ŞCOALA GIMNAZIALĂ NR.

1 PERICEI

CERCUL PEDAGOGIC
AL DIRECTORILOR DE ȘCOLI GIMNAZIALE
CENTRUL METODIC DIN BAZINUL ŞIMLEU SILVANIEI

Data: 13. 05. 2016

Referat

,,Informarea,formarea și responsabilizarea partenerilor în actul

educaţional”

Director, prof. Filip Gyöngyi – Ana

,,Fără şcoala să nu aştepte nimeni nici părinţi buni, nici fii buni, şi prin urmare nici stat bine
organizat şi bine cârmuit şi păstorit.” Ion Eliade Rădulescu-Professorium

Şcoala este o organizaţie importantă în toate comunităţile, iar în comunităţile rurale este adesea cea
mai puternică. Ea este punct de întâlnire, un centru ce simbolizează comunitatea şi o resursă care o
poate uni.
Reforma efectivă a învăţământului preuniversitar, ca învăţământ public, se poate realiza numai în
interiorul spaţiului comunitar, ca rezultat al interacţiunii şcolii cu mediul social, cultural şi
economic. Se impune, deci, necesitatea unei abordări contractualiste şcoală-comunitate, în care
partenerii îşi definesc scopul comun, îşi asumă responsabilităţi şi drepturi.
Scopul comun nu poate fi altul decât o educaţie de calitate, iar pentru a-l atinge ,şcoala are
nevoie de sprijinul concret şi măsurabil din partea beneficiarului direct, adică a societăţii civile.
Ca parteneri cu drepturi şi responsabilităţi egale, şcoala şi comunitatea trebuie să-şi definească
rolurile:
 Comunitatea: să susţină şcoala din punct de vedere financiar şi material, să investească
încredere în organizaţia şcolară şi membrii acesteia, să-i recunoască eforturile şi bunele
intenţii, să o ajute să progreseze;
 Şcoala: să convingă comunitatea că merită să investească şi poate face acest lucru numai
dacă îşi accentuează funcţia adaptivă, dacă devine centru de resurse şi servicii
educaţionale pentru comunitate.

Parteneriat-partneship (engleză)- desemnează, în sens etimologic, relaţii între asociaţi,

termenul fiind utilizat cel mai des pentru a desemna legăturile care se stabilesc între
membrii unor instituţii diferite.

"Comunităţile au nevoie de şcoli pentru înnoirea lor, pentru revitalizarea economică, pentru
definirea şi asumarea identităţii, pentru menţinerea continuităţii. Nici unul dintre aceste scopuri nu
poate fi îndeplinit fără oameni. Dacă o comunitate nu e un loc cu care membrii ei se identifică,
tinerii vor creşte şi vor pleca, Pur şi simplu, dacă tinerii nu învaţă să recunoască locurile în care au
trăit ca unice şi nu consideră că merită grija şi efortul lor, dacă nu se pregătesc să participe la
crearea oportunităţilor de locuri de muncă pe plan local, ei vor pleca sau vor dori să plece. Dacă
o generaţie pleacă sau îşi doreşte să plece, comunitatea are puţine şanse să-şi continue dezvoltarea."
(Agabrian, 2005, p. 13)
Şcoala ca organizaţie, pentru a-şi atinge obiectivele, are nevoie de un sistem managerial
adecvat definit prin funcţii specifice: proiectare, decizie, organizare, coordonare, evaluare etc.
Managementul şcolii trebuie să asigure funcţionarea şi dezvoltarea şcolii ca sistem deschis, aflat în
relaţie permanentă cu mediul său exterior, cu comunitatea în care funcţionează şi nu numai. Pentru

1
a-şi realiza obiectivele propuse şcoala este nevoită să atragă, aloce, folosească o gamă diversă de
resurse: materiale, financiare, umane, informaţionale şi de timp
In contextul unei societăţi care se schimbă, operând modificări de formă și fond la nivelul
tuturor subsistemelor sale, învăţământul românesc trebuie să îşi asume o nouă perspectivă asupra
funcţionării și evoluţiei sale. În cadrul acestei perspective, parteneriatul educaţional trebuie să
devină o prioritate a strategiilor orientate către dezvoltarea educaţiei româneşti.
Parteneriatul educaţional este unul dintre cuvintele cheie ale pedagogiei contemporane, prin
care urmărim acceptarea diferenţelor, egalizarea şanselor de participare la o acţiune educativă
comună, interacţiuni acceptate de toţi partenerii, o comunicare eficientă între participanţi,
colaborare şi cooperare.
Pentru ca acest parteneriat să se constituie ca o soluţie reala a problemelor din învăţământ, sunt
necesare elaborarea unor strategii, a unor direcţii care să unească eforturile parteneriale şi
precizarea rolului asumat de instituţii în parteneriate.
Dată fiind complexitatea problemelor cu care şcoala românească se confruntă, cât şi impactul
educaţiei şcolare asupra întregului sistem social, soluţionarea dificultăţilor prezente presupune
colaborarea, cooperarea și parteneriatul unor categorii largi, cum ar fi:

• Personalul din învăţământ;

• Toate categoriile de elevi;
• Familia;
• Organizaţii guvernamentale cu caracter central sau local;
• Organizaţii cu caracter nonguvernamental;
• Reprezentanţii cultelor religioase;
• Agenţii economici;
• Sindicatele;
• Autorităţile centrale şi locale.

Pentru a realiza un parteneriat construit pe baza valorilor democratice, în societate trebuie să se

schimbe valori, atitudini şi comportamente la nivelul tuturor factorilor implicaţi: decidenţi, oameni
ai şcolii, familii, elevi, reprezentanţi ai instituţiilor guvernamentale şi nonguvernamentale.

La nivelul comunităţii se constituie un grup de lucru (nucleu comunitar), în care reprezentanţii

şcolii trebuie să îşi asume rolul de promotor, catalizator şi facilitator al parteneriatului educaţional.
Coeziunea şi eficienţa unui astfel de grup sunt condiţionate de asumarea și promovarea unor valori
comune, cum ar fi: asigurarea egalităţii şanselor în educaţie;

Partenerii şcolii

Principalii parteneri ai şcolii sunt, de obicei:

- părinţii şi susţinătorii legali ai elevilor;
- autorităţile locale, reprezentanţii primăriei şi consiliului local ;
- reprezentanţii cultelor religioase;
- organizaţii guvernamentale cu caracter central sau local;
- organizaţii nonguvernamentale;
- poliţia;
- unităţile sanitare - dispensarul uman;
- biblioteca;
- agenţii economici locali;

2
1. Parteneriatul cu părinţii şi susţinătorii legali ai elevilor:

Cadrul legislativ al încheierii şi derulării parteneriatelor şcoală-familie este asigurat de:

1.Legea Educaţiei Naţionale;

2.Regulamentul de oganizare şi Funcţionare a unităţilor din Învăţământul Preuniversitar
(ROFUIP);
3.Regulamentul intern al fiecărei instituţii şcolare;
4. Legislaţia privitoare la evaluarea şi asigurarea calităţii în unităţile din învăţământul
preuniversitar.

Tipologia parteneriatelor şcoală-familie:

 Parteneriate care vizează creşterea succesului şcolar

 Parteneriate care vizează dezvoltarea abilităţilor de viaţă ale elevilor.

Strategii de implementare a parteneriatelor şcoală-familie:

 Implicarea părinţilor în luarea deciziilor;

 Implementareaunor programe de educaţie a adulţilor: Educaţi aşa! , Meseria de părinte, etc.
 Utilizarea creativă a noilor tehnologii în dezvoltarea parteneriatelor
 Conferinţele;
 Şedinţele cu părinţii, lectoratele pe diferite teme;
 Centrele pentru părinţi/ateliere pentru părinţi;
 Implicarea părinţilor în activităţile de învăţare ale clasei-,, Ziua porţilor deschise”, lecţii
deschise, activiţăţi extracurriculare, extraşcolare;
 Vizite la domiciliu;
 Contractul educaţional parental încheiat cu instituţia de învăţământ;

Cunoaşterea şi înţelegerea familiei în calitate de partener constant si autentic devine o

prioritate mai ales in contextul actual, în care familia însăşi trebuie sa se adapteze unor schimbări
semnificative. Îmbinarea la nivelul diferitelor familii a elementelor tradiţionale cu elemente inedite
generate de noi realităţi. Pentru a atrage familia, şcoala trebuie sa ia act de aceste schimbări,
adaptându-si atitudinile şi comportamentele socio-economice care determină o diversificare a
familiilor şi a situaţiilor considerate anterior atipice.

Pornind de la aceste premise, efortul îndreptat către cunoaşterea familiei trebuie să se

orienteze către: trăsăturile, calităţile, problemele sale specifice; valorile şi normele pe care le
avansează; avantajele pe care le poate câştiga.

Chiar în condiţiile asumării acestei perspective, în relaţiile dintre şcoală şi părinţi pot apărea
disfuncţii. Pentru a le depăşi trebuie asumate următoarele priorităţi:

1. creşterea iniţiativei şi implicării managerilor şcolii în sensibilizarea şi atragerea familiei;

2. elaborarea unor proiecte centrate pe parteneriatul cu părinţii;

3. transformarea comitetelor de părinţi în structuri active şi dinamice cu rolul de interfaţă

în relaţia şcoala şi părinţi;

4. diseminarea unor informaţii clare cu privire la şcoala, activităţile şi problemele ei;

3
 5. organizarea unor activităţi extraşcolare diverse în regim de parteneriat.

Statutul familiei ca prim educator al copilului reprezintă un factor important în stabilirea

parteneriatului între instituţiile de educaţie şi familie. Eforturile depuse de părinţi şi educatori
trebuie să se bazeze pe un schimb bogat de informaţii, de experienţe şi pe colaborare în asigurarea
celor mai bune condiţii de creştere şi dezvoltare ale copiilor.

Familia reprezintă mediul socio-cultural în care copilului s-a născut şi în care creşte şi de
aceea este foarte important respectul pentru moştenirea culturală a fiecărei familii şi valorificarea
acesteia în spaţiul clasei/grupei.

Părinţii trebuie să regăsească un sprijin instituţia de învăţământ, să se simtă bineveniţi pentru

a colabora cu educatorii şi a participa la orice activităţi realizate cu proprii lor copiii. Aici ei trebuie
să fie familiarizaţi cu:

- informaţii privind particularităţile de vârstă ale copilului,

- importanta intervenţiilor educaţionale,

- rolul important al mediului stimulativ cu care copiii interacţionează

- necesitatea asigurării protecţiei şi securităţii fizice şi emoţionale a mediului

- activităţile care se desfăşoară în instituţia de educaţie timpurie

Cooperarea dintre părinţi şi educatori este esenţiala pentru a asigura coerentă şi consecvenţa
acţiunii educaţionale a celor doi factori de educaţie asupra copilului, precum şi a celor doua medii
în care copilul trăieşte cea mai mare parte din perioada copilăriei lui.

"O eroare de tact care se petrece în relația educator - părinte constă în adoptarea de către
educator a unei atitudini de comunicare și de reproş în unele cazuri. Părintele este invitat la școală, i
se comunică pe un ton grav rezultatele la învățătură ale copilului şi i se dau informaţii asupra
conduitei. Părintele ascultă fără a fi convins. Conduita de comunicare a educatorului duce la
îndepărtarea de școală a părinților și a elevilor şi constituie câteodată o barieră în calea funcţionării
normale a relației școală- familie." (Popeangă, V., 1970).

2. Parteneriatul cu autorităţile locale, reprezentanţii primăriei şi reprezentanţii consiliului

local

Cadrul legislativ naţional în vigoare:

1.Legea educaţiei Naţionale;

2.ROFUIP

Tipologia parteneriatelor:

 Finanţate
 Nefinanţate

Şcoala şi autorităţile locale au următoarele modalităţi de colaborare:

- realizarea de demersuri pentru participarea copiilor la învăţământul preşcolar şi obligatoriu;
- dezvoltarea unor programe de educaţie pentru părinţii tineri;

4
- organizarea şi dezvoltarea unor posibilităţi adecvate de petrecere a timpului liber şi odihnă.

Pentru a se constitui ca un factor cheie in cadrul parteneriatului educaţional la nivelul comunităţii,

relaţia dintre şcoala si autorităţile locale trebuie să se sprijine pe reciprocitatea intereselor şi pe
sprijinul mutual.

In virtutea unor prevederi legale dar si pe baza unor relaţii tradiţionale care s-au stabilit de-a lungul
timpului, autorităţile locale oferă sprijin concretizat prin:
• fonduri, resurse materiale, combustibil;
• donaţii pentru ameliorarea bazei materiale;
• facilitarea obţinerii unor resurse financiare bugetare;
• organizarea unor activităţi extraşcolare;
• alocarea unor spaţii şi terenuri în folosinţă şcolii;

 angajarea unor instructori pentru formaţii culturale şi sportive din localitate, instructor
pentru formaţia de dans popular maghiar şi profesor pentru muzica instrumentală veche-
ţitere;

 participarea la conducerea instituţiilor şcolare-membri în Consiliul de administraţie, în

Comisia CEAC;

 programe de sprijinirea copiilor familiilor din grupuri dezavantajate: program prelungit la

grădiniţă, program ,,Şcoală după şcoală”- pentru elevii din clasele primare, servicii de
asigurare de personal nedidactic, exemplu la grupa de copii din comunitatea romilor-bonă,
derularea programului ,,Fiecare copil la grădiniţă”- Legea 248/2015, cu 50 roni /lună pentru
prezenţa la grădiniţă;

 transfer de bune practici între şcoală şi autorităţile locale în domenii de interes comun;

 dezvoltarea unui curriculum la decizia şcolii adaptat nevoilor şi intereselor comunităţii;

 promovarea imaginii şcolii în comunitate şi creşterea rolului şcolii în comunitatea locală;

 asigurarea cadrului legal şi a finanţării grupului de cercetaşi (unde există)

 implementare unor proiecte de protecţia mediului.

Pentru a depăşi unele disfuncţii generate de carente în legislaţie, blocaje în comunicare

interpersonala, absenţa educaţiei pentru colaborare, presiunea problemelor curente, etc…este
necesara adoptarea unor măsuri cu caracter local care ţin de iniţiativa şi interesul şcolii şi
autorităţilor locale. In acest sens, managerii unităţilor de învăţământ trebuie să se orienteze către
ameliorarea modului de informare adresat autorităţilor locale, asigurarea participării
reprezentanţilor autorităţilor locale la întâlniri cu personalul şcolii, părinţi, etc., încurajarea
iniţiativei Comitetului Reprezentativ al Părinţilor, organizarea unor activităţi de interes comunitar în
colaborare cu autorităţile locale. Managerii unităţilor şcolare trebuie să se orienteze către
sensibilizarea şi atragerea autorităţilor locale, dar şi spre acoperirea unor nevoi şi rezolvarea unor
probleme ale comunităţii.

Comunitatea poate fi folosită şi ca resursă care contribuie la dezvoltarea curriculum-ului.

Şcoala poate colabora cu Consiliul Local, în vederea dezvoltării unor teme de curriculum la decizia
şcolii, bazate pe aspecte ale vieţii de zi cu zi a comunităţii. De asemenea, colaborarea cu

5
bibliotecile, cu cluburile elevilor ar putea sprijini şcoala în realizarea unor activităţi
extracurriculare: „Ziua Pământului", Ziua cărţii", serbări şcolare.
„Ideea de parteneriat între şcoală şi comunitate trebuie să se bazeze pe principiul
complementarităţii serviciilor sociale oferite de către diversele organizaţii care activează în
comunitate”. (Agabrian, 2006, p.37)

3. Parteneriatul cu reprezentanţii cultelor religioase

Cadrul legislativ naţional în vigoare:

1.Legea educaţiei Naţionale;

2.ROFUIP

Tipologia parteneriatelor:

-de finanţare
-educative
-de voluntariat

„Educaţia fără religie înseamnă şcoală fără suflet, neam fără Dumnezeu, fără identitate”

Şcoala şi biserica au colaborat încă din cele mai vechi timpuri. Biserica a avut un rol important
în constituirea instituţiilor destinate învăţământului dar şi în promovarea educaţiei de tip moral -
religios.
Biserica reprezintă un posibil partener din comunitate şi poate contribui ca factor important la
cultivarea trăsăturilor morale pozitive: acceptarea diversităţii, respect, dragoste pentru semeni. Date
fiind importanţa şi respectul manifestat de membrii unei comunităţi faţă de biserică este
recomandabil să folosim intervenţia şi suportul oferit de aceasta în transmiterea unor mesaje către
comunitate.
În abordarea parteneriatelor cu biserica, în faza de elaborare a proiectului se va identifice
apartenenţa religioasă a copiilor respectându-se cultul fiecăruia dintre ei. De amintit este faptul că în
comunităţile cu mai multe culte religioase să se dea importanţă fiecăreia, iar activităţile organizate
să faciliteze cunoaşterea specificului fiecărui cult de către elevi şi respectarea acestuia. De aceea
este bine să se organizeze împreună aceste activităţi.
În urma discuţiilor cu părinţii, dascălii vor planifica împreună cu aceştia activităţile specifice.
Parteneriatul se poate desfăşura ocazional (cu ocazia sărbătorilor religioase importante din cultul
respectiv) sau pe baza unui proiect educaţional cu obiective şi activităţi precise, stabilite de comun
acord cu partenerii implicaţi.
Cele mai des întâlnite manifestări ale parteneriatului cu biserica sunt:
 organizarea de manifestări cultural artistice comune cu ocazia marilor sărbători creştine:
Crăciun, Paşti, Ziua Eroilor Neamurilor, Ziua Naţională, Ziua mamelor;
 participarea reprezentanţilor cultelor religioase la serbările şi festivităţile şcolii: de
deschiderea anului şcolar, de absolvire a clasei a VIII a şi de sfârşit de an şcolar
 organizarea de excursii, pelerinaje la mănăstiri;
 implicare în ajutorarea familiilor nevoiaşe;
 proiecte educaţionale desfăşurate în parteneriat cu biserica: proiectul ,,Multiculturalitate şi
…..” împreună cu Biserica Greco-catolică de la Bădăcin şi studenţii din Brescia-Italia,
,,Şcoala de vară” cu Biserica Reformată, cu Biserica Baptistă
 depuneri de coroane la monumentele eroilor din localităţi;
 sponsorizări pentru unele acţiuni umanitare şi de voluntariat;
 sponsorizarea unor activităţi extracurriculare ale şcolii: excursii, concursuri, etc.

6
4. Parteneriatul cu organizaţiile guvernamentale

 Administraţia Monumentelor şi Patrimoniului Turistic

 Societatea Română Pentru Asigurarea Calităţii

 Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă

 Uniunea Naţională a Consiliilor Judeţene din România

 Direcţia de Sănătate Publică

 Şi altele

5.Parteneriatul cu organizaţiile nonguvernamentale cu caracter central sau local

Cadrul legislativ al încheierii şi derulării parteneriatelor şcoală-familie este asigurat de:

1.Legea Educaţiei Naţionale;

2.Legislaţia privitoare la evaluarea şi asigurarea calităţii în unităţile de învăţământ din
învăţământul preuniversitar
3.Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a Unităţilor din Învăţământul Preuniversitar
(ROFUIP);
4.Regulamentul intern al fiecărei instituţii şcolare;
5.Planul de Dezvoltare Instituţională-PDI

În ultimul timp, pe fondul schimbărilor sociale din societatea noastră, s-a înregistrat o
proliferare a organizaţiilor cu caracter nonguvernamental, care si-au asumat roluri specifice,
inclusiv in domeniul educaţiei.

O parte dintre acestea au derulat proiecte şi activităţi care au avut un impact fie asupra educaţiei,
fie asupra comunităţii din care şcoala face parte. In acest sens sunt semnificative proiectele derulate
de unele organizaţii cu privire la:
• identificarea problemelor la nivelul comunităţii;
• atragerea resurselor financiare;
• stimularea dezvoltării comunităţilor ( tradiţionale);
• stimularea parteneriatelor la nivel local;

Clasificarea parteneriatelor şcoală-ONG se poate face în funcţie de domeniul de activitate al ONG-

ului implicat:

 Parteneriate culturale;
 Parteneriate sportive;

 Parteneriate umanitare;

 Parteneriate în domeniul sănătăţii;

 Parteneriate pentru protejarea mediului

 Parteneriate cu asociaţiile părinţilor- la şcoală-,,Pro Schola Pericei”(din acest an înfiinţată)

7
 -la grădiniţă-,,Asociaţia Grădiniţa copiilor noştri Pericei”

Alături de aceste demersuri generale o parte dintre organizaţiile nonguvernamentale s-au

implicat în proiecte adresate explicit educaţiei şi unităţii de învăţământ: consiliere si orientare
vocaţională ; consilierea părinţilor; formarea formatorilor pentru domenii specifice; sensibilizarea
opiniei publice ( agenţi economici) faţă de problemele şcolii; facilitarea încheierii unor parteneriate
între şcoli şi parteneri interni sau externi; promovarea obiectivelor şi a ofertelor educaţionale la
nivelul instituţiilor.

Ca urmare a acumulării de informaţie, experienţa si expertiza la nivelul unor organizaţii

nonguvernamentale, acestea dispun de un potenţial notabil care poate si trebuie valorificat in cadrul
parteneriatelor educaţionale.

Pentru încheierea acestor parteneriate managementul şcolii trebuie să îţi asume responsabilităţi
specifice cu referire la: cunoaşterea şi atragerea organizaţiilor nonguvernamentale care pot devenii
parteneri reali; stabilirea cadrului şi a modalităţilor de lucru; pregătirea resurselor umane ale şcolii
pentru a acţiona în acest domeniu.

6. Parteneriatul cu poliţia şi agenţii de circulaţie

Cadrul legislativ al încheierii şi derulării parteneriatelor şcoală-poliţie este asigurat de:

1.Legea Educaţiei Naţionale;

2.Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a Unităţilor din Învăţământul Preuniversitar
(ROFUIP);
3.Regulamentul intern al fiecărei instituţii şcolare;
4.Planul de Dezvoltare Instituţională -PDI

Şcoala şi poliţia pot realiza acţiuni comune. În comunitate, poliţia reprezintă o instituţie de
referinţă pentru locuitorii săi. Rolurile poliţiei în domeniul educaţional pot fi împărţite în două mari
categorii: preventive şi de intervenţie în situaţii speciale. Proiectele de parteneriat educaţional
cu Poliţia au ca argument educaţia copiilor pentru cetăţenie democratică în vederea formării unor
cetăţeni activi şi responsabili. Prin acţiunile desfăşurate în acest sens, copiii îşi însuşesc concepte
cheie: libertate, justiţie, egalitate, solidaritate, cunosc modul de funcţionare a instituţiilor
democratice, înţeleg rolul drepturilor omului în viaţa cotidiană, sunt puşi în diferite situaţii de a-i
respecta pe cei de lângă ei, îşi formează deprinderi de a-şi proteja propria persoană şi pe ceilalţi.
Poliţistul de proximitate şi cel de la circulaţia rutieră pot fi parteneri activi în proiectele
grădiniţei şi şcolii. Parteneriatele cu Poliţia, în mod deosebit cu Poliţia rutieră, familiarizează
copiii cu regulile de circulaţie pentru pietoni, necesare unei autonomii relative pe stradă, cu
aplicarea zilnică a celor însuşite pe parcursul derulării acestor proiecte educaţionale.
Educaţia rutieră reprezintă unul dintre elementele esenţiale ale civilizaţiei moderne. Pornind de la
adevărul că, în circulaţia rutieră e de ajuns să greşeşti o singură dată, în abordarea parteneriatelor se
încearcă intensificarea activităţii de sprijinire a copiilor în dobândirea de noi cunoştinţe şi capacităţi.

Domeniile în care întâlnim parteneriatul şcoală - poliţie sunt următoarele:

- asigurarea integrităţii personale a elevilor, cadrelor didactice, a locuitorilor comunităţii în general;

- prevenirea delicvenţei juvenile;
- violenţa în familie, stradală, în cadrul şcolii;

8
- educaţia rutieră;
- prezenţă în „Patrula de circulaţie” în vederea evitării accidentelor de circulaţie-funcţionează la noi
în şcoală;
- la dezbaterea unor probleme specifice la orele de dirigenţie;
- membri în comisiile de disciplină;
- promovarea unui comportament civilizat în societate.

7.Parteneriatul cu unităţile sanitare - dispensarul uman

Cadrul legislativ al încheierii şi derulării parteneriatelor şcoală-unităţi sanitare-dispensarul

uman este asigurat de:

1.Legea Educaţiei Naţionale;

2.Legislaţia privitoare la evaluarea şi asigurarea calităţii în unităţile de învăţământ din
învăţământul preuniversitar
3.Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a Unităţilor din Învăţământul Preuniversitar
(ROFUIP);
4.Regulamentul intern al fiecărei instituţii şcolare;
5.Planul de Dezvoltare Instituţională-PDI

Şcolile pot desfăşura parteneriate împreună cu acestea în vederea asigurării sănătăţii mentale
şi fizice a copiilor şi familiilor acestora. Cel mai mare rol educativ îl au medicii de familie şi
cabinetele medicale şcolare. Acestea se materializează prin:
 proiecte educative specifice;
 participarea cadrelor sanitare ca membri în juriile de la concursurile pe teme de sănătate şi
igienă-Concurs zonal ,, Igieniştii pricepuţi”;
 participarea la întâlniri cu medici dentişti în cadrul activităţilor din săptămâna ,, Şcoala
altfel”;
 participarea şi prezentarea unor teme specifice la orele de dirigenţie;
 consultanţă în caz de epidemii, etc.

Temele care pot fi abordate în programele educative pot fi multiple:

- igiena personală, a locuinţei, a spaţiului şcolii;
- acordarea de prim ajutor în cazuri de urgenţă;
- educaţia pentru prevenirea consumului de droguri, alcool, tutun;
- educaţia pentru practicarea sporturilor;
- educaţie pentru consum alimentar sănătos;
- educaţie pentru o viaţă sexuală sănătoasă.

8.Parteneriatul cu biblioteca

Cadrul legislativ al încheierii şi derulării parteneriatelor şcoală-unităţi sanitare-dispensarul

uman este asigurat de:

1.Legea Educaţiei Naţionale;

2.Legislaţia privitoare la evaluarea şi asigurarea calităţii în unităţile de învăţământ din
învăţământul preuniversitar

Este importantă atragerea instituţiilor culturale spre promovarea specificului comunităţii prin
publicarea unor materiale didactice privitoare la istoria şi cultura grupului respectiv.

9
Se pot organiza parteneriate cu centre culturale pentru copii şi familiile acestora, iar în cadrul
acestora copiii pot studia şi îşi pot dezvolta abilităţile şi talentele, şi unde pot deveni conştienţi de
drepturile lor.

Scop :
Cultivarea sentimentelor de preţuire şi dragoste pentru carte, creaţii literare, lectură, cât şi pentru
frumuseţea şi armonia limbii române, pentru corelarea informaţiilor citite cu cele din viaţa zilnică şi
cu realităţile contemporane.
Trezirea interesului pentru alcătuirea unei biblioteci personale, cu sprijinul şi îndrumarea
profesorilor şi a părinţilor;

Obiective :
- Să înţeleagă rolul cărţii în viaţa omului;
- Să înţeleagă rolul bibliotecii şi să utilizeze serviciile acesteia;
- Să fie capabili să selecteze cărţi în raport cu vârsta, aptitudinile şi interesele fiecăruia;
- Să utilizeze anumite informaţii, expresii, citate, in realizarea unor referate, compuneri eseuri care
vor fi publicate în revista şcolii.
- Stimularea muncii în echipă
- Evidenţierea importanţei lecturii în dezvoltarea abilităţilor de comunicare la copii;
- Cultivarea sensibilităţii artistice, dezvoltarea imaginaţiei şi a disponibilităţilor creatoare ale
copiilor, prin intermediul limbajului;
- Dezvoltarea interesului şi a grijii faţă de carte;
- Respectarea normelor de comportare într-o bibliotecă;
- Realizarea unui real şi eficient schimb de experienţă între cadrele didactice, copii, bibliotecar.

9. Parteneriatul cu agenţii economici locali

Cadrul legislativ naţional în vigoare:

1.Legea educaţiei Naţionale;

2.ROFUIP
3.PLAI şi PRAI

Pentru a atrage un agent economic instituţia trebuie să cunoască:

 agenţii economici aflaţi în proximitatea unităţii de învăţământ;
 disponibilităţile şi tipul de servicii sau produse pe care agentul economic le poate oferi
şcolii sau grădiniţei ca partener;
 setul de nevoi pe care agenţii economici le pot formula;
 modalităţi de sensibilizare şi atragere a agenţilor economici etc.
Toţi agenţii economici sau persoanele fizice care au răspuns, într-un fel sau altul, solicitărilor
şcolii, trebuie menţionaţi de fiecare dată când se iveşte ocazia în cadrul întâlnirilor cu părinţii, în
cadrul diverselor manifestări organizate de autorităţile locale, în interviuri sau în diverse rapoarte de
activitate, prin scrisori de mulţumire adresate reprezentanţilor, pe panouri special amenajate la
intrarea în instituţie, la loc vizibil, care menţionează numele sponsorilor şi le aduce mulţumiri.

Şcoala şi agenţii economici pot colabora prin:

- facilitarea accesului la fonduri de finanţare şi îmbunătăţirea bazei materiale a şcolii;
- transfer de bune practici între şcoală şi agenţi economici în domenii comune de interes pe piaţa
muncii;
- sponsorizare şi donaţii ale firmelor pentru activităţile, concursurile, premierea elevilor şi pentru
îmbunătăţirea bazei didactico-materială a şcolii;

10
- orientarea şcolară şi profesională a elevilor absolvenţi din şcoli spre domeniile cu tradiţie din
localitate;
- asigurarea de spaţii şi dotări necesare efectuării practicii în cadrul unităţilor economice;
- angajarea absolvenţilor;
- acordarea de burse elevilor cu rezultate bune;
- organizarea şi desfăşurarea de activităţi de programe de formare continuă
pentru angajaţii din şcoli;
- furnizarea unor servicii de informare, orientare şi consiliere pentru cariera elevilor.

Beneficiile parteneriatelor educaţionale pentru factorii educaţionali implicaţi

1. Beneficii pentru profesori:

- cresc cunoştinţele personalului didactic referitoare la contextul socio-cultural al comunităţii
- contribuie la îmbunătăţirea climatului din clasă;

2. Beneficii pentru părinţi:

- experimentează ocazii variate de a contribui la educaţia copiilor lor,
- crearea de relaţii pozitive cu proprii copii şi cu şcoala,
- creează oportunităţi şi reţele de implicare sporite,
- permite ajutorarea familiilor nevoiaşe din comunitate;

3. Beneficii pentru şcoli:

- beneficierea de suport moral, informaţional şi economic,
- beneficierea de surse de finanţare

4. Beneficii pentru comunitate:

- potenţial de a forma cetăţeni bine educaţi,
- revitalizarea comunităţilor într-o societate avansată din punct de vedere tehnologic,
- servicii comunitare.

Condiţiile unui parteneriat autentic

 Preocupări comune, prioritate în domeniu;

 Atribuţii în domeniul ales;
 Capacităţi instituţionale corespunzătoare;
 Autonomie de decizie în domeniu;
 Resurse umane cu disponibilitatea de ase implica;
 Conştientizarea avantajelor reciproce;
 Conştientizarea nevoii de colaborare;
 Asumarea responsabilităţilor şi rolurilor;
 Respect reciproc, recunoaşterea reciprocă a competenţelor.

Concluzii

Centrat pe stabilirea unui echilibru între cererea şi oferta educaţionala, parteneriatul dintre
şcoala şi agenţii economici poate avea un impact semnificativ, din perspectiva dezvoltării personale
a elevilor şi a inserţiei socio-profesionale a viitorilor absolvenţi.

11
 Pornind de la beneficiile pe care parteneriatul cu agenţii economici poate să le aducă şcolii
şi elevilor sa, este necesar ca managerii unităţilor de învăţământ să aplice anumite strategii care să
valorifice prevederile legislative, să stabilească priorităţile şcolii , să atragă să se sensibilizeze
agenţii economici, să organizeze acţiuni preliminare de pregătire a parteneriatului, etc. Elaborarea si
aplicarea acestor strategii presupune pregătirea prealabila a resurselor umane ale şcolii pentru
dialog, intercunoaştere şi colaborare cu partenerii sociali ai şcolii.

Marea provocare lansată comunităţilor din România o dată cu tranziţia la democraţie este de a
deveni cât mai inclusive şi creative posibil. Comunităţile trebuie să devină un spaţiu pe care toţi
membrii acesteia să-l reconstruiască şi să-l redefinească.

Acţiunea comună în domeniul educaţiei a tuturor factorilor comunitari – profesori, părinţi,

elevi, autorităţi, biserică, organizaţii neguvernamentale, agenţi economici, etc. se impune deoarece:

▪ este nevoie de coerenţă în viaţa elevilor, deoarece ei primesc din diverse medii o varietate de
mesaje ce pot produce confuzie în ceea ce priveşte orientarea şi integrarea acestora în viaţa
comunităţii;
▪ educaţia nu se face doar la şcoală;
▪ datorită nevoii de a rămâne permanent racordată la realitatea curentă, şcoala trebuie să coopereze
cu ceilalţi parteneri ca "prieteni critici";
▪ reforma societăţii impune procesul de descentralizare care înseamnă în acelaşi timp o mai mare
responsabilitate a factorilor locali
„Şcoala trebuie să accentueze în cadrul unui demers bine proiectat şi planificat formarea
deprinderilor şi atitudinilor necesare unui bun cetăţean; este nevoie ca şcolile să producă o masă
civilizată, decentă care să ştie să se poarte, să vorbească, să se îmbrace, să participe la viaţa
comunităţii” (Rădulescu, E., Țârcă A., 2000, pag.44).
Şcoala trebuie să se deschidă către comunitate prin acţiuni în sprijinul acesteia şi în
colaborare cu factori comunitari.
Şcoala trebuie să atragă şi să implice parteneri comunitari, cu interese comune, în viaţa
şcolii.
Relaţia şcoală-comunitate se defineşte prin identificarea participanţilor la educație, în context
comunitar, motivarea şi implicarea acestora, formarea lor ca educatori şi agenţi de schimbare şi
dezvoltare comunitară, implicarea lor curentă şi activă în procesul de luare a deciziilor şi pregătirea
lor specializată pe anumite teme. Părinții se pot implica în vederea îmbunătăţirii relaţiei dintre
şcoală şi comunitate.
Lipsa de comunicare între membrii unei comunităţi, reprezintă una din problemele de actualitate.
De aceea este nevoie de o colaborare strânsă între partenerii educativi ai unei comunităţi (primărie,
bibliotecile orăşeneşti şi comunale, muzee, Biserică etc.), pentru a aborda educaţia valorică din
perspectiva afectivităţii, a cunoaşterii, a reglării trebuinţelor, valorilor şi motivaţiei care stau la baza
unei convieţuiri democratice şi integrării în comunitate.

În devenirea personalităţii elevului, comunicarea permanentă, colaborarea şi cooperarea

factorilor educaţionali reprezintă o prioritate, materializându-se în avantaje oferite de instituţii în
formarea sa, în spiritul valorii societăţii în care trăieşte.

„Societatea este un parteneriat între toate ştiinţele; între toate artele; un parteneriat al oricărei
virtuţi şi pentru orice fel de perfecţiune. Şi pentru că scopurile unui astfel de parteneriat nu pot fi
obţinute în câteva generaţii, el devine un parteneriat nu numai între cei în viaţă, ci şi între cei care
au murit şi cei care se vor naşte.” (Edmond Burke)

12
 Întocmit,
Director prof. Filip Gyöngyi - Ana

Bibliografie:
1. Agabrian, Mircea; Millea, Vlad (2005), Parteneriate școală-familie-comunitate,Editura Institutul
European,Iași.
2. Popeangă, Vasile (1970), Școala și comunitatea socială, E.D.P., București.
3. Agabrian, Mircea (2006), Școala, familia, comunitatea, Editura Institutul European, Iași.
4. Rădulescu, Eleonora; Țârcă, Anca (2000), Școala și comunitatea. Ghid pentru profesori,Editura
Humanitas Educaţional, București.
4. Edmund Burke, 12 ianuarie 1729, Dublin, Irlanda.
5. www.didactic.ro
6. Dragomir, Mariana,(2007), Directorul din învăţământul preuniversitar, Editura Eurodidact.

13