Decorul înfățișează o mansardă aproape goală, doar cu un birou, o lampă fără bec, un coș de

gunoi și un scaun. În partea opusă un pat cu așternuturi albe. Lângă, mai multe cutii deschise în
care există foi, cărți, reviste etc. Pe perete este atârnat un avizier din plută pe care sunt prinse
diverse foi, fotografii și alte obiecte. De acesta atârnă un carnețel cu creion atașat. Amurg.
Johnny, 23 ani, scrie ceva pe o foaie.
Johnny: Ralph Golestone, 33 ani, blond, ai putea spune chiar cărunt, inventatorul roții
mulifuncționale. Sonia Julia, 26, șatenă, frumoasă, păcat de ochi, balerină. Andrew Standford, 29
ani, agresiv. Louie, 25, nu prea vorbește dar și când o face… Dean, 19, cel mai tânăr, arogant,
foarte arogant, deși simpatic nu ca… nemernicul de Joshua, 23, cel mai arogant și nesimțit
individ, crede că totul i se cuvine numai de-aia că e singurul care are o abilitate artistică. Stă cu
Suzie, o frumusețe neobișnuită, creață, cu ochii sclipitori. Suzie tot timpul miroase frumos. A
căpșuni sau a frăguțe, nu-mi dau seama. Și e singura care nu uită să se spele pe dinți și care se
spală pe mâini înainte de masă, își face mereu patul și camera ei e curată și aranjată. Suzie e
dulce ca o stafidă sau ca o bezea sau o bomboană Chupa Chups atâta doar că nu e lipicioasă, ca
Sonia. Sonia are mereu mâinile murdare. (se oprește din scris, pune foaia pe avizier. Către
public:) De-asta Sonia și Suzie nu se înțeleg. Am auzit că au fost prietene până când le-a prins
Madame Ritz în aceiași cameră… Se zice că de-aia e asa murdară Sonia pe mâini, pentru că le-a
scos de la Suzie din… de acolo… de unde poți privi dar nu poți atinge… ele cica s-au… atins…
adică… au încălcat „REGULAAAA”… și am înțeles că Madame Ritz nu s-ar fi supărat așa tare
dacă o prindea pe Suzie cu un băiat… dar fiindcă erau două fete…
Dar eu o înțeleg pe Madame Ritz. (se duce spre o altă foaie prinsă de avizier și citește) Femeie
bătrână, poate 50 de ani, poate 100, nimeni nu știe, are riduri, capul acoperit și se îmbracă mereu
în negru. Obiectele sale preferate sunt: o cărticică mică, mătăniile de la gât și Sfântu’. (către
public) Sfântu’ e un bici pe care-l poartă prins la talie. E o femeie de treabă dacă ești cuminte și
asculți de ea. Deși trezitul la 7 dimineața e un chin pentru mulți dintre noi… Asta e o regulă
absurdă. Plus că mie îmi place să stau și să scriu despre cei de aici până târziu, cum făcea Don.
Vă voi povesti și despre Don, pe care îl chema Suan Du Tsun Ai Halian, dar toată lumea îi
spunea Don fiindcă Suan Du Tsun Ai Halian e lung și greu de pronunțat și nici măcar el nu știa
de ce origine e numele său așa că am preferat să-i spunem Don.
Madame Ritz e o femeie cumsecade. Îmi place de ea fiindcă nu îi place de Joshua. Nimănui în
afară de Suzie nu-I place de Joshua. Și nici nu înțeleg de ce Suzie stă mereu cu el. E un
nemernic, își bate joc mereu de Louie fiindcă stă de multe ori și privește în gol. Și Louie nu-I
răspunde că se emoționează și atunci Joshua îi fură mâncarea din farfurie, i-o fură cu mâinile. Cu
supa nu-mi prea dau seama cum face, dar și pe aia i-o fură. Îi fură tot. Și chiloții i-a furat. Și
săracul Louie nu are decât o pereche, că în ziua aia în care i i-a luat a trebuit să-i dau de la mine
ceea ce nu mi-a prea convenit și i-am ars după. Pe Andrew Joshua îl enervează mereu. Iar când
Andrew are o criză de nervi mai bine să te ferești de el. Louie a zis-o bine odată. A zis că
Andrew când se enervează e mai rău ca o femeie la ciclu. Doamna Ritz e mereu așa. (fuge să
scrie în carnețel) O fi având tot timpul ciclu? (privește fotografiile de pe avizier)
Aici la noi există multe reguli dar nu toate sunt importante. De unele ținem cont doar când vrea
Madame Ritz. Spre exemplu regula cu nu poți umbla descălțat. Noi stăm de multe ori doar în
șosete, mai ales când jucăm cruce. Joc de obicei cu în echipă cu Ralph, care are experiență și
înțelege, chiar simte cărțile ungurești de cruce. În echipa adversă sunt Dean și Andrew. Îmi place
să joc cu ei nu fiindcă sunt o companie plăcută, fiindcă nu sunt, când se ceartă unul cu altul e
îngrozitor. De cele mai multe ori, dacă pierd, jocul se termină acolo fiindcă Andrew rupe cărțile
de joc și trântește masa de pereți. O dată era să se bată cu Dean, dar a intervenit Ralph care le-a
spus că vine Madame Ritz și s-au calmat. De-asta îi cam lăsăm să câștige. Eu joc fiindcă îmi
place să-l privesc pe Ralph. Ralph e foarte deștept. Inventează tot felul de obiecte
multifuncționale. O roată care e plită, tocător, cântar de bebeluși, aspirator, suport de periuțe de
dinți etc. și care la nivel micro schimbă structura moleculară a aerului din casă pentru a avea o
viață mai liniștită. Ca apa dintr-un recipient care își schimbă structura moleculară dacă îi spui
vorbe de amor. Sau un umidificator, n-am înțeles exact. A mai invenat un felinar elicopter pentru
cei ce caută supraviețuitori după cataclisme și multe alte lucruri. Bine, sunt idei și nu vrea să le
pună în practică fiindcă trebuie să le breveteze mai întâi. Dar nu asta contează. Contează că e
Ralph și Ralph e un om frumos iar când vorbește despre invențiile lui se întâmplă ceva în mine…
și mă tot gândesc la „REGULĂĂĂ” și la Madame Ritz și… pff… Regulile lui Madame Ritz…
REGULA este cea mai importantă. Întrucât suntem într-un loc în care respectul față de noi înșine
și față de Dumnezeu este cel mai important, nu avem voie să ne atingem între noi. Treaba asta cu
Dumnezeu a adaugat-o Madame Ritz, știu eu, că am văzut Cartea Regulilor din bibliotecă și nu
zice nicăieri de Dumnezeu, dar dacă ei îi place… Dumnezeu oricum se supără tare dacă faci
lucruri fără să-l anunți înainte. Dacă vrei să ai un nume, trebuie să îi spui „Doamne, Dumnezeu,
vreau un nume, numele ăsta” și el e ok, că e de acord cu orice nume, numai să știe. Dacă faci o
prostie, trebuie să-I spui. Dacă simți că mori, trebuie să-I spui, să fie pregătit, nu să-I apari dintr-
o dată la porțile Raiului. Așa cum dacă vrei să atingi pe cineva… Nu așa pe umăr, prietenește.
Nu. Adică să-l atingi, adică chestia aia pe care toți vrem să o facem… Sau o facem dar nu
spunem nimănui că o facem… Sau ne prefacem că o facem… Ei chestia aia nu o poți face decât
dacă îi spui lui Dumnezeu. Și dacă zice el ok, rămâi blocat cu persoana respectivă pentru
totdeauna. Și partea cea mai nasoală e că nu trebuie să aibă același sex ca al tău. Deși în privința
celor car e își schimbă sexul am o mare nelămurire.
Bine, de regula asta nu ține nimeni cont. Nici eu. Mai ales că nu vreau să afle Madam Ritz.
Prima dată când am făcut asta a fost cu Don. Don era prieten cu toată lumea. Până și pe Madame
Ritz o făcea să zâmbească. Eram fascinat. Avea pielea măslinie, părul brunet și zâmbea aproape
tot timpul. Și dacă nu zâmbea părea că zâmbește. El m-a dus aici, pentru prima dată, în această
cameră pe care o știa doar el, într-o noapte. Ne-am dezbrăcat și ne-am iubit. Mi-a zis că poate
veni oricine aici. Așa că pe rând i-am adus pe Dean, Andrew, Louie, Sonia și Ralph. Cu Ralph
era altceva. El avea grijă de mine. Am început, treptat să facem combinații de câte 3, chiar 4,
luate de câte 2 chiar 3. Dar cu Don mă simțeam cel mai bine. Uneori petreceam ore întregi aici.
I-am spus și lui Suzie de locul ăsta și era cât pe ce să o conving să vină cu mine, dar s-a băgat
Joshua, nesuferitul! Bine, toate astea s-au întâmplat după ce l-au luat pe Don de aici.
Don era prietenul tuturor. Deși, cu mine era ceva special. Devenisem un adevărat cuplu secret.
Îmi spunea chiar că de când am venit eu acolo, nu se gândește decât la mine și că vrea să fim
împreună pentru totdeauna. Când eram jos cu toții vorbea mai mult cu Madame Ritz decât cu
altcineva, dar aici, aici lucrurile erau diferite. Toate astea sunt ale lui. Și-a notat câte ceva despre
fiecare, avea un caiet pentru fiecare dintre noi. Își nota activitățile pe care le face fiecare,
mâncarea preferată sau lucruri referitoare la… aia… Știa tot despre fiecare, inclusiv despre
Madame Ritz. Despre ea știa cele mai multe lucruri, se pare. Era foarte atent. „O fac pentru că
asta, dragul meu Johnny, este cheia mea spre a ieși de aici”, spunea.„Dar ce are, aici?” „Puiule,”
așa-mi spunea el „aici e locul în care societatea te trimite ca să nu mai fi tu, sub pretextul că te
apropie de tine. Aici e un centru de reeducare, unde ești învățat că ceea ce simți că trebuie să faci
nu este un lucru bun. Aici înveți că ce ești tu nu e bine. Nu-mi spune că duma cu iubirea e iubire
te-a păcălit?! Puiule, ce fac ei se numește terapie de conversie. Și ai ajuns aici fiindcă te-au trimit
idioții de la centru, nu fiindcă asta ar fi o școală bună, sau ceva. Nu te-ai întrebat niciodată ce
sunt abrevierile alea din program? ESOC - Efort de Schimbare a Orientării Sexuale, PHSOS -
Program de Hipnoză pentru Schimbarea Orientării Sexuale și Louie trece prin TE – Terapie cu
Electroșocuri?! Nu-mi spune că ești așa naiv.” Și atunci mi s-au deschis ochii. Madame Ritz nu
era doar severă, era cu adevărat rea. Am înțeles de unde Dumnezeul ei ne vedea pe toți, din
biroul ei frumos amenajat de unde ne privea ca pe niște scursuri.
Câteva zile nu am mai vrut să aud de nimic. Mi-am luat un carnețel și am început să scriu despre
ce simt cu privire la tot ce aflasem, pe urmă m-am prins că dacă vede Madame Ritz voi trece și
eu pe TE ca Louie așa că am început să scriu codificat. Cu linii și semne pe care doar eu le
înțeleg. Am dezvoltat un întreg limbaj. În acele câteva zile de observație lucrurile parcă erau pe
dos. Am notat: (aleargă spre carnețel)
1. Joshua și Suzie coborau scările mansardei pe furiș
2. Louie a râs într-o seară când i s-a dat o palmă peste fund. A zis „credeam că e d..”
3. Andrew s-a certat cumplit cu Don
4. Dean și Ralph nu mai vorbeau cu mine
După aceste câteva zile trecute mi-am luat inima în dinți și mi-am propus să-i cer iertare lui Don
pentru reacția mea și să-i povestesc ce am mai descoperit. Pe lângă asta ceva în mine ardea de
dorul lui Don. I-am lăsat un bilețel codat în care i-am spus că îl aștept sus, am furat vin din
pivnița lui Madame Ritzam, mult vin, vreo 6 sticle, am urcat în mansardă, m-am dezbrăcat și am
așteptat. Am băut 2 sticle până am început să aud zgomot și sunet de pași pe trepte. În sfârșit, mi-
am zis. Până am auzi vocea lui Madame. M-a prins, a aflat că am furat vinul și acum mă caută,
știe că sunt aici. Am ascuns repede sticlele și m-am băgat într-o cutie. Îmi bătea inima foarte tare.
Și ușa s-a deschis. Iar în încăpere, chiar aici, au intrat Madame Ritz și Don. Nici nu are sens să
vă mai spun ce s-a întâmplat după. Ei bine, la final, Don a rămas singur aici. Și atunci am ieșit
din cutie doar că mă îmbătasem atât de tare că atunci când am ieșit din cameră fiindcă „ne
despărțim” am alunecat pe scări cu fața în fundul lui Madame Ritz. Don a ieșit și toată noaptea a
vorbit cu Madame Ritz nu știu ce, cert este că următoarea zi a venit o mașină cu girofar după
Don. „S-a transferat”, ne-a zis Madame Ritz deși eu tind să-l cred mai degrabă pe Louie care zice
că l-au dus la un alt centru unde au programe de reabilitare mai dure.
De atunci eu sunt noul Don. Notez tot despre toată lumea atâta că eu nu încalc REGULAAA…
(spre public) Vedeți? V-am spus că nu sunt nebun. Lucrurile astea așa au fost. Auziți? Heei!!
Știu că sunteți acolo! Lăsați-mă afară!! Vreau să-mi văd soția! Lăsați-mă!! (are o criză. Se aude
o voce care parcă vine dintr-un difuzor. „imobilizați-l!” Intră două asistente care îl imobilizează
și o a treia care îi face o injecție, Johnny se liniștește. Se aude vocea din nou „Perfect, vă rog
așezați-l în pat. Ne pregătim de operație.” Fetele îl duc în pat, una privește spre public și
întreabă „aici?” vocea răspunde „da. Vin imediat. Mă duc să fumez o țigară. Pregătiți-l.”
Lumina se stinge ușor în timp ce se aude piesa Mr. Sandman iar fetele îl pregătesc de operație:
aduc ustensile, îl leagă de pat, perfuzii etc.)

Poate se pot folosi:

https://www.youtube.com/watch?time_continue=46&v=I7lxdWxTFyw
https://www.youtube.com/watch?time_continue=67&v=K8a5I0yv0Dw
Pentru asistente: