Mentoratul este fundalul pe care se produce dezvoltarea formabilului prin contribuția semnificativă a

formatorului-mentor și a formabilului. Fiecare dintre aceștia doi își aduc contribuția la instituirea și
derularea relației de mentorare.

Mentorul este implicat într-un proces extrem de complex care ar putea fi numit comunicare

didactică cu sensul de comunicare instrumentală, factor cheie al unui proces sistematic de

învăţare.

Comunicarea nu poate fi privită doar ca un proces liniar şi secvenţial de transmitere a

informaţiei de la emiţător la receptor. Modelul liniar emiţător-receptor este unul limitativ,

restrictiv, aflat însă la baza modelului intercomunicării. Orice comunicare presupune o

interacţiune. Din această perspectivă, comunicarea apare ca un proces circular, în care fiecare

mesaj acţionează ca un stimul asupra destinatarului şi implică o reacţie ce devine feed-back

pentru primul. Este vorba despre o simbioză între cunoaştere, emoţii, acţiune.âă+

Relația de mentorare ființează, își dovedește utilitatea și conduce spre rezultatele anticipate ale
programului pe fundalul căruia se derulează dacă în timpul activităților specifice formabili-adulți au
ocazia de a experimenta, de a-și împărtăși experiențele, de a învăța din greșeli, de a-și dezvolta
încrederea, de a descoperi în mod independent și în grup lucruri care contează.

În cadrul interacțiunilor interumane care se țes pe durata programului de formare au relevanță

deosebită informațiile referitoare la receptorul mesajelor căci dacă se țin cont de acestea, se poate
realiza o adecvare sporită a activității de formare și a oportunităților de învățare furnizate cursanților.
Sunt importante demersurile care conduc spre construirea unei relații cu persoana cu care formatorul-
mentor interacționează în calitate de interlocuror, cele care facilitează înțelegerea modului de gândire a
diferiților formabili cu care se află în legătură de formare. Relevanță deosebită primește, în contextul
dezvoltării în cadrul programului de formare, și exprimarea clară a formatorului cu privire la demersurile
în care se implică formabilii în calitatea lor de persoane mentorate. O exprimare de calitate presupune
observarea cu atenție a modului aparent „preferat” de gândire și interacțiune a fiecărui formator
precum și citirea adecvată a mesajelor emise de interlocutor, în scopul înțelegerii corecte a mesajelor
emise de către formatorul-mentor. Dacă se constată de către formatorul-mentor că înțelegerea
mesajelor de către formabil nu a fost completă, este de dorit a se realiza modificarea modelului de
comunicare.