Fără unul

Soare palid, spirt în sticlă,

miros de blană de pisică
încălcită, nespălată,
mișcă agale a sa coadă.
de nevoie, mă trezește,
în tigaie solzi de pește.
frigiderul - bej și gol,
am rămas c-un singur ou.
nu-l prăjesc, nu am ulei,
nu am nici unt, nici gaz nu e,
fără lumină, doar un ou.
am fost un leu, acum sunt bou-
unic, mândru și flămând,
pisica toarce, iar eu plâng...
din când în când, da’ în mod normal,
când burta-i plină, cânt.

din multitudinea de cuvinte

Din multitudinea de cuvinte aleatoriu combinate,
aranjate într-o logică ori simpatică continuitate,
Tu ai ales să-mi vorbești despre străine morți și păcate,
și experiențele neplăcute din pretinsul purgatoriu,
și aștepți de la mine să-mbrac haine de doliu,
și-mi bagi pe gât lugubra neagră culoare
ce se așterne pe Pământul tău când Soarele dispare
însoțit de lumina ce bucură la polul opus milioane
sau chiar miliarde de suflete cu drepturi egale cu ale tale,
ceea ce-i corect și-n lumea ce-o-mpărțim e firesc,
căci rotund e Pâmântul. Adevăr, Adevăr îți șoptesc
și nu mă pot impune nopți să îți bocesc,
de vreme ce aș putea să dorm
visând frumos în al meu somn.

Corul Geobbeliștilor

Nu e greu a fi un geniu
Când nici tu nu știi ce scrii
Aranjând, aleatoriu,
Delirări și nerozii.
Hrânind, din milă, peștișorii
Din cărnosul tău cârlig,
Îi lași, mai-ntâi, cu buza spartă,
Apoi îi pui pe farfurii.

Bizuind tot pe emoții,

Îți încerci al tău noroc,
Amăgind atât de-adesea,
Tu mai vrei să fii proroc!?
Nu contează frumusețea
Când sub umbra ta se ascunde
Monstrul trist, bolnav și singur
Ce-a îndurat atâtea glume.

Multe pagube provoacă

Ale tale mici intenții,
Cu nisip și apă chioară
Împletiți sunt epoleții
De pe-ai tăi bicisnici umeri,
Cu steluțe mici din plastic,
Ce, din oră în oră, numeri
Și aștepți să se-nmulțească.

Aruncând doar pe jumate

Vorba plină de venin,
Prin figuri de stil justifici
Că ce-i gol, de fapt, îi plin.
Nu uita că-n lumea noastră,
Cei flămânzi o duc cam prost,
Fie aceștia vor doar pâine...
Sau mai mult, deși au tot.