YANNICK - JULIAN PRZYBOS / Cameră

Încoace-încolo mă lovesc de cameră,

O lărgesc cu pașii, din colt în colt,
Pășesc și pășesc, pana mă despart de cameră
Și călătoresc între lumi și pereți.

Ziua a apus în nimic, mă străduiesc către seară,

Poate ating ce-i al meu în spatele câmpiilor,
Doar- să văd, poate ajunge doar un singur
Pas, ca să apuc cu mâna cealaltă parte.

Acolo- Luna atârna înăuntru pe geam

Și cădea, cu bătăi ușoare pe tencuială, ca o umbra.
Stelele se scurgeau pe sticlă. Acolo-mai departe-
Mă duc, pe urmele podelei cu privirea.

Camera, luminoasă, nu mă poate cuprinde în ea,

Așa cum ea este în mine, mă simt dublu eu.
Mă voi părăsi, și groaza mă va ține
În cer, care este cuprins într-o lumină la geam.