Inspiratie: poezia bucolica-descrierea vietii de la tara

Soarta determină totul aici, cei doi tineri sunt predestinaţi să fie împreună, iar ideea principală este că toate obstacolele pe
care le întâmpină nu constituie, în final, decât nişte procedee menite să crească tensiunea şi să demonstreze, o dată în plus,
implacabilitatea Sorţii şi puterea ei de a duce totul către aşteptatul final. O ultimă observaţie: romanul Daphnis şi Chloe nu
face decât să confirme o afirmaţie la îndemână – aceea că, în vreme ce timpul istoric se referă la evenimente concrete
(venirea iernii, diferenţa de vârstă între tineri, momentul în care se regăsesc cu familiile lor), timpul mitic, manifestare a
implacabilei Sorţi, deşi impregnează întreaga acţiune, are acea trăsătură inexprimabilă a inefabilului.

În primul rând este prezenţa protagoniştilor El şi Ea, care sunt mereu foarte tineri şi frumoşi,îndrăgostindu-se naiv şi
iremediabil unul de altul. În al doilea rând, frumuseţea acestora determinăcelelalte personaje să se îndrăgostească la rândul
lor de ei, iubirea lor fiind însă fără scrupule, creândconflicte şi despărţiri. Astfel, la greci romanul înseamnă iubire, peripeţii
şi suspans, şi mereu poartănumele cuplului de îndrăgostiţi.

Romanul lui Longos este una dintre cele mai desăvârşite opere artistice din literatura greacă, prezentând idila a doi copii
găsiţi de doi păstori, care sunt hărăziţi unul altuia prin voinţa lui Eros şi animfelor. De-a lungul romanului ei vor fi nevoiţi
să depăşească multe obstacole pentru ca în capitolulfinal să îşi regăsească părinţii şi să trăiască fericiţi.Pentru această operă
Longos s-a inspirat din scrierile lui Teocrit şi al altor poeţi alexandrini.Influenţa marelui preot se face simţită în felul în
care Longos descrie anotimpurile, viaţa ţărănească,modul în care prezintă conversaţiile păstorilor, cântecele despre eroii
folclorului pastoral.

Dafnis si Cloe

Poveste de dragoste tipica, cei doi eroi se intalnesc, se indragostesc, au de infruntat unele piedici, dar in final totul se
termina cu bine.

Cum se manifesta decadenta ?

Cuvîntul „decadenţă” ar proveni, după cum ne informează Matei Călinescu, din substantivul

latin decadentia (decadence în engleză, décadence în franceză, decadenzia în italiană, Dekadanz

în germană). Mult înainte de a fi folosit în limbajul cărturarilor (în perioada Evului Mediu, în

secolele XIII-XV), cuvîntul a fost precedat de un soi de „mit al decadenţei” specific

popoarelor arhaice, care conţinea, ca pe una din invariantele sale, viziunea unui sfîrşit teribil al

lumii, ideea Vîrstei de Fier la romani şi elini (Platon, Philebos). Pentru antici apare ca evidentă

sinonimia decădere-corupţie (Quintilian, De causis corruptiae eloquentiae). Iniţial, în cultura

occidentală, cuvîntul este folosit în forme diferite de acelea pe care le-a instituţionalizat secolul al

XIX-lea: el apare ca decadens într-un text de la 1549, cu titlul Compleat Scotsman, şi ca

decadency în Dicţionarul Etimologic al lui William Bailey de la 1782. Nesiguranţa în utilizarea

termenului este dublată de arbitrarietatea sensurilor sale (perioada barocă). În plin clasicism,

Bossuet explică ideea de decadenţă „prin ideea de pedeapsă” , reluînd astfel principiul

iudaic de judecare eschatologică a istoriei (principiu comun bisericii catolice şi, mai cu seamă,

bisericii reformate) ).

Dorcon vacarul.

-„se hotari sa izbandeasca prin daruri ori cu sila”

Pornirile acestuia sunt declansate de sentimentele pe care le are pentru Cloe. Actioneaza calculat, isi planifica fiecare pas in
vederea obtinerii a ceea ce isi doreste. (se apropie de cei doi, le ofera daruri, ii cere mana de la tatal ei si abia cand toate
aceste lucruri dau gres se hotaraste „sa puna cu sila stapanire pe Cloe”. In cele din urma el este cel care ajuta la salvarea lui
Dafnis, fapt care il ridica in ochii cititorului.

Lampis-„vacar semet si rau”

Spre deosebire de Dorcon, ale carui actiuni pot fi motivate( tulburarea simtita din cauza fiorilor iubirii il facea sa
descosidere mijloacele in vederea atingerii scopului), Lampis distruge gradina ingrijita de Lamon din rautate, maniat de
faptul ca fusese respins; el stie clar ca ceea ce va face va produce urmari grave si in mod deliberat alege sa actionez astfel.

El este omul care nu accepta infrangerea, omul care se razbuna, omul pentru a carui nenorocire trebuie sa plateasca toti cei
din jurul lui .

Dryas si Nape / Lamon si Myrtale

-„ cand vazura pe neasteptate atatia bani, indata ii fagaduira ca i-o dau pe Cloe”

Textul este construit in asa maniera incat suntem siguri ca daca Dafnis nu le-ar fi spus despre bani Dryas si Nape nu ar fi
acceptat casatoria dintre cei doi. Argumentul lor ar fi ca stiind ca fata trebuie sa fie de origine nobila, casatoria cu cineva
mai prejos de statutul ei ar reprezenta de fapt un rau pe care i l-ar face ei.(la fel si in cazul lui Dafnis)

Urmaresc sa parvina, urmaresc obtinerea unei situatii financiare mai bune pentru ei si copiii lor si poate ca, tocmai pentru
asta nu ar trebui blamati.

Privirea de ansamblu ne arata ca de fapt soarta celor doi fusese hotarata de la nastere, asadar fiecare actiune intreprinsa de
fiecare personaj vine in sprijinul construirii destinului celor doi.