Ratonul

-Procyon lotor –
Clasificare științifică
Regn: Animalia

Încrengătură: Chordata

Clasă: Mammalia

Ordin: Carnivora

Subordin: Caniformia

Suprafamilie: Musteloidea

Familie: Procyonidae

Biotop
Procionidele sunt răspândite în regiunile tropicale și temperate din America.

Morfologie
Procionidele seamănă ca înfățișare generală cu urșii, însă au coada lungă.
Au un corp zvelt. Procionidele sunt mai mici decât urșii. Masculii sunt aproximativ o cincime mai
mari și mai grei decât femelele. Culoarea blănii este variabilă, de la cenușie la roșcat-cafenie.
Majoritatea speciilor au un desen caracteristic pe față, format din pete sau dungi.
Coada este lungă și stufoasă și ajunge cel puțin până la pământ; ea este, de obicei, inelată cu
mai multe inele înguste alternânde, de culoare închisă și deschisă. Picioarele, relativ scurte, au
câte cinci degete, al treilea fiind cel mai lung. Ghearele sunt scurte, comprimate, curbate.

Reproducere
Se reproduc primăvara sau pe tot parcursul anului în regiunile sudice. Femelele nasc o dată pe
an, de obicei primăvara, după o perioadă de gestație de 60-118 de zile. Masculii nu au grijă de
pui.

Importanta
Procionidele sunt vânate pentru carnea și blana lor sau omorâte ca animale dăunătoare.
Ratonul (Procyon lotor) are cea mai mare importanță pentru blana și carne sa sau ca purtător de
rabie sau ca animal dăunător.
 Șopârla de iarbă
-Podarcis tauricus-
Clasificare științifică
Regn: Animalia

Încrengătură: Chordata

Subîncrengătură: Vertebrata

Clasă: Reptilia

Ordin: Squamata

Familie:Lacertidae

Subfamilie: Lacertinae

Gen: Podarcis

Specie: P. tauricus

Biotop
Șopârla de iarbă trăiește în vestul României pe terenuri înierbate nisipoase, pe dune și pe
porțiuni pietroase. În Muntenia și Dobrogea, se întâlnește în special pe terenurile înierbate, la
liziera pădurilor și în rariști, pe marginea culturilor și chiar în interiorul lor; mai rar în regiunile
pietroase.

Morfologie
Are o talie relativ mică (până la 20 cm), cu capul relativ mic, botul ascuțit cu profil dorsal drept
sau convex, gulerul dințat, corpul relativ comprimat dorso-ventral, coada lungă (și subțire în
partea terminală. Masculii sunt mai mari decât femelele, cu capul mai mare și mai înalt și
membrele mai lungi. Coloritul dorsal la masculi este verde intens, cu pete negre neregulate,
mărginite de două linii albe. Partea inferioară a capului albă. La femele, coloritul verde este
înlocuit adesea prin cafeniu-pământiu; capul cafeniu (uneori verzui) cu sau fără puncte negre;
partea inferioară a corpului albă, cu reflexe roșietice.

Hranire
Se hrănește cu insecte (ortoptere, diptere, heteroptere, coleoptere, larve de lepidoptere),
păianjeni, miriapode, furnici. Are numeroși dușmani, mai ales păsările răpitoare, de aceea
foarte mulți indivizi au cozi regenerate.
Reproducere
Împerecherea are loc în aprilie-mai, când masculii fugăresc femelele printre tufe. În această
perioadă masculii au abdomenul portocaliu intens, iar verdele crud de pe spate contrastează cu
negrul.