CAPITOLUL 9

DETERMINAREA FORŢELOR NODALE

ECHIVALENTE PE ELEMENTE FINITE
MATRICEA TERMICĂ

9.1 RELAŢIA GENERALĂ PENTRU CALCULUL

FORŢELOR NODALE ECHIVALENTE

De la capitolul 3, pe baza relaţiei (3.71) legea elementului finit are expresia:

[K ]{uk } = {Pk }+ {Qk } (9.1)
unde: [K ] este matricea de rigiditate a elementului finit calculată la capitolele 4-8;
{uk }este vectorul coordonatelor nodale ale elementului finit;
{Pk }este vectorul forţelor nodale interne de legătură cu elementele vecine;
{Qk }este vectorul încărcărilor exterioare pe elementul finit reduse la noduri.
Din relaţia (3.70) vectorul încărcărilor exterioare {Qk } pentru cazul
deformaţiilor specifice iniţiale nule {e0 }= 0 are expresia:
{Qk } = {Pok }+ ∫ [N u ]T {Φ}dS + ∫ [N u ]T {X }dV − αT [h] (9.2)
(S ) (V )
288 Metoda elementului finit în construcţii navale

unde: {P0 k } este vectorul echivalent al forţelor exterioare concentrate în câmpul

elementului şi reduse la noduri;
{Φ} este vectorul forţelor exterioare de suprafaţă;
{X } este vectorul forţelor exterioare de volum;
[Nu ] = [ f (x, y, z )][A−1 ]; {u} = [N u ]{uk } (din relaţia 3.60) este matricea
funcţiilor de interpolare a câmpului deplasărilor;
[ f (x, y, z )] sunt funcţiile de interpolare {u} = [ f (x, y, z )]{α} (din 3.59)
[A] este matricea de legătură dintre vectorul coordonatelor nodale {uk } şi
parametrii {α} ;
[h] = ∫ [B]T {χT }dV este matricea termică; (9.3)
(V )
[B] = [∆ ][N u ] este matricea deformaţiilor specifice;
[∆ ] este operatorul de diferenţiere Cauchy;
α este coeficientul dilatării termice liniare;
T este diferenţa de temperatură (sarcina termică);
E
{χT }3 D = {− 1 − 1 − 1 0 0 0}T din relaţia (2.14) la starea 3D (9.4)
1 − 2ν
În cele ce urmează, vom calcula vectorul forţelor nodale echivalente din
solicitările mecanice {Qk } în cazuri particulare şi matricea termică [h] pentru o parte
din elementele finite prezentate la capitolele 4-8, la care au fost definite funcţiile de
interpolare a câmpului deplasărilor [N u ], matricea deformaţiilor specifice [B ] şi
matricea de rigiditate [K ] . În demonstraţiile următoare vom considera că variaţia
temperaturii T este aceeaşi în tot materialul elementului finit.

9.2 FORŢELE NODALE ECHIVALENTE ŞI MATRICEA

TERMICĂ PENTRU ELEMENTE FINITE DE GRINDĂ
CU ZĂBRELE ŞI GRINDĂ ELASTICĂ
9.2.1 ELEMENTE DE BARĂ CU LEGE LINIARĂ PENTRU
CÂMPUL DEPLASĂRILOR

Vectorul funcţiilor de interpolare a câmpului deplasărilor, din relaţiile

(4.6),(4.7) este:
u (x ) = α1 + α 2 x ⇒ [ f (x )] = [1 x ] x ∈ [0, !]

{u k }= [A]{α} ⇒ [A] = 
1 0
 ⇒ [A ]= − 11 !
−1 0
1 ! 
(9.5)
1 !  
Capitolul 9 Determinarea forţelor nodale echivalente. Matricea termică 289

[N u (x )] = [ f (x )][A−1 ]= [1  1 0  x x
⇒ x ]  = 1 − x ∈ [0, ! ]
− 1 ! 1 !   ! ! 

Fig.9.1 Element de bară cu solicitare axială uniform distribuită

Forţa nodală echivalentă în cazul unei sarcini uniform distribuite în lungul

elementului q = ct (fig.9.1) , pe baza relaţiilor (9.2),(9.5) are expresia:
 
{Qk } = ∫ [N u ]T {X }dV = ∫ [N u ]T  ∫ {X }dA dx = ∫ [N u (x )]T qdx ⇒
(V ) (! )   (A) (! )

! 1−
x  1
1  (9.6)
 ! 1 − ξ   q!
{Qk }= q ∫  x dx = q! ∫  dξ = q! 12  = 
2

0  0
ξ    q! 2
 !  2

Fig.9.2 Element de bară cu solicitare axială concentrată

Forţa nodală echivalentă în cazul unei sarcini concentrate la mijlocul

elementului P (fig.9.2), pe baza relaţiilor (9.2),(9.5), are expresia:
 P 2
{Qk }= P[N u (! 2)]T
=  (9.7)
 P 2
Matricea deformaţiilor specifice are expresia:
∂
[B ] = [∆][N u ] = [N u (x )] = − 1 1
(9.8)
∂x  ! ! 
şi {χT } = − E pentru stare unidimensională de deformaţii (din relaţia 2.28)
Matricea termică, pe baza relaţiei (9.3) are expresia:
! !
− 1 !
[h] = ∫ [B]T {χT }dV = A∫ [B]T {χT }dx = A∫  1
(− E )dx = EA  (9.9)
(V ) 0 0
1!  − 1
de unde solicitarea termică este: {Qk }T = αT ⋅ EA{− 1 1}
290 Metoda elementului finit în construcţii navale

9.2.2 ELEMENT DE BARĂ CU LEGE PARABOLICĂ PENTRU

CÂMPUL DEPLASĂRILOR

Vectorul funcţiilor de interpolare a câmpului deplasărilor, din relaţiile

(4.13),(4.15) are expresia:
u (x ) = α1 + α 2 x + α 3 x 2 ⇒ [ f (x )] = [1 x x2 ] x ∈ [0, ! ]
 1 0 0 
{α} = [A ]{uk }
−1
[ ]
; A −1 
= − 3 ! 4! − 1 ! 
 2 ! 2
− 4 !2 2 ! 2 
(9.10)
[N u (x )] = [ f (x )][A ]
−1  x x2 x x2 x x2 
⇒ = 1 − 3 + 2 2 4 −4 2 − +2 2
 ! ! ! ! ! ! 

⇒ [N u (ξ)] = [1 − 3ξ + 2ξ 2 4ξ − 4ξ 2 − ξ + 2ξ 2 ] x
ξ = ∈ [0,1]
!

Fig.9.3 Element de bară parabolic cu solicitare axială uniform distribuită

Forţa nodală echivalentă în cazul unei sarcini uniform distribuite în lungul

elementului q = ct (fig.9.3) are expresia:

!
1 − 3ξ + 2ξ 2 
1 1 6 
 2 
{Qk }= q ∫ [N u (x )] dx = q! ∫  4ξ − 4ξ dξ = q! 2 3
T
(9.11)
0 2  1 6 
 − ξ + 2ξ 
0
 
Matricea deformaţiilor specifice are expresia:
[B ] = [∆ ][N u ] = ∂ [N u (x )] = − 3 + 4 x2 4 − 8 x2 − 1 + 4 x2  =
∂x  ! ! ! ! ! ! 
1
= [− 3 + 4ξ 4 − 8ξ − 1 + 4ξ] ξ ∈ [0, ! ] {χT }= − E (din relaţia 2.28)
!
şi matricea termică are expresia:
! − 3 + 4ξ 11
[h] = A∫ [B] {χT }dx = − EA∫  4 − 8ξ dξ = EA 0 
T  
(9.12)
0  − 1
 − 1 + 4ξ 
0
 
de unde solicitarea termică este: {Qk }T = αT ⋅ EA{− 1 0 1}
Capitolul 9 Determinarea forţelor nodale echivalente. Matricea termică 291

9.2.3 ELEMENTUL DE GRINDĂ SUPUS LA ÎNCOVOIERE

PURĂ ÎNTR-UN SINGUR PLAN

Vom considera planul încovoierii (xy), situaţia fiind asemănătoare şi pentru

cazul încovoiere în planul (xz).
Variaţia câmpului deplasărilor, folosind polinoame Hermite şi relaţiile (4.32),
are expresia:

v(x ) = [N v (x )]{u k }
 2
x3 x x2 x3  x2 x3  x2 x3  
[N v (x )] = 1 − 3 x2 +2  − 2 2 + 3 ! 3 2 − 2 3
!
 − 2 + 3 !  ⇒
 ! !3  ! !  ! !  !
 !   (9.13)
[
[N v (ξ)] = 1 − 3ξ 2 + 2ξ3 (ξ − 2ξ 2
)
+ ξ 3 ! 3ξ 2 − 2ξ3 (− ξ 2
)]
+ ξ3 ! ξ ∈ [0,1]

Fig.9.4 Element de grindă încovoiată cu sarcină uniform distribuită

Forţa nodală echivalentă din sarcină distribuită uniform pe deschidere (fig.9.4)

are expresia:
 1 − 3ξ 2 + 2ξ 3   q! 2 
! 1 1
( 2 3 
)  q! 2 12 
{Qk }= q ∫ [N v (x )]T dx = q! ∫ [N v (ξ)]T dξ = q! ∫  ξ − 22ξ + ξ3 !dξ =  
 (9.14)
0 0 0 3ξ − 2ξ   q! 2 
 (
 − ξ2 + ξ3 !  )

− q! 2 12

Fig.9.5 Element de grindă încovoiată solicitată cu forţă concentrată

Forţa nodală echivalentă din sarcină concentrată la mijlocul deschiderii

elementului (fig.9.5) are expresia:
292 Metoda elementului finit în construcţii navale

 1 1 
 1 − 3 2 2 + 2 23 
 1   P 2 
T ! − 2 12 + 13   
  1   2 2 2   P! 8 
{Qk } = P  N v  ξ =  = P  1 1 =  (9.15)
  2   3 2 −2 3   P 2 
 2 2  − P! 8
  1 1  
 ! − 2 + 3  
  2 2  

Matricea deformaţiilor specifice, din relaţiile (4.31),(4.34) are expresia:

[B] = [B* ][A−1 ] [B ] = − y[0
*
0 2 6 x] {χT } = − E (din relaţia 2.28)
 1 0 0 0 
 0 1 0 0 
 3
[A ]
−1
= − 2
 !
−
2
!
3
!2
1
− 
!
(9.16)

 2 1 2 1 
 !3 − 3
 !2 ! ! 2 

Matricea termică are expresia:

 0  0 
!    
 
[ ] [ ] [ ]
−1 T   0   −1 T  0 
[h] = ∫ [B] {χT }dV = A ∫ B (− E )dV = −E A  ∫  dx ∫ ydA = −EAy A  
T −1 T * T  [ ]
(V ) (V )  0  2   ( A)   2! 
 6x  3! 2 
   
 3 2 
1 0 −
!2 !3  0
 2 1   0
0 1 −     
⇒ [h] = − EAy  ! ! 2   0  = EAy  1  (9.17)
 3 2    
0 0 − 3   2!  0
!2 ! 3!  2 − 1
 1 1  
0 0 − 
 ! !2 
1
A (∫A )
unde: y = ydA

Sarcina termică are expresia:

{Qk }T = −αT [h] = αT ⋅ EAy{0 − 1 0 1}
T
(9.18)
Obs. Pe baza rezultatelor din subcapitolele 9.2.1-9.2.3 se pot stabili vectorii
forţelor nodale echivalente şi pentru elementul de grindă elastică tridimensională.
Capitolul 9 Determinarea forţelor nodale echivalente. Matricea termică 293

9.3 FORŢE NODALE ECHIVALENTE ŞI MATRICEA

TERMICĂ PENTRU ELEMENTE FINITE DE MEMBRANĂ
9.3.1 ELEMENT DE MEMBRANĂ TRIUNGHIULAR CU LEGE
LINIARĂ DE VARIAŢIE A CÂMPULUI DEPLASĂRILOR

Fig.9.6 Element de membrană triunghiular solicitat uniform pe latura 1 2

"
Considerăm cazul când pe latura 1 2 acţionează o sarcină q în planul
"
elementului şi care face unghiul α cu axa Ox. Lucrul mecanic al sarcini q ce
acţionează pe latura 1 2 a elementului de membrană (123) este:

u (s ) q x (s )
T

W = ∫ u (s )q x (s )ds + ∫ v(s )q y (s )ds = ∫    ds (9.19)

(C12 ) (C12 )
q (s )
(C12 )  v(s )12  y 
"
Pentru simplificare considerăm sarcina constantă pe latura 1 2 , q = ct
! 12 = (x2 − x1 )2 + (y2 − y1 )2 şi relaţia (9.19) devine:

u (s ) cos α 
T

W =q ∫    ds (9.20)
(C12 )  v(s )12  sin α 
Din relaţiile (5.2),(5.7) funcţiile de interpolare a câmpului deplasărilor au
expresia:
u (x, y )
 [ ]
 = [ f (x, y )] A {u k }
−1 1 x y 0 0 0
[ f (x, y )] =   (9.21)
v(x, y ) 0 0 0 1 x y 
294 Metoda elementului finit în construcţii navale

 a1 b1 c1 0 0 0
0 0 0 a1 b1 c1 

1 a2 0
[A ]
−1 T
= 
2 A∆  0
b2
0
c2
0
0
a2
0
b2 c2 

 a3 b3 c3 0 0 0
 
 0 0 0 a3 b3 c3 
a1 = x2 y3 − x3 y2 a2 = x3 y1 − x1 y3 a3 = x1 y2 − x2 y1
unde: b1 = y2 − y3 b2 = y3 − y1 b3 = y1 − y 2
c1 = x3 − x2 c2 = x1 − x3 c3 = x2 − x1
Pe latura 1 2 a elementului triunghiular (izoparametric, liniar) coordonatele
carteziene admit transformarea:
 s   s   s   s 
x(s ) = x1 1 −  + x2   y (s ) = y1 1 −  + y 2   s ∈ [0, ! 12 ] (9.22)
 ! 12   ! 12   ! 12   ! 12 
Din relaţiile (9.21),(9.22) obţinem:
1 x(s ) y (s ) 0 0
[ f (x, y )]12 = [ f (s )]12 = 
0 
s ∈ [0, ! 12 ] (9.23)
0 0 0 1 x(s ) y (s )
şi relaţia (9.20) devine:

W = {u k } A −1 q
T
[ ] ∫ [ f (s )]
T T cos α 
12  ds ; δW = {δu k }T {Qk }
( )  sin α 
C12

de unde forţa nodală echivalentă are relaţia:

{Qk }= [A −1 ]T q ∫ [ f (s )]12T 
cos α 
ds (9.24)
(C12 )  sin α 
Din relaţiile (9.23),(9.24) obţinem:
 1 0   cos α 
 x(s ) 0   x(s )cos α 
   
 y (s ) 0  cos α   y (s )cos α 
[ ] [ ]
!12 !12
{Qk } = q A ∫ 
−1 T
 ds = q A
−1 T
∫0  sin α ds
0
0 1   sin α 
 0 x(s )  x(s )sin α 
   
 0 y (s )  y (s )sin α 
!12 ! 12
 x2 − x1  x + x2
∫ x(s )ds =
0
∫0  x1 + ! 12
s ds = 1
 2
! 12 = x12 ! 12

!12 ! 12
 y 2 − y1  y + y2
∫ y(s )ds =
0
∫0  y1 + ! 12
s ds = 1
 2
! 12 = y12 ! 12
Capitolul 9 Determinarea forţelor nodale echivalente. Matricea termică 295

{Qk }= q[A−1 ] ! 12 {cos α y12 sin α}

T T
x12 cos α y12 cos α sin α x12 sin α (9.25)
Din relaţiile (9.21),(9.25) obţinem pentru vectorul forţelor nodale echivalente
relaţia:
 (a1 + b1 x12 + c1 y12 )cos α 
 (a + b x + c y )sin α 
 1 1 12 1 12 
q! 12 (a 2 + b2 x12 + c2 y12 )cos α 
{Qk }=   (9.26)
2 A∆  (a2 + b2 x12 + c2 y12 )sin α 
 (a3 + b3 x12 + c3 y12 )cos α 
 
 (a3 + b3 x12 + c3 y12 )sin α 
Din relaţiile (5.8) matricea deformaţiilor specifice are expresia:
0 1 0 0 0 0 
[B] = B A[ ][ ]
* −1
[ ]
B = 0 0 0 0 0 1
*
(9.27.a)
0 0 1 0 1 0
şi la analiză 2D din relaţia (2.19) pentru stare plană de tensiuni avem:
E
{χT }=
{− 1 − 1 0}T (9.27.b)
1− ν
Matricea termică a elementului de membrană triunghiular liniar rezultă din
expresiile:
[h] = ∫ [B ]T {χT }dV = t [A−1 ]T ∫ [B* ]T {χT }dA = EtA∆ [A−1 ]T {0 − 1 0 0 0 − 1} ⇒
T

(V ) ( A∆ ) 1− ν
(9.28)
[h] = Et {− b1 − c1 − b2 − c2 − b3 − c3 }
T

2(1 − ν )
şi vectorul solicitării termice este:
Et
{Qk }= −αT [h] = αT {b1 c1 b2 c2 b3 c3 }
T
(9.29)
2(1 − ν )

9.3.2 ELEMENTUL DE MEMBRANĂ DREPTUNGHIULAR CU LEGE

LINIARĂ DE VARIAŢIE A CÂMPULUI DEPLASĂRILOR
"
Considerăm cazul solicitării uniform distribuite pe latura 2 3 ( x = a ) q = ct
"
orientată după direcţia Ox (fig.9.7). Din relaţia (9.2) forţa nodală echivalentă are
expresia:

{Qk } = ∫ [N u ]T23  dy

q
! 23 = b (9.30)
(C 23 ) 0 
296 Metoda elementului finit în construcţii navale

Fig.9.7 Elementul de membrană dreptunghiular solicitat uniform pe latura 2 3

Matricea funcţiilor de interpolare a câmpului deplasărilor din (5.92) are

expresia:
(1 − ξ)(1 − η) ξ(1 − η) ξη 0 η(1 − ξ)
[Nu (ξ, η)] = 
0 0 0 
 0 (1 − ξ)(1 − η) 0 ξ(1 − η) 0 ξη 0 η(1 − ξ)
(9.31)
x y
ξ = ∈ [0,1] η = ∈ [0,1]
a b
Pe latura 2 3 x = a şi ξ = 1 şi relaţia (9.31) devine:
0 0 1− η η 0 0 0
[N u (η)]23 = 
0
(9.32)
0 0 0 1 − η 0 η 0 0
Relaţia (9.30) a forţei nodale echivalente devine:
1 T T
q   1 1 
{Qk } = b ∫ [N u (η)]  dη = qb 0 0 0 0 0 0 (9.33)
0
0
ξ=1  
 2 2 
Matricea deformaţiilor specifice din relaţia (5.95) are expresia:
 1− η 1− η η η 
− a 0
a
0
a
0 −
a
0 
 1− ξ ξ ξ 1− ξ
[B] =  0 − 0 − 0 0  η, ξ ∈ [0,1] (9.34)
 b b b b 
− 1 − ξ − 1 − η − ξ 1 − η ξ η 1− ξ η
− 
 b a b a b a b a
Capitolul 9 Determinarea forţelor nodale echivalente. Matricea termică 297

şi din relaţiile (2.19) pentru starea 2D plană de tensiuni avem:

{χT } = E {− 1 − 1 0}T
1− ν
Matricea termică a elementului de membrană dreptunghiular liniar rezultă din
expresiile:
11 − 1
[h] = ∫ [B] {χT }dV = t ∫ [B] {χT }dA =
T T Etab
∫∫ [B] − 1dξdη
T
(9.35)
(V ) ( A) 1− ν 0 0 0
 
şi din relaţiile (9.34),(9.35) obţinem:
1 1 T

[h] = Eabt ∫ ∫ 1 − η 1− ξ

−
1− η ξ
−
η
−
ξ η
−
1− ξ
 dξdη ⇒
1− ν  a b a b a b a b 
0 0 (9.36)
[h] = Et {b a − b a − b − a b − a}T
2(1 − ν)
de unde vectorul solicitării termice este:
Et
{Qk }= −αT [h] = αT {− b − a b − a b a − b a}T (9.37)
2(1 − ν )

9.4 FORŢE NODALE ECHIVALENTE ŞI MATRICEA

TERMICĂ PENTRU ELEMENTE FINITE DE PLACĂ
9.4.1 ELEMENTUL DE PLACĂ TRIUNGHIULAR SUBŢIRE

Fig.9.8 Elementul de placă triunghiular solicitat uniform pe direcţie normală

298 Metoda elementului finit în construcţii navale
"
Calculăm vectorul forţelor nodale echivalente în cazul sarcinii normale q la
planul elementului de placă, uniform distribuită pe suprafaţă (fig.9.8).
Vectorul funcţiilor de interpolare rezultă din relaţiile (6.43),(6.49):
w(x, y ) = [ f (x, y )]{α} [ f (x, y )] = [1 x y x 2 xy y 2 x 3 x 2 y + xy 2 y3 ]
[N w ] = [ f (x, y )][A−1 ] ⇒ w(x, y ) = [N w (x, y )]{uk }
1 x1 y1 x12 x1 y1 y12 x13 (x y + x y )
2
1 1 1 1
2
y13 

0 1 0 2 x1 y1 0 3 x12 (2 x y + y )
1 1
2
1 0 

0 0

1 0 x1 2 y1 0 (x + 2 x y )
1
2
1 1 3 y12 

1 x2 y2 x22 x2 y 2 y 22 x23 (x y + x y )
2
2 2 2
2
2 y 23  (9.38)
[A] = 0 1 0 2 x2 y2 0 3 x22 (2 x y + y )
2 2
2
2 0 

0 0 1 0 x2 2 y2 0 (x + 2 x y )
2
2 2 2 3 y 22 

1 x3 y3 x32 x3 y 3 y32 x33 (x y + x y )
2
3 3 3 3
2
y33 

0 1 0 2 x3 y3 0 3 x32 (2 x y + y )
3 3
2
3 0 

0 0 1 0 x3 2 y3 0 (x + 2 x y )
2
3 3 3

3 y32 

[ ] −1
unde inversa A se va calcula numeric pentru cazul curent al elementului finit de
placă subţire triunghiular.
Forţa nodală echivalentă pentru cazul din (fig.9.8) pe baza relaţiilor
(9.2),(9.38) are expresia:
{Qk } = q ∫ [N w ]T dA = q[A−1 ] ∫ [ f (x, y )]T dA =
T

( A∆ ) ( A∆ )
(9.39)
=qA [ ] ∫ {1
−1 T
x y x 2
xy y 2
x 3
(x 2
y + xy 2 ) }
y 3 dA
T

( ) A∆

Pentru calculul integralelor din (9.39) vom utiliza transformata la coordonate

de suprafaţă şi relaţiile (5.21),(5.26),(6.55):
x = x1 L1 + x2 L2 + x3 L3
k!!!m!
y = y1 L1 + y2 L2 + y3 L3 şi ∫ L1 ⋅ L2 ⋅ L3 dA = 2 A∆
k ! m
(9.40)
( A∆ )
(2 + k + ! + m)!
1 = L1 + L2 + L3

∫ x dA= 6 (x1 + x2 + x3 + x1x2 + x1x3 + x2x3 ) = ψ2 A∆

x1 + x2 + x3 A∆
∫1⋅ dA= A∆ ∫ xdA=
2 2 2 2
A∆ = ψ1A∆
( A∆ ) ( A∆ ) 3 ( A∆ )
y +y +y
∫ ydA = 1 32 3 A∆ = ψ3 A∆ ∫ y dA =
2 A∆ 2
6
(
y1 + y22 + y32 + y1 y2 + y1 y3 + y2 y3 = ψ 4 A∆ )
(A )
∆ ( A∆ )
A
∫ xydA = 12∆ (2 x1 y1 + 2 x2 y 2 + 2 x3 y3 + x1 y 2 + x2 y1 + x1 y3 + x3 y1 + x2 y3 + x3 y2 ) = ψ 5 A∆
( A∆ )

∫ x dA= ∫(x1L1 + x2L2 + x3L3) dA= 10[x1 + x2 + x3 + x1 x2 + x1x2 + x1 x3 + x1x3 + x2 x3 + x2x3 + x1x2x3] = ψ6 A∆
3 3 A∆ 3 3 3 2 2 2 2 2 2

( A∆ ) ( A∆ )
Capitolul 9 Determinarea forţelor nodale echivalente. Matricea termică 299

∫ y dA= A∫(y1L1 + y2L2 + y3L3) dA= 10[y1 + y2 + y3 + y1 y2 + y1y2 + y1 y3 + y1y3 +y2 y3 + y2y3 + y1y2y3] =ψ7A∆
3 3 A∆ 3 3 3 2 2 2 2 2 2

( ∆)
A ( ∆)

∫ (x1L1 + x2 L2 + x3 L3 ) (y1L1 + y2 L2 + y3 L3 )dA = 30 [3(x1 y1 + x2 y2 + x3 y3 )+

A∆
∫x
2 2 2 2 2
ydA =
( ∆)
A ( ∆)
A

+ (y1x2 x3 + x1 y2 x3 + x1x2 y3 ) + x22 y1 + x32 y1 + 2x1x2 y1 + 2x1x3 y1 + x12 y2 + x32 y2 + 2x1x2 y2 + 2x2 x3 y2 +
+ x12 y3 + x22 y3 + 2 x1 x3 y3 + 2 x2 x3 y3 = ψ 8 A∆ ]
2 2 A
∫ xy dA = ∫ (x1L1 + x2 L2 + x3 L3 )(y1L1 + y2 L2 + y3 L3 ) dA = 30∆ 3 y1 x1 + y2 x2 + y3 x3 +
2 2 2
[( )
(A )
∆ (A ) ∆

+ (x1 y2 y3 + y1x2 y3 + y1 y2 x3 ) + y22 x1 + y32 x1 + 2y1 y2 x1 + 2y1 y3 x1 + y12 x2 + y32 x2 + 2y1 y2 x2 + 2y2 y3 x2 +
+ y12 x3 + y22 x3 + 2 y1 y3 x3 + 2 y2 y3 x3 = ψ 9 A∆ ]
Vectorul forţei nodale echivalente (9.39) devine:
{Qk } = qA∆ [A−1 ] {1 (ψ 8 + ψ 9 ) ψ7 }
T T
ψ1 ψ 3 ψ2 ψ5 ψ4 ψ6 (9.41)
relaţia defintivându-se numeric după inversarea numerică a matricei [A].
Matricea deformaţiilor specifice din (6.50) are expresia:
0 0 0 2 0 0 6 x 2y 0
[B] = [B *
][A ] [ ]
−1 * 
B = 0 0 0 0 0 2 0 2x 6 y  (9.42)
0 0 0 0 2 0 0 4(x + y ) 0 
E
şi din (2.19) pentru stare 2D de tensiuni: {χT } = {− 1 − 1 0}T .
1− ν

Matricea termică are expresia:

− 1
[h] = t [A −1 T
] ∫ [B ] * T
{χT }dA = Et
A [ ] [ ]
−1 T
∫
* T 
B − 1dA =
( A∆ ) 1− ν ( A∆ ) 0
  (9.43)

=
Et
1− ν
[ ]
A −1 ∫ {0 0 0 − 2 0 − 2 − 6 x − 2(x + y ) − 6 y} dA
T T

(A ) ∆

şi din relaţiile (9.40) obţinem:

[h] = EtA∆ [A−1 ]T {0

0 0 − 2 0 − 2 − 6ψ1 − 2(ψ1 + ψ 3 ) − 6ψ 3 }T (9.44)
1− ν
Vectorul forţelor nodale echivalente corespunzător sarcinii termice,
considerând T = ct pe grosimea plăcii, are expresia:

{Qk } = −αT [h] = αT EtA∆ [A−1 ] {0 0 0 2 0 2 6ψ1 2(ψ1 + ψ 3 ) 6ψ 3 }

T T
(9.45)
1− ν
300 Metoda elementului finit în construcţii navale

9.4.2 ELEMENTUL DE PLACĂ DREPTUNGHIULARĂ SUBŢIRE

Fig.9.9 Elementul de placă dreptunghiular solicitat uniform pe direcţie normală

În fig.9.9 considerăm solicitarea elementului de placă dreptunghiular cu o sarcină

"
q = ct normală uniformă pe suprafaţa elementului. Vectorul funcţiilor de interpolare
pentru elementul de placă dreptunghiular, din relaţiile (6.82),(6.89), are expresia:
x y
w(x, y ) = [N w (ξ, η)]{u k } ξ= ∈ [0,1] η = ∈ [0,1]
a b
1 − ξη − ξ 2 (3 − 2ξ )(1 − η) − η2 (3 − 2η)(1 − ξ )
 
aξ(1 − ξ ) (1 − η)
2
 
 bη(1 − η) (1 − ξ ) 
2
 
 ξ (1 − η)(3 − 2ξ ) + ξη(1 − η)(1 − 2η)
2

 − aξ 2 (1 − ξ )(1 − η) 
  (9.46)
bξη(1 − η)
2
 
[N w (ξ, η)]T = 
 ξ η(3 − 2ξ ) − ξη(1 − η)(1 − 2η)
2

 − aξ 2 η(1 − ξ ) 
 
 − bξη2 (1 − η) 
 η (1 − ξ )(3 − 2η) + ξη(1 − ξ )(1 − 2ξ )
2 
 
aξη(1 − ξ )
2
 
 
 − bη (1 − ξ )(1 − η)
2

Forţa nodală echivalentă pentru cazul (fig.9.9) are expresia:
a b 1 1
{Qk } = q ∫ [N w ]T dA = q ∫ ∫ [N w (x, y )]T dxdy = qab∫ ∫ [N w (ξ, η)]T dξdη (9.47)
( A) 0 0 0 0

unde integralele le efectuăm prin calcul direct:

Capitolul 9 Determinarea forţelor nodale echivalente. Matricea termică 301

∫∫ [1 − ξη − ξ (3 − 2ξ)(1 − η) − η (3 − 2η)(1 − ξ)]dξdη = 4 ; ∫∫ aξ(1 − ξ) (1 − η)dξdη = 24

11 11
2 2 1 a 2

00 00

∫∫ bη(1 − η) (1 − ξ)dξdη = 24 ; ∫ ∫ [ξ (1 − η)(3 − 2ξ ) + ξη(1 − η)(1 − 2η)]dξdη = 4

1 1 1 1
2 b 2 1
0 0 0 0
1 1 1 1
a b
− ∫ ∫ aξ 2 (1 − ξ )(1 − η)dξdη = − ∫ ∫ bξη(1 − η) dξdη = 24
2
;
0 0
24 0 0
(9.48)
∫∫ [ ]
11 11
1 a
ξ η(3 − 2ξ ) − ξη(1 − η)(1 − 2η) dξdη = ; − ∫∫ aξ 2 η(1 − ξ )dξdη = −
2

00
4 00
24

[ ]
11 1 1
b 1
∫∫ bξη (1 − η)dξdη = − ; ∫∫ η2 (1 − ξ )(3 − 2η) + ξη(1 − ξ )(1 − 2ξ ) dξdη =
2

00
24 0 0 4
1 1 1 1
a b
∫ ∫ aξη(1 − ξ ) dξdη = ; − ∫ ∫ bη2 (1 − ξ )(1 − η)dξdη = −
2

0 0
24 0 0
24
Din relaţiile (9.47),(9.48) obţinem:
T
{Qk }= qab 1 a b 1
−
a b 1
−
a
−
b 1 a b
−  (9.49)
4 24 24 4 24 24 4 24 24 4 24 24 
Matricea deformaţiilor specifice [B ] din relaţia (6.90) are expresia:
 6 6 2 
 − a 2 (1 − 2ξ )(1 − η) − b 2 (1 − ξ )(1 − 2η) − ab [1 − 6ξ(1 − ξ ) − 6η(1 − η)]
 2 
 − (2 − 3ξ )(1 − η) 0
2
− 1 − 4ξ + 3ξ 2 (  )
 a b 

 0
2
− (1 − ξ )(2 − 3η)
b
2
− 1 − 4η + 3η
a
2
( 
 )
 6 6 2 
 2 (1 − 2ξ )(1 − η) − 2 ξ(1 − 2η) [1 − 6ξ(1 − ξ ) − 6η(1 − η)] 
 a b ab 
 − 2 (1 − 3ξ )(1 − η) 0
2
ξ(2 − 3ξ ) 
 a b 
 
 0
2
− ξ(2 − 3η)
2
(
1 − 4η + 3η 2  )
[B ]T =
6 6
b
2
a  (9.50)
 (1 − 2ξ )η ξ(1 − 2η) − [1 − 6ξ(1 − ξ ) − 6η(1 − η)]
 a2 b2 ab
 2 2 
 − (1 − 3ξ )η 0 − ξ(2 − 3ξ ) 
 a b 
 2 2 
0 − ξ(1 − 3η) − η(2 − 3η)
 b a 
 6 6 2 
 − 2 (1 − 2ξ )η 2
(1 − ξ )(1 − 2η) [1 − 6ξ(1 − ξ ) − 6η(1 − η)] 
 a b ab 
 − 2 (2 − 3ξ )η
 a
0
2
b
(
1 − 4ξ + 3ξ 2 

)
 2 2 
 0 − (1 − ξ )(1 − 3η) η(2 − 3η) 
 b a 
302 Metoda elementului finit în construcţii navale

E
şi {χT }= {− 1 − 1 0}T la stare plană 2D de tensiuni.
1− ν
Matricea termică are expresia:
− 1
[h ] = ∫ [B ] {χT }dV =
T Et
∫ [B ] − 1dA =
T

(V ) 1 − ν (A) 0
 
 6 6 
 a 2 (1 − 2ξ )(1 − η) + b 2 (1 − ξ )(1 − 2η)
 2 
 (2 − 3ξ )(1 − η) 
 a 
 2 
 (1 − ξ )(2 − 3η) 
b
 6 6 
 − 2 (1 − 2ξ )(1 − η) + 2 ξ(1 − 2η) 
 a b 
 2 

(1 − 3 ξ )(1 − η ) 
a (9.51)
 2 
Etab
1 1

ξ (2 − 3 η ) 
b
1 − ν ∫0 ∫0 
 6 6 dξdη
− 2 (1 − 2ξ )η − 2 ξ(1 − 2η) 
 a b 
 2 
 (1 − 3ξ )η 
a
 2 
 ξ(1 − 3η) 
 b 
 6 (1 − 2ξ )η − 6 (1 − ξ )(1 − 2η) 
 a2 b2 
 2 
 (2 − 3ξ )η 
 a 
 2 

( 1 − ξ )(1 − 3η)

b
şi pe baza relaţiei (9.50) prin integrare directă obţinem:
11 11 11
1 1  2 1 2 1
6∫∫  2 (1− 2ξ)(1− η) + 2 (1− ξ)(1− 2η)dξdη = 0 ∫∫ (2 − 3ξ)(1− η)dξdη = ∫∫(1− ξ)(2 −3η)dξdη = 2b
00  a b  a 00
2a b 00
11 11
 1 1  1 1 
6∫∫ − 2 (1 − 2ξ )(1 − η) + 2 ξ(1 − 2η) dξdη = 0 ; − 6∫∫  2 (1 − 2ξ )η + 2 ξ(1 − 2η) dξdη = 0
00  0 0 
a b a b
1 1 1 1 1 1
2
∫ ∫ (1 − 3ξ)(1 − η)dξdη = − 1 ; 2 ∫ ∫ ξ(2 − 3η)dξdη = 1 ; 2 ∫∫ (1 − 3ξ)ηdξdη = − 1
a00 2a b00 2b a 0 0 2a
11 11
; 6 ∫∫  2 (1 − 2ξ )η − 2 (1 − ξ )(1 − 2η) dξdη = 0
2 1 1 1
∫∫ ξ(1 − 3η)dξdη = −
b00 2b 0 0
a b 
Capitolul 9 Determinarea forţelor nodale echivalente. Matricea termică 303
1 1 1 1
2
∫ ∫ (2 − 3ξ )ηdξdη = 1 ; 2 ∫ ∫ (1 − ξ)(1 − 3η)dξdη = − 1
a00 2a b00 2b
Et
[h] = {0 b a 0 − b a 0 − b − a 0 b − a}T (9.52)
2(1 − ν )
Vectorul forţelor nodale echivalente corespunzătoare solicitării termice pentru
elementul de placă dreptunghiulară are expresia:

{Qk }= −αT [h] = αT Et {0 − b − a 0 b − a 0 b a 0 − b a}T (9.53)

2(1 − ν )

9.5 FORŢE NODALE ECHIVALENTE ŞI MATRICEA

TERMICĂ PENTRU ELEMENTE FINITE DE VOLUM
9.5.1 ELEMENTUL DE VOLUM TETRAEDRU

Fig.9.10 Elementul tetraedru cu sarcină volumică uniformă

"
Vom lua spre exemplificare cazul solicitării volumice uniforme q . Pentru a
facilita calculele vom utiliza formularea bazată pe coordonate naturale de volum
(7.35) şi cu matricea funcţiilor de formă a câmpului deplasărilor (7.41):
x = x1 L1 + x2 L2 + x3 L3 + x4 L4
y = y1 L1 + y2 L2 + y3 L3 + y 4 L4 k!!!m!n!
∫ L1 ⋅ L2 ⋅ L3 ⋅ L4 dV = 6V (3 + k + ! + m + n)!
k ! m n
z = z1 L1 + z 2 L2 + z3 L3 + z 4 L4 (V )
1 = L1 + L2 + L3 + L4 (9.54)
 L1 0 0 L2 0 0 L3 0 0 L4 0 0
[N u (L1 , L2 , L3 )] =  0 L1 0 0 L2 0 0 L3 0 0 L4 0 
 0 0 L1 0 0 L2 0 0 L3 0 0 L4 
304 Metoda elementului finit în construcţii navale

Forţa nodală echivalentă are expresia:

q x  cos α x 
  T 
{Qk } = ∫ [N u ] T
q y dV = q ∫ [N u ] cos α y dV (9.55)
(V ) q  (V ) cos α 
 z  z

unde: q x = q cos α x , q y = q cos α y , q z = q cos α z

{Qk } = q ∫ {L1 cos α x L1 cos α y L1 cos α z L2 cos α x L2 cos α y L2 cos α z
(V )
L4 cos α z } dV
T
L3 cos α x L3 cos α y L3 cos α z L4 cos α x L4 cos α y
1! V
∫ L1dV = (V∫ )L2 dV = (V∫ )L3dV = (V∫ )L4 dV = 6V 4! = 4
(V )

{Qk } = qV {{υ} {υ} {υ} {υ}}T

4
{
{υ} = cos α x cos α y cos α z (9.56) }
Matricea deformaţiilor specifice, din relaţiile (7.42),(7.43), are expresia:
∂ ∂x 0 0 
 0 ∂ ∂y 0 

 0 ∂ ∂z  [B ]
[B] =  σ 
0
{ε}= [∆ ][N u ]{u k }= [B ]{u k } [∆] =  
∂ ∂y ∂ ∂x 0  [Bτ ]
 0 ∂ ∂z ∂ ∂y 
 
∂ ∂z 0 ∂ ∂x 
(9.57)
b1 0 0 b2 0 0 b3 0 0 b4 0 0
1 
[Bσ ] =  0 c1 0 0 c2 0 0 c3 0 0 c4 0 
3V
 0 0 d1 0 0 d2 0 0 d3 0 0 d 4 
 c1 b1 0 c2 b2 0 c3 b3 0 c4 b4 0
1 
[Bτ ] =  0 d1 c1 0 d2 c2 0 d3 c3 0 d4 c4 
3V
d1 0 b1 d2 0 b2 d3 0 b3 d4 0 b4 
unde am folosit notaţiile din relaţiile (7.8) pentru ariile:
yz xz xy
b1 = − A234 c1 = A234 d1 = − A234
yz xz xy
b2 = A134 c2 = − A134 d 2 = A134
yz xz xy
(9.58)
b3 = − A124 c3 = A124 d 3 = − A124
yz xz xy
b4 = A123 c4 = − A123 d 4 = A123
E
şi {χT } = {− 1 − 1 − 1 0 0 0}T pentru stare tridimensională 3D (2.14).
1 − 2ν
Matricea termică se determină cu relaţia:
Capitolul 9 Determinarea forţelor nodale echivalente. Matricea termică 305

1
T
[
[h] = ∫[B] {χT }dV = E ∫ [Bσ ]T
1 − 2ν (V )
[Bτ ] ]
T
{−1 −1 −1 0 0 0} dV = − T EV
1 − 2ν
T 
[Bσ ] 1 (9.59)
(V ) 1

E
[h] = − {b1 c1 d1 b2 c2 d 2 b3 c3 d 3 b4 c4 d4}
T
(9.60)
3(1 − 2ν )
Vectorul forţelor nodale echivalente din solicitările termice are expresia:
αT ⋅ E
{Qk }= −αT [h] = {b1 c1 d1 b2 c2 d 2 b3 c3 d 3 b4 c4 d4}
T
(9.61)
3(1 − 2ν )

9.5.2 ELEMENTUL DE VOLUM HEXAEDRU

Analog capitolului 9.5.1 vom considera spre exemplificare cazul cu solicitare

"
volumică uniformă q = ct .

Fig.9.11 Elementul hexaedru cu solicitare volumică uniformă

Din relaţiile (7.77), (7.74) în sistemul propriu de coordonate generalizate ale

hexaedrului (ξ, η, ζ ) funcţiile de formă pentru câmpul deplasărilor şi geometrie au
expresiile:
u  x
   
 v  = [N u ]{u k } ;  y  = [N u ]{z k } ; ξ, η, ζ ∈ [− 1,1] (9.62.a)
w z
   
306 Metoda elementului finit în construcţii navale

 N1 0 0 N 2 0 0 N3 0 0 N4 0 0
[Nu (ξ, η, ζ)] =  0 N1 0 0 N2 0 0 N3 0 0 N4 0
 0 0 N1 0 0 N2 0 0 N3 0 0 N4
N5 0 0 N6 0 0 N7 0 0 N8 0 0
0 N5 0 0 N6 0 0 N7 0 0 N8 0 
0 0 N5 0 0 N6 0 0 N7 0 0 N8 

1 1
N1 = (1 + ξ)(1 − η)(1 − ζ ) N 2 = (1 − ξ )(1 − η)(1 − ζ )
8 8
1 1
N 3 = (1 − ξ )(1 − η)(1 + ζ ) N 4 = (1 + ξ)(1 − η)(1 + ζ )
8 8
(9.62.b)
1 1
N 5 = (1 + ξ )(1 + η)(1 − ζ ) N 6 = (1 − ξ)(1 + η)(1 − ζ )
8 8
1 1
N 7 = (1 − ξ )(1 + η)(1 + ζ ) N 8 = (1 + ξ )(1 + η)(1 + ζ )
8 8
Din (7.75),(7.80) determinantul Jacobianului transformării are expresia:
8 8 8

∑ N i 'ξ xi ∑ N i 'ξ yi ∑1 N i 'ξ zi

i =1 i =1 i=
8 8 8
∆J = ∑1 N i 'η xi ∑1 N i 'η yi ∑1 N i 'η zi (9.63)
i= i= i=
8 8 8

∑1 N i'ζ xi ∑1 N i 'ζ yi ∑1 N i 'ζ zi

i= i= i=

Forţa nodală echivalentă are expresia:

q x  1 1 1 q x 
  T 
{Qk } = ∫ [N u ] T
q y dV = ∫ ∫ ∫ [N u ] q y ∆ J dξdηdζ =
(V ) q  −1 −1 −1 q  (9.64)
 z  z
= {{β1} {β 2 } {β3 } {β 4 } {β5 } {β6 } {β7 } {β8 }}T
unde: {βi } = {βix βiy βiz }
1 1 1
βix = q x ∫ ∫ ∫ N i (ξ, η, ζ ) ⋅ ∆ J (ξ, η, ζ )dξdηdζ
−1 −1 −1
1 1 1
(9.65)
βiy = q y ∫ ∫ ∫ N i (ξ, η, ζ ) ⋅ ∆ J (ξ, η, ζ )dξdηdζ
−1 −1 −1
1 1 1
βiz = q z ∫ ∫ ∫ N i (ξ, η, ζ ) ⋅ ∆ J (ξ, η, ζ )dξdηdζ
−1 −1 −1
Capitolul 9 Determinarea forţelor nodale echivalente. Matricea termică 307

Integralele din relaţiile (9.65) datorită complexităţii funcţiilor, se vor calcula

prin proceduri numerice.
Matricea deformaţiilor specifice, din relaţia (7.88) , are expresia:
[B ] T

[B] =  σ  {χT }= E
{− 1 − 1 − 1 0 0 0}T
 [Bτ ] 1 − 2ν
 f11 0 0 f12 0 0 f13 0 0 f14 0 0

[Bσ ] =  0 f 21 0 0 f 22 0 0 f 23 0 0 f 24 0
 0 0 f 31 0 0 f 32 0 0 f 33 0 0 f 34 (9.66)
f15 0 0 f16 0 0 f17 0 0 f18 0 0 
0 f 25 0 0 f 26 0 0 f 27 0 0 f 28 0 
0 0 f 35 0 0 f 36 0 0 f 37 0 0 f 38 
f ij = Γi1 ⋅ N j 'ξ + Γi 2 ⋅ N j 'η + Γi 3 ⋅ N j 'ζ i = 1,3 j = 1,8

[ ]
unde: [Γ] = J −1 se obţine din relaţia (7.82).

Matricea termică se determină cu relaţiile:

1 1 1 1 1
E T  E T 
[h] = ∫ [B] {χT }dV = − [Bσ ] 1dV = − [Bσ ] 1∆ J dξdηdζ
1 − 2ν (V∫ ) 1 − 2ν −∫1−∫1−∫1
T

(V ) 1 1
 
E (9.67)
[h] = − {{α1} {α 2 } {α 3 } {α 4 } {α 5 } {α 6 } {α 7 } {α 8 }}T
1 − 2ν
1 1 1
α ij = ∫ ∫ ∫ f ij ∆ J dξdηdζ i = 1,3 j = 1,8 {α }= {α
j ij , i }
= 1,3
−1 −1 −1

Vectorul forţelor nodale echivalente din sarcina termică are expresia:

{Qk } = −αT [h] = αT E {{α1} {α 2 } {α3 } {α 4 } {α5 } {α 6 } {α 7 } {α8 }}T (9.68)

1 − 2ν