Sunteți pe pagina 1din 6

Modalitati de finantare a unei afaceri

Continuand seria articolelor dedicate IMM-urilor si noilor intreprinzatori, voi prezenta in cele
ce urmeaza posibilitatile de finantare ale unei afaceri.
Sursele de finantare care trebuie avute in vedere sunt:
1.Capitalul propriu
2.Creditul bancar
3.Finantarile obtinute prin programe de promovare a IMM-urilor
4.Fondurile de capital de risc
5.Leasingul
6.Creditele de la furnizori si de la clienti
7.Creditele pe efecte de comert (factoringul si scontarea)
Pentru a avea o imagine mai clara si pentru a intelege ce varianta de finantare vi se potriveste
cel mai bine, le voi trata punctual pe cele enumerate mai sus.

Capitalul propriu include resursele proprii atrase de la parteneri privati, altii decat
societatile financiare. Capitalul propriu reprezinta, de fapt, aportul asociatului/asociatilor la
afacere.

Pentru firmele nou infiintate bancile acorda ceva mai greu finantare, deoarece nu au
documente financiare pe baza carora sa faca analiza, iar decizia de finantare trebuie luata
exclusiv pe baza potentialului de reusita a firmei si a garantiilor prezentate de catre
intreprinzator.
Cu toate acestea, exista si banci care ofera finantare pe baza unor planuri de afaceri bine puse
la punct si in limita unor plafoane prestabilite. Pentru a avea o sansa la obtinerea unui credit,
intreprinzatorul trebuie sa prezinte institutiei financiare toate documentele solicitate, sa aiba
garantii pe care sa le poata oferi in schimbul obtinerii creditului si sa nu supradimensioneze
creditul in comparatie cu nevoile afacerii sau cu posibilitatile de rambursare ale firmei.
In ceea ce priveste garantiile pe care intreprinzatorul trebuie sa le ofere, acestea pot fi
imobile, echipamente, autoturisme pe care intreprinzatorul le are in proprietate si pe care e
dispus sa le ipotecheze in favoarea bancii.
In cazul in care IMM-ul care doreste sa contracteze creditul nu are garantiile necesare, poate
apela la institutii specializate, precum fondurile de garantare de credite. Aceste fonduri
garanteaza prin scrisori de garantie firmele care doresc sa obtina un credit rambursabil.
In Romania, in momentul de fata, exista trei fonduri de garantare, respectiv:
- Fondul National de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri
- Fondul Roman de Garantare a Creditului
- Fondul de Garantare a Creditului Rural

Solutii de finantare pentru IMM-uri, dupa cum se poate constata mai sus, sunt multiple.
Esential este ca fiecare intreprinzator sa fie realist in dimensionarea nevoilor si a capacitatilor
sale de rambursare, sa se documenteze temeinic inainte de a lua o decizie de creditare si sa
aleaga cea mai buna varianta, in raport cu nevoile afacerii sale.
Cunoscuta fiind aversiunea la risc a bancilor pentru societatile nou infiintate, s-au dezvoltat
programe de finantare care se adreseaza exact firmelor nou infiintate.
Pentru aceste tipuri de programe exista un set de documente prestabilite care trebuie
intocmite (ex: plan de afaceri). Documentele astfel intocmite intra in competitie cu
documentele altor intreprinderi nou infiintate si cele mai bune proiecte primesc finantarea
(suma maxima finantata si numarul maxim de proiecte admise sunt stabilite, in general, inca
de la inceputul programului).
Aceste tipuri de programe de finantare, destinate sprijinirii infiintarii IMM-urilor, pot fi si
rambursabile, dar si nerambursabile.
Finantarile rambursabile pot fi accesate cu dobanzi mai mici decat cele de pe piata, si sunt
oferite de catre banci care, in prealabil, sunt finantate din bani publici pentru acest scop.
Finantarile nerambursabile reprezinta ajutoare acordate IMM-urilor si pot proveni din doua
surse, respectiv:
- Bugetul de Stat
- Uniunea Europeana sau alte organizatii internationale
Un astfel de program de finantare nerambursabila pentru infiintarea IMM-urilor de catre
tineri este prezentat detaliat in articolul "Stimularea infiintarii IMM-urilor de catre tineri"

Prin fondurile de capital de risc, intreprinzatorul primeste, de fapt, un partener in afacere,


care aduce o suma importanta de bani ca aport la capitalul social. In general, fondul de capital
de risc doreste sa fie actionar minoritar si sa isi retraga participarea in aproximativ cinci ani.
Prin faptul ca doreste sa fie actionar minoritar, marele dezavantaj este ca intreprinzatorul
trebuie sa aduca in afacere un capital mai mare decat cel oferit de fond.
Oricum, fondurile de capital de risc sunt destintate in general companiilor mari care doresc
infuzie de capital pe o anumita perioada, nefiind destinat intocmai IMM-urilor. Cu toate
acestea, un fond de risc poate fi partener si cu o intreprindere nou infiintata.
Daca un intreprinzator reuseste sa convinga un fond de capital de risc in acest sens, atunci
intreprinderea respectiva va beneficia, printre altele, de trei avantaje esentiale:
- Primeste o infuzie importanta de capital pe o perioada lunga de timp, fara a fi nevoit sa
achite dobanzi
- Aportul de capital figureaza in contabilitatea firmei ca sursa proprie de finantare (aport de
capital social) si nu ca o datorie
- Odata cu banii, fondul de capital de risc aduce in firma nou infiintata si specialistii sai care
vor asista intreprinzatorul la managementul firmei.

Leasingul este o forma speciala de creditare pe termen mediu si lung. Diferentele detaliate
dintre leasing si credit sunt prezentate in articolul "Leasing vs. Credit"
In cadrul operatiunii de leasing, echipamentul necesar intreprinderii este cumparat de catre
societatea de leasing si inchiriat ulterior intreprinderii. La finalul contractului de leasing,
intreprinderea are optiunea de a cumpara echipamentul respectiv la un pret simbolic, stabilit
de la inceputul contractului, si numit, in practica, "valoare reziduala".

Acest tip de finantare se mai numeste si "credit real" si este disponibila, in general, numai
pe termen scurt, fiind si cea mai ieftina modalitate de creditare. De asemenea, acest tip de
creditare se face intre parteneri de afaceri care prezinta incredere unul in celalalt, iar sumele
finantate nu sunt foarte mari, dar sunt totusi suficiente pentru a optimiza fluxul de numerar al
unei firme pentru o perioada de timp.
Modalitatea efectiva de creditare in cazul acestor credite reale este una din urmatoarele doua:
- Un cumparator achizitioneaza un produs de la un furnizor, urmand sa achite efectiv
produsul intr-o anumita perioada de timp. In acea perioada de timp, cumparatorul utilizeaza
suma de bani pe care ar fi trebuit sa i-o dea furnizorului in interesul propriei firme
- Un cumparator achita unui furnizor o suma de bani pentru un bun ce urmeaza a fi livrat la
o data ulterioara. In aceasta perioada, furnizorul poate utiliza banii clientului in interesul
propriei firme.

Factoringul reprezinta o forma de creditare pe termen scurt acordata de banci comerciale


prin compensarea creditului furnizor. Creditul se garanteaza cu o factura inainte de scadenta.
Factura apare dintr-un contract de vanzare-cumparare intre un furnizor si un cumparator.
In cazul in care exista o factura achitabila la scadenta, dar necesitatea de bani apare inainte de
scadenta, atunci factura va fi achitata de catre banca la un pret mai mic decat cel inscris pe
factura, urmand ca banca sa incaseze pretul total. Din diferenta intre pretul platit de banca si
cel incasat de ea la data scadentei facturii, banca isi acopera cheltuielile si obtine profitul.
Astfel, banca va cumpara, de fapt, factura la un pret mai mic.
Scontarea reprezinta tot o forma de creditare pe termen scurt, dar acordata de bancile
comerciale prin achitarea inainte de scadenta a unor efecte comerciale (bilete la ordin, etc).
Pentru a intelege sistemul in care functioneaza scontarea, voi da un exemplu:
Un platitor depune bani la o banca comerciala si emite un cec (efect comercial) catre un
furnizor, urmand ca furnizorul sa isi recupereze banii de la banca comerciala, la scadenta,
prin prezentarea cecului. In cazul in care furnizorul are nevoie de bani inainte de scadenta, el
poate sconta efectul comercial respectiv la o banca comerciala, urmand ca banca sa ii dea o
suma de bani mai mica decat cea inscrisa pe cec si sa recupereze la scadenta banii de la banca
comerciala intiala, sau sa resconteze efectul comercial inainte de scadenta la alta banca sau
chiar la Banca Nationala.
Scontarea, rescontarea si factoringul se fac din ratiuni financiare, pe principiul : un leu pe
care il avem azi valoreaza mai mult in valoare actula decat cinci lei peste doi ani, chiar daca
nu sunt erodati de inflatie.

Patiserie
Descrierea generala a pietei
Piata produselor de patiserie inregistreaza o crestere constanta, atat cantitativ cat si valoric.
Aceasta afacere este considerata una dintre cele mai putin costisitoare ramuri din sectorul
alimentatiei, beneficiind in acelasi timp de o cerere in progres, determinata in primul rand de
faptul ca produsele oferite sunt ieftine si deci accesibile tuturor categoriilor de consumatori.

Oferta inregistreaza o certa diversificare, in mare parte datorita modificarilor aparute in


comportamentul consumatorilor, care au devenit mai atenti cu ceea ce mananca si care au
gusturi mai sofisticate si variate.

Din acest punct de vedere, producatorii s-au adaptat cerintelor pietii astfel ca se poate observa
in ultimul timp preocuparea permanenta pentru calitate si igiena, care a condus la importante
schimbari in structura liniilor de patiserie. Unele dintre acestea sunt complet noi, altele s-au
modificat permanent de-a lungul timpului. Procentul celor care opereaza cu utilaje vechi si
uzate moral este in scadere, dar inca mai exista.

Clientii
Cand vorbim despre clientela unitatilor de acest tip, probabil cea mai importanta componenta
este cea geografica. In marile orase, in fiecare zona (cartier) exista asemenea patiserii, dar
rareori ele dobandesc un renume in afara perimetrului respectiv. Asadar “lupta” se da in
principal pentru segmentul de clienti care isi au domiciliul ori locul de munca/scoala in zona
respectiva sau care pur si simplu circula prin zona in mod frecvent.

Din acest motiv, locatia aleasa este determinanta pentru succesul unei astfel de afaceri.

Desi se adreseaza unei baze de clienti destul de numeroase si de eterogene, principalii


consumatori ai produselor de patiserie raman elevii si studentii.

Un aspect deosebit de important il reprezinta castigarea increderii consumatorilor, care dau o


atentie din ce in ce mai mare, nu doar aspectelor care tin de gust si de varietatea produselor
oferite, dar si de igiena aparenta, felul in care se prezinta persoanele care vand produsele, etc.

Pentru a putea face o analiza cat mai elocveta referitoare la piata si clientii pe care ii veti
deservi, este necesar sa va faceti un plan de afacere.

Concurenta
Dupa cum deja am precizat, patiseriile sunt repartizate relativ uniform in teritoriu. Din
moment ce amplasarea geografica are o importanta determinanta, pentru a castiga clientii
unor firme concurente din alte zone trebuie atinsa o calitate a produselor care sa justifice
distanta mai mare care ar trebui parcursa pentru cumpararea lor. Altfel, concurenta se
limiteaza la firmele localizate in imediata vecinatate, vizand un segment de consumatori
relativ constant.

In general preturile produselor de patiserie sunt identice sau oricum foarte asemanatoare, iar o
strategie bazate pe preturi foarte mici nu garanteaza succesul, pentru ca consumatorii au
tendinta de a le percepe ca fiind de o calitate mai slaba.

Pentru inceput ati putea face o analiza a concurentilor dumneavoastra directi mergand si
cumparand produsele pe care le comercializeaza acestia, vazand preturile practicate de ei, etc.

Pentru a face o mai buna analiza a concurentei utilizati templateurile: Matricea de analiza
comparativa a concurentilor si Analiza competitivitatii.

O analiza mai detaliata a concurentei dumneavoastra directe si indirecte o veti face in planul
de afacere.

Promovarea
Data fiind dimensiunea relativ mica a unei astfel de afaceri (cel putin in faza de inceput) cea
mai potrivita modalitate de promovare este prin intermediul propriilor produse.

Numele ales pentru magazin trebuie sa fie inspirat si sa produca o emotie/un sentiment in
randul consumatorilor. Cu totii am auzit cel putin o data de “Gogoasa infuriata”. Se poate
opta pentru ambalaje personalizate: hartia de invelit produsele, ata pe care se pun covrigii
poate avea prins un pliant mic, pungi de hartie pentru comenzi mai mari, etc.

De asemenea tot pentru promovarea cat mai buna a produselor se poate face catering pentru
diferite petreceri, intalniri, etc., la care platourile sa fie personalizare cu logo-ul firmei. In asa
fel, cat mai multa lume va auzi de produsele dumneavoastra si le va recomanda si altora.
Se mai poate face si un website/blog cu retete de patiserie prin care sa se promoveze si
produsele patiseriei.

Cel mai important aspect vizeaza fidelizarea clientilor. Atitudinea dumneavoastra si a


angajatilor dumneavoastra vor fi cele care va vor diferentia si vor duce la atragerea cator mai
multi client. O scurta conversatie prietenoasa, un zambet, un mic cadou gratuit, Un
“Multumesc si va mai asteptam pe la noi!”, sunt elemente care fac diferenta intre un client
care cumpara o data si unul care se va intoarce, eventual cu alti doi clienti.

Ce trebuie retinut, este ca pentru o astfel de afacere, cei mai buni promotori sunt clientii
multumiti.

Costurile de inceput
Costurile de inceput ar presupune, pe langa autorizatii si cheltuieli ocazionate de
cumpararea/inchirierea spatiului, achizitionarea echipamentelor necesare productiei. Pretul
unui cuptor electric de patiserie nou – cu anexe – se apropie de 10.000 Euro (desi se poate
opta, in functie de interes, pentru cel mai simplu model, cotat in jur de 1.500 Euro); un
malaxor cu cuva de 40 litri costa in jur de 3.500 Euro (desi preturile incep de la 1.000 Euro);
echipamentele frigorifice si cele de aer conditionat ajung impreuna la circa 2.500 Euro. De
asemenea, mobilierul de lucru si de expunere poate fi achizitionat cu 1.500 Euro, iar lucrarile
de amenajari interioare pot costa 3.000 Euro. Mai sunt necesare si alte mijloace de productie,
cum ar fi de exemplu: masina pentru turat aluatul, mixer planetar sau dospitor, ale caror
preturi variaza si ele in functie de caracteristici tehnice, marca sau vechime.

Prin urmare, achizitionarea unei linii complete de patiserie si a echipamentelor anexe poate
costa mai putin de 10.000 Euro, dupa cum la fel de bine poate depasi 50.000 Euro (daca se
opteaza pentru echipamente moderne, noi).

Pentru o mai buna centralizare a acestor costuri, utilizati template-ul Costuri Start-up.

Pentru a putea face o comparatie cat mai corecta intre furnizori utilizati Matricea de analiza
comparativa a furnizorilor.

In varianta cumpararii unor mijloace de productie mai ieftine, de la producatori mai putin
cunoscuti, sau chiar “second-hand”, trebuie tinut cont de influenta negativa asupra calitatii.

Pentru a avea o evidenta cat mai buna a incasarilor si platilor, utilizati template-ul Fluxul de
numerar.

Pregatire si calificare
Este preferabil ca personalul care lucreaza in bucatarie sa aiba o calificare si o oarecare
experienta in domeniu, pentru a va garanta livrarea unor produse de calitate. Este necesar ca
cel putin una dintre persoanele implicate in proces sa fi absolvit o institutie /un curs de stiinta
alimentatiei.

Exista numeroase cursuri de cofetar-patiser, organizate de diverse institutii, care ofera la


final, de obicei pe baza unui examen, certificate de calificare recunoascute la nivel national.
In functie de ritmul de desfasurare si de volumul de informatii oferit, aceste cursuri dureaza
intre 2 si 7 luni si costa intre 100 si 300 Euro.
Cadrul legal
Codurile CAEN aferente activitatilor de patiserie sunt:
1071- Fabricarea painii; fabricarea prajiturilor si a produselor proaspete de patiserie
1072- Fabricarea biscuitilor si piscoturilor; fabricarea prajiturilor si a produselor conservate
de patiserie
4724- Comert cu amanuntul al painii, produselor de patiserie si produselor zaharoase, in
magazine specializate

Pentru deschiderea unui laborator de patiserie sunt necesare o serie de autorizatii, dintre care
foarte importante sunt normele sanitare de calitate si conformitate a produsului.

Desfasurarea tuturor activitatilor trebuie sa se desfasoare conform conditiilor specificate de


urmatoarele acte normative:
• Ordinul Ministerului Sanatatii nr. 975/16.12.1998 privind aprobarea normelor igienico-
sanitare pentru alimente;
• Ordinul Ministerului Sanatatii nr. 976/16.12.1998 privind productia, prelucrarea,
depozitarea, pastrarea, transportul si desfacerea alimentelor;
• Hotararea nr. 1198 din 24 octombrie 2002 privind aprobarea Normelor de igiena a
produselor alimentare;
• Regulament din 25 iunie 1999 al Ministerului Agriculturii si Alimentatiei cu privire la
acordarea licentelor de fabricatie agentilor economici care desfasoara activitati in domeniul
productiei de produse alimentare;
• Metodologia din 14 iunie 2001 a Ministerului de Interne privind elaborarea scenariilor de
siguranta la foc, publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 570 din 12 septembrie 2001.

Pentru amplasarea, constructia si amenajarea spatiilor trebuie obtinut avizul sanitar al


directiilor de sanatate publica judetene sau a Municipiului Bucuresti, al agentiilor de protectie
a mediului si a directiei de urbanism si amenajarea teritoriului din Bucuresti sau din judete,
dupa caz.

Pentru infiintarea societatii trebuie obtinute urmatoarele autorizatii:


• autorizatia de functionare din punct de vedere sanitar-veterinar;
• autorizatia sanitara de functionare;
• autorizatia de mediu;
• autorizatia de functionare din punct de vedere al protectiei muncii;
• autorizatia de functionare din punct de vedere al prevenirii si stingerii incendiilor.

In plus, este necesara licenta de fabricatie pentru produsele care urmeaza a fi servite (se
obtine de la Directia Generala resurse si politici agroalimentare din cadrul Ministerului
Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor, Directiile Generale pentru agricultura si industrie
alimentara judetene, respectiv a Municipiului Bucuresti, in a caror raza teritoriala se afla
unitatea).