Student:

Specializare:

An:

PROIECT MARKETING INTERNAȚIONAL –RAPORT DE ȚARĂ:

CROAȚIA

Prezentarea generală a Croației

Croația (în croată Hrvatska), oficial Republica Croația (în croată Republika Hrvatska)
este o republică parlamentară unitară și democratică din Europa, care se situează la răscrucea
dintre Europa Centrală, Balcani, și Mediterana.

Zagreb este capitala și cel mai mare oraș al țării. Țara este împărțită în 20 de cantoane și
orașul Zagreb. Croația acoperă 56.594 km² și are o climă diversă, predominant temperat
continentală și mediteraneană. Coasta croată a Adriaticii are peste o mie de insule. Populația țării
este de 4,29 milioane de locuitori, majoritatea croați și romano-catolici.
Limbi oficiale: Croata

Sistem politic: Republica

Presedinte: Kolinda Grabar-Kitarović

Prim Ministru: Andrej Plenković

Populație: 4 800 000;

Densitate : 75,9 loc/km²

Capitala: Zagreb, 950 000 locuitori

Moneda: Kuna

▶ Ape teritoriale: 31 067 km

▶ Insule: 1185, din care 66 locuite, cele mai mari fiind Krk si Cres.

▶ Drapelul Croației e format din trei benzi orizontale de dimensiuni

egale în culorile pan-slave roșu, alb și albastru.

▶ Principalele mărfuri exportate: Echipamente de transport,

utilaje, textile, produse chimice, produse alimentare

şi combustibili

▶ Principalele mărfuri importate: Utilaje, echipamente

electrice şi de transport, produse chimice, combustibili

şi lubrifianţi, produse alimentare

▶ Principalele aeroporturi: Zagreb, Split, Dubrovnik,

Pula, Rijeka.
 Clima

Conform datelor de clasificare climatică Köppen, o mare parte din Croația are o climă
continentală moderat caldă și ploioasă. Temperatura medie lunară ajunge undeva între -3 °C (în
luna ianuarie) și 18 °C (în luna iulie). Printre cele mai reci regiuni ale țării se numără Lika și
Gorski Kotar, unde se poate găsi zăpadă la altitudini de peste 1.200 m. Regiunile calde ale țării
sunt Coasta Adriaticii și zona din interiorul continentului, ambele caracterizate de o climă
mediteraneană, temperaturile extreme fiind moderate de mare.

Împărțirea administrativă

De când a avut loc reînființarea cantoanele în 1992, Croația a fost împărțită în 20 de

cantoane și orașul Zagreb, capital Croației deținând autoritatea și statutul legal de oraș și canton
în același timp. Limitele cantoanelor s-au revizuit de câteva ori, ultima modificare având loc în
2006. Cantoanele se împart în 127 de orașe și 429 de comune.

Relații diplomatice

Croația întreține relații diplomatice cu 174 de țări. În anul 2009, Croația avea o rețea de
51 de ambasade, 24 de consulate și opt misiuni diplomatice permanente în străinătate. Mai mult,
există 52 de ambasade și 69 de consulate străine în Republica Croația pe lângă birourile
organizațiilor internaționale, cum ar fi Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare,
Organizația Internațională pentru Migrație, OSCE, Banca Mondială, Organizația Mondială a
Sănătății (OMS), Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie (ICTY), Programul
pentru Dezvoltare al Națiunilor Unite, Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați și
UNICEF.
 Prezentarea dezvoltării economice a Croației

Procesul privind integrarea Croaţiei în Uniunea Europeană a fost inițiat în același timp cu
procesul de stabilizare şi de asociere pentru ţările din Balcanii de Vest, proces ce a fost lansat în
2001. În 2003, Croația a depus cererea de aderare la UE, iar negocierile de aderare au fost
deschise în mod formal în 2005. Din cauza unor serii de aspect ce au trebuit evaluate, procesul a
fost suspendat o perioadă și încheiat abia în 2011.

Ulterior, tratatul între Croaţia şi cele 27 de state membre UE a fost semnat la 9 decembrie
2011. În perioada de până la aderare, Croația a primit statutul de observator active în cadrul
instituțiilor europene, astfel asigurându-se familiarizarea oficialilor croați în legătură cu metodele
de lucru ale instituțiilor din UE și reușind să se implice totodată în procesul decizional.

Croația a devenit membru al UE începând cu 1 iulie 2013, acesta semnificând sfârșitul

procesului inițiat în 2001 prin semnarea Acordului de Asociere și Stabilizare și cu depunerea
candidaturii pentru aderare realizată în 2003.

Înainte de criza financiară din perioada 2008-2009, economia Croației a înregistrat o rată
anuală a creșterii de 4-5%, generând o dublare a veniturilor, dar și un nivel ridical al
oportunităților sociale. Apoi, prelungirea crizei a afectat Croația, șomajul ajungând să depășească
14% în 2012, iar șomajul la nivel național în ceea ce privește generația tânără, rămâne și el
ridicat. Datorită aderării la UE, s-a putut vorbi de obținerea unei oportunități foarte mari privind
consolidarea competivității țării, mărind avantajul competitiv al acesteia, dar și al regiunilor sale,
benficiind în același timp de avantajele care vin odată cu extinderea pieței.

Principalele ramuri economice ale Croației

Sectorul industrial reprezintă peste 27% din PIB și este format cu predominație din
construcţia de nave, procesarea alimentelor, producţia farmaceutică, tehnologia informaţiei,
producţia de produse biochimice şi industria lemnului.

Sectorul agricol reprezintă doar 4 % din PIB, dar concentrează 14% din totalul forţei de
muncă. Datorită faptului că 42 % din populaţia ţării locuieşte în zonele rurale, agricultura e o
importantă sursă de trai. În perioada dinainte de aderarea la UE, Ministerul Agriculturii din
Croaţia a depus eforturi mari spre o armonizare şi adoptare a unor reglementări pentru
agricultură, siguranţa alimentară, politicile veterinare şi fitosanitare şi pescuit.

Reţelele de transport. Croaţia este traversată de trei coridoare paneuropene de transport

care leagă Uniunea Europeană de Europa de Sud-Est, iar autorităţile croate au investit foarte
mult în dezvoltarea reţelei naţionale de transport, mai ales din fondurile publice, prioritizând
căile rutiere, autostrăzile şi porturile.

Patrimoniul natural şi turismul. Din punct de vedere ecologic, teritoriul Croaţiei se

numără printre cele mai bine conservate din Europa, 47 % din zonele de uscat şi 39 % din zonele
maritime ale acestei ţări fiind desemnate zone protejate şi zone de conservare. Croaţia are 19
parcuri naţionale şi naturale, unele dintre acestea, precum Parcul Naţional Lacurile Plitvice, fiind
desemnate situri clasate în patrimoniul mondial UNESCO. Frumuseţile naturale ale Croaţiei
atrag anual milioane de turişti, veniturile din acest sector ridicându-se la aproximativ 20% din
PIB-ul ţării. În 2017, venitul total din turism s-a ridicat la 11 miliarde kuna. Efectele sale
pozitive se simt în toată economia țării, crescând volumul afacerilor în sectorul retail, în industria
prelucrătoare și în numărul angajaților sezonieri pe timp de vară. Turismul este considerat
industrie de export, deoarece reduce semnificativ dezechilibrul balanței comerciale a țării.

De la încheierea Războiului de Independență a Croației, turismul a înregistrat o creștere

rapidă, dublându-se de patru ori a numărului turiștilor, cu peste 10 milioane de turiști anual.
Majoritatea turiștilor vin din Germania, Slovenia, Austria și Cehia. Durata medie a unui sejur în
Croația este de 4,9 zile.

Obiective strategice privind dezvoltarea turismului in Croația

Până acum, politicile de dezvoltare turistică aplicate în lume par să fi avut că prioritate
economicul. La ora actuală, în numeroase țări, se caută o conciliere între protejarea mediului
natural, a factorului uman și imperativele economice legate de consumul turistic.
Dacă în țările turistice dezvoltate politicile de amenajare, spontane sau planificate, au
avut că finalitate o mare diversitate regională, absența unui turism intern sau realizarea lui la
scară redusă, explică repetarea modelelor și concentrarea geografică în dezvoltarea turismului
din majoritatea țărilor în dezvoltare.
Recentele crize economice și geopolitice, noile formule de petrecere a timpului liber într-
o lume din ce în ce mai concurențială, fac necesare noi reflecții asupra strategiilor de dezvoltare
în turism.
Pentru a beneficia de avantajul dezvoltării pe piețele internaționale și pentru a-și mari
profitabilitatea într-o manieră durabilă, industria turistică din Croația urmărește să-și
îmbunătățească competitivitatea. Îmbunătățirea competitivității presupune reașezarea industriei
turistice pe o poziție în care să fie recunoscută pentru produsele și serviciile sale sofisticate,
diversificate și de o înalta valoare, asigurând o valoare percepută ridicată de către consumatori.
Această va determina creșterea numărului vizitatorilor în Croația, redistribuirea fluxului de turiști
pe tot parcursul anului și creșterea sumei de bani pe care o vor cheltui. Îmbunătățirea
competitivității mai înseamnă un preț adecvat pentru un profit rezonabil și investiții pentru
dezvoltare.
Industria turistică asigură Croației creșterea încasărilor valutare – aproximativ 4 mld.
USD pe an – dar această este generată de un număr ridicat al vizitatorilor internaționali –18,5
mil. în 2017, cu 76,84% din înnoptari concentrate în sezonul de vara (Iunie – August). Cheltuiala
pe turist per zi în 2016 varia de la 36 USD la 44,12 USD (conform datelor furnizate de WTTC –
World Tourism and Travel Council). Aceste cifre așează Croația printre cele mai slabe țări sub
aspectul cheltuieli realizate de un turist.
Agenții din domeniul turismului consideră că această valoare scăzută este rezultatul unei
strategii turistice de masă care este inadecvată pentru Croația. Mai există însă și alți factori
negativi: moștenirea proprietății de stat, consecințe ale războiului din anii `90, statistici
distorsionate de economia subterană etc. O valoare adăugată înalta și un produs de calitate
ridicată ce caracterizează o strategie durabilă ar trebui să înlocuiască turismul de masă.
Obiectivul acestei strategii este să se conceapă o cale de menținere a calității stilului de
viață croat și să se păstreze ceea ce face Croația să fie specială. Problema esențială a acestei
strategii este: cum să se realizeze o creștere economică și a standardului de viață fără să se
distrugă esență Croației – natură să spectaculoasă, moștenirea culturală bogată și stilul de viață
deosebit?
 Recunoscând că o strategie competitivă înseamnă în mod deliberat alegerea unui set
diferit de activități care să asigure un mix unic al valorii, activitatea turistică trebuie să se
diversifice că un avantaj al competitivității. Prin diversificare, industria turistică va caută să
asigure o valoare superioară și unică vizitatorilor și locuitorilor croați prin calitate ridicată și
trăsături speciale ale produselor și serviciilor sale.
Croația este o țară cu diferențe regionale semnificative. Unele din regiunile sale sunt mai
bine poziționate decât altele pentru a face schimbările dorite. Pentru a menține individualitatea
fiecărei regiuni și a beneficia de diversitate regională, colaborarea între regiuni este esențială.
Asigurarea unei valori adăugate înalte depinde de claritatea viziunii și de strategia
folosită în industria turistică. O industrie turistică durabilă trebuie să fie construită pe calitate,
servicii și valoare adăugată, care să îmbine tradiția și frumusețea cu originalitatea și care să
trimită turiștii înapoi cu o experiență nouă.
Pe termen lung, procesul de dezvoltare al turismului croat în oferirea unor servicii înalt
individualizate, flexibile și durabile, care să asigure păstrarea veniturilor în comunitățile locale,
va mari profitabilitatea turismului și va înlocui treptat turismul de masă care domină piață și este
responsabil de generarea unor venituri mici și de dispariția resurselor naturale.
Pe lângă stimulentele folosite pentru reinvestirea unei părți importante din profit,
investițiile locale și străine precum și participarea la industria turistică vor fi încurajate, acestea
fiind compatibile cu obiectivele strategiei de dezvoltare. Guvernul trebuie să se implice în aceste
eforturi de dezvoltare prin reinvestirea unei părți importante din veniturile obținute din taxele
plătite de turiști în facilitarea serviciilor turistice: direct, prin promovare și indirect, prin
infrastructură.
Hotelurile și celelalte capacități de cazare trebuie să ofere standarde care să reflecte
cultură croată dar, în același timp, să satisfacă așteptările piețelor țintă. Restaurantele vor
oferi preparate tradiționale din gastronomia croată prin folosirea unor ingrediente locale, dar și
preparatele specifice altor țări. Tour-operatorii vor pune în evidență „minunile” unice culturale,
istorice și naturale ale Croației în timp ce proprietarii acestor atracții vor dezvoltă activități care
să facă din vizitarea lor o experiență deosebită. Elementele arhitecturale și de design vor fi
construite pe identitatea și influențele istorice ale Croației într-un mod original. Pregătirea
profesională va pune accent pe îndemânare și creativitate.
Această viziune trebuie să fie susținută de ținte măsurabile, după cum urmează:
 Creșterea de trei ori a cheltuielii turistului pe zi. 40% din această creștere va veni din
creșterea veniturilor hotelurilor iar 60% din creșterea cheltuielilor turiștilor pe produse și
servicii turistice mai noi și mai bune. Se preconizează că valoarea cheltuielii zilnice
realizate de un turist în 2019 va fi de 100 USD. O parte a acestei creșteri va rezultă din
valoarea adăugată și o altă parte din transparență fiscală
Triplarea numărului vizitatorilor internaționali în perioada Octombrie- Mai, extinzând
sezonul turistic. Numărul vizitatorilor internaționali în anul 2017 în această perioada a
fost de 16,6 milioane, iar procentul țintă este de 30%. Acest deziderat, însă, va afecta
creșterea valorii pe turist zi datorită, pe de o parte, prețurilor medii mai mici în afară
sezonului iar pe de altă parte, valorii medii mai mari a serviciilor, de obicei dorite de
vizitatorii din afară sezonului.
Dublarea numărului turiștilor care vizitează locații îndepărtate de Coasta Adriatică și
rămân acolo mai mult de o noapte.
Creșterea activelor de capital pe termen lung utilizate direct în turism, reinvestirea a 100
mil. USD din profitul rezultat din turism pe an și atragerea a 50 mil. USD pe an pentru
noi investiții. 20% din aceste investiții vor viza dezvoltarea produselor turistice,
marketing și promovare, construirea de capacități turistice și educație în domeniul
turismului.
În Croația, turismul absoarbe un număr mare de forță de muncă și cea mai mare cantitate
de valută; de asemenea, este percepută că fiind o destinație ce implică costuri reduse. Provocările
majore cu care se confruntă turismul croat din perspectiva competitivității sunt politicile interne
și mai puțîn amenințările externe. Asigurarea unei odihne ieftine europenilor din clasa
muncitoare este binecunoscută și rezistență la schimbare. Industria turistică croată folosește o
strategie de masă de mai bine de o jumătate de secol, deși mulți antreprenori și instituții locale
din toată țară recunosc că această strategie nu este cea mai eficientă pentru Croația.
Din 1986 până în 1990 turismul croat a cunoscut a descreștere continuă pentru că oferta
nu urmă schimbările la nivelul cererii. Cu noile destinații ale turismului de masă dezvoltate în
această perioada în Caraibe, Turcia și nordul Africii, Croația a devenit irelevantă. Apoi, războiul
din 1991 a determinat o scădere rapidă a sosirilor până în 1999 cu excepția câtorva segmente ale
turismului nautic. Anul 2000 a fost unul de normalizare, cu 6 milioane de turiști în timpul
sezonului de vârf iar anul 2001 a cunoscut o creștere nesemnificativă.
 Statisticile preliminare ale Ministerului Turismului pentru anul 2017 utilizând o nouă
metodă de calcul arată o creștere cu 12% a sosirilor și a beneficiilor din turism. Croația are
avantaje semnificative pentru dezvoltarea industriei turistice și se concretizează în atracții
naturale spectaculoase prin linia de coasta „dotată” cu 1.185 de insule și vecinătatea centrelor
populate. Vinul, măslinele și alte produse mediteraneene, combinate cu produse de mare
excepționale și trufele din nordul țării, reprezintă accesorii perfecte ale vacanței în orice parte a
țării. La acestea se mai pot adaugă istoria și cultură bogată și secole de tradiție în ospitalitate.
În ciuda avantajelor sale, Croația este poziționată că destinație ieftină care atrage turiști
care cheltuiesc puțini bani. Conform Horwath Internațional, firma de consultanță turistică cu
reprezentanta în Croația, prețul mediu pe camera în marile hoteluri a rămas la un nivel cuprins
între 35 și 40 Euro, printre cele mai ieftine din Europa în ultimii ani.
Scopul Ministerului Turismului în anul 2002 a fost de a promova un turism de calitate
prin încurajarea familiilor locale de a deschide hoteluri mici, de tip „boutique” care sunt durabile
sub aspectul social, economic și al mediului.
Schimbările care au apărut au constat într-o valoare adăugată înalta în turism, mai ales în
Istria unde proprietarii de hoteluri au promovat o gastronomie de înalta calitate și alte forme de
dezvoltare turistică durabilă. În plus, îmbunătățirea produselor turistice (hrană, servicii,
transport) și participarea mai intensă a producătorilor de vin și bunuri la industria turistică au
determinat o creștere a profitabilității în ultimii ani. De asemenea, Croația ar trebui să includă în
sfera turismului și alte produse specializate, cum ar fi turismul nautic, cultural și de sănătate.
Consiliul Național al Turismului are 15 oficii în străînătate și un buget de aproximativ 15
mil. USD pe an. Acesta a participat la 56 de expoziții și târguri internaționale. Acestea s-au axat
pe țările europene din nord-vest: Italia, Germania, Slovenia, Belgia, Olanda, Marea Britanie,
Scandinavia și Franța.
Industria turistică în Croația trebuie să facă față mai multor obstacole. Punctele slabe ale
calității produselor și serviciilor, lipsa unui management eficient nu pot fi rezolvate peste noapte.
Datoriile mari ale hotelurilor reprezintă o altă problema majoră. Dar Croația are avantajele deja
menționate. Un marketing eficient ar putea face diferența.
Sectorul public a afirmat că este pregătit să lucreze cu sectorul privat în dezvoltarea și
implementarea unor programe privind calitatea, cum ar fi Certificatul de Turism Autentic. Primul
pas în această direcție a venit când Ministerul Turismului a creat un program de finanțare a
renovării micilor hoteluri. Aceste credite avantajoase sunt acordate pentru a veni în sprijinul
antreprenorilor care, în alte condiții, nu și-ar fi permis asemenea investiții.
Indiferent de natura provocărilor, industria turistică croată deține resursele necesare
pentru a deveni mult mai competitivă. Croația dispune de o varietate de elemente pentru a atrage
turiștii, incluzând:
locație strategică, accesibilă atragerii turiștilor din Europa și, în viitor, a turiștilor din
Nordul Americii și Orientul Mijlociu;
Locații antice, de la insule la munți, câmpie și păduri;
Flora și fauna diversă și unică;
O moștenire culturală bogată în tradiție, artă și preparate tradiționale;
istorie bogată și fascinantă.
 BIBLIOGRAFIE

http://ec.europa.eu
www.wikipedia.com
www.wttc.org