Profet al timpului său

Radu CIOBANU

Timpul scriitorului

După ce au citit-o, unii au spus: "Gata, e timpul să plecăm din ţara asta". Alţii au spus: "Aşa ceva nu
trebuie să se repete. }ara aceasta trebuie reformată".

Cei din a treia categorie au decis: "Aici e oribil şi periculos de trăit. Vom sta pitiţi şi vom aştepta
vremuri mai bune".

Chiar dacă nu la fel de dramatic, oamenii din afara graniţelor Rusiei au suferit şi ei un şoc puternic:
lovitura dată convingerilor idealiste de sorginte socialistă a fost dură.

Chiar dacă nu la fel de dramatic, oamenii din afara graniţelor Rusiei au suferit şi ei un şoc puternic:
lovitura dată convingerilor idealiste de sorginte socialistă a fost dură.

Adică, citind Arhipelagul Gulag, oamenii şi-au schimat viaţa, dacă avem în vedere şi faptul că după
Hitler şi Stalin toate ideologiile au început să pârâie pe la cusături. Şi, deodată, apare CARTEA. Era un
triumf al literaturii, fără egal în toată istoria literelor mondiale.

Aleksandr Soljeniţîn este, înainte de toate, (lucrul acesta se uită adesea din cauza rolului lui social)
scriitor. Un mare prozator rus.

Mai mult, e cert că a ajuns la rolul lui de publicist-profet tocmai prin căutările sale literare. Se uită că
Soljeniţîn a încercat, vreme îndelungată, multe genuri şi stiluri. E suficient să reciteşti scrierile lui
timpurii: O zi din viaţa lui Ivan Denisovici, Zahar-Kalita, O întâmplare în gara Krecetovka, Gospodăria
Matrionei, În folosul cauzei, ca să vezi ce stiluri şi maniere diferite a abordat. Abia atunci când
Soljeniţîn a găsit stilul arhaic şi l-a considerat potrivit pentru sine, a ajuns el la rolul său de profet
aproape biblic. Aşa, şi în nici un caz invers, s-au petrecut lucrurile.

E clar cum a fost el perceput iniţial - ca un adevăr pe fondul minciunii. Acuma însă, a început o altă
viaţă şi, vai, Soljeniţîn a început să fie folosit în interesul statului. Anul trecut, la decernarea Premiului
de Stat, printre meritele autorului, Arhipelagul Gulag nici măcar n-a fost pomenit. Iar dacă
anterioarele lui consideraţii despre revoluţia din februarie 1917 s-au editat în milioane de exemplare
a fost pentru a se sublinia importanţa unei mâini forte în conducerea statului. Asemenea gesturi sunt
incorecte şi - nu neapărat din punct de vedere social-politic - stilistic abuzive, fiindcă Soljeniţîn nu e
un instrument. În măreţia sa, el îi este egal Rusiei.Faptul că a devenit o imagine, mai degrabă un
portret decât un autor real, e trist. Trist nu pentru el, ci pentru Rusia, care nu vrea nici să-şi înţeleagă
prezentul, nici să se căiască pentru trecut. Iar cât priveşte timpul lui ca scriitor, timpul prozatorului
Soljeniţîn, acesta va veni, se va întoarce. În literatură, măestria nu dispare cu anii, ci sporeşte în
strălucire. Ca acest final al faimoasei nuvele O zi din viaţa lui Ivan Denisovici: "Asemenea zile au fost
în perioada lui de detenţie, de la prima până la ultima, trei mii şase sute cincizeci şi trei. Din cauza
anilor bisecţi, i s-au adăugat încă trei".

Vezi și https://revista22.ro/4751/.html