute cu ser fiziologic sau apă.

d) investigarea persoanei asistate şi a persoanei accidentate pentru HIV şi adoptarea

unei atitudini corespunzătoare:
 o Dacă pacientul sursă este HIV pozitiv cunoscut, accidentatul va lua legătura
cu eşalonul medical care prescrie chimioprofilaxia cât mai repede posibil de
la producerea accidentului (3 ore).
o Dacă statusul HIV al pacientului sursă este necunoscut se recomandă
efectuarea unui test HIV rapid (cu acordul pacientului), în primele două ore
de la accident; în funcţie de rezultat se recomandă chimioprofilaxia prin
consult cu un medic specialist de boli infecţioase.
o Se recoltează sânge de la persoana accidentată pentru efectuarea unui test
HIV (pentru a putea confirma ulterior o eventuală infecţie de natură
profesională).

e) investigarea statusului VHB a pacientului sursă, evaluarea imunităţii faţă de

VHB a persoanei accidentate:

 Dacă pacientul sursă este VHB pozitiv:

- dacă persoana accidentată a fost vaccinată complet se recomandă titrarea

anticorpilor (> 10 mUI/ml) - persoana este protejată şi nu este la risc

- dacă persoana nu a fost vaccinată sau a fost vaccinată incomplet sau dacă nu se
poate determina rapid titrul, se administrează imunoglobuline specifice şi o doză de
vaccin; ulterior, după stabilirea titrului anticorpilor, dacă acesta este protector se
întrerupe vaccinarea, iar dacă este neprotector, se continuă vaccinarea cu schema de
urgenţă.

 Dacă pacientul sursă este VHB negativ:

- se recomandă vaccinarea împotriva VHB după schema obişnuită sau se face

titrarea anticorpilor dacă a fost vaccinat
f) investigarea statusului VHC a pacientului sursă şi a persoanei care a suferit
AES:

 Anticorpii anti-VHC negativi la pacientul sursă – riscul trebuie

considerat scăzut
 Anticorpii anti-VHC pozitivi la pacientul sursă – risc relativ
suplimentar, motiv pentru care se recomandă testarea periodică şi
luarea în evidenţă pentru supravegherea cazului.