Universitatea de Educatie Fizica si Sport a Republicii Moldova

Facultatea Kinetoterapie
Catedra Cultura Fizica de Recuperare

REFERAT

Tema: Kinetoterapia in Obezitate

Chirilov Nina, st. anul III, gr. 316K

Chisinau 2010
 Obezitatea este o boala de metabolism caracterizata prin cresterea in
greutate, in urma acumularii de tesut gras (adipos), obisnuit prin exces de alimente si
viata sedentara.
Cauze: Cauzele pot fi schematic reduse la un dezechilibru intre aportul si
consumul de energie, cu alte cuvinte, la depasirea sistematica, de-a lungul unei
perioade de timp, a necesitatilor nutritive printr-o ratie alimentara caloric prea bogata:
abuz alimentar. Aceasta explicatie nu este acceptata de toata lumea si mai ales de
marea majoritate a obezilor. Un motiv ar fi ca abuzul alimentar nu este permanent. El
corespunde perioadei de constituire a bolii si inceteaza de regula la atingerea unui
anumit grad de obezitate. Sint numeroase cazuri in care obezul sustine ca nu maninca
mai mult decit ceilalti membri ai familiei, care nu se ingrasa. Totusi, este sigur ca el a
mincat mai mult atunci cind, cu ani in urma, a inceput sa se ingrase. Alteori, abuzul
alimentar nu este spectaculos. Este suficienta depasirea cu perseverenta a consumului
zilnic de alimente doar cu 200 de calorii (cuprinse, de exemplu intr-o felie de piine cu
unt) pentru ca, dupa ceva mai mult de o luna, persoana respectiva sa adauge 1 kg de
tesut gras, iar la capatul unui an aproximativ 10 kg. Un asemenea "abuz" discret trece
neobservat si este neidentificabil, iar cei in cauza sint nedumeriti si intrigati ca se
ingrasa "pe nesimtite". Abuzul alimentar poate uneori sa nu existe in sens absolut. Sint
destul de frecvente cazurile personelor active (de exemplu, sportivi) care, dupa ce isi
restring eforturile consumatoare de energie, dar nu si alimentatia, incep sa se ingrase
fara a minca nimic in plus fata de ceea ce consumase pina atunci. In acest caz, nu
abuzul alimentar este responsabil de ingrasare, ci un oarecare grad de sedentarism fata
de care abuzul alimentar apare numai ca relativ. A doua mare cauza de obezitate, dupa
abuzul alimentar, este sedentarismul, adica lipsa de exercitiu fizic. Cheltuielile
energetice ale persoanelor sedentare sint atit de reduse, incit ele pot fi foarte usor
depasite si ca urmare persoanele se ingrasa. Este in general cazul multor barbati dupa
virsta de 30 de ani, cind, abandonind sportul devin sedentari concomitent si cu un mod
de alimentatie mai bun. La femei, abuzul alimentar apare mai ales in perioada
ultimelor luni de sarcina, in timpul alaptarii sau la menopauza. Alteori, obezitatea
apare dupa o boala infectioasa, sau dupa o interventie chirurgicala, cind, in ambele
imprejurari, abuzul alimentar din perioada de convalescenta duce la acumularea de
tesut gras.
Factori de risc: Un important factor de risc este ereditatea, pentru ca, la
anumite persoane, exista o predispozitie la obezitate. Aceasta predispozitie este de
obicei comuna mai multor membri ai unei aceleiasi familii, fiind o predispozitie
familiala. Deseori, ea se transmite de la o generatie la alta si este mai degraba o
ereditate de obiceiuri alimentare. Obiceiurile se transmit de la o generatie la alta,
ducind la aparitia obezitatii prin abuz alimentar deprins inca din copilarie. Dar, in
aceleasi familii, se intilnesc si indivizi cu greutate normala, care rezista abuzului
alimentar, tocmai pentru ca, in cazul lor, predispozitia la ingrasare este absenta.
Anumite modificari ale activitatii glandelor endocrine pot crea o predispozitie la
obezitate, si anume:
- functia exagerata a glandelor suprarenale poate sa duca, in anumite
conditii, la o crestere a apetitului si la o utilizare mai economica a materialului
energetic adus de hrana, ceea ce faciliteaza aparitia obezitatii;
- in unele boli ale pancreasului, secretia crescuta de insulina poate mari pofta
de mincare si totodata poate favoriza transformarea glucidelor din hrana in grasimi de
depozit;
- hipotiroidismul duce la obezitate datorita modificarii functiilor tiroidei;
- tulburarile ovariene si in special la menopauza predispun la ingrasare, nu
numai prin efectul specific al modificarilor endocrine respective, cit, mai ales, prin
modificarea atitudinii femeii fata de viata, in general, si fata de alimentatie;
- factorii neuropsihici pot favoriza de asemenea aparitia bolii, prin
modificarea apetitului si a stilului de viata.
Tipuri: Obezitatea este frecventa la noi in tara, fiind prezenta in variate grade
la 20-30% din populatie. Sint cunoscute doua tipuri principale de obezitate:
- un tip care incepe in copilarie, se caracterizeaza prin cresterea numarului
de celule adipocite si este dificil de controlat prin regim;
- un al doilea tip care incepe la viata adulta, se caracterizeaza prin cresterea
in volum a celulelor grasoase (hipertrofia), este localizata mai central si este mai usor
influentata prin regim alimentar si activitate fizica
Simptome: Simptomul esential al acestei boli de metabolism este cresterea
in greutate pe seama tesutului gras cu peste 10% din greutatea ideala (valoare
corespunzatoare inaltimii persoanei in cauza). In obezitate, nu se incadreaza plusul
ponderal realizat pe seama musculaturii (sportivi de tipul luptatorilor si halterofililor)
sau a retinerilor de apa in organism (edeme). Pentru aprecierea greutatii "ideale" s-au
propus mai multe formule, dar in practica clinica este suficienta corelarea greutatii in
kg cu numarul de cm care depasesc 1m in inaltime (formula Broca): de exemplu, o
persoana cu inaltimea de 175 cm trebuie sa aiba greutatea de aproximativ 75 kg. In
functie de valorile procentuale ale plusului ponderal fata de greutatea ideala,
obezitatea poate fi:
- usoara (gradul I): sub 30%;
- medie (gradul II): intre 30-50%;
- severa (gradul III): peste 50%.
In functie de distributia depunerii de grasime, obezitatea poate fi:
- generalizata, in care acumularea de grasime este relativ uniforma pe
torace, abdomen, member;
- segmentara, in care acumularea de grasime se face in anumite zone ale
corpului: pe ceafa, trunchi si partea superioara a abdomenului (tipul android); pe fese,
solduri si coapse (tipul ginoid).
KINETOTERAPIA – reprezinta terapia prin miscare, in care se creeaza un plan de
tratament personalizat in functie de afectiunea fiecarui pacient in parte. Exercitiile
recomandate vor fi corectate de fiecare data de catre o persoana specializata.
Ca exemplu, tratamentul obezitatii prin kinetoterapie poate fi format dintr-un
complex de exercitii.
Prima parte a programului cuprinde eliminarea apei si grasimilor din
organism, iar partea secunda este formata din tonifierea musculaturii zonelor
deficitare. Ca aparate se folosesc cu usurinta bicicleta ergonomica si banda de alergat
(nu se alearga). Dar sa o luam pe indelete, sa intelegem mai précis ce fenomene au loc
in timpul sedintei de remodelare corporala.
 Exercitiile fizice regleaza nivelul glicemiei, cresc aportul energetic la nivel
celular, contribuie la optimizarea starii de sanatate. Nivelurile de energie ridicate pot
duce la o noua crestere a rezistentei la efort, deci la o activitate fizica mai intensa.
Exercitiile fizice regulate si activitatea fizica sustinuta obliga organismul nostru sa
arda mai multe calorii si, prin cresterea ratei metabolice provocate de acestea,
pierderea in greutate continua chiar si cand ne odihnim. Efectuarea unui exercitiu fizic
intens, timp de 60 de minute, de trei ori pe saptamana, poate fi o metoda excelenta de
mentinere a siluetei pentru multe persoane. Desigur, daca rezultatul dorit trebuie sa
apara intr-un timp mai scurt, sedintele de remodelare corporala se fac in fiecare zi.
Programul de remodelare corporala nu trebuie sa includa neaparat activitati intensive
precum alergatul sau joggingul vioi, mai ales daca suntem supraponderali si avem o
conditie fizica subreda. O plimbare de lunga durata pe banda ,cu plan inclinat sau
orizontal, poate fi de multe ori activitatea ideala pentru multe persoane cu probleme.
Dat fiind faptul ca plimbarea consuma mai putine calorii decat joggingul sau alergatul,
ea ar trebui sa dureze intre 20-40 de minute. Alte exercitii, precum pedalatul la
bicicleta ergonomica si lucrul pe saltea cu sau fara greutati, ar putea da, de asemenea,
rezultate excelente, atat timp cat sunt practicate cu regularitate (preferabil zilnic),
minimum de trei sau de patru ori pe saptamana.
Obiectivele kinetoterapiei in lupta cu obezitatea sunt:
1. Scaderea greutatii corporale;
2. Imbunatatirea sau cresterea capacitatii de efort a organismului;
3. Imbunatatirea respiratiei si marirea ventilatiei pulmonare;
4. Tonifierea generala a organismului si, in mod deosebit, a musculaturii abdominale;
5. Inlaturarea afectiunilor associate;
6. Stimularea proceselor de dezasimilatie prin activarea unui consum energetic crescut
marind durata si activitatea reactiilor de oxidare celulara;
7. Prevenirea instalarii altor afectiuni generate de obezitate;
8. Imbunatatirea starii fizice si psihice generale a subiectului;
9. Prevenirea hipotoniei gastrice si intestinale.
Programul kinetoterapeutic poate fi impartit in 3 etape: lipolitica, musculopoetica si
de intretinere.
1. Etapa lipolitica
In aceasta etapa se urmareste arderea grasimilor. Exercitiile lipolitice cuprind exercitii
de durata si intensitate crescanda care sa mobilizeze arderea rezervelor adipoase.
Exercitiile se efectueaza in ritm alert, intercalate cu pauze, iar structura acestora
imbina lucrul muscular izotonic cu cel izometric. Initial ele sunt analitice, apoi
cuprind grupe musculare cat mai mari, exercitiile fiind executate din diferite pozitii
care sa determine o schimbare permanenta a centrului de greutate. Pe langa exercitiile
fizice libere se pot face si exercitii la aparate.
2. Etapa musculopoetica
Este orientata pe dezvoltarea morfofunctionala a musculaturii: spate, abdomen, torace
si membre. Aceasta etapa cuprinde o varietate de exercitii: exercitii efectuate cu
amplitudine mare, exercitii cu rezistenta periferica marita progresiv (exercitii
izometrice), exercitii executate in ritm lent si cu tensiuni finale, exercitii analitice din
pozitii cu suprafata mare de sprijin, alergari de durata medie. Toate acestea au rolul de
a intari musculatura.
3. Etapa de intretinere
Urmareste pastrarea rezultatelor obtinute in primele doua etape si prevenirea
recidivelor. Pentru a mentine greutatea corporala dorita si o musculatura ferma este
nevoie de exercitii de intretinere: programe de kinetoterapie, exercitii in aer liber sau
la aparate, practicarea unui sport: alergat, inot, fotbal, tenis, in functie de ce i se
potriveste fiecaruia.
Excesul ponderal si obezitatea cresc simtitor riscul de:
* moarte prematura - chiar si 5-10 kg in plus cresc riscul de boli de inima -
hipertensiune arteriala, cardiopatie ischemica, infarct, insuficienta cardiaca, aritmii,
moarte subita;
* diabet - un exces ponderal de numai 5-8 kg dubleaza riscul de diabet zaharat;
* cancer - endometrial, de colon, de vezica biliara, mamar, de prostata, renal, etc.;
* probleme respiratorii - astm bronsic, apnee nocturna;
* artrita - pentru fiecare kg in plus, riscul de artrita creste cu 9-13%;
* multe alte probleme - hipertensiune si diabet de sarcina, infertilitate, dereglari ale
ciclului menstrual, incontinenta urinara, depresie, etc.
Concluzia este ca activitatea fizica nu trebuie abandonata odata cu obtinerea
greutatii corporale dorite. Exercitiile fizice trebuie continuate pentru intretinere si
prevenirea obezitatii. In plus, sportul are un efect benefic si asupra psihicului.

Bibliografie:

1. http://obezitate.org/Articole-obezitate/Kinetoterapia-in-obezitate/tratamentul-
kinetoterapeutic-in-obezitate.html

2. http://www.info-portal.ro/articol/obezitatea/1834/2/referat/

3. http://www.sportmedcenter.ro/articole/1322-kinetoterapia-in-combaterea-obezitatii.html