FUNCTIILE MANAGEMENTULUI

Prima incercare de a diviza procesul de management in functii apartine francezului HENRI FAYOL care,
analizand functia “administrativa”, identifica cinci elemente ale acesteia: previziunea, organizarea,
comanda, conducerea si controlul. Aceasta conceptie a fost dezvoltata ulterior de alti specialisti ai
domeniului, opinia generala fiind aceea ca procesul de management presupune urmatoarele
functii: functia de previziune; functia de organizare; functia de coordonare; functia de antrenare; functia
de evaluare-control.

4. FUNCTIA DE ANTRENARE

Functia de antrenare – se refera la ansamblul proceselor de munca prin care factorul uman dintr-o
organizatie este determinat sa contribuie la stabilirea si realizarea obiectivelor previzionate, pe baza
luarii in considerare a factorilor motivatori (Cornescu, V., 1994).

In cadrul acestei functii se pot delimita doua momente: comanda si motivarea. Prin comanda, managerii
exercita influenta directa asupra subordonatilor, in virtutea autoritatii cu care au fost investiti,
antrenandu-i in realizarea sarcinilor si obligatiilor ce le revin. Realizarea antrenarii prin intermediul
comenzii presupune:

§ formularea unor dispozitii simple, clare si directe care nu trebuie sa depaseasca competenta
subordonatilor sau capacitatea lor de intelegere;

§ educarea permanenta a subordonatilor in spiritul indeplinirii cu constiinciozitate a sarcinilor

primite;

§ promovarea unei discipline reale de munca;

§ imbinarea corecta a sistemului de motivare cu cel al raspunderii in indeplinirea sarcinilor.

Cel ce-al doilea moment al antrenarii este motivarea, aceasta reprezentand modalitatea prin care se
coreleaza satisfacerea necesitatilor si intereselor personalului cu realizarea obiectivelor propuse.

Pentru a realiza o antrenare eficace este necesar ca procesul motivarii personalului sa intruneasca
simultan mai multe caracteristici:

§ sa fie complex, in sensul utilizarii combinate atat a stimulentelor materiale, cat si a celor morale,
pe baza luarii in considerare a tuturor factorilor implicati;

§ sa fie diferentiat, respectiv motivarea trebuie sa tina cont de caracteristicile individuale si ale
grupului de munca, astfel incat sa se obtina maximum de implicarea in stabilirea si realizarea
obiectivelor organizatiei;

§ sa fie gradual, adica sa satisfaca succesiv necesitatile personalului in stransa legatura cu

contributia fiecaruia la realizarea obiectivelor.

5. FUNCTIA DE EVALUARE-CONTROL

Functia de evaluare-control – se refera la ansamblul proceselor prin care performantele organizatiei,

subsistemelor si componentelor acesteia sunt comparate cu obiectivele si standardele stabilite initial, in
vederea eliminarii deficientelor si a integrarii abaterilor pozitive (Cornescu, V., Mihailescu, I., Stanciu,
.S., 1994).
Aceasta functie raspunde la intrebarea “cu ce rezultate s-a finalizat munca depusa?” Literatura de
specialitate mentioneaza patru faze ale procesului de evaluare-control:

§ masurarea realizarilor;

§ compararea realizarilor cu obiectivele si standardele stabilite initial, evidentiind abaterile care au

avut loc;

§ determinarea cauzelor care au determinat abaterile;

§ efectuarea corecturilor care se impun, daca este posibil cu actiune asupra cauzelor.

Functia de evaluare-control trebuie sa se bazeze pe analiza relatiilor cauza-efect (feed-back) si sa aiba

intr-o cat mai mare masura un caracter preventiv, de preintampinare a deficientelor (feed-forward).

Conceput astfel, procesul de evaluare-control ofera managerului posibilitatea de a interveni prompt,

inainte ca factorii perturbatori sa actioneze.

In functie de sfera de cuprindere si modalitatea de realizare, controlul este de doua tipuri:

a) control participativ – deriva din caracterul participativ al conducerii moderne a organizatiei;

este realizat de organele participante la procesul conducerii si vizeaza problemele mari ale activitatii
organizatiei/firmei;

b) control ierarhic-specializat, realizat prin forme distincte de control in interiorul organizatiei,

fiecare dintre ele acoperind anumite domenii. Aceste forme specializate sunt:

§ controlul ierarhic, exercitat de sus in jos, din treapta in treapta, prin implicarea managementului
operativ;

§ controlul financiar - vizeaza modul in care sunt utilizate mijloacele materiale si financiare ale
organizatiei, cum este realizata gestiunea acestora, daca se respecta disciplina financiara etc.;

§ controlul bugetar este o forma de control managerial care vizeaza bugetele, acestea reprezentand
declaratii de rezultate anticipate, atat in termeni financiari, cat si nefinanciari (ex. bugetul de venituri si
cheltuieli, bugetul de timp, bugetul de materiale etc.);

§ controlul tehnic vizeaza latura tehnica si tehnologica a firmei si are drept obiectiv asigurarea
calitatii produselor si serviciilor.

Functiile managementul nu trebuie privite ca entitati distincte, intre ele existand interconditionari
reciproce, fapt ce acrediteaza ideea ca nici una dintre functiile managementului nu trebuie neglijata si ca
realizarea acestora vizeaza ansamblul procesului de management.

La nivelul firmei, procesul de management variaza pe mai multe coordonate, deosebit de importanta
fiind variatia amplorii procesului de management pe verticala sistemului managerial.