STRATEGIE TEMATICĂ PENTRU PROTECŢIA SOLURILOR

Comisia propune un cadru şi obiective comune pentru prevenirea

degradării solurilor, pentru păstrarea funcţiilor acestora şi refacerea
solurilor degradate. Propunerea, precum şi strategia din care face parte,
prevăd în special identificarea zonelor cu risc şi a siturilor poluate, precum
şi refacerea solurilor degradate.
PROPUNERE
Communication from the Commission to the Council, the European
Parliament, the European Economic and Social Committee and the
Committee of the Regions - Thematic Strategy for Soil Protection
[COM(2006) 231 final – Not published in the Official Journal] (Comunicare
a Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic şi
Social şi Comitetul Regiunilor – Strategia tematică pentru protecţia solurilor
[COM(2006) 231 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial]).
Propunere de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului din
22 septembrie 2006 de definire a unui cadru pentru protecţia solurilor şi de
modificare a Directivei 2004/35/CE.
SINTEZĂ
Strategia tematică a Uniunii Europene (UE) pentru protecţia solurilor
propune măsuri destinate protecţiei solurilor şi menţinerii capacităţii
solurilor de a-şi îndeplini funcţiile * ecologice, economice, sociale şi
culturale.
Propunerea de directivă constituie un element major al strategiei,
care va permite statelor membre să adopte măsuri adaptate realităţilor
locale. Ea prevede măsuri pentru identificarea problemelor, pentru
prevenirea degradării solurilor şi refacerea solurilor poluate sau degradate.

1
 Strategia include stabilirea unui cadru legislativ care să permită
protejarea şi utilizarea durabilă a solurilor, integrarea protecţiei solurilor în
politicile naţionale şi comunitare, întărirea bazei de cunoştinţe şi
intensificarea sensibilizării publicului.
Prevenirea riscurilor, atenuarea şi refacerea
Una dintre măsurile incluse în propunerea de directivă prevede că
statele membre sunt obligate să identifice zonele în care există un risc de
eroziune, de scădere a conţinutului de materii organice, de tasare, de
salinizare sau de alunecare de teren sau în care unul dintre aceste procese
de degradare s-a realizat. Acest lucru se va face pe baza criteriilor definite
în propunere.
Statele membre trebuie apoi să fixeze obiective şi să adopte
programe de măsuri adecvate pentru a reduce riscurile sus-menţionate şi a
combate consecinţele acestora. De asemenea, ele trebuie să prevadă
măsuri care să permită limitarea impermeabilizării solurilor, mai ales prin
reabilitarea siturilor dezafectate sau, atunci când impermeabilizarea este
necesară, pentru a atenua efectele acesteia.
Contaminarea solurilor
Propunerea de directivă prevede în plus că statele membre trebuie
să ia măsuri adecvate pentru a evita contaminarea solurilor cu substanţe
periculoase.
Statele membre trebuie să întocmească un inventar al siturilor
poluate de asemenea substanţe, atunci când concentraţia substanţelor
creează un risc important pentru sănătatea umană sau pentru mediu,
precum şi al siturilor pe care s-au derulat anumite activităţi umane
(depozite de deşeuri, aeroporturi, situri militare, activităţi reglementate de

2
directiva IPPC etc.). Propunerea cuprinde o listă a acestor activităţi
potenţial poluante.
În momentul vânzării unui asemenea sit, proprietarul sau
cumpărătorul potenţial trebuie să prezinte autorităţii naţionale competente
şi celeilalte părţi la tranzacţie un raport privind starea solului. Raportul este
întocmit de un organism recunoscut sau de o persoană autorizată de statul
membru.
Toptodată, statele membre trebuie apoi să înceapă decontaminarea
siturilor poluate, în baza unei strategii naţionale care să stabilească
priorităţile. În cazul în care persoana responsabilă nu poate suporta costul
decontaminării sitului, statul membru în cauză trebuie să prevadă o
finanţare adecvată pentru refacerea sitului.
Sensibilizarea publicului şi schimbul de informaţii
Propunerea de directivă prevede, de altfel, că statele membre trebuie
să sensibilizeze publicul cu privire la importanţa protecţiei solurilor şi să
garanteze posibilitatea acestuia de a participa la elaborarea, la modificarea
şi la reexaminarea programelor de măsuri referitoare la zonele cu risc şi a
strategiilor naţionale de remediere.
Statele membre trebuie să comunice Comisiei o serie de informaţii,
mai ales lista zonelor cu risc, programele de măsuri şi strategiile naţionale
de decontaminare.
În plus, Comisia prevede instituirea unei platforme pentru schimbul
de informaţii între statele membre şi părţile interesate privind identificarea
zonelor cu risc şi metodele de evaluare a riscurilor.
Integrarea cerinţelor legate de soluri în politici sectoriale
Statele membre şi instituţiile comunitare trebuie să integreze
preocupările legate de soluri în politicile sectoriale care ar putea avea un

3
impact semnificativ asupra solurilor, în special agricultura, dezvoltarea
regională, transporturile şi cercetarea.
Comisia prevede, în special, revizuirea legislaţiei în vigoare, în
special directiva privind nămolurile de epurare şi directiva privind
prevenirea şi controlul integrat al poluării. Comisia va evalua şi sinergiile
posibile între prezenta strategie şi directiva-cadru privind apa, precum şi cu
strategia tematică pentru mediul marin.
Cercetare
Comisia subliniază importanţa continuării cercetărilor pentru a
acoperi lacunele în cunoaşterea solurilor şi pentru a întări baza politicilor,
mai ales în ceea ce priveşte diversitatea biologică a solurilor.
Al şaptelea program-cadru pentru cercetare şi dezvoltare
tehnologică (2007-2013) cuprinde un capitol referitor la sprijinul pentru
acţiunile de cercetare privind protecţia şi funcţiile solurilor.
Necesitatea protejării solurilor
Solul este în general definit ca stratul superior al scoarţei terestre.
Este un sistem foarte dinamic, care îndeplineşte numeroase funcţii * şi
joacă un rol crucial pentru activitatea umană şi pentru supravieţuirea
ecosistemelor. Procesele care permit formarea şi regenerarea solului sunt
extrem de lente, iar din acest motiv solul este considerat o sursă
neregenerabilă.
Principalele procese de degradare la care sunt expuse solurile în UE
sunt eroziunea, scăderea conţinutului de materii organice, contaminarea,
salinizarea, tasarea, declinul biodiversităţii, impermeabilizarea, precum şi
inundaţiile şi alunecările de teren.
Degradarea solului reprezintă o problemă gravă în Europa. Ea este
provocată sau agravată de activităţi umane, cum ar fi practicile agricole şi

4
silvice necorespunzătoare, activităţile industriale, turismul, expansiunea
urbană şi industrială, precum şi amenajarea teritoriului.
Printre consecinţele sale se numără pierderea fertilităţii solurilor, a
carbonului şi a biodiversităţii, scăderea capacităţii de reţinere a apei,
perturbarea ciclului gazelor şi al elementelor nutritive şi reducerea
degradării agenţilor de contaminare. Astfel, degradarea solurilor are o
influenţă directă asupra calităţii apei şi a aerului, asupra biodiversităţii şi a
schimbărilor climatice. De asemenea, ea poate să afecteze sănătatea
populaţiei şi să ameninţe securitatea produselor alimentare şi a furajelor.
Analiza de impact, efectuată conform orientărilor Comisiei şi pe baza
datelor disponibile, arată că degradarea solurilor ar putea costa aprox.
38 de miliarde de euro pe an.
Context
Până în prezent, solurile nu au făcut obiectul unor măsuri de protecţie
specifice la nivel comunitar. Protecţia solurilor se regăseşte în dispoziţii
diverse, legate fie de protecţia mediului, fie de alte domenii politice, precum
agricultura sau dezvoltarea rurală. Totuşi, aceste dispoziţii nu permit
asigurarea unei protecţii suficiente a solurilor, din cauza diversităţii
obiectivelor şi a domeniilor lor de aplicare.
Este necesară o acţiune coordonată la nivel european, având în
vedere influenţa stării solurilor asupra altor aspecte legate de mediu sau de
securitatea alimentară şi reglementate la nivel comunitar, riscurile de
denaturare a pieţei interne legate de refacerea siturilor poluate, impactul
transfrontalier eventual şi dimensiunea internaţională a acestei probleme.
Prezenta strategie este una dintre cele şapte strategii tematice
prevăzute de cel de al şaselea program de acţiune pentru mediu

5
adoptat în 2002. Ea se bazează pe un studiu aprofundat şi pe o vastă
consultare a publicului şi a părţilor interesate.

Bibliografie

http://europa.eu/legislation_summaries/agriculture/environment/l28181_ro.ht
m