Simona Alexandra Tiron

Facultatea de Litere
Masterat Lingvistică generală și românească, anul al II-lea

Transcrierea textului audio

Simona Tiron: Te-am sunat să te întreb câteva lucruri despre tine. Spune-mi, mai întâi, cum te
numești, câți ani ai, și unde locuiești în prezent.
Agache Dorina: Eu mă numesc ++ ↑ Agache Dorina↓ . Am 55 de ::ani ↓ și locuiesc în It:alia,
în prezent ↓.
S.T: Undi, mai exact?
A.D: În / Si:cilia ↓, (<L în Caltanissetta.>)
S.T: În Sud?
A.D: În Sud,+ da.
S.T: Dar când ai plecat? De cât timp locuiești acolo?
A.D: <F De zece ani. >
[...]
S.T: Și înainte să pleci cunoșteai limba?
A.D: NU. ↑am încercat să-nvăț un pic di lucruri elementa:re, dar când am ajuns aici în
Italia↑,nu/ ﬩ deci/ nu știam să pun accentul↑, și nu înțelegeam nimic. Eu credeam ↑ câ știu↑
cât di cât / sâ vorbesc↓. [aa,
S.T: Ai mai auzit-o la cineva înainte să pleci? La televizor?]
A.D: <NU>, nu, nu↓.
S.T: Și te-ai gândit să o înveți de dinainte sau ai mers așa, la ghici?

A.D: <R Nu, nu nu>. Mi-am cumpărat un↑dicționa:r↓, ș-am încercat aca:să, singură﬩ de
exemplu: în bucătărie, luam scaunul / și îl spuneam ﬩ îl citeam din dicționar + da:r nu puneam
accentul cum tre:bie↓, cî nu știam ↑ , că eu singură învățam din dicționar + șî nu ↑ știam
accentul↓, șî eu credeam cî / ++ am învățat italiana,<Ă:>< CIT mă di:scurc CIT>
S.T: Ce anume învățai? Cum te numești=

A.D: = Deci învățam/ , învățam ↓ ﬩ eu aveam di gând sî vin + aicea să lucrez pentru: badantî,
la o familie ↑, încercam să învăț lucrurili:, obiecteli, lucrurile din casî: <L Scaun, masă / ﬩dar
ieu li pronunțam ﬩ li citeam din dicționar, dar fără accent. Accentul este mult diferit di al
nostru↓. Eu cum sânt trăită în Moldova și avem un accent așa mai /++ [
S.T: Stai, că nu te-am întrebat, unde te-ai născut? ]

1
Simona Alexandra Tiron
Facultatea de Litere
Masterat Lingvistică generală și românească, anul al II-lea

A.D: ↑Ieu m-am născut în Botoșa:ni, în Dorohoi↓ ﬩Nu ↑, di fapt, la ↑țaarî↓, la Coțușca↓, șî
am locuit în Dorohoi↓. Noi avem accentul m:ult ﬩fațî chiar în țarî la noi / ++ ﬩cî sînt regiuni
undi accentul esti: pi vârful limbii, este mai ascuțit, mai, mai, cum sî cheamî/,
S.T: Da, așa. Și acolo?
A.D: //Noi, moldovenii l-avem mu:lt mult cu limba, sîntem cu limba mult mai <LATĂ>,
<L așa sî spuni>. =
S.T: =da,da. Ș-acolo, cum [
A.D: Și aici ], pentru mini cu accentul este foarti greu↓ nici acuma++, cred că șî acuma am/
cuvinte care nu pot sî li:/ ﬩ nu pun accentul bini ↓.De exemplu; /+/ sînt feti, cum nora mea din
ca:sî ↓care e din Mehedinți, au accentul mult mai/ + puternic, mai:, mai: // <FORTE>, mai
<TARE>, <Î mai forte↑. >[ Și acolo
S.T: când ai ajuns...] =
A.D:=vreau să-ți spun câ li vini mult mai ușor di pus accentul la vorbit ++ în italianî↓.
S.T: Deci te recunoșteau că nu ești de-a lor.=

A.D:= <O:::>, ș-↑acuma ni cunoaști↓ ﬩deci/ ﬩ cel puțân persoanili, cred ieu, cari + ﬩în primul
rând sânt din partea noastrâ, din Moldo:va↓, persoanili mai în vârstâ↓, cum sânt eu ﬩ pentru cî
tinerii învață foarti repede ﬩deci/, copiii mei vorbesc foarte bini ↑italianî↓ cu accentu [
S:T: Ei de câți ani stau acolo?]
A.D: <NU>, iei mai puțin timp dicît mini, dar fiind tineri /+++ [
S:T: Dar știau de dinainte limba?]
A.D: <NU> niciunul.
S.T: Și față de tini cum au învățat? Au avut mai mult curaj sau prin ce metodă au aplicat?

A.D: Nu↑, au învățat mai repidi ﬩ și domeniul în cari au lucrat↓, a:u/ lucrat cu multi persoani
italieni ﬩trăind în mediul lor mai mult (cu italieni) trăind în mediul lor ﬩auzind numai+ limba
italianî/ + au: învățat-o﬩ mai ușor↓. Fiind tineri, și urechia↑ li e mai formată, șî/ mai corect﬩
vreau sâ spun↓.
S.T: Spune-mi ce ți-a fost cel mai greu să înveți. Poate cuvintele simple le mai legai, le mai
învățai cu timpul =

A.D:= <NU>, nu, foarti greu. Deci+/ foarte repidi înțelegi ﬩ eu+ personal, vorbesc di mini.
Eram în casâ cu o bătrânî↓( care vorbești- vorbia↑ italiana)++ /<R șî di la ea am învățat ﬩ deci
eu înțelegeam, prin gesturi mai mult vorbeam la început> ﬩ deci foarti mult timp nu am vorbit↓.
Eu înțelegiam↑ ci spunî, nu mă puteam exprim- exprimere.
S.T: Te gândeai în minte cum să răspunzi?

2
Simona Alexandra Tiron
Facultatea de Litere
Masterat Lingvistică generală și românească, anul al II-lea

A.D: Deci nu știam sâ răspund↓/. Știam/ cuvinti:﬩ înțelegeam în casî <TOT>, știam+/+ cum
se nume:sc↓, dar nu știam sâ leg o propoziție s-o vorbesc, șî mi-era rușini s-o vorbesc↓, pentru
că/ [ <XXX>
S.T: Te-au ajutat? Cum ai reușit până la urmă și după cât timp te-ai învățat?]=

A.D:= nu, <R bătrâna di undi am lucrat m-o ajutat foarti mult↓>; în bucătării:: ﬩ deci, eu, mă
comportam cu ia /+ prin gesturi↓, (mai mult prin gesturi ieu vorbiam), pentru că nu putiam să
spun /+ <CIT dă-mi::: farfuria↑ ++CIT><xxx> îi făciam <VEDERE>- e vedere-, îi făceam↓﬩
îi arătam↑. [
S.T: îi arătai cum, da, unde era.]
A.D: Și: cu televizoru’↓, Televizoru’↓ m-o ajutat foarti mult↓ pentru că +/ familia unde am stat
așa mi-au spus: sâ dischid televizoru↓ și sâ lă:s chiar dacâ nu înțeleg↓, sî mi sî formezi auzu’↓=
S.T: =si avea subtitrare sau fără? Era tradus?

A.D: <Î nu, nu era tradus>.﬩ deci numai italiană﬩ tu uitându-te la televizor↓, la început nu
înțălegi nimic↓, ↑dar + vezi < IMAGINILE >, nu↓? +++ Di la televizor. < R De exemplu, dacî
erau știri, mai puțin înțelegeam, dar dacâ era un film>, < L tu vezi ci sî întâmplî, înțelegi șî fărâ
++, fărâ să-nțelegi ci spuni, înțălegi?> < R Ș-așa încet-încet îți intrâ-n, /++ ﬩cî li auzi mereu:
cuvintili: /++ îți intrî/+ nu știu ﬩începi / să-ți dai drumul la vorbă↓.
S.T: Dar ți se pare că se aseamănă într-un fel româna cu italiana, din vreun punct de vedere?

A.D: <DA> aici se vorbești:<R﬩ deci italiana, cî îi italiană↓>, dar sî vorbești siciliană↓, cari
esti <Î foarte foarte foarte> asemănătoare + cu + ﬩ șî mai ales di la noi din Moldova ﬩deci
foarte multe „parole” / cuvinte ++ sunt la fel ca ale noastre. De exemplu: la ﬩ în sicialiană- în
+ italiană, la „fasole se dice <FAGIOLE>”, în siciliană ++ se spune: fasole↓ =
S.T> =mai aproape [

A.D: < R foarte aproapi ↑ di /++ ﬩aproapi , aproapi uguale (la fel) >
S.T: Aa, si acolo se amestecă, și siciliana și italiana sau cum?

A.D: <E:> din bătrâni, în specia:l bătrânii ﬩cum la noi, de exemplu: copiii mei sa:u/ nepoții, nu
mai↑ vorbesc↓, ieu vorbesc un pic mai la ++ <sic!>antica<sic!>, nu? mai di: când eram eu. Așa
și aici, bătrânii o rămas ﬩ cî vorbesc o sicilianî, foarti, streta < FORTE >, <STRETA,STRETA,
STRETA>, foarti + / ﬩cî n-o înțălegi. Sicialiana↑ ﬩ tinerii , crescând,o învățat siciliana, dar un
pic mai + ﬩ cum sînt și la noi, de exemplu, în alte regiuni: +/ ai văzut cî esti o diferențî di , di
vorbi, exact așa ș-aicea. Și tineretul, vorbești siciliana ﬩ sî vezi cum vorbești + Andrei, băiatu’
meu↓, cel mai:/ siciliană ﬩ <L zici, zici cî esti sicilian di 80 di ani în urmî, foarti bini, da >
S.T: Voi în casă sunteți toți români, dar cum vorbiți între voi?

3
Simona Alexandra Tiron
Facultatea de Litere
Masterat Lingvistică generală și românească, anul al II-lea

A.D: Eu în casă sunt cu familia, nu? ↓ A:m doi copii care sînt căsătoriți ș-avem un nepoțel în
casî ↓+ di doi ani. < R Noi în casî vorbim românești↑> , dar să nu crezi cî nu amesticăm cu
italiana↑ că nu sî poati: [la nervi,
S.T: la fericire? ]
A.D: <Î Nu, așa fără /++ fără să gândești>↓. Fără să ni dăm seama: / <R spunem cuvintili în
italiană> pentru că: noi aici: suntem/ ﬩deci trăim în Italia ș-auzim mai mult ﬩ pentru că afară,
când ieșâm ↓ / când /+ vorbim italianî↑, pentru că în primul rând/ trebuie să respectăm țara↑
unde sântem ++ și ei vorbesc﬩ ei nu înțeleg dacă noi vorbim românești↓, sî nu e /+/ înseamnă
că < R nu avem respect di persoanili italieni, sî vorbim în fața lor în românî↓.>
S.T: Da, da. Și a fost greu să vorbești o zi întreagă italiana? Prima oară când ai început, cum [

A.D: <O:> ]foarti greu ﬩ deci:/ la început vorbeam foarte puțin ++ ș-acuma↑ eu vorbesc puțin
în italianî ﬩ deci cu persoanili italieni+ ﬩mă obosește foarti tare ↑ ++
S.T: <XXX> [deci:

A:D: când ai di explicat, când ai di <POVESTIT> ceva (ce-ai visat aseară sau )﬩ esti mult++
de+ vorbit+ nu?
S.T: <xxx> [

A.D: și mă obosești ] ++ Încerc / ﬩ sunt scurt ↑și la subiect, știi?

[...] S.T: și cu nepoțelul =

A.D: =răspund, vorbesc, înțeleg tot , acuma nu mai sânt problemi↓ ﬩ deci mă discurc oriundi
<Î>merg, vorbesc/ italiana, câteodată++ mai bag câte-un cuvânt române:sc ﬩ cum/ în România
când merg / + < R foarti multi cuvinti li spun> șî / cei din România spun cî:/ am uitat limba
românî, dar nu esti adevărat↑, ești obișnuitî ↑sî fărî sî gândești:/ pronunți cuvintili: [da,da
S.T: și nepoțelul acum a învățat primele cuvinte] Ce a învățat prima oară în română și ce a
învățat în italianî?
A.D: cum noi suntem în casî ↓, așa am hotărât↓, în casî vorbim românî↓. Dar , bineînțeles↑ că
șî italianî↓/ + La grădiniță: (că merge la „filo”, la grădiniță) +/ acolo italianî, nu? Cî dor nu sî
vorbești în românî↓. El↑ învață amândouă limbile ﬩ deci înțelege, dar înțelegi și româna și
italiana, dar mai mult încearcă sî ﬩ îi vini mai ușor să învețe italiana ↑.
S.T:Da, acasă, chiar dacă îl întrebi în română, el cum îți răspunde? Cum îi vine lui?

A.D: <R <Î Cum îi vini lui >>. <R Câteodată îmi răspundi în românî, câteodată îmi răspundi ﬩
dar mai mult în italianî >. <L Acuma, mama lui încearcă să vorbească ﬩cel puțin numai mama
lui vorbește numa ﬩mai mult în italiană.> <R Vorbește și română, dar accentuează ca să se
poată obișnui băiatul, pentru că aici îi gramatica > + accentu’, și gramatical +++ esti dificil di:
++ [
S.T: Dar el la ce răspunde, la cuvinte scurte da, nu sau la cuvinte? ]

4
Simona Alexandra Tiron
Facultatea de Litere
Masterat Lingvistică generală și românească, anul al II-lea

A.D: De exemplu mie îmi spune <R<CIT nona, nonina CIT>>, cari: însamnî/, în română
bunica↑ dar mă cheamă și bunica↑. El, el înțelege <Îtot, și italiană și română>,înțălegi, dar cum
îi vini lui. Sau de exemplu când învațî, acum învațî sî numiri, nu? Eu am încercat să-l învăț în
<L română>, mama lui + l-o învățat în italiană, nu? <E:>, el numără în italiană: <CIT uno, due,
tre, quatt:o, cinque:, sei: CIT> =
S.T: =nu le amestecă deloc?
++++
A.D: < Î Nu> , <R deocamdată , că nu vorbește mult, îți dai sama>.Așa + dar nu↑ ,când <R
vorbește în italiană, vorbește în italiană> și ﬩ îi vini, ț-am zis, ci-i mai strano așa îi cî îi vini sî
vorbească în/ în italiană mai mult. [ chiar dacă
S.T: <xxx> =
A.D: =noi acasă suntem cinci↑ cari vorbim în românî, nu? Mai puțin italiana acasî↓.
S.T: Și toți vorbiți între voi în română sau? =dar așa spun
A.D: =cî toți copii așa o învățat. Copiii învață foarti foarti ușor/+/ șî // simultan, amandouă
limbile↓.
S.T: Dar dacă are de gând să se întoarcă, probabil de asta vorbiți mai mult în română...

A.D: <NU>, chiar dacă/ ﬩ noi avem de gând să ne-ntoarcem, dar chiar dacă ar <FI> să rămână
în Italia + s-a decis de la început <Jsă-l înveți limba românî ↓>. Deci [...] șî băiatul învață numai
limba italianî↑, pentru că nu îi corect↓/ <XXX> [...]
S.T: Și când citeai vreo pancartă la magazin sau vreo revistă sau cum/ de unde ghiceai, prin
intuiție sau cum încercai să afli?
A.D: <NU>. Să știi că / înțălegi, deci când citești, chiar dacă nu pui<L a:ccentul sau gramatic:al
sau când citești >, exact / ﬩ îți dai seama. Mai greu de vorbit↑, dar foarte ușor îți dai seama ce
înseamnă↓. Deci++ <R mi se pare <ușor> > ﬩ cî <toți românii cînd vin aicea> înțeleg + după
puțin timp, <L înțelegi +ceea ce spune, ci vezi ﬩ ti duci la supermerka:to, compri: + + qualcosa
di laori <sic!>, li pren// +++ ﬩ > la casî nu vorbești↓ + deja-s obișnuiți vânzătorii că sântem
străini ↑.
S.T: Dar în piață sau undeva unde trebuie să ceri lucruri?

A.D: <No:>,<Î>nu vorghiam, nu vorbeam, îmi luam ↑ ﬩arătam ci vreau ↑. șî-mi dădea, ș-
arătam cu degitul: = dar
S.T: = la bani? [
A.D: un kil] <Ă::>, la bani/ îți dai seama cî euro îi știi sî-i numeri, di la început știam sî dau
rest, No, ↑eu am plecat↑﬩ deci am vinit în Italia, am ajuns ++/ ﬩ după trei zile, am făcut spe:sa↑,
singură la supermerkato↑ +++ fără nimeni ↓ Ne-o dat signora dove:: ﬩eu lucram acolo, ne-o
dat 50 di euro↑, mi-o scris pi hârtii ci a:m di cumpărat↑=în italinî

5
Simona Alexandra Tiron
Facultatea de Litere
Masterat Lingvistică generală și românească, anul al II-lea

S.T: ]
A.D: <Î În italiană, da↑>. Și eu la supermerkato cum m-am descurcat↑ ? Pentru că eu citeam/,
citeam di pi hârtii cum scrii și mă uitam/+ pi obiectili sau pi ci aveam eu di cumpărat //++++ ﬩
le-am pus în „cestin”<sic!> +(în/ coș) ++ ș-am mers la casî↓. La casî, doar nu trebuie să
vorbești. <R> Mi-am scos din coș și le-am pus acolo pi, pi, li punem pi- +++ știi, sî mi li:
înregistrezî, șî plăteam↑. Îmi spunea cât am de plătit <R scoteam banii, fără să vorbesc>. Mult
timp mergeam și făceam spesa fără/ [
S.T: Cât a durat până să te exprimi, să pui o întrebare, după cât timp? A trecut un an?]
A.D: Al, alora, <NO:> ++++ / no↓ / + non si trata di un ano- di: un an.
S.T: Da, mai mult?
+++
A.D: <F Mai puțin↑ >.No + / . Să spunem așa că după trei luni ++ nu vorbeam bine↑, dar ++ /
deja mă făceam înțeleasă ↓, să spunem.++ Mă făceam înțeleasă, pentru că ++ ﬩lucrurile
esențiale nu aveai cum să nu li-nveți, auzi toată ziua-n casă:<CIT Scopa:, paleta,
cuceaio<sic!>, forcheta / ++ CIT> cu-aiestea lucrăm noi badantele, știi? + sau bătrânii cari
sânt / .
S.T: Și față de băieții tăi ? Mai repede?
A.D: <R Ei mai repidi, ei mai repidi, ei mai repedi />/
S.T: Nu i-ai ajutat deloc? Nu te întrebau?
A.D: Nu, la început , la început li făceam eu cumpărăturile↓, / + la început și ei se rușinau pentru
că nu știau să vorbească bini↓, șî nu/ nu-și dădeau drumul la vorbă / ﬩ deci nu / ﬩ evitau,
încercau să / ﬩după aceea când o început să lucreze la fel , mai puțin la-nceput / + după, o
început să lucreze, să s-obișnuiască / ﬩ la început mai greu↓, mai puțin↓, <J dar după aceea
imediat și-au dat drumul.> Nu esti grea limba italianî↓+++. Na↑
<Î probabil mai greu pentru noi, mai în vârstî, cum sî-ț spun eu > mai di o etate<sic!> așa
mai:++++ mai greu. Pentru că-ți dai seama, eu când am ajuns aici în Italia era s-a schimbat
totul. Eu pentru mini am schimbat o altă lumi. Deci totul diferit, atmosfera..[
S.T: Nu ai mai fost plecată până atunci? În altă țară?]
A.D: <F> Nu, nu, nu.
S.T: Nici nu știai o altă limba?
A.D: <Î Nu, nu,<F e, ce-am învățat la școală, franceza, eu↓: franceza și româna />> =
S.T: =ai mai lua-o de la capăt cu altă limbă? Ai mai pleca acum în altă țară? Ai mai avea la fel
de mult curaj?
A.D: Nu știu dacă aș mai avea curaj, aș mai putea învăța ++/ mă gândesc la spaniola<sic!>, că
un pic, îi cam același / +++ ﬩cu Italia, șî zîc eu că ti obișnuiești mai repedi. Dar, <R de exemplu,

6
Simona Alexandra Tiron
Facultatea de Litere
Masterat Lingvistică generală și românească, anul al II-lea

să mă gândesc eu vreodată că m-aș duce în Germania, cân i-aud pe ăștia vorbind> ﬩ eu nici
engleza n-o știu ++ eu numai două, trei cuvinti + ﬩ deci nu cred că aș putea: / =
S.T: =da, lua-o de la capăt [
A.D: șî-ți dai seama,]<R am stat aicea 10 ani, nu știu cum să mă-ntorc> <S acasî la mini>, nu
sî o iau di la capăt la cincizeci și cinci di ani/++ nu esti ușor.
S.T: <XXX> Nu mai ai probleme de acomodare...=nu
A.D: =probleme de acomodare, suntem acomodați, dar vreau să-ți spun un singur lucru: +++ /
indiferent cum ai fi, niciodată n-o să fie ca acasă la tine ﬩ deci suntem <F străini >+++ se
cunoaște prin <ORICE > +suntem străini. Ne-am acomoda:t↑, suntem ++//﬩ deci, per forta ti
devi acomodare, perche: vivi qua ++ ﬩pero non /﬩ cum îi acasă la tini +++/ nu sî poati spuni
că tu aici ﬩deci nu m-aș mai întoarce niciodată în România. Așa aș spuni.
S.T: În România?
A.D: Deci n-aș putea niciodată să spun<R că nu mă mai întorc niciodată acasî cî stau bini aici,
nu ++, nu+.>
S.T: Bine, îți mulțumesc pentru răspunsuri !

7
Simona Alexandra Tiron
Facultatea de Litere
Masterat Lingvistică generală și românească, anul al II-lea

Observații sociolingvistice asupra unei românce din Italia

„Limba se schimbă întâi de toate pentru că se schimbă omul fizic, psihic și spiritual”
(Lingvistica generală, Ioan Lobiuc, 1982)

Este de necontestat faptul că în momentul procesului de migrație, orice român se supune,

voluntar sau nu, unor schimbări de ordin cultural, social, și poate cele mai vizibile fiind, de
ordin lingvistic. În cazul acestui studiu de caz, este vorba despre una dintre cele mai cunoscute
limbi romanice, descrisă ca „o variantă simplificată a limbii române” respectiv, limba italiană.
Având la bază latina vulgară (populară), mecanismul formării limbii italiene este identic cu cel
al formării limbilor romanice: franceza, românca, portugheza șamd.
Consider a fi necesari de menționat câțiva parametri sociolingvistici, adică informațiile
de bază, precum: vârsta, origiunea, calificarea, școlarizarea subiectului anchetat pentru a putea
realiza o analiză sociolingvistică cât mai corectă și complexă. Așadar, subiectul se numește
Agache Dorina, are 55 de ani, s-a născut în comuna Coțușca, județul Botoșani și locuiește în
Italia de 10 ani, acum cu familia, însă în primii ani singură, în Caltanissetta (în Sudul Italiei)
lucrând ca badantî (termen menționat de aceasta în interviu) pe tot parcursul acestor ani.
Important de menționat este faptul că subiectul anchetat este, din prisma gradului de rudenie,
mătușă dreapta, soră din partea tatălui, foarte foarte apropiată apropiată. Prin urmare,
informațiile pe care le-am desprins sunt în totalitate cunoscute de către mine, însă ceea ce m-a
surprins a fost faptul că am reușit să-i descopăr câteva schimbări de atitudine, chiar și de limbaj,
în momentul interviului, fapt pe care nu l-aș fi putut observa dacă subiectul era necunoscut.
Totodată, convențiile de transcriere și simbolurile folosite aparțin Corpusului de limbă
română vorbită actuală, 2005, scrisă de prof. Luminița Cărăușu, pe care le-am folosit în prima
parte a lucrării, în special în transcrierea textului audio.
Pentru realizarea acestui interviu, de tip interactiv, am utilizat toate tipurile de întrebări
pentru a obține cât mai multe informații: închise, deschise și semi-deschise. Bineînțeles, lista
cu întrebări prestabilită conținea doar întrebări deschise și semi-deschise, însă, involuntar, pe
parcursul interviului, am intervenit cu întrebări care erau în legătură cu subiectul despre care se
vorbea, și nu le aveam în planul întocmit de acasă. De exemplu, întrebări închise precum : „Dar
știau de dinainte limba?”; „Nu le amestecă deloc?”;„Te-au ajutat?”;„Nu ai mai fost plecată
până atunci?”;„Nu știai o altă limbă?”, spre deosebire de întrebările deschise, de genul: „Cum
ai reușit până la urmă și după cât ai învățat?” care îi ofereau subiectului intervievat libertate
în răspuns, nefiind constrâns în niciun fel.
Ceea ce voi urmări în analiza următoare este prezentarea și explicarea unor concepte
aparținând de domeniul Sociolingvistică, și anume: biografie, conștiință lingvistică, acomodare
lingvistică, fidelitate lingvistică, bilingvism, identitate lingvistică, amestec de coduri

8
Simona Alexandra Tiron
Facultatea de Litere
Masterat Lingvistică generală și românească, anul al II-lea

Bineînțeles, analiza a început cu o parte autobiografică, în care subiectul a mărturisit

cum și-a achiziționat această limbă,
Datorită primelor întrebări de la începutul interviului, subiectul ne oferă destule aspecte
relevante din punct de vedere sociolingvistic, de unde reiese faptul că deține o biografie
lingvistică vastă, alături de câteva detalii relevante în ceea ce privește procesul învățării celei
de-a doua limbi. În cazul de față avem de-a face cu un proces multiplu de însușire a limbii
italiene, căci primul parcurs a fost cel al subiectului intervievat, precizând că a fost dificil, lung
și destul de greoi, ajutându-se de un dicționar, iar mai apoi, la sfatul persoanelor de unde lucra,
de mass media și televizor. Vorbind de acomodarea lingvistică, anchetatul precizează că nici
acum nu crede că pronunță unele cuvinte corect în italiană, chiar dacă are 10 de când locuiește
acolo.
Spre deosebire de aceasta, băieții ei, deși locuiau de mai puțin timp în Italia, achiziția
limbii s-a realizat mult mai repede și mult mai ușor, motivând că: tinerii învață mult mai repede
o limbă străină, dar un factor important în reușita acomodării lingvistice, adaptării în ceea ce
privește accentul, dialectul se datorează comunității lingvistice din care făceau parte, căci
aceștia lucrau într-un domeniu în care aveau frecvent contact cu nativii, practic, au fost nevoiți
să se adapteze mult mai repede.
Mai departe, subiectul detaliază cum și-a însușit și cum a achiziționat limba italiană la
începuturi, părerea proprie referitoare la faptul că limba română și limba italiană se aseamănă
extraordinar de mult dând dovadă că deține o conștiință lingvistică, zicând:

„deci foarte multe „parole” / cuvinte ++ sunt la fel ca ale noastre. De exemplu: la ﬩ în
sicialiană- în + italiană, la „fasole se dice <FAGIOLE>”, în siciliană ++ se spune:
fasole↓=”
în special, în ceea ce privește lexicul, dar și conștiința lingvistică referitoate la existența, în
Italia, a două limbi: italiana(în Nord) și siciliana(în Sud), remarcând faptul că siciliana are multe
dintre cuvinte cu aceeași formă din limba română: fasole și realizând corelația dintre diferitele
graiuri din România, în funcție de regiuni.
La întrebarea: ce limbă folosesc în casă cei cinci membri ai familiei, subiectul intervievat
răspunde că odată cu nașterea copilului, cel mai mic membru al familiei, au hotărât de comun
acord să vorbească limba română pentru mezin, de unde rezultă o fidelitate lingvistică, față de
limba nativă, română. Decizia mamei de a-l învățat pe cel mic și limba italiană, vorbind, adesea,
numai în italiană cu acesta, se datorează faptului că la grădiniță, se utilizează doar limba italiană,
iar copilul trebuie să cunoască mai întâi italiana, pentru că acolo locuiește, dar și limba română,
urmărind posibilitatea unei întoarceri în România.
Prin prisma acestui fapt, vorbim de un bilingvism, căci copilul folosește alternativ cele
două limbi, căci, acesta răspunde, citez „cum îi vine lui” fie în română, fie în italiană, cât și a
unui bilingvism social, din partea întregii familii, pentru că, menționează subiectul:

„ ﬩ pentru că afară, când ieșâm ↓ / când /+ vorbim italianî↑, pentru că în primul rând/
trebuie să respectăm țara↑ unde sântem ++ și ei vorbesc﬩ ei nu înțeleg dacă noi vorbim
românești↓, sî nu e /+/ înseamnă că < R nu avem respect di persoanili italieni, sî vorbim în
fața lor în românî↓.>”
9
Simona Alexandra Tiron
Facultatea de Litere
Masterat Lingvistică generală și românească, anul al II-lea

În urma acestei precizări, se poate vorbi de o fidelitate lingvistică din partea italienilor
pentru limba lor de origine, și o fidelitate mai mult „forțată, obligată” din partea românilor
pentru a vorbi italiană în grupurile sociale, în colectivitate, dând dovadă de respect față de
aceștia. Mai mult, menționând conceptul de bilingvism, rezultatul acestuia se va manifesta, în
timp, printr-o interferență directă între cele două idiomuri, având o posibilă consecință, aceea
de a impune unedia dintre cele două limbi să dispară.
Atât în cazul subiectului, cât și al mezinului din familie, poate fi menționat pe parcursul
povestirii sale autobiografice conceptul de code-mixing (amestecul de coduri), despre care
vorbește foarte deschis:
„deci mă discurc oriundi <Î>merg, vorbesc/ italiana, câteodată++ mai bag câte-un cuvânt
române:sc ﬩ cum/ în România când merg / + < R foarti multi cuvinti li spun> șî / cei din
România spun cî:/ am uitat limba românî, dar nu esti adevărat↑, ești obișnuitî ↑sî fărî sî
gândești:/ pronunți cuvintili:”
dar sunt și pasaje foarte interesante și relevante pentru acest concept, căci informatorul trece de
la o limbă la alta în același enunț, mai ales când se focusează pe descriere, povestire, și când
ritmul vorbirii este mai alert:

„Mă făceam înțeleasă, pentru că ++ ﬩lucrurile esențiale nu aveai cum să nu li-nveți, auzi
toată ziua-n casă:<CIT Scopa:, paleta, cuceaio<sic!>, forcheta / ++ CIT> cu-aiestea
lucrăm noi badantele, știi?”
sau unele cazuri când răspundea, inconștient la întrebări doar în italiană : „Al, alora, <NO:>
++++ / no↓ / + non si trata di un ano-„ , corectânduse ulterior: „di: un an.”
Ca atare, deși mai bine de 10 ani subiectul vorbitor locuiește și interacționează cu nativii,
acesta mărturisește că „ <O:> ]foarti greu ﬩ deci:/ la început vorbeam foarte puțin ++ ș-
acuma↑ eu vorbesc puțin în italianî ﬩ deci cu persoanili italieni+ ﬩mă obosește foarti tare ↑
++” , spre deosebire de băiatul mai mic acestuia, despre care spune : ”Și tineretul, vorbești
siciliana ﬩ sî vezi cum vorbești + Andrei, băiatu’ meu↓, cel mai:/ siciliană ﬩ <L zici, zici cî
esti sicilian di 80 di ani în urmî, foarti bini, da>” prin prisma căruia putem menționa un alt
concept, acela de competență lingvistică. Faptul că, la locul de muncă, acesta nu se distingea
de nativi, și faptul că reușea să se adapteze oricărui context lingvist, s-a demonstrat faptul că nu
numărul de ani este important, ci exercițiul foarte mult, și în special, interacțiunea cu
comunitățile lingvistice.
Alte aspecte interesante din punct de vedere sociolingvistic, le-am constatat nu neapărat
în ceea ce privește limba italiană, ci mai ales, din punctul de vedere al paradoxului
observatorului, respectiv, următoarele puncte: stilul de vorbire diferit, la limba vernaculară, la
alegerea vocabularului și a structurilor sintactice. Așadar, cunoscând subiectul dintotdeauna, în
situațiile cele mai intime și mai familiare, am constat pe parcursul primelor 10-15 întrebări, o
atenție și o grijă sporită în alegerea vocabularului, și în special față de accentul moldovenesc,
veșnic existent în limbajul uzual, însă evitat pe parcursul interviului. Persoana intervievată este
foarte energică și cu un tempo foarte rapid al vorbirii, cât și o intensitate foarte a vocii.

10
Simona Alexandra Tiron
Facultatea de Litere
Masterat Lingvistică generală și românească, anul al II-lea

Această conștientizare a faptului că este înregistrat în timp ce vorbește, o face să

vorbească cât mai corect posibil, respectând normele limbii literare, ceea ce transmite
observatorului o ușoară forțare, un sentiment că s-ar preface: rempo lent, înălțime joasă a vocii,
corectitudine, silabe finale foarte bine și corect pronunțate, aspecte pe care nu le regăsesc în
general în povestiri. Cu toate acestea, am constatat că atât cât înaintam cu întrebări, treptat,
atitudinea i s-a schimbat, spontan, mai ales în situațiile când i se cerea să relateze o întâmplare,
să-și povestească viața sau pe cea a copiiilor ei.
Având în vedere toate aceste concepte sociolingvistice, transcrierea materialului audio,
fenomenele și constatările menționate, consider că această mini-cercetare a surprins o mare
parte dintre aspectele de cultură, de civilizație, și îndeosebi cele referitoare la procesul de
acomodare al subiectului intervievat în ceea ce privește limba italiană. Subiectul anchetat, foarte
sociabil, deschis la interacțiune, a facilitat realizarea acestei anchete sociolingvistice, cu
mențiunea că existența acestor fenomene lingvistice scoate la iveală multe „confidențe” din
punctul de vedere al bilingvismului dintre limbi neașteptate și surprinzătoare.

11