Cum arată profilul unui traficant de persoane și câte tipologii de traficanți ar putea fi identificate?

Înainte de a determina dacă există un profil al traficantului de persoane și care sunt tipologiile în
cazul acestui tip de infracțiune trebuie subliniat că traficul de persoane nu presupune doar grupuri
infracționale și rețele internaționale; traficul de persoane este reprezentat de orice formă de
comercializare și tranzacționare a ființelor umane, fie că este vorba de exploatare sexuală sau de
căsătorii forțate, de o singură persoană care să muncească pentru traficant sau de exploatarea
comercială a muncii.

Traficantul de persoane are o imagine publică destul de idilică – bărbat educat, îngrijit, care este
șarmant, necăsătorit, între 25 și 35 de ani- dar imaginea aceasta nu este întotdeauna regăsită în
realitate.

Din evaluarea unui număr de 664 de suspecți s-a determinat că 78,1% sunt bărbați iar majoritatea
femeilor care au activități ilicite de această natură se ocupă doar de recrutarea victimelor care sunt
în mod exclusive de sex feminine. În ceea ce privește vârsta traficanții sunt de obicei mai bătrâni
decât victimele dar intervalul 25-35 de ani nu este relevant, cei evaluați având între 15 și 42 de ani.
Criterii precum statutul marital, existența copiilor, studiile, aspectul exterior nu au indicat elemente
comune pentru profilul traficantului, aceștia putând să fie în relații stabile, să aibă un loc de muncă
licit, de obicei constatându-se că nivelul de educație este fie similar cu al victimelor fie mai crescut.

Deși nu este o constantă mulți dintre traficanții care se ocupă de recrutarea victimelor au aceeași
naționalitate cu acestea, vorbesc aceeași limbă și fac parte dintr-un mediu social, cultural și etnic
care permite apropierea de victim și crearea unui sentiment de siguranță.

În ceea ce privește antecedentele penale, 50% din subiecții evaluați nu erau în stare de recidivă, iar
dintre cei cu antecedente penale majoritatea aveau condamnări pentru fapte similare.

Deși nu este evaluat în mod frecvent profilul psihologic al traficantului de persoane, un studiu al
autorităților canadiene a indicat faptul că subiecții din grupul țintă – condamnați pentru trafic de
persoane – au avut scoruri mai mari decât ceilalți subiecți – condamnați pentru alte tipuri de
infracțiuni – în ceea ce privește răspunsul emotional superficial, lipsa de empatie, gradul de
manipulare și incapacitatea de a accepta responsabilitatea pentru acțiunile lor. De asemenea, s-a
determinat că aceștia prefer infracțiunile în care dețin controlul asupra victimei și că nu au remușcări
și nu se simt responsabili pentru răul pe care acțiunile lor l-a produs.
În ceea ce privește tipologiile de traficanți, desi nu este o enumerare exhaustivă, se pot identifica trei
tipare mari: traficul de persoane în interesul traficantului – muncă forțată în beneficiul direct al
acestuia, traficul de persoane în scopul exploatării prin muncă și traficul de persoane în scopul
exploatării sexuale.

Traficanții care urmăresc exploatarea persoanei în gospodăria proprie – sclavie casnică – sunt de
obicei cupluri căsătorite care se ocupă de trafic internațional de mica intensitate, de obicei de
subzistență – obținerea unei bone sau a unei menajere, au copii mici, sunt de aceeași naționalitate
cu victima, rezidenți în altă țară cu un grad mai mare de dezvoltare economică. Aceștia iau legătura
direct cu familia victimei promițând de cele mai multe ori că o vor ajuta pe aceasta să meargă la
studii sau să obțină un loc de muncă în țara lor de rezidență. Specific pentru acest gen de trafic este
persistența în timp a activității infracționale sclavia casnică putând să fie menținută pe o perioadă de
10-20 de ani, victima fiind de obicei menținută în cadru închis, fără acces la educație, cerc de prieteni
sau comunicare liberă.

Exploatarea prin muncă este un tipar des întâlnit în cazul traficului de persoane, putând să fie de
mică amploare sau la nivelul crimei organizate, de multe ori cu un pronunțat caracter etnic.
Traficanții sunt preponderant adulți, cu contacte în țările de unde provin victimele dar nu au alte
caracteristici care să se evidențieze specific în acest tip de trafic de persoane: educația, statutul
social, starea civilă, nivelul veniturilor sau sexul nu sunt relevante pentru determinarea profilului
traficantului care urmărește exploatarea prin muncă. Pentru recrutarea victimelor folosesc deseori
industrii conexe, uneori legale, precum agenții de publicitate, firme de recrutare, iar modul de
atragere a victimelor este reprezentat de promisiunea unui loc de muncă bine plătit.

Rețelele de trafic de persoane cum sunt organizate?

Traficul de persoane în scopul exploatării sexuale este cel mai întâlnit și cel mai cunoscut mod de
derulare a activității de tranzacționare a ființelor umane, putând fi împărțit în trafic de mici
dimensiuni și trafic transnational, derulat de grupuri infracționale organizate. Traficantul este de
obicei mai în vârstă ca victimele recrutate desi în prezent se înregistrează o creștere a trafianților
minori, în special în traficul de mici dimensiuni. În acest gen de activitate se întâlnesc și cele mai
multe tipare de traficanți: foste victime, modelul „lover boy”, partenerul de viață și așa mai departe.
Dintre metodele cele mai des întâlnite pentru recrutarea victimelor putem să menționăm oferirea
unui loc de muncă în străinătate, promisiunea de căsătorie pentru a scoate victima din țară, relații
intime de lungă durată între victimă și persoana care controlează activitatea, șantajul sau
constrângerea fizică, prin violență, sau prin crearea și menținerea unei stări de dependență de
substanțe tupefiante.
În cazul crimei organizate activitatea este de cele mai multe ori structurată pe paliere cu atribuții
clare, fiind posibile numeroase modele de organizații infracționale. De cele mai multe ori palierul
care se ocupă de recrutarea victimelor este format din persoane ce se pot integra în mediul social al
persoanelor traficate, care vorbesc aceeași limbă și pot stabili cu ușurință un prim contact cu victima.

Un model simplu de grup care se ocupă cu traficul de persoane presupune o persoană care
beneficiază de pe urma activității ilicite, un palier de persoane care recrutează, un palier care se
ocupă de transportul victimelor și un palier care se ocupă de exploatarea propriu-zisă, toate cele trei
componente raportând și primind ordine de la beneficiar, fără a fi nevoie să aibă contact direct unul
cu altul sau să cunoască activitatea celorlalte segmente din rețea. De cele mai multe ori o astfel de
organizație are un aparat adminsitartiv care oferă ajutor: contabil, avocat, consultant fiscal care pot
să cunoască activitatea ilicită, dar pot să fie și de bună-credință.

Ar putea fi identificate persoane cu particularități care să poată prezice o predispoziție a unor

persoane pentru a deveni traficanți de persoane?

În cazul traficului de persoane, datorită numărului nelimitat de posibilități, tehnici și forme, nu se

poate crea un tipar standard pentru identificarea preventivă a persoanelor care pot fi predispuse
spre acest gen de activitate infracțională. De altfel, ipoteza unei predispoziții genetice este greu de
acceptat la acest moment în mediul juridic. Variabilele sociale, trăsăturile de caracter, educația,
oportunitățile și situațiile contextuale în care se poate afla într-un moment crucial al existenței,
starea sa emoțională, toate influențează deciziile pe care o persoană le poate lua în cazul în care
alege să participle în mod activ în traficul de persoane.

Pentru a fi relevant și general aplicabil un astfel de model științific ar trebui să ia în calcul în primul
rând criterii obiective și verificabile, însă realitatea demonstrează de cele mai multe ori că două
persoane în situații similar pot lua hotărâri total diferite și pot avea comportamente diametral
opuse. De exemplu, putem să raportăm un astfel de model la situații practice constate în activitatea
de investigare a criminalității: gradul de educație este un element care are o pondere importantă în
activitatea infracțională, dar nu toate persoanele cu un grad scăzut de educație participă la
comiterea de infracțiuni. Formarea individului într-un mediu abuziv și violent poate constitui un
element determinant în implicarea sa în activități de genul traficului de persoane, dar nu toți indivizii
care provin din medii violente au un comportament ilicit, ci putem să fim în prezența unei atitudini
opuse și a implicării acestora în combaterea violenței și abuzurilor domestice. Același raționament se
poate aplica și în cazul altor indicatori precum lipsa oportunităților de a găsi un loc de muncă,
aparteneța la grupuri infracționale sau clanuri, existența unor traume în trecutul individului,
comportamente sociopate, proveniența din țări în curs de dezvoltare sau cu un nivel scăzut de trai.
Un studiu din 2001, apărut în The British Journal of Psychiatry a încercat să demonstreze existența
unui ciclu de la victimă a abuzului sexual la agressor, dar cu toate că există cazuri în care o persoană
abuzată ajunge la rândul său să comită astfel de infracțiuni, această teorie nu se poate generaliza.
Studiul a analizat 747 de subiecți de sex masculin iar în 35% dintre cazuri agresori suferiseră la rândul
lor o formă de abuz sexual în copilărie sau adolescență. În cazul femeilor însă din 96 de subiecți care
au fost victime ale abuzurilor sexuale doar unul a devenit agresor.

Cu toate acestea, analizele atente ale fenomenului, în special cele multi-disciplinare, permit o viziune
de ansamblu atât pentru autoritățile chemate să prevină acest comportament cât și pentru
autoritățile judiciare. O astfel de evaluare atentă a traficului de persoane în Statele Unite ale
Americii a determinat că majoritatea cazurilor de trafic de ființe umane sunt în scopuri sexuale, că în
81% din cazuri agresorii sunt bărbați, în cazul traficanților de sex feminin rolul preponderant fiind
acela de a recruta victimele. Vârsta traficanților este de obicei între 18-34 de ani, 86% sunt cetățeni
americani, iar în ceea ce privește rasa 62% sunt afro-americani, iar 48% sunt hispanici.

Importanța stabilirii unor elemente care au un grad de repetabilitate relevant în cazul profilului
traficantului de persoane este indiscutabilă, Acest tip de analiză putând ajuta în strategii publice de
prevenție, în determinarea cercului de suspecți, în aprecierea unor situații de risc, dar nu poate să
conducă la o reacție preventivă dură sau la marginalizarea și discriminarea unei categorii de
persoane. Fundamental însă este ca aceste studii și analize să fie folosite în mod științific de
persoanele cu atribuții în domeniul prevenirii și combaterii traficului de persoane și nu ca un model
hiper mediatizat ce poate avea un efect negativ, chiar dacă scopul este unul nobil: dacă o campanie
prelugită portretizează traficantul de persoane ca un bărbat bine îngrijit, între 20 și 45 de ani, cu
abilități de comunicare și șarmant vigilența posibilelor victime atunci când traficantul nu se
încadrează în tiparul cunoscut va fi destul de scăzută. Alegerea unei metode de informare cu un
accent pe situații ce trebuie evitate și măsuri de precauție ce trebuie implementate poate fi o
alegere mai bună decât încercarea de a arunca în spațiul public portretul robot al traficantului
„standard”.

Cum arată profilul victimei?

In cazul traficului de persoane nu se poate stabili un profil universal al victimei sau al grupului de
persoane vulnerabile,în primul rând datorită multitudinii de situații ce se pot întâlni în practică, iar
pe de altă parte, datorită scopului diferit urmărit prin traficarea persoanelor.

O analiză globală, conform raportului elaborat de Națiunile Unite în 2012 arată că 59% dintre
persoanele traficate sunt femei – peste 18 ani, 17% sunt fete, 14% sunt bărbați peste 18 ani și 11%
sunt băieți. De asemenea, doar 27% din persoane sunt traficate în interiorul țării din care provin și
45% sunt traficate transnațional, dar în aceeași regiune geografică, traficul între continente fiind
destul de rar întâlnit. În cazul Europei, 62% din cazurile de trafic de persoane sunt legate de
exploatarea sexuală în timp ce în 31% din cazuri motivul îl constituie munca forțată. Deși statistic
aproape nerelevant există o formă a traficului de persoane ce are ca scop ”donarea” de organe și
care reprezintă un risc ce trebuie evaluat și luat în serios de autorități având în vedere consecințele
pe care le poate avea pentru victime.

Victimele traficului de persoane pot fi atât din mediul urban cât și din cel rural, minori sau persoane
adulte, fără diferențe de gen și uneori fără să conteze mediul social sau gradul de educație. De
obicei, în funcție de profilul victimei, traficanții utilizează metode de recrutare personalizate ceea ce
determină ca spațiul de recrutare să se extindă la întreaga societate. Spre exemplu, în cazul traficului
de persoane ce are ca scop utilizarea victimelor ca forță de muncă sunt recrutați atât copii cât și
persoane adulte. Același fenomen poate fi observat și în cazul traficului de persoane în scopuri
sexuale. În România, victimele traficului de persoane provin din toate regiunile țării, iar
preponderența traficului, având ca scop exploatarea prin muncă și exploatarea sexuală, face ca
persoanele traficate să fie atât minori cât și adulți, femei și bărbați, din diverse medii sociale, cu
excepția traficului în scop de cerșetorie unde s-a constatat o mai mare pondere a minorilor de etnie
rromă.

Cu toate că nu se poate determina cu certitudine cum arată victimele traficului de persoane și cu

toate că nu există o zonă de siguranță absolută pentru nici o clasă socială și nici o categorie de
persoane, se pot observa anumite elemente comune ale grupurilor vulnerabile, elemente ce nu pot
fi neglijate și care necesită o acțiune de prevenire și educare generalizată.

În cazul traficului de persoane având ca scop exploatarea prin muncă nivelul de trai al victimei și
oportunitatea de a găsi un loc de muncă în țara de origine sunt două criterii fundamentale pentru a
determina grupul vulnerabil. În această tipologie a traficului de persoane, care este preponderant
transnațională, victimele provin din țări în curs de dezvoltare și cu o economie în tranziție fiind astfel
ușor de convins să accepte un loc de muncă bine plătit, într-o țară ce este considerată dezvoltată.

Pregătirea profesională a victimelor poate fi analizată ca un element determinant în exploatarea prin

muncă, traficanții alegând persoane cu pregătire medie, de obicei muncitori fără studii superioare,
fără calificare sau instruiți în activități din zona agriculturii, construcțiilor etc. Traficarea persoanelor
cu studii superioare și cu profesii ce presupun educație universitară este mai rar întâlnită având în
vedere și lipsa unei posibilități largi de a exercita „la negru” și prin constrângere profesii precum cea
de medic, avocat sau manager.
Un alt element definitoriu pentru traficul în scopuri de exploatare prin muncă este nivelul de
cunoștințe și de informare a victimelor, traficarea persoanelor care nu cunosc legislația în domeniu și
nu au cunoștințe privind modul în care se poate obține un loc de muncă în străinătate, actele
necesare sau drepturile pe care le au în raport cu angajatorul și cu persoana care intermediază astfel
de servicii de recrutare fiind mai facilă iar recrutarea având șanse mari de reușită. Lipsa de educație
și informare creează premisele perfecte pentru situații în care victimelor li se opresc documentele
sau sunt obligate să muncească în condiții inumane, fără un program normat sau pentru a plăti
datorii inexistente.

În cazul traficului în scopuri sexuale majoritatea victimelor sunt femei, de obicei tinere, iar grupurile
vulnerabile pot fi identificate prin raportare la mediul în care s-au dezvoltat, stabilitatea emoțională,
incidența abuzurilor sau a unei forme de violență în familie, nivelul de educație și percepția asupra
vieții.

Multe dintre persoanele traficate sunt victime ale unui mediu social în care există o formă de
violență domestică – fizică, verbală sau emoțională. Persoanele care au fost abuzate, care au suferit
o traume sau care sunt victime ale violenței sunt în mod special vizate de traficanții de persoane
datorită sentimentelor de rușine pe care acestea le resimt, a deficiențelor de adaptare socială, a
nevoii de afecțiune în orice formă, chiar și violentă dar și datorită percepției de normalitate pe care
acestea o dezvoltă raportat la violență și abuzuri. Acestea devin vulnerabile din nevoia și dorința de a
scăpa din contextul abuziv, fie că abuzurile sunt direcționate către victimă sau către alți membrii din
familie.

Multe dintre victimele traficului uman în scopul exploatării sexuale provin din familii dezorganizate,
nu din familii destrămate sau monoparentale, ci din familii în care nu au primit atenție și afecțiune.

În multe cazuri de trafic de persoane în scopul exploatării sexuale recrutarea sau ”comercializarea„
victimei este făcută de o persoană apropiată, fie de un membru de familie fie de partenerul de viață.
În aceste cazuri victimele au o relație afectivă strânsă cu traficantul, dezvoltă o formă de dependență
emoțională și implicarea lor în activitatea ilicită este determinată de instabilitatea emoțională și
nevoia de afecțiune și de o relație apropiată. Acest gen de trafic de persoane se bazează de multe ori
pe o formă de șantaj emotional constant, pe labilitatea emoțională a persoanei traficate și pe
crearea unei stări de vinovăție sau de rușine în cazul unui refuz sau în cazul în care victima dorește să
nu mai participe la activitățile sexuale.

Există o explicație criminologică pentru care o parte din victime ajung la rândul lor
traficanți/traficante?
 Profilul victimelor traficului

Motivele pentru care o parte din victime devin la rândul lor traficanți de persoane cred că are în
principal o explicație psihologică și emoțională.

Percepția victimei în cazul traficului de persoane este că nu are nici o altă opțiune și că este un cerc
vicios din care nu poate scăpa. De obicei nu are niciun fel de mijloace materiale, nu are documente,
este într-o țară străină, sub strictă supraveghere și nu consideră că se poate adresa autorităților. Este
o situație fără ieșire care se prelungește pe o perioadă nedeterminată. Victimele nu se transformă în
traficanți imediat ce au fost recrutate, ci într-o perioadă relativ îndelungată în care au fost forțate să
presteze servicii de natură sexuală sau muncă forțată. În acest context o parte dintre victime
dezvoltă o relație de afecțiune cu agresorul și activitatea ilicită este percepută ca o situație normală,
dependența afectivă și denaturarea valorilor și percepției asupra societății determinând victima să
ajute chiar persoana care o exploatează. O altă ipoteză este aceea a instinctului de supraviețuire și
de a crea o situație cât mai bună pentru sine: victima percepe activitatea de exploatare ca o
constantă a vieții sale și alege să aibă o viață mai ușoară, devenind parte din structura de exploatare,
dar scăpând în acest mod de abuzuri și de munca forțată. Este o formă de „avansare în carieră” care
în cazul exploatării sexuale presupune că nu mai există obligația de a participa la activitățile de
natură sexuală, că există o șansă mai mica de a fi abuzată fizic și că riscurile se diminuează. În plus,
victimele care practică o formă de prostituție pentru o perioadă lungă de timp cunosc faptul că nu
vor putea să producă veniturile solicitate de traficant pe o perioadă nedeterminată iar
transformarea sa în persoană care recrutează sau supraveghează și organizează activitatea noilor
victim este singura opțiune pentru a-și asigura o formă de venit care să îi permit supraviețuirea.

În fiecare an milioane de persoane, de cele mai multe ori femei și copii, sunt înșelate sau forțate să
cadă în diverse forme de servitute din care nu pot ieși, sau din care scapă cu dificultate. Traficul de
persoane este una dintre cele mai profitabile și mai rapide ”industrii criminale”. Această formă de
sclavie modernă reprezintă cea mai gravă încălcare a drepturilor omului în care persoanelor li se
revocă libertatea și demnitatea, adică exact ceea ce ne face umani. Indiferent că e vorba despre
exploatare sexuală, sclavie domestica sau muncă forțată, cerșetorie forțată sau alte activități
criminale, persoanele traficate nu își aleg soarta.

Potrivit rapoartelor, aproximativ 60% din numărul victimelor, au vârste cuprinse între 15 și 23 de ani.
Grupul de vârstă 24- 30 de ani reprezintă un procentaj adițional de 24% din numărul total al
victimelor. Acest fapt înseamnă că o persoană tânără prezintă un risc ridicat de a fi traficată timp de
mai bine de 15 ani din viață.

Factorii care contribuie la vulnerabilitatea victimelor sunt multipli și ar fi greșit să numim unul singur
ca fiind determinant. Numeroase cercetări arată că cele mai traficate persoane sunt tinerii, femeile
(peste 90%, potrivit unor rapoarte), provenind din comunități relative sărace(în comparație cu
Europa de Vest), care au fost anterior șomeri, migranți și în cea mai mare parte a cazurilor au fost
subiecți ai unor forme de discriminare (cel mai des, pe criterii etnice). Cu toate acestea, tendințe
recente indică o creștere semnificativă a tinerilor traficati de sex masculin, majoritatea în scopul
muncii forțate.

Raportul Națiunilor Unite sugerează că cel puțin 140 000 de persoane reprezintă în prezent subiectul
traficului de persoane în Europa.Țările din Europa Centrală și de Sud-Est (cel mai des din regiunea
dunăreană) reprezintă țările de origine ale persoanelor traficate, care sunt în principal exploatate în
regiunile vestice și sudice ale continentului. Cele mai multe victime sunt forțate să se prostitueze și
sunt subiectul diferitelor forme de tratament inuman.

Bulgaria și România reprezintă puncte fierbinţi când vorbim despre originea persoanelor traficate. In
ceea ce privește gradul ridicat al debitului, cât și gama largă de destinații ale traficului de persoane,
aceste două ţări sunt mult mai proeminente decât oricare altă țară europeană de origine. Între 2005
și 2007, mai mult de 2 000 dintre persoanele traficate de origine română, au fost înregistrate în 21
de țări. În aceeași perioadă, în jur de 600 de persoane de naționalitate bulgară au fost depistate în
17 țări europene. În 2010 Guvernul român a raportat 1154 de victime identificate ca fiind ale
traficului uman (creștere de la 780 de victime identificate în 2009), în timp ce Guvernul bulgar a
identificat 558 (creștere de la 289 în 2009). În cazul Ungariei, ONG-urile și-au manifestat neliniștea în
legătură cu interpretarea legală a „victimelor traficului uman” care de cele mai multe ori este prea
îngustă pentru a include toate victimele și astfel cifrele oficiale subestimează numărul real al
persoanelor traficate. În Serbia, autoritățile au identificat în jur de 100 de persoane traficate în 2010,
mai puține decât în 2009.Spre deosebire de alte țări dunărene, Germania reprezintă una dintre
principalele țări de destinație ale persoanelor traficate. Aproximativ 85% din numărul de victime ale
traficului sexual în Germania provin din Europa, 25% de pe teritoriul Germaniei, 20% din România și
19% din Bulgaria.

Exploatarea sexuală poate fi detectată mai ușor în comparație cu alte forme de exploatare. Acest
lucru de datorează faptului că în ultimii ani s-a pus un accent puternic pe exploatarea sexuală, prin
campanii de sensibilizare a cetățenilor și de focalizare a legislației. Munca forțată ca formă a
traficului uman a fost recent inclusă în mai multe legislații naționale.Ca o consecinţă, statisticile
justiției penale sunt susceptibile de a conține o cotăƒ mai mare de cazuri de exploatare sexuală, în
comparație cu cele care se întâmplă de fapt.

Drepturile omului şi modalităţile de încălcare a lor în cazul persoanelor traficate

Feţele exploatării umane: prostituţia sau alte forme de exploatare sexuală, munca sau serviciile
forţate, sclavia sau practici similare acesteia, precum şi servitutea sau prelevarea de organe;

Reţelele de crimă organizată şi zonele în care pot acţiona

Traficul intern şi cel extern

Etapele traficului (recrutarea, scoaterea din ţară, vânzarea, drama, fuga, repatrierea, recuperarea şi
reintegrarea socială a victimei)

Profilul victimelor şi factorii de vulnerabilitate care facilitează recrutarea acestora

Profilul agresorului (recrutor sau traficant)

Instituţii implicate în combaterea traficului de persoane (Poliţia, ANITP, DIICOT, Procuratura, OIM,
Ambasade, ONG-uri etc)

Rolul şcolii şi al comunităţii în prevenirea şi combaterea traficului de fiinţe umane.