Sunteți pe pagina 1din 1

***

Regina Mab era moașă la Zîne

Căci orice Zînă musai că rămîne

Grea cu nici nu mai știe cine-anume!

Ea le punea pe frunze de patlagini

Și le-ndemna să țipe prin paragini

Să iasă lin din ele-n iarbă Fătul

Frumos, apoi le oblojea pe-ncetul

Și șapte zile le spăla cu rouă

Și le ungea cu alifii de lună nouă

Pînă Zmei duri, cu poftele avide,

Sau vreun Balaur le lăsa iarăși gravide,

Scris fiind plăcerile să nu se-amîne!

Regina Mab era moașă la Zîne

Căci orice Zînă musai că rămîne...