Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
S-a refugiat astfel în matematică şi fizică şi apoi s-a încorporat în cluburile universităţii unde
a început să-şi facă prieteni. Acesta a fost primul moment cheie care a dus-o mai târziu spre
convertire. „Pentru prima dată în viaţa mea i-am cunoscut pe creştini. Nu erau ca şi
raţionaliştii: erau bucuroşi, fericiţi şi inteligenţi”, povesteşte Sarah ce îşi aminteşte de
asemenea impactul ce l-a simţit când a descoperit că anumiţi profesori ai săi pe care îi admira,
erau creştini. „Exemplul acestora a început să aibă influenţă asupra mea şi am început să fiu
mai puţin ostilă faţă de creştinism”.
Dumnezeu şi Big Bang-ul
Mai târziu a primit o bursă de investigaţii la Universitatea din California, integrându-se într-
un grup ce studiau fenomenul Big Bang. Studiind naşterea Universului, a făcut-o să-şi pună
întrebări şi „am început să simt o ordine ce stă la baza Universului. Fără să ştiu, s-a trezit în
mine acel sentiment pe care l-am citit apoi în Psalmul 19, unde spune: „Cerurile spun slava
lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui”.(Psalmi 19:1).
Această întâmplare i-a deschis o rană în concepţia ei despre lume şi în inima ei. „Mi-am dat
seama că aceste concepţii despre Dumnezeu şi despre religie, din punct de vedere filosofic,
nu erau atât de banale cum am gândit eu”. În ultimul an de universitate l-a cunoscut pe un alt
student, un finlandez care la fel ca şi ea a crescut într-un ambient ateu. Dar, total diferit de ea,
el deja îl întâlnise pe Isus şi se convertise. Acel tânăr este acum soţul ei. „Cu toate că eu nu
eram religioasă, m-am simţit mângăiată să mă căsătoresc cu un bărbat creştin”, a afirmat
Sarah în mărturia ei.
Penultima oprire în drumul ei înspre credinţă a fost citirea cărţii The Science of God: The
Convergence of Scientific and Biblical Wisdom, de Gerald Schroeder, fizician şi teolog.
„Eram intrigată de titlu dar ceva m-a împins să o citesc, probabil nostalgia unei cunoaşteri
mai profunde a lui Dumnezeu. Tot ceea ce ştiu este că după ce am citit cartea, viaţa mea s-a
schimbat pentru totdeauna”, afirmă Sarah.
Criza decisivă
Cu toate acestea, punctul de inflexiune şi ultima oprire din acest drum, a fost cea mai
dureroasă. Ea s-a îmbolnăvit de cancer şi soţul ei de asemenea s-a îmbolnăvit de o altă boală
gravă, chair dacă cu timpul, amândoi au fost vindecaţi. La aceste lucruri s-a adăugat moartea
copilaşului lor, Ellinor, la vârsta de şase luni. Povesteşte Sarah că „moartea lui Ellinor a fost
pierderea cea mai devastatoare din viaţa mea. M-a dus la disperare până ce am avut o
viziune clară cu copilul nostru în braţele drăgăstoase ale Părintelui Ceresc şi doar atunci mi-
am găsit pacea”.
A găsit astfel pacea şi credinţa în acest Tată. „După toate aceste încercări eu şi soţul meu
eram mai uniţi şi mai aproape de Dumnezeu. Credinţa mea era reală”, spune mulţumită
această investigatoare care acum, de acolo de la universitate, încearcă să dea răspunsuri la
profundele întrebări interioare şi la căutările atâtor tineri pe care şi ea le-a avut şi la care nu
găsea răspunsuri.
„Mi-am dat seama că atracţia pe care întotdeauna am avut-o înspre spaţiu nu era alceva
decât o dorinţă intensă de conexiune cu Dumnezeu. Niciodată nu voi uita pe un student care
la puţin timp după ce m-am convertit s-a apropiat de mine şi m-a întrebat dacă este posibil să
fii şi om de ştiinţă şi să crezi în Dumnezeu. I-am răspuns că da, bineînţeles. L-a văzut evident
uşurat şi mi-a răspuns că un alt profesor îi răspunse-se înainte într-o manieră destul de
negativă”.
Din această cauză acum povesteşte în cele patru vânturi experienţa ei personală, că Dumnezeu
există şi că se implică în viaţa oamenilor la fel cum se implică în toată opera Lui creatoare.
pe http://sixdayscience.com/2015/05/11/my-testimony/