1. Potentialul de repaus = starea de polarizare a unui neuron când nu este stimulat.

El
are sarcini pozitive in exterior si negative în interior, de obicei diferența de potențial
electric rezultată fiind de -70mV.

Transportul activ de Na+ si K+ este primul factor care determină apariția potențialului de repaus:
trei ioni de Na+ sunt expulzați din celulă, iar doi ioni de K+ sunt atrași în celulă. Acest transport
se realizeaza prin pompele de Na+ si K+, fiind niște pompe electrogene. Aceaste pompe sunt
reprezentate de ATP-aza Na+ si K+ dependenta, care se activeaza prin
descompunerea ATP(adenozin trifosfat) în ADP(adenozindifosfat).
Difuzia ionilor este alt factor care duce la apariția potențialului de repaus. Inegalitatea distribuției
ionilor de Na+ si K+ în apropierea membranei cât și permeabilitatea inegala a membranei duce la
apariția sarcinii pozitive in exteriorul celulei și negative în interiorul ei. La un moment dat se
ajunge la un potențial de echilibru.
Echilibrul Donnan se referă la faptul că proteinele incărcate negativ nu pot ieși din celulă, în
timp ce proteinele incărcate pozitiv pot face acest lucru foarte ușor.
Când celula este stimulată apare o schimbare a diferenței de potențial ceea ce duce la
apariția potențialului de acțiune sau la potențialul local.

2. Potentialul de actiune = modificarea potențialului de repaus, după stimularea

supraliminală a celulei

Membrana plasmatică prezintă canale ionice voltaj-dependente și canale ionice ligand-

dependente. Potențialul de acțiune se produce datorită creșterii rapide
a permeabilitații pentru Na+ (de aprox. 5000 de ori). La potențialul de -70mV canalul de Na+
este închis, iar cand potențialul crește la -65mV el se deschide și ionii de Na+ pătrund în celula,
rezultând în depolarizarea neuronului.
Diferența de potențial electric dintre interiorul și exteriorul celulei se reduce până când la un
moment dat se inverseaza polarizările: pozitivă în interior și negativă în exterior.
Valoarea care trece de 0mV se numește overshot(+35mV).
Creșterea și scăderea rapidă a potențialului se numește spike potential sau potențial-vârf.
Dupa aceasta se revine la potențialul de repaus. Postpotențialul negativ(sau postdepolarizare)
este peste valoarea de repaus. Dupa ce s-a atins valoarea de repaus, potențialul scade și se afla
puțin sub valoarea de repaus, timp de 40-50ms, ceea ce constituie postpotențialul pozitiv(sau
posthiperpolarizare).
Trecerea ionilor de Na+ prin membrană se face pasiv și este dependentă exclusiv de gradientul
de concentrație. In concluzie geneza impulsurilor nervoase nu consumă energie.
Când membrana este stimulată subliminal, neapărând acea diferența de 15mV, nu se produce un
potențial de acțiune dar crește sensibilitatea membranei, ceea ce rezultă într-un potențial local.
 3. stimularea si excitabilitatea

4. electrotonusul = modificarile proprietatilor fizice si fiziologice ale tesuturilor,

determinate de polaritatea curentului: cele aparute la nivelul polului negativ poarta
numele de catelectrotonus, iar cele de la polul pozitiv- anelectrotonus.
Catelectrotonusul se manifestaprin cresterea excitabilitatii tisulare la catod
datoritadepolarizarii prin sarcinile negative ale electrodului (excitantul minim necesar
pentru producerea stimularii actioneaza la o intensitate mai mica). Pragul de excitabilitate
este mai coborit in zona catodului deoarece acesta depolarizeazamembrana si
faciliteazainfluxul de ioni cu aparitia excitatiei.
La anod, fenomenele se petrec in sens invers: anodul determina hiperpolarizarea fetei
externe a membranei celulare, cu scaderea excitabilitatii tisulare (anelectrotonus). Un
anelectrotonus puternic determinaabolirea excitabilitatii prin bloc anodic.
La intreruperea circuitului, efectele asupra excitabilitatii se inverseaza.
5. legea excitabilitatii polare
6. acomodarea
7. frecventa stimulilor

8. modificari de excitabilitate
9. transmiterea si conducerea excitatiei
10. transmiterea neuromusculara
 1. Sinteza mediatorului (acetilcolinei) – are loc la nivelul corpului neuronal şi în
terminaţiunea nervoasă.
2. Stocarea mediatorului – se face în veziculile sinaptice şi la necesitate este eliminat.
3. Eliberarea mediatorlui include următoarea succesiune de evenimente: depolarizarea
membranei presinaptice cu deschiderea canalelor pentru Ca+ .Ca fiind cu sarcină pozitivă atrage
veziculele de acetilcolină care sunt „-„ spre membrana neuronală; veziculele fuzionează cu membrana şi
crapă; prin exocitoză mediatorul este eliminat în fanta sinaptică.+ şi influxul lui în celulă;
4. Traversarea spaţiului sinaptic – prin mişcare Browneană
Acţiunea postsinaptică a mediatorului – mediatorul se uneşte cu receptorul de pe membrana
post sinaptică; formarea complexului mediator-receptor duce la modificări de permeabilitate a
membranei pentru Na+ are loc depolarizarea membranei postsinaptice; pe membrana postsinaptică
apare un potenţial care poate fi înregistrat şi se numeşte potenţialul plăcuţei motore. El este
asemănător cu răspunsul local
GALVANOTERAPIA

1. Proprietatile fizice si actiunile biologice ale galvanoterapiei

 Actiunile biologice ale curentului galvanic
Din punct de vedere electrochimic si al gradului de conductibilitate electrica, corpul
omenesc este considerat ca un conductor de gradul II , fiind privit ca un electrolit: numeroase
saruri sunt dizolvate in mediul lichidian, apa reprezentand circa 70% din greutatea corpului.
Acest mediu electrolitic nu este insa omogen, avand numeroase elemente cugrade
diferite de conductibilitate si din acest motiv nu poate fi strabatut uniformde curentul electric.
Sub acest aspect, structurile tisulare ale corpului omenescpot fi impartite in cateva grade de
conductibilitate:
Gradul I – foarte buni conductori: sange, limfa, lichid cefalorahidian, corpulvitros.
Gradul II – buni conductori: glande sudoripare, muschi, tesutul subcutanat,organe
interne.

Gradul III – rau conductori: tesutul nervos, tesutul adipos, glandele sebacee, tesutul
osos.
Gradul IV – foarte rau conductori: parul si epiderma.
- Efectele polare: se rezuma la modificarile survenite la locul de contact al
tegumentului cu electrozi aplicati. Ele sunt consecinta electrolizei, cu producere de acid la anod
si de baza la catod. Ele depind de calitatea electrodului (forma, dimensiunea, compozitia
chimicA), de calitatile curentului (intensitatea, directia, sensul, densitatea, duratA) si de anumite
proprietati ale organismului (starea tegumentului, rezistenta electrica, capacitatea,
conductibilitatea diverselor tesuturi, reactivitatea generalA). In cazuri de supradozare a
curentului electric, se produc efecte polare extreme: arsuri si necroze.
- Efectele interpolare sunt cele cu importanta pentru terapie. Ele se produc ca
urmare a modificarilor fizico-chimice tisulare generate detrecerea curentului electric si contau in
procese de bioelectroliza,ionoforeza, electroosmoza,modificari de potential de membrana,
modificari de excitabilitate neuromusculara, efecte termice si de inductie electromagnetica,
modificari in compozitia chimica a tesuturilor.

• Ionoforeza: este un proces biochimic care are loc in tesuturi si este

reprezentat de deplesarea ionilor prin membranele celulare semipermeabile.
 • Electroosmoza : este deplasarea continitului de apa din tesuturi prin
structurile membranelor sub influenta curentului continuu.

2. Efectele fiziologice ale curentului galvanic

Aplicarea curentului galvanic cu panta(introducerE) lina, cum se utilizeazain terapie,
produce efecte diferite fata de cele obtinute la utilizarea acestuia in testarile diagnostice: nu apar
fenomene de excitatie motorie sau senzitiva
(contracturi musculare sau durerI); titusi au loc modificari bio-fiziologice certe,care stau
la baza efectelor terapeutice.

• Actiunea asupra fibrelor nervoase senzitive

Receptorii senzitivi din tegument inregistreaza la aplicarea curentului galvanico senzatie
de furnicatura, care creste proportional cu intensitatea curentului,transformandu-se in intepaturi
fine, apoi chiar in senzatie de arsura, mergand pana la senzatia dureroasa.
Dupa cateva sedinte de aplicatie, se constata cresterea pragului sensibilitatii tactile si
dureroase. Aceasta actiune analgetica se produce la nivelul electrodului
pozitiv. De asemenea in realizarea curentului analgetic intervin si actiunile galvanizarii
asupra SNC, precum si asupra sistemului circulator.

• Actiunea asupra fibrelor nervoase motorii

Polul negativ utilizat ca electrod activ produce o scadere a pragului de excitatie a

fibrelor motorii, cu cresterea excitabilitatii si efect de stimulare. O crestere mai brusca a
intensitatii curentului, casi o scadere brusca a ei, determina o contractie musculara prompta.
Acesta actiune este utilizata de exempluc in aplicatiile premergatoare – cu scop de pregatire a
fibrelor musculare- in tratamentul cu curenti excitatori ai musculaturii denervate.

• Actiunea asupra SNC

La om s-a observat o diminuare a reflexelor in cazul aplicarii curentului galvanic
descendent, in special in baile galvanice (reducerea reflexului patelaR),in timp ce in cursul
galvanizarii ascendente a aparut o crestere a excitabilitatii.
 Organele de simt reactioneaza specific fata de curentul electric. Reactiilevizuale- numite
fosfene- se produc ca senzatii luminoase in forma de puncte, bastonase, cercuri de culoare
galbene sau alte culori; reactiile auditive se manifesta prin acufene – zgomote in urechi; reactiile
labirintice – ameteli, cu deviatia capului spre dreapta (la normalI) sau spre partea bolnava;
reactiile gustative se traduc printr-un gust metalic, astringent, la polul negativ si printr-un gust
acru la polul pozitiv

• Actiunea asupra fibrelor vegetative vasomotorii

Curentul galvanic are o actiune hiperemizanta, de activare a vascularizatiei. Dupa
o perioada de vasoconstrictiese instaleaza o hiperemie
prinvasodilatatie reactiva, manifestata prin aparitia unui eritem cutanat la
locul aplicarii si o crestere moderata a temperaturii locale, tradusa printr-o senzatie decaldura
placuta. Aceasta reactie se mentine si dupa intreruperea curentului, fiind mai pronuntata si mai
persistenta sub electrodul negativ, disparand lent dupacateva ore. Aceasta vasodilatatie se
produce atat la nivelul vaselor superficiale,cutanate, cat si la nivelul celor profunde, din straturile
musculare, efect deosebit de avantajos pentru aplicatiile terapeutice prin curent galvanic.
Astfel s-au putut demonstra cresteri ale circulatiei cutanate cu pana la 500%si ale
circulatiei musculare cu pana la 300%(in raport cu circulatia de repauS),efecte persistente timp
de 15-30 minute dupa intreruperea aplicatiei terapeutice.
Activarea circulatiei loco-regionale prin curent galvanic are drept consecinta o
augumentare a irigatiei sanguine cu efecte biotrofice prin imbunatatirea nutritiei tisulare si o
resorbtie crescuta a exudatelor si edemelor locale. Din aceste efecte deriva principalele indicatii
terapeutice in cianoza, angioneuropatii, crio-parestezii functionale nocturne ale
membrelor inferioare, arteriopatiile periferice aterosclerotice din
primele doua stadii, algodistrofiile membrelor.
Actiunea asupra sistemului neurovegetativ

Sistemul nervos vegetativ reactioneaza inconstant si individualizat

la aplicarea curentului galvanic, in functie de predominanta tonusului vagal
sau simpatic al bolnavului, de locul de aplicare, de polaritate.
 • Influenta sistemului circulator
Schnee este cel care a observat actiunea diferentiata a galvanizarii descendente si
ascendente asupra sistemului circulator in baia galvanica patru- celulara. Astfel curentul galvanic
descendent, accelereaza fluxul sanguin din mica circulatie spre inima si transportul sangelui
arterial catre sistemul portal. Curentul galvanic ascendent, accelereaza circulatia venoasa de la
extremitatile inferioare si de la organele sistemului portal catre inima, favorizeaza transportul
sangelui arterial catre plamani si extremitatile superioare, precum si viteza sangelui venos de la
inima catre plamani.
Din enumerarea descriptiva a principalelor actiuni fiziologice ale aplicatiilor de curent
galvanic, se desprind si principalele efecte terapeutice:
- analgetic, prin scaderea excitabilitatii nervoase la nivelul polului pozitivsi
prin resorbtia metabolitilor din procesele inflamatorii;
- stimulare neuro-musculara;
- reglare a modificarilor de excitabilitate a SNC in functie de modul
deaplicatie;
- reglare nespecifica a constelatiei neuro-vegetative;
- biotrofic prin imbunatatirea loco-regionala a irigatiei
sanguine si cresterea difuziunii intratisulare;
- vasodilatator prin hiperemia reactiva la nivelul circulatiei superficiale
siprofunde.

• Modalitati de aplicare ale galvanizarilor

Galvanizarea poate fi aplicata in mai multe feluri:
A. Cu ajutorul unor electrozi sub forma de placi de diferite dimensiuni;
B. Ca baie hidroelectrolitica (galvanicA): baie pattiala(patru-celularA), baie generala;
C. Ionoforeza – metoda de introducere a unor substante medicamentoaseprin tegument,
cu ajutorul curentului galvanic.

• Galvanizarea simpla
 Electrozii utilizati sunt confectionati din placi metalice de diferite dimensiuni, alese in
functie de regiunea pe care se aplica si de efectele de polaritate pe carele urmarim(pozitive sau
negativE).
In functie de efectul terapeutic urmarit se pot aplica doi electrozi de marimeegala sau de
marime diferita. Alegerea polaritatii polului activ-pozitiv sau negativ
– va fi in functie de efectul urmarit (analgezic sau excitanT).
Exista electrozi de forme deosebite utilizati in anumite aplicatii: pentru ochi –montati in
ochelari speciali pentru aplicatii transorbitare, pentru hemifata masca utilizata in tratarea
parezelor de nerv facial si a nevralgiilor de trigemen, pentru ceafa aplicatii pe zona reflexogena,
care influenteaza favorabil SNV.

In practica terapeutica se utilizeaza doua modalitati de asezare a electrozilor:

- transversal, de o parte si de alta a regiunii afectate, pe care o incadreaza
astfel fata in fata (de ex. la umar, genunchi, gleznA)
- longitudinal, cu electrozii plasati la distanta, la extremitatile
segmentuluitratat (de ex. la brat, gamba, membru inferioR)
Unul din elementele importante in aplicatiile de galvanoterapie il consituie
obligativitatea folosirii unui strat hidrofil intermediar intre electrod si tegument, cucaracter
izolant, in scopul contracararii efectelor polare produse sub electrozi si aprevenirii arsurilor
cutanate.
Intensitatea curentului aplicat. Dozarea intensitatii are o importanta capitala in aplicarea
procedurilor de galvanoterapie. Intensitatea este in stransa dependentade sensibilitate si toleranta
individuala, efectele terapeutice urmarite, stadiul deevolutie al afectiunii, marimea electrozilor,
durata aplicatiilor.
Sensibilitatea cutanata la curent este diferita de la individ la individ,intalnindu-se cazuri
de hiperestezie sau hipoestezie cutanata.
Prin „prag de sensibilitate” intelegem producerea senzatiei de furnicatuiri usoare cu o
anumita intensitate, la introducerea lenta a curentului. La pacientiimai sensibili se recomanda
dozarea intensitatii sub „pragul sensibil de excitatie”.
 Odata cu scurgerea timpului sau cu repetarea sedintelor, va putea creste toleranta
individuala la curent si acesta se va putea doza la nivelul „pragului sensibil” sau peste „pragul
sensibil”.
In general, putem sa ne orientam in practica astfel:
- pentru efecte analgetice dozam o intensitate „la prag” iar in
nevralgiileacute, chiar „sub prag”;
- pentru efecte antihiperestezice dozam intensitatea „sub prag”;
- in stadiile cronice aplicam intensitati „peste prag”;
O aplicatie de curent galvanic trebuie sa dureze in jur de 30 de minute. Numarul
sedintelor de galvanizare variaza cu diagnosticul afectiunii tratate, stadiul evolutiv si rezultatele
obtinute. In general in afectiunile acute se aplica
8-10 srdinte (in ritm zilniC), iar in cele cronice, 12-15-20 sedinte (ritm zilnic sau la 2
zilE)

3. Metodologii de aplicare ale galvanizarii (pag 122 carte)

Pentru obţinerea tuturor efectelor enumerate este obligatorie respectarea unei
prescripţii medicale corecte şi complete şi a unor reguli generale de tehnică a aplicaţiei la bolnav.
Galvanizarea poate fi aplicată:
a. cu ajutorul unor electrozi sub formă de plăci de diferite dimensiuni
b. baie hidroelectrică galvanică:
▪ baie parţială (patru-celulară)
▪ baie completă sau generală (Stänger)
c. iontoforeza (ionogalvanizarea) - metodă de introducere a unor substanţe medicamentoase prin
tegument, cu ajutorul curentului galvanic.

2.1 Galvanizarea simplă

MATERIALE NECESARE:
A) Electrozii - sunt confecţionaţi din plăci metalice (plumb laminat)
Pentru anumite aplicaţii există electrozi de forme diferite:
► pentru ochi
▪ montaţi în ochelari speciali, pentru aplicaţii transorbitare
► pentru hemifaţă
 ▪ „masca Bergoniér”, utilizată în tratarea parezelor de nerv facial sau trigemen
► pentru ceafă
▪ pe zona reflexogenă denumită „gulerul Scerbac”, care influenţează favorabil sistemul nervos
vegetativ.
 Dimensiunile electrozilor se aleg în funcţie de regiunea tratată având în mod obişnuit
forme dreptunghiulare şi mărimi variabile, între circa 50 cm² şi 800 cm².
 În funcţie de efectul terapeutic urmărit se pot aplica doi electrozi:
▪ de mărime egală (metoda bipolară) când electrozii sunt aşezaţi faţă în faţă, între ei formându-se
un câmp cu linii de forţă paralele cu densitatea egală pe toată aria electrozilor.
▪ de mărimi diferite: la nivelul electrodului mic densitatea liniilor de forţă va fi mai mare, devenind
activ, iar electrodul mai mare rămâne indiferent.
Electrozii pot fi amplasaţi transversal - de o parte şi de alta a regiunii afectate, pe
care o încadrează, astfel, faţă în faţă ; longitudinal - cu electrozii plasaţi de-alungul segmentului tratat.
Dozarea intensităţii are o importanţă deosebită în aplicarea procedurilor de
galvanoterapie depinzând de:
> 1. sensibilitatea şi toleranţa individuală
> 2. mărimea electrozilor
> 3. durata aplicaţiilor
> 4. efectele terapeutice urmărite
> 5. stadiul de evoluţie al afecţiunii
1. Prin „prag de sensibilitate” înţelegem producerea senzaţiei de furnicături
uşoare, suportabile, la introducerea lentă a curentului.
În limite fiziologice sensibilitatea cutanată este diferită de la individ la individ iar
aceeaşi persoană are sensibilitatea diferită pe suprafeţele corporale - mai mare pe părţile mediale şi
flexoare sau mai mică pe cele laterale şi extensoare.
Patologic putem întâlni cazuri prezentând hiperestezie sau hipoestezie cutanată.
La cei cu hiperestezie vom doza intensitatea la „pragul” de toleranţă al regiunii respective iar la cei cu
hipoestezie se va testa „pragul” urmărindu-se cu atenţie reacţia cutanată produsă pe zonele cu
sensibilitate normală din vecinătate sau pe regiuni.
Limita de toleranţă a curentului este doza de intensitate maximă pe care o
suportă pacientul, care nu trebuie depăşită.
 2. În relaţie cu mărimea (suprafaţa) electrozilor, se obişnuieşte ca nivelul de
intensitate al curentului introdus să fie stabilit de raportul 0,1 mA/ 1 cm² de
suprafaţa de electrod, care este egală cu nivelul „pragului de sensibilitate”.
3. Durata de aplicare a curentului constă în relaţia reciprocă dintre intensitatea
curentului şi durata unei şedinţe de galvanizare → deoarece toleranţa pielii la voltaj este redusă, se
compensează printr-o durată mai mare de aplicaţie.
4. Efecte terapeutice urmărite:
 pentru efect antialgic dozăm o intensitate „la prag”
 pentru efect vasodilatator dozăm intensitatea „sub prag”
 pentru efect vasodilatator apreciem intensitatea „peste prag”
5. Stadiul de evoluţie al afecţiunii:
▪ în stadiile acute se preferă intensităţi „sub prag”
▪ în stadiile cronice folosim intensităţi „peste prag”
Numărul şi ritmul şedinţelor de galvanizare depinde de:
◘ diagnosticul afecţiunii tratate
◘ stadiul evolutiv (în afecţiunile acute se aplică 8-10 şedinţe zilnic, iar în cele cronice, 12-
20 şediţe zilnic sau la 2 zile.
◘ rezultatele obţinute

B) Stratul hidrofil este intermediar între electrod şi tegument, are caracter izolant şi
poate fi confecţionat din pânză (grosime de 1-1,5 cm) sau burete poros din cauciuc. El are ca scop
contracararea efectelor polare produse sub electrozi şi prevenirea arsurilor cutanate.

C) Subiectul - pacientul va fi aşezat pe pat ţinându-se cont de posturile cele mai antalgice şi
regiunile pe care dorim să le tratăm.
Se va evita aplicarea electrodului pe zona păroasă şi se vor îndepărta înaintea fiecărei
şedinţe unguentele topice, calmante.
După terminarea procedurii se va urmări reacţia zonei cutanate aflate sub electrozi.
Înroşirea pielii pe locul aplicării electrozilor este normală atâta timp cât nu apare o leziune
tegumentară. După un număr de aplicaţii apare o uşoară reepitelizare, zona respectivă tinzând spre
înăsprire.
 2.2 Băile galvanice
Băile galvanice reprezintă metoda care combină acţiunea curentului continuu cu efectul
termic al apei, recomandându-se pentru tratarea unor regiuni mai întinse sau a întregului corp.
Băile galvanice patru-celulare
Apa introdusă în cele patru vase numite şi celule trebuie să fie la temperatura corpului
(34˚C până la 38˚C). În apă caldă (37˚-38˚C), putem să aplicăm intensităţi mai mari, mai bine tolerate
spre deosebire de apa rece care accentuează senzaţia neplăcută dată de trecerea curentului. Se pot face
aplicaţii patru-celulare, tricelulare, bicelulare sau unicelulare.
În cazurile de aplicaţii uni- sau bicelulare putem să adăugăm un electrod de plumb sau zinc
pe o altă regiune corporală: lombară, lombo-sacrală, abdominală sau cervicală. În funcţie de scopul
terapeutic, direcţia curentului poate fi ascendentă sau descendentă.
Cantitatea de apă din vase defineşte mărimea suprafeţei de contact a tegumentului cu
apa astfel încât dacă dorim să avem un pol mai activ, reducem la minimum cantitatea de apă din vana
membrului asupra căruia vrem să acţionăm.
Aparatura actuală este formată din două componente principale: electrostimulatorul şi
ansamblul de celule (2 pentru membrele superioare/ 2 pentru membrele inferioare), precum şi de două
componente auxiliare: scaunul reglabil şi etajera pe care se montează electrostimulatorul.
Electrostimulatorul generează curent galvanic fiind prevăzut cu patru borne, câte una
pentru fiecare membru.
Amplitudinea curenţilor, frecvenţa şi durata de tratament sunt programabile.
Prin intermediul a patru comutatoare, pe fiecare electrod din celule poate fi aplicat un
curent pozitiv, negativ sau poate fi lăsat fără curent.
În fiecare celulă, există un electrod care este conectat la bornele corespunzătoare ale
electrostimulatorului.
Celulele se umplu cu apă prin intermediul celor patru robinete. Sistemul de închidere a
scurgerii celulelor, care asigură şi prea plinul, este proiectat în aşa fel încât să reducă la minimum
posibilitatea scurgerilor nedorite.
Băile galvanice generale (Stänger)
Actual vanele propriu-zise sunt construite din material plastic izolant.
Sunt prevăzute cu 8 electrozi din grafit fixaţi şi conectaţi în peretele căzii: 3 pe
părţile laterale, unul cranial la nivelul regiunii cervico-cefalice şi unul caudal la nivelul plantelor. Sensul
curentului poate fi dirijat în multiple variante între electrozi: descendent, ascendent, transversal (cu
polaritatea pozitivă sau negativă fixată de partea stângă sau dreaptă) şi în diagonală.
Intensitatea curentului aplicat este mai mare decât la baia patru-celulară, fiind
repartizat pe întreaga suprafaţă corporală.
Dozarea intensităţii la nivelul pragului senzitiv se realizează până la senzaţia de
furnicătură plăcută şi de uşoară căldură.
Se pot adăuga diferite preparate farmaceutice sau extracte de plante, astfel la
efectul electric se adaugă cel chimic produs de substanţele adăugate.

2.3 Iontoforeza (ionogalvanizarea)

Pentru denumirea acestui procedeu se întâlnesc mai multe sinonime: ionoterapie,
galvanoionoterapie, ionoforeză, iontoforeză, ionizare sau ionogalvanizare.
Iontoforeza este procedeul prin care se introduc în organism diferite substanţe
medicamentoase cu ajutorul curentului electric, care le transportă prin tegument şi mucoase.
Principiul acestei forme de terapie se bazează pe disocierea electrolitică a diverselor

substanţe farmacologice adăugate polilor aplicaţi şi pe transportarea anionilor (-) şi cationilor (+), spre

electrozii de semn contrar încărcării lor electrice, prin respingerea lor de către electrozii de acelaşi semn
şi atragerea cţtre polii de semn contrar.
Pot trece dincolo de bariera cutanată exploatând proprietăţile curentului galvanic,
având efect antalgic mai pregnant.
Particularităţile de acţiune a ionogalvanizării constă în:
►► efecte benefice:
 efect local demonstrat şi recunoscut
 efect de pătrundere până la stratul cutanat profund
 posibilă acţiune reflexă la nivelul dermatomioamelor
 efect de depozit realizat de acumularea de substanţe farmacologice intruduse
 posibilă dozarea precisă a substanţelor medicamentoase
►►inconvenienţe:
● deoarece majoritatea medicamentelor conţin ioni bipolari, în aplicarea
curentă acţionează, de obicei, numai componenta inflenţată de semnul polului respectiv,
cealaltă rămânând neutilizată.
 ● viteza de migrare a ionilor este diferită
Parametrii importanţi pentru a fi luaţi în considerare sunt tipul agentului
farmaceutic, acţiunea agentului farmaceutic şi farmacokinetica acestuia, concentraţia optimă pentru
transportul iontoforetic, amplitudinea curentului şi durata tratamentului.
La aplicarea procedurii ţinem cont de câteva aspecte particulare practice cum ar fi
testarea sensibilităţii bolnavului la produsul utilizat, soluţia se va prepara extemporaneu, utilizarea
soluţiilor de protecţie, compresa utilizată trebuie să fie individuală şi durate mari ale timpului de
aplicare.

4. Indicatii si contraindicatii galvanoterapie

Contraindicatii
Curenţii galvanici nu se aplică în regiunile în care sunt încorporate piese metalice de
osteosinteză, endoproteze (chiar nemetalice, cum este proteza totală de şold), sterilete;
 tumori maligne
 infecţii sau boli ale pielii în zona tratată
 pacemaker implantat
 osteomielită
 epilepsie
 pericol acut de hemoragie
 tromboflebite venoase superficiale şi profunde
 regiunea abdominală în timpul menstruaţiei şi a uterului gravid
 pe regiunea precordială

Indicatii
 Afecţiuni ale aparatului locomotor
Reumatice:
 reumatism al ţesutului moale:
mialgii
tendinite
tenosinovite
epicondilite
periartrite
  reumatism degenerativ cu diverse localizări
 reumatism inflamator:
 poliartrită reumatoidă
 spondilită anchilozantă
Ortopedice:
 sechele posttraumatice
 Afecţiuni ale sistemului nervos
 nevralgii şi nevrite:
 nevralgii intercostale
 nevralgie occipitală
 nevralgie femuro-cutanată
 radiculopatie scitică
 nevralgie parestezică
 pareze şi paralizii:
 pareză facială
 Afecţiuni ale aparatului circulator
 tulburări de circulaţie periferică
 boală hipertensivă în stadiu neurogen

Terapia prin curenti de joasa frecventa

1. Clasificare dupa parametrii fizici si efectele terapeutice
Curentii de joasa frecventa se caracterizeaza prin impulsuri de diverse forme ,care au o
frecventa cuprinsa intre 0-1000 cicli/sec.
Din forma acestor impulsuri rezulta si forma curentului, care poate fi triunghiular,
exponential, dreptunghiular sau trapezoid.
Din aceasta categorie fac parte curenti: CDD(curent diadinamic),
Trabert,TENS(stimulare nervoasa electrica transcutanata).
Stimularea contractiei musculaturii striate normal inervate:
a) curentii dreptunghiulari unici si trenurile de impulsuri
b) curentii modulati
c) curentii faradici
 d) curentii neofaradici
Terapia musculaturii total denervate:
a) curentii progresivi Lapique
b) curentii cu impulsuri trapezoidale
c) curentii triunghiulari
Terapia musculaturii spastice
a) curenti cu impulsuri dreptunghiulare
Stimularea contractiei musculaturii netede
a) impulsuri exponentiale
Aplicatii cu scop analgetic
a) diadinamici
b) trabert
c) curentii stohastici
d) tens