Fkt.

Sardaru Dragoş

Cuprins:

Masajul clasic
Definiţie. Efectele masajului…………………….. pag. 2
Manevre principale……………………………..... pag. 3
Manevre secundare………………………………. pag. 7
Tehnici complementare
Masajul periostal…………………………………. pag. 11
Masajul transversal profund……………………… pag. 11
Drenajul limfatic…………………………………. Pag. Xx trebuie completat
Hidromasajul…………………………………….. pag. 12
Duş-masajul. Duşul subacval.
Masajul instrumental…………………………….. pag. 14
Masajul cu gheaţă………………………………... pag. 14
Massoterapie
Afecţiuni musculare………………………………. pag.16
Afecţiuni circulatorii……………………………… pag. 19
Afecţiuni reumatismale cronice…………………... pag. 20
Inflamatorii p. 20. Degenerative p. 22
Afecţiuni traumatice ale aparatului locomotor……. pag. 27

1
Fkt. Sardaru Dragoş

Masajul clasic terapeutic şi recuperator

şi Tehnici complementare

Definiţie:
Masajul este o prelucrare metodică, sistematică a părţilor moi ale corpului uman,
prin mijloace manuale şi/sau instrumentale în scop igienic, de întreţinere a sănătăţii şi
tratare a unor traumatisme ale aparatului locomotor sau recuperării unor sechele
posttraumatice.
Efectele masajului:
a) Efectele circulatorii se evidenţiază la nivelurile capilar, venos şi limfatic.
- stimulează circulaţia venoasă de întoarcere (superficială) folosind manevre de efleuraj şi
pe cea profundă folosind manevre mai puternice ca presiunea;
- stimulează circulaţia limfatică activând circulaţia limfei în sens centripet combatând
astfel staza limfatică (efleuraj energic, fricţiune);
- induce local prin anumite manevre (efleuraj, fricţiune) o secreţie de histamină
(imidazoletilamină la nivel arteriolar determină dilataţia arteriolelor terminale şi
venulelor postcapilare) şi acetilcolină (neurotrasmiţător eliberat sub influenţa impulsului
nervos) care vor produce o vasodilataţie periferică (hiperemia pielii);
- favorizează eliminarea unor cataboliţi de uzură, nocivi pentru organism (acid lactic,
uree, creatinină, acid uric).
b) Efectele musculare
1. Manevrele de petrisaj şi tapotament:
- activează circulaţia din muşchi;
- stimulează creşterea agenţilor nutritivi şi în acelşi timp favorizează eliminarea unor
cataboliţi nocivi;
- stimulează elasticitatea şi forţa de contracţie a fibrelor musculare.
2. Efleurajul şi vibraţiile:
- relaxează si decontracturează musculatura.
c) Efectele metabolice se datorează unor proceduri stimulative (tapotamente,
vibraţii energice, etc.) ce activează metabolismul astfel:

2
Fkt. Sardaru Dragoş

- mobilizează grăsimile din stratul celular subcutanat;

- induce un aport crescut de oxigen, fosfaţi, glucoză, trigliceride şi alţi nutrienţi, în special
la nivel muscular, contribuind astfel la creşterea eficienţei lor mecanice.

Manevre principale:
1) Efleuraj (netezire); 2) Fricţiune; 3) Petrisaj (framântat); 4) Tapotament (batere);
5) Vibraţii.
1) Efleurajul
Este o manevră de introducere, cu care începe orice şedinţă de masaj, dar poate fi
alternată cu alte manevre în cursul masajului şi constituie manevra de încheiere.
Def. Efleurajul constă în alunecarea uşoară a mâinilor masseurului pe suprafaţa
corpului, realizându-se o netezire a tegumentelor, care se execută întotdeauna în sensul
centripet (distal - proximal) a segmentului masat.
Mod de aplicare:
- cu faţa palmară a mâinilor, cu degetele întinse, apropiate sau depărtate, atunci când se
masează regiuni mai intinse şi plane;
- cu faţa dorsală a mâinilor, degetele flectate şi depărtate, reprezentând tehnica denumită
masaj în pieptene;
- cu faţa palmară a policelui;
- cu faţa palmară a vârfurilor a două sau trei degete când se masează zone mici şi rotunde.
Efleurajul se execută în mod obişnuit în axa longitudinală a membrelor, de-a
lungul grupelor musculare, dar se poate executa şi în zig-zag sau transversal în funcţie de
structura anatomică a regiunii. Se execută segmentar, pe zone anatomice delimitate.
Sensul direcţiei efleurajului depinde de topografia circulaţiei venoase şi limfatice sau
grupelor musculare
Efecte: acţionează îndeosebi asupra pielii, ţesuturilor conjunctive subcutanate,
nervilor periferici şi vaselor venoase şi limfatice.
- efect calmant, micşorând fenomenele dureroase, de contractură musculară, de tensiune
psihică, realizând condiţiile de trecere spre alte manevre;
- îmbunatăţirea circulaţiei de întoarcere venoasă şi limfatică;
- îmbunătăţirea condiţiilor trofice ale pielii, prin activarea schimburilor metabolice;

3
Fkt. Sardaru Dragoş

- se favorizează îndepărtarea lichidelor din spaţiile intercelulare (util în edeme reziduale);

- hiperemia activă după netezire îmbunătăţeşte aportul de oxigen, glucoză şi alţi nutrienţi
şi favorizează în acelaşi timp eliminarea cataboliţilor din musculatură;
- menţine supleţea şi elasticitatea pielii prin împiedicarea procesului de mineralizare a
fibrelor elastice, fenomen ce apare la persoanele vârstnice.

2) Fricţiunea
Def. Fricţiunea constă în apăsarea şi deplasarea tegumentelor şi ţesuturilor
conjunctive subcutanate pe planurile profunde, în limita elasticităţii lor.
Mod de aplicare:
- cu faţa palmară a degetelor mâinii, cu cele trei degete ale mâinilor: index, medius şi
inelar sau cu vârful degetului mare când se aplică pe suprafeţe mici;
- cu marginea cubitală a mâinii;
- cu “rădăcina” mâinii sau cu faţa dorsală a pumnului strâns când se masează zone mai
mari;
- cu eminenţa tenară (baza degetului mare) sau cu eminenţa hipotenară (baza degetului
mic), atunci când se aplică pe zone cu sensibilitate ridicată.
Degetele se aplică pe tegument având un unghi între 30 - 70˚, în funcţie de forţa
pe care dorim sa o imprimăm manevrelor. Sensul fricţiunii poate fi linear sau circular.
Fricţiunea în sens linear este specifică zonelor sărace în ţesuturi moi şi mai puţin supple
cum ar fi articulaţiile si regiunile cu tendoane. Se adresează în special ţesuturilor moi
subcutanate şi straturilor musculare de suprafaţă.
Efecte:
- creşte procesul de mobilizare a ţesutului adipos din hipoderm, producând o scădere
cantitativă a straturilor de grăsime.
- menţine supleţea pielii şi elasticitatea tegumentelor prin prevenirea depunerilor de săruri
de calciu în fibrele elastice.
- accelerează procesele de regenerare şi cicatrizare prin îmbunătăţirea condiţiilor trofice
locale;
- îmbunătăţeşte permeabilitatea cutanată pentru diverse medicamente;
- măreşte elasticitatea tisulară, fiind preferată în zonele cu procese aderenţiale;

4
Fkt. Sardaru Dragoş

- duce la eliberarea de histamină, acetilcolină, bradikinină (polipeptid compus dintr-un

lanţ de 9 aminoacizi, rezultat din acţiunea proteazelor tisulare asupra unei alfa-globuline
plasmatice inactive (bradikininogen). Se admite că ar participa la producerea
vasodilataţiei edemului inflamator, senzaţiei de durere etc.) ce favorizează circulaţia
locală şi resorbţia edemelor după traumatisme;
- efect analgezic local prin micşorarea sensibilităţii terminaţiilor nervoase (ritm lent si
prelungit).
Contraindicat în procesele inflamatorii şi hemoragice acute !!!

3) Petrisajul (framântarea)
Def. Petrisajul constă în prinderea între police şi celelalte degete o cută din
ţesutul cutanat care se presează de planul profund dur al corpului. Este o manevră care
se adresează în special stimulării musculaturii.
Mod de aplicare:
- cu palma, frământarea în cută, prin ridicarea şi apucarea părţilor moi între degete şi
“rădăcina” mâinii cu stoarcerea lor. Este accesibilă porţiunilor întinse şi plane;
- cu două-trei degete (policele, indexul şi mediusul) tehnică potrivită pentru masarea
tendoanelor, fasciilor, sau a muşchilor subţiri;
- cu mâinile aplicate în brăţară musculatura fiind prinsă între degete şi palme folosită mai
ales la nivelul membrelor;
- cu palma, imitând mişcarea de rindea, procedeu numit “masaj în rindea”;
Această manevră se adresează ţesuturilor situate în profunzime şi mai ales
musculaturii.
Efecte:
- stimulează musculatura prin excitarea proprioceptorilor de la nivelul musculaturii şi
tendoanelor, îmbunătăţind excitabilitatea şi contractibilitatea muşchilor;
- menţine elasticitatea muşchilor favorizând profilaxia leziunilor musculare;
- prin activarea circulaţiei sangvine şi limfatice se îmbunătăţesc schimburile nutritive.
Este o manevră care se recomandă în pregătirea sportivilor atât pre- cât şi post
antrenament. Se recomandă pentru recuperarea hipotrofiilor musculare datorate
inactivităţii.

5
Fkt. Sardaru Dragoş

4) Tapotamentul (baterea)
Def. Tapotamentul constă în aplicarea pe tegumente a unor serii de loviri scurte
şi ritmice, reprezentând unul dintre cele mai intense procedee de masaj.
Mod de aplicare:
- cu marginea cubitală a mâinilor şi degetele apropiate (tocatul), mişcările efectuându-se
din articulaţia pumnului;
- cu pumnul semi-închis cu partea cubitală (bătătorit), astfel încât se asigură o elasticitate
a loviturii evitând apariţia senzaţiei de durere. Este o manevră puternică utilizată pe
zonele cu musculatură dezvoltată;
- cu palma şi degetele uşor flectate (tapotament in ventuză);
- cu faţa palmară a mâinilor şi degetele întinse (plescăit);
- cu dosul mâinilor şi degetele uşor flectate, loviturile aplicându-se cu ultimele falange;
- cu vârfurile degetelor flectate şi depărtate (percutatul). Este unul din procedeele cele
mai uşoare de masaj. Mişcările se efectuează din articulaţia pumnilor, degetele căzând
libere pe suprafaţa tegumentului. Manevră de elecţie pentru zonele abdominale şi
toracale.
În funcţie de intensitatea şi ritmul tapotamentului efectele se produc fie în
ţesuturile moi, superficiale sau mai profunde.
Efecte:
- efect predominant excitant prin acţiunea asupra receptorilor de la nivelul pielii şi a
ţesuturilor subcutanate conjunctive şi o activare a circulaţiei cu hiperemie şi ridicarea
temperaturii locale;
- creşterea excitabilităţii neuromotorii prin stimularea proprioceptorilor de la nivelul
muşchilor şi tendoanelor => creşterea tonusului muscular;
- favorizează factorii lipolitici şi mobilizarea adipocitelor din tesuturile subtegumentare
scăzând astfel volumul stratului adipos;
Tapotamentul se recomandă ca o manevră de elecţie în tratamentul hipotrofiilor şi
al hipotoniilor musculare de inactivitate. Se foloseşte în pregătirea sportivilor între probe
sau în puaza dintre reprize.
Contraindicat în afecţiunile aparatului locomotor unde sunt prezente durerile şi
contracturile musculare !!!

6
Fkt. Sardaru Dragoş

5) Vibraţiile
Def. Vibraţiile constau în executarea unor mişcări oscilatorii pe o regiune
restrânsă, producând o deplasare foarte mică a tegumentelor şi a ţesuturilor
subcutanate.
Mod de aplicare:
-se efectuează din articulaţiile pumnului, cotului sau umărului prin aplicarea pe tegument
a degetului mare, a palmei sau a ambelor mâini.
Vibraţiile manuale nu sunt perfect ritmice, nu pot produce mişcări oscilatorii şi
presiuni constante datorită dificultăţii executării lor (obosesc repede mâna masseurului).
Efecte:
Vibraţiile cu oscilaţii lente, fine şi prelungite au efect:
- calmant;
- reduc sensibilitatea tegumentelor şi a ţesuturilor subcutanate;
- produc o senzaţie de încălzire şi relaxare musculară.
Vibraţiile cu oscilaţii mari, profunde şi puternice au efect de activare a circulaţiei
sangvine cu efect descongestionant.

Manevre secundare:
1) Cernutul şi rulatul; 2) Presiunile; 3) Tracţiunile şi tensiunile; 4) Scuturările;
5) Ciupiturile şi pensările.

1) Cernutul şi rulatul
Aceste două manevre pot fi aplicate numai pe anumite segmente ale corpului,
care au o formă cilindrică, cum ar fi membrele.
Def. Cernutul se execută cu ambele mâini aşezate pe părţile laterale ale
segmentului membrului, cu degetele îndoite, imprimându-se părţilor moi mişcări de
lateralitate similar cernutului prin sită.
Def. Rulatul se execută cu ambele mâini, plasate lateral de o parte şi de alta a
segmentului membrului, cud egetele întinse, realizându-se o rulare în ambele sensuri a

7
Fkt. Sardaru Dragoş

ţesuturilor moi, de jur-împrejurul regiunii masate. Rulatul de poate aplica şi în cazul

porţiunii dorsale a trunchiului.
Efecte:
- relaxare musculară;
- descongestionare locală;
- îmbunătăţirea supleţii ţesuturilor.

2) Presiunile
Def. Constau în apăsări pe unele zone ale corpului şi se aplică la sfârşitul
şedinţelor de masaj. Presiunile se efectuează cu palmele, cu membrele superioare in
extensie, astfel masseurul va executa presiunile cu mai puţină oboseală, folosindu-şi
greutatea trunchiului în executarea apăsărilor.
Manevra trebuie făcută cu atenţie fără să existe variaţii bruşte de tensiune,
evitându-se apariţia senzaţiei de discomfort; în cazul apariţiei senzaţiei de durere pe zona
de aplicare, se întrerupe manevra.
Efecte:
- efecte asupra ramificaţiilor nervoase cu scăderea sensibilităţii;
- aplicate pe anumite zone de periost afectează circulaţia în zona masată şi dintr-o fază de
ischemie trece într-o fază de fiperemie.
Contraindicaţii: - la copii şi la bătrâni deoarece există riscul producerii de accidente
osoase (fisuri) !!!

3) Tracţiunile şi tensiunile
Tracţiunile şi tensiunile se adresează în special articulaţiilor şi ţesuturilor
periarticulare.
Def. Tracţiunea se execută cu ambele mâini. Folosind o priză deasupra
articulaţiei şi una dedesubtul acesteia, tragând în sensul axei longitudinal a segmentului
unde se află articulaţia.
Manevra are ca obiectiv realizarea unei întinderi în limitele fiziologiece ale
diferitelor component atât ale articulaţiei, cât şi a elementelor periarticulare,
îmbunătăţindu-se mobilitatea articulară.

8
Fkt. Sardaru Dragoş

Mod de aplicare:
- pentru membre manevrele se fac din poziţia culcat pe spate;
- la nivelul coloanei cervicale tracţiunea se face din poziţia stând alungit, folosind prize
pe frunte şi pe ceafă, trăgând capul în sus.
- pentru trunchi manevra se efectuează tot din şezând sau stând, cu apucarea pacientului
cu mâinile pe sub braţele sale, efectuând o tragere in ax, în sus şi vertical. Dezavantaj:
necesită o forţă fizică destul de mare din partea terapeutului. Înafara tracţiunilor manuale
se pot executa si tracţiuni cu capastrul Glisson sau masa de elongaţie.
!!! Tracţiunile se execută cu prudenţă, apariţia durerilor impune oprirea
procedeului !!!
Def. Tensiunile reprezintă mişcări pasive, care se fac în raport cu biomecanica
fiecărei articulaţii. Ele constau în mobilizarea segmentului distal pe segmentul proximal
al articulaţiei, căutând realizarea unei mişcări cu amplitudine cât mai mare în
articulaţia repsectivă, fără a depăşi pragul durerii.
Tensiunile sunt folosite în: - tratamentul redorilor articulare apărute după
traumatisme ale aparatului locomotor, în scopul recuperării mobilităţii articulare normale.

4) Scuturările
Def. Scuturările constau în oscilaţii mai ample, efectuate ritmic asupra unui
segment al corpului.
Mod de aplicare:
- la membrele superioare şi inferioare, prin apucarea acestora de mâini sau călcâie, cerând
pacientului să lase musculatura relaxată, împrimând mişcărilor un ritm viu.
Efecte:
- acţiune relaxantă a musculaturii şi una calmantă când se execută uşor;
- acţiune de stimulare generală, când se execută mai energic.

5) Ciupiturile şi pensările
Def. Ciupiturile folosesc o priză mică cu două degete, policele şi indexul, în care
se prinde o cută de ţesut care se întinde în limita elasticităţii tegumentului fiind eliberată
brusc. Se foloseşte mai ales pe părţile moi cu volum redus.

9
Fkt. Sardaru Dragoş

Def. Pensările folosesc o priză medie, care utilizează degetele şi palma, prinzând
părţile moi într-o cută a cărei ridicare depinde de elasticitatea ţesuturilor, după care zona
apucată este lăsată liberă.
Efecte:
- acţiune în profunzime;
- efecte de stimulare a musculaturii;
- îmbunătăţeşte circulaţia sangvină şi ameliorează schimburile nutritive.

10
Fkt. Sardaru Dragoş

Masajul periostal

Def. Tehnică aplicată de către autorii germani Volger şi Krauss constând în

executarea unor presiuni puternice cu ajutorul policelui sau a mediusului în puncte
situate pe periost, în zonele unde nu este acoperit de ţesut moale. Punctele de presiune se
aleg după gradul de sensibilitate a periostului la apăsare.
Mod de aplicare:
- presiunea exercitată timp de 2 – 3 minute pe fiecare punct, fiind însoţită de fricţiuni
circulare;
- manevra se repetă de 2 sau 3 ori pe acelaşi punct, apoi se trece pe alte puncte dureroase
la palpare;
Pentru a obţine un bun efect se recomandă executarea a 5 sau 6 şedinţe.
Efecte:
- combate fenomenele congestive, de contractură;
- atenuează sindroamele dureroase prin aplicarea pe zona de proiecţie periostală
învecinată zonei afectate;
Masajul periostal poate fi folosit în tratamentul sechelelor după afecţiuni ale
aparatului locmotor, interesând ţesuturile ligamentare şi muscular.
Dezavantaj: - pacientul resimte durere în timpul aplicării terapiei !!!

Masajul transversal profund

Def. Masajul transversal profund constă în utilizarea fricţiunii pentru a realiza
mobilizarea ţesuturilor moi între ele, tegumente, ţesuturi, fascii, fibre musculare sau
tendoane, sau/şi fibrele unui ţesut între ele. Această particularitate a făcut să fie numit şi
mobilizare transversală profundă sau fricţiune transversală profundă.

Presiunea rămâne constantă pe toată durata şedinţei, degetele păstrând tot timpul
contactul cu pielea. Degetul nu trebuie sa alunece pe piele în timpul fricţionării. Durata
tratamentului este de 10 minute.
Se bazează pe diagnosticul exact al leziunii prin palparea cu două degete a zonei
traumatice şi evidenţierea punctului dureros.

11
Fkt. Sardaru Dragoş

Efecte:
- stimularea circulaţiei sanguine, manifestată prin apariţia hiperemiei;
- diminuarea durerii, prin creşterea aportului sanguin
- realizează înlăturarea aderenţelor fibroase după traumatisme ale aparatului locomotor;
- reface zonele de clivaj şi alunecare fiziologică a muşchilor şi tendoanelor prin
mobilizarea transversală a ţesuturilor moi;
- prevenirea şi/sau combaterea apariţiei fibrozelor
- acţiune trofică locală producând hiperemie şi analgezie.
Principalele indicaţii ale metodei Cyriax sunt:
 Patologie capsulo-ligamentară:
o entorse benigne recente;
o sechele ale entorselor;
o sechele ale capsulitei în afara stadiului acut;
 Patologie tendinoasă:
o tendinite de surmenaj sau posttraumatice;
o tendinoze;
o teno-sinovite.
 Patologie musculară:
o sechele ale rupturilor musculare.
Contraindicaţii: - în stadiul acut al afecţiounilor menţionate;
- în afecţiunile inflamatorii ale aparatului locomotor.

Aplicaţii

Membrul superior
Element: Ligamentul sterno-clavicular
Semne: - active:durerea la ridicarea, abducţia sau adducţia omoplaţilor sau la contracţia
isometrică a adductorilor;
- pasive: durere la mişcările forţate de ridicare, rotaţie internă şi rotaţie externă.

12
Fkt. Sardaru Dragoş

Poziţia pacientului: în aşezat, antebraţele pe masă, umărul relaxat.

Reperare: Se urmăreşte marginea anterioară a claviculei, din afară spre interior, până la
interlinia articulară; de asemenea, se urmăreşte marginea superioară a furculiţei sternale,
din interior spre exterior, până la protuberanţa extremităţii interne a claviculei, care
marchează interlinia articulară.
Poziţia mâinilor: Se masează cu indexul întărit de medius, contrasprijin cu policele.
Tehnică: Presiunea se exercită dinainte spre înapoi; fricţiunea se execută de sus în jos şi
invers, pe toată partea accesibilă a capsului articulaţiei.

Element: Ligamentul acromio-clavicular

Semne: Durere la contracţia isometrică şi la cel puţin una dintre următoarele mişcări ale
scapulei: ridicarea, abducţia, adducţie .
Reperare: Se palpează marginea internă a acromionului, spre interior faţă de vârful
acromial; se urmăreşte marginea anterioară a claviculei, din interior spre exterior, până la
interlinia acromioclaviculară; defapt interlinia articulară se găseşte la 3 cm. mai în faţă şi
în interior faţă de unghiul acromionului.
Poziţia mâinilor: Se masează cu indexul întărit de medius, contrasprijin cu policele.
Tehnică: Leziune superficială. Presiunea este orientată din sus în jos; fricţiunea se
execută dinainte spre înapoi, pe aprox. 2 cm. Partea anterioară a interliniei necesită o
fricţiune orientată de sus în jos, mai uşoară decât pe partea posterioară.

Element: Tendonul supraspinosului

Semne: Existenţa inconstantă a unui arc dureros, la abducţia activă. Durere la contracţia
isometrică maximal a abductorilor, braţul pacientului fiind în flexie de 30° într-un plan
intermediar, între planul sagital şi cel frontal.
Reperare: Se palpează, din interior spre exterior, spina omoplatului, până la unghiul
postero-extern al acromionului, apoi dinapoi spre înainte, marginea externă a
acromionului, apoi, uşor în interior, până la interlinia acromio-claviculară. Leziunea
ascunsă de deltoid este la aprox. ½ cm sub interlinia acromio-claviculară pe o suprafaţă
de ½ cm.
Poziţia mâinilor: Se masează cu indexul întărit de medius, contrasprijin cu policele.

13
Fkt. Sardaru Dragoş

Tehnică: Fricţiunea se realizează dinafară spre înăuntru şi invers; presiunea este orientată
de sus în jos şi dinainte spre înapoi, transversal pe suprafaţa marii tuberozităţi.

Element: Tendonul lung al bicepsului (în culisa bicipitală)

Semne: Contracţie isometrică dureroasă, variabilă şi inconstantă. Uşoare limitări ale
mişcării realizate de unul din cei doi rotatori şi uneori a mişcării de flexie.
Reperare: Leziunea este situată în şanţul intertuberozitar, pe o verticală ce trece din
vârful acromionului, 2 cm sub aceasta. Se imprimă braţului mişcări de rotaţie internă şi
externă, ceea ce permite perceperea, în interior, a micii tuberozităţi şi, în afară, a
tuberozităţii mari. Leziunea se poate întinde pe toată lungimea culisei bicipitale, sau doar
pe 3 – 4 cm.
Poziţia mâinilor: Contrasprijin cu policele, fricţiune cu 1, 2 sau 3 degete, în funcţie de
întinderea leziunii.
Tehnică: Leziunea este de profunzime medie şi intinderea sa necesită un tratament în mai
mulţi timpi, existând două posibiltăţi tehnice:
- degetele aplică o presiune de direcţie succesiv oblică, înapoi şi în interior, apoi
înapoi şi în afară printr-o mişcare arciformă de pronosupinaţie a pumnului.
- degetele terapeutului rămân fixe şi se imprimă braţului mişcări de rotaţie internă
şi extenă, presiunea fiind orientată antero-posterior.

Hidromasajul

Procedeul asociază în acelaşi timp manevrele de masaj cu o procedură de

hidroterapie. Există două procedee de aplicare a hidromasajului şi anume: duş-masajul şi
duşul-subacval.

Duş-masajul

14
Fkt. Sardaru Dragoş

Se execută un masaj manual sub un jet de apă care acţionează vertical. Pacientul
în decubit, aşezat pe o masă de masaj, deasupra căreia există 5-6 duşuri din care cade în
ploaie apa la o temperatură de 38°, de la o înălţime de 60cm.
Durata procedurii este de 5 - 10’ şi de obicei se face regional (spate, torace,
abdomen sau membre).
Efecte: pe lângă efetele masajului manual se adaugă cele ale agentului termic.
- vasodilataţie puternică favorizând procesele de absorbţie;
- relaxare a musculaturii;
- calmare a fenomenelor dureroase.
Indicaţii:
- în tratamentul artrozelor de la nivelul coloanei vertebrale sau membrelor;
- în diferite forme de rheumatism abarticular;
- sechele ale aparatului locomotor.

Duşul subacval
Constă în aplicarea unui duş cilindric asupra segmentului sau întregului corp al
pacientului într-o baie la temperature de 37 - 38°, cu o presiune a duşului de la 1 la 6
atmosfere în funcţie de sensibilitatea pacientului. Duza duşului este plasată sub apă la
30cm de corp, jetul; cilindric de apă se proiectează la un unghi de 35° faţă de tegument,
iar la nivelul articulaţiilor se poate proiecta perpendicular.
Durata procedurii este de 5 – 15 minute, iar sensul de aplicare este centripet.
Ordinea segmentelor de masat este: faţa posterioară a unui membru inferior
(gambă, coapsă, fesă) ajungându-se până în zona lombară si interscapulară. Se trece la
celălalt membru inferior, apoi la membrele superioare. Pe faţa anterioară a corpului se
procedează lafel exceptand abdomenul unde se execută în sens orar şi cu presiune mai
mică. Nu se aplică pe zonele mamare şi inghinale.
Avantaje:
- o relaxare optimă a musculaturii sub acţiunea factorilor termic şi a presiunii
hidrostatice;

15
Fkt. Sardaru Dragoş

- permite un masaj mai eficient, în profunzime, decât prin masaj manual, în zonele
corpului cu straturi mari de ţesut celuloadipos şi muscular cum ar fi: lombele, fesele,
articulaţiile;
- este mai puţin obositor decât masajul manual pentru terapeut.
Efecte:
- hiperemie profundă ce favorizează procesele de resorbţie;
- relaxare musculară;
- favorizează înlăturarea proceselor aderenţiale după afecţiuni inflamatorii sau traumatice
ale aparatului locomotor;
- stimulează activitatea motorize a unor viscere abdominal.
Indicaţii:
- în tratamentul edemelor, a proceselor aderenţiale;
- redorile articulare după traumatisme ale aparatului locomotor;
- revenirea supleţii cicatriceale dureroase după leziuni muscular;
- în contracturile muscular antalgice din artrozele dorsale, lombare sau sacrale;
- pentru stimularea peristaltismului intestinal în constipaţiile atone;
- in obezitate şi celulită.

Masajul instrumental
Masajul instrumental mecanic se efectuează cu ajutorul aparatelor producătoare
de vibraţii. Aplicarea pe zonele de tratat a vibraţiilor mecanice se face prin două
posibilităţi: aparate cu bandă vibratoare şi aparate portabile, cu dispositive de cauciuc sau
plastic, de diferite forme.
Avantaje:
- produc vibraţii mecanice ritmice şi cu amplitudine uniform;
- reglarea frecvenţei şi amplitudinii oscilaţiilor;
- durata şedinţei poate fi mai mare faţă de aceea în care vibraţiile se execută manual.
Efecte:
Vibraţiile mecanice fine, cu amplitudine mică, au efecte sedative,
descongestionante şi dee relaxare muscular. Sunt folosite în tratamentul fenomenelor
dureroase şi a contracturilor muscular.

16
Fkt. Sardaru Dragoş

Vibraţiile mecanice de amplitudine mai mare şi frecvenţă mai ridicată produc o

stimulare a circulaţiei sangvine în zona de aplicare, cu apariţia unei hiperemii a pielii,
precum şi o acţiune de împiedicare a depunerii de adipocite.

Masajul local cu gheaţă

Masajul local cu gheaţă îmbină efleurajul cu crioterapia. Constă în folosirea
cuburilor de gheaţă cu care se face un efleuraj pe zona de tratat timp de 3 – 7 min.,
manevră ce se repetă la interval de două ore.
Efecte:
- vasoconstrucţii locale, cu scăderea consumului de oxigen şi a metabolismului;
- diminuarea extensibilităţii colagenului, cu prevenirea formării edemului;
- realizarea unei miorelaxări cu reducerea contracturii;
- diminuarea conducerii nervoase şi o acţiune analgezică.
Indicaţii:
- afecţiuni traumatice ale aparatului locomotor: contuzii, entorse, luxaţii, leziunile
fibrilare musculare.
Este o manevră de primă intenţie în aceste afecţiuni reducând mult
perioada de recuperare posttraumatică!!!

17
Fkt. Sardaru Dragoş

Massoterapie

Masajul terapeutic reprezintă utilizarea acestuia în tratamentul diferitelor

afecţiuni, având ca obiectiv favorizarea proceselor de vindecare şi de recuperare
funcţională, alături de kinetoterapie şi electroterapie.

Afecţiuni musculare
a) Miozitele de efort
Miozitele de efort sunt afecţiuni ale sistemului muscular, care apar frecvent la
persoanele ce practică sportul de performanţă, localizate pe grupul muscular supus unei
solicitări deosebit de intense. Se caracterizează prin dureri difuze în grupul muscular
afectat, însoţite de hipertonie sau contractură musculară.
Obiectivele massoterapiei:
- sedarea durerilor; - micşorarea hipertoniei musculare sau a contracturii musculare;
- îmbunătăţirea circulaţiei sangvine locale; - activarea factorilor metabolici.

18
Fkt. Sardaru Dragoş

Manevre folosite:
- efleuraj;
- fricţiuni uşoare;
- vibraţii cu efect miorelaxant

b) Torticolis à frigore
Afecţiune ce interesează musculatura coloanei cervicale (ceafa), mai ales muşchii
trapez superior şi sternocleidomastoidian, care apare după o expunere la frig sau un
curent cu aer rece. Se manifestă prin dureri cervicale spontane sau în legătură cu
mişcările capului, care sunt limitate la existenţa unei contracturi musculare.
Tratament: repaus segmentar, medicamente antiinflamatoare şi electroterapie.
Obiectivele massoterapiei:
- miorelaxare;
- analgezie locală.

Manevre folosite:
- neteziri în sens descendent de la inserţiile superioare ale musculaturii cefei pe occipital
până la nivelul foselor supraspinoase;
- fricţiuni uşoare;
- vibraţii cu degetele. !!! Nu se folosesc manevre de tapotament !!!

c) Lumbago de efort (lombalgia de efort)

Lumbago de efort este o afecţiune localizată pe musculatura lombară, determinată
de solicitări mai mari şi de durată mai lungă a grupelor musculare respective, în unele
sporturi sau activităţi zilnice. Afecţiunea nu este legată de existenţa unei artroze
vertebrale, prezenţa unui traumatism anterior sau a unei suferinţe discale lombare. Se
manifestă prin dureri spinale, accentuate de mişcările trunchiului, care pot fi limitate într-
o oarecare măsură de existenţa unei contracturi musculare lombare.
Tratament: repaus, medicamente analgezice-antiinflamatorii şi decontracturante şi
fizioterapie.

19
Fkt. Sardaru Dragoş

Obiectivele massoterapiei:
- diminuarea durerilor;
- micşorarea contracturii musculare.
Manevre folosite:
- efleurajul se execută cu palmele ambelor mâini pentru a obţine o calmare a durerilor;
- frictiuni uşoare şi frământat în cută evitându-se apariţia unei exagerări a durerilor;
- vibraţiile se aplică pe zonele unde există contracturi musculare pentru efectul lor
miorelaxant.

d) Hipotrofiile musculare de inactivitate

Reducerea activităţii unui grup muscular sau suprimarea aproape totală a
activităţii musculare, în timpul unei imobilizări în aparat gipsat datorate unui traumatism
al aparatului locomotor, produce iniţial o scădere a tonusului muscular - hipotonie –
urmată de o scădere a volumului grupului muscular – hipotrofie musculară sau
amiotrofie. O imobilizare prelungită la pat produce la nivelul sistemului muscular o
progresare a fenomenelor de hipotrofie de 3% în fiecare zi.
Pe lângă kinetoterapie, în tratamentul complex de recupereare a hipotrofiilor
muscular se asociază şi masajul simultan.
Obiectivele massoterapiei:
- stimularea tonusului muscular;
- îmbunătăţirea excitabilităţii, contractibilităţii şi elasticităţii fibrelor muscular;
- îmbunătăţirea condiţiilor de nutriţie şi metabolice prin activarea circulaţiei sangvine la
nivelul muşchilor.
Este indicat masajul stimulent folosind manevre rapide şi intense.
Manevre folosite:
- efleurajul în sens centripet;
- fricţiunea se execută cu vârfurile degetelor in unghi de 50°, cu rădăcina mâinii si/sau
cuarticulaţiile interfalangiene proximale;
- petrisajul în cută sau brăţară, terminând cu rulatul la membre;
- tapotamentul energic executat cu partea cubitală a mâinii sau cu pumnul smi-închis.

20
Fkt. Sardaru Dragoş

Afecţiuni circulatorii

a) Insuficienţă venoasă cronică – varice

Insuficienţa venoasă cronică este o afecţiune ce interesează de obicei venele
membrelor inferioare, în cursul căreia se produce o insuficienţă de drenaj sangvin, cu
stază cronică şi tulburări trofice secundare. Această afecţiune se manifestă prin: vene
vizibile şi dilatate, edeme, senzaţia de oboseală în picioare, crampe musculare.
Obiectivele massoterapiei:
- îmbunătăţirea circulaţiei venoase de intoarcere;
- micşorarea stazei sangvine cu reducerea edemelor;
- ameliorarea condiţiilor trofice locale cu menţinerea elasticităţii tegumentelor;
- prevenirea proceselor de dermatoscleroză şi a celor de celulită indurativă în ţesuturile
subcutanate.
Manevre folosite:
- efleurajul la gambe şi coapsecare uşurează hemodinamica venoasă;

21
Fkt. Sardaru Dragoş

- fricţiunea, mai ales pentru tulburările vasculotrofice ale pielii şi ţesuturilor subcutanate;
- tapotament pentru tonifierea pereţilor venoşi.
! Este contraindicat masajul în stări inflamatorii, tromboflebite sau flebotromboze!

b) Staza limfatică
Staza limfatică este prezentă în limfedemul primar, afecţiune cu caracter ereditar,
cauzată de o proastă dezvoltare sau dilatare a vaselor limfatice; spre deosebire de acesta
limfedemul secundar apare în cursul unor afecţiuni inflamatorii sau parazitare.
Limfedemul primar se manifestă prin: edeme (în special la membrele inferioare)
care cu timpul duc la modificări trofice la nivelul pielii şi ţesuturilor subcutanate
caracterizate prin atrofie, fibroză şi celulită.
Tratamentul se realizează prin:
- compresiuni cu bandaje sau ciorapi elastici;
- medicamente diuretice;
- repaus în decubit dorsal cu membrele în poziţie antideclivă şi masaj.

Afecţiuni reumatismale cronice ale aparatului locomotor

Afecţiunile reumatismale cronice sunt suferinţe cronice ale articulaţiilor sau

ţersuturilor periarticulare. Ele cuprind trei categorii:
 afecţiuni reumatismale cronice cu caracter inflamator;
 afecţiuni reumatismale cronice cu caracter degenerativ;
 reumatisme abarticulare.
1. Afecţiuni reumatismale cronice inflamatorii
a) Poliartrita reumatoidă este o afecţiune inflamatorie cronică interesând
îndeosebi articulaţiile mici ale degetelor mâinilor, în mod predomoinant la femei. Ea se
manifestă prin: dureri articulare, redori articulare, tumefieri articulare fusiforme,
hipotrofie musculară. În stadiile avansate există tumefieri articulare permanente,
deformaţii ale degetelor şi anchiloze.
În fazele de remisie, kinetoterapia şi masajul au un rol important în păstrarea
mobilităţii articulare, prevenirea hipotrofiilor muscular şi menţinerea troficităţii generale.

22
Fkt. Sardaru Dragoş

Obiectivele massoterapiei:
- prevenirea hipotrofiei musculare;
- ameliorarea circulaţiei sangvine;
- ameliorarea troficităţii tegumentelor şi ţesuturilor subcutanate.
Manevrele se execută cu prudenţă, intensitatea şi ritmul lor se adaptează la
sensibilitatea segmentelor tratate.
Manevrele folosite:
- efleuraj cu pulpa degetelor;
- fricţiuni, insistând pe muşchii interosoşi la mâini;
- frământări cu două degete şi ciupituri pentru eminenţele tenare şi hipotenare;
- pe segmentele proximale mâinii se efectuează şi tapotamentul.

b) Spondilita anchilopoetică este o afecţiune inflamatoare reumatismală a

coloanei, predominant la bărbaţi cu o anumită particularitate genetică. Ea interesează
articulaţiile interapofizare ale vertebrelor şi uneori articulaţiile periferice ale membrelor
inferioare. Se manifestă cu: dureri la nivelul coloanei, limitarea mişcărilor, hipotrofie
musculară şi tendinţă decifozare. În faze avansate se instalează anchiloza coloanei.
În faza evolutivă terapia constă în:
- repaus la pat cu posturi corecte pentru prevenirea atitudininlor vicioase;
- medicaţie analgezică şi antiinflamatorie, corticoterapie;
- electroterapie.
În faza de stagnare şi atenuare a durerilor se introduce kinetoterapia şi masajul
pentru menţinerea mobilităţii coloanei şi prevenirea atrofierei musculaturii
paravertebrale.
Obiectivele massoterapiei:
- diminuarea durerilor şi contracturilor musculare;
- îmbunătăţirea circulaţiei sangvine şi a condiţiilor trofice locale;
- prevenirea hipotrofiei musculaturii toracolombare;
Masajul trebuie sa fie calm şi miorelaxant, utilizându-se manevre mai puţin
puternice, adaptate la sensibilitatea regiunii toracolombare.
Manevre folosite:

23
Fkt. Sardaru Dragoş

- efleurajul - pentru reducerea sensibilităţii;

- fricţiuni superficiale;
- petrisaj în cută cu intensitate mică;
- vibraţii - pentru efectul decontracturant.
În fazele de remisiune a durerilor, se recomandă manevre de stimulare a tonusului
şi excitabilităţii musculaturii dorsolombare şi de prevenire a hipotrofiei musculare cum
sunt: - petrisajul energic; - tapotamentul sub formă de tocat şi pentru zona lombară
bătătoritul.

2. Afecţiuni reumatismale cronice degenerative

Artrozele se caracterizează prin deteriorarea cartilajului articular şi a
extremităţilor osoase, leziuni care apar la nivelul coloanei vertebrale şi la articulaţiile
membrelor. Aceste tipuri de afecţiuni se întâlnesc preponderant la adulţi sau la persoane
în vârstă, în producerea cărora intervin factori mecanici de suprasolicitare articulară,
macrotraumatisme repetate, tulburări endocrine şi metabolice.
a) Cervicartroza se manifestă cu dureri la nivelul coloanei cervicale şi contractura
muşchilor acestui segment, care atunci când limitează aproape complet mişcările corpului
realizează aspect clinic de torticolis. Durerile pot iradia într-un membru superior,
devenind nevralgie cervicobrahială determinată de eroziunea discului.
Tratamentul constă în:
- repaus;
- medicaţie aniinflamatorie şi decontracturantă;
- electroterapie şi masaj;
- kinetoterapie care se aplică în fazele subacute.
Obiectivele massoterapiei:

24
Fkt. Sardaru Dragoş

- calmarea durerilor;
- decontracturarea musculaturii.
Manevre folosite:
- efleuraj în sens descendent în regiunea cefei;
- fricţiuni şi petrisaj în cută;
- vibraţii cu vârful degetelor pentru efectul decontracturant.

b) Artroza lombară se poate manifesta clinic prin:

 lombagie acută;
 lombalgie cronică;
 lomboşciatică.
Lombalgia acută sau lumbago se manifestă cu dureri accentuate instalate brusc,
ce se exarcerbează la mişcări şi contractură musculară, reducând aproape complet
mobilitatea coloanei.
Tratament:
- repaus la pat;
- medicaţie antialgică, antiinflamatorie şi decontracturantă;
- electroterapie, masaj şi kinetoterapie.
Massoterapia trebuie executată cu manevre uşoare şi superficial pentru a avea un
efect decontracturant şi miorelaxant.
Manevre folosite:
- efleuraj cu faţa palmară a mâinilor pentru reducerea sensibilităţii cutanate;
- petrisaj uşor în cută;
- vibraţii cu oscilaţii rare pentru decontracturare.

Lombalgia cronică prezintă dureri moderate (ce apar frecvent la primele mişcări
după ridicarea din pat), contractură musculară variabilă şi limitarea uşoară a mişcărilor
coloanei în zona lombară.
Tratament:
- evitarea eforturilor fizice;
- medicaţie analgezică-antiinflamatorie şi decontracturantă;

25
Fkt. Sardaru Dragoş

- electroterapie, kinetoterapie şi masaj.

Obiectivele massoterapiei:
- reducerea durerilor;
- menţinerea elasticităţii şi excitabilităţii musculaturii lombare;
- prevenirea hipotoniei musculare;
- ameliorarea circulaţiei sangvine şi a troficităţii locale.
Manevre folosite:
- efleuraj cu palma sau cu degetele îndoite în pieptene;
- fricţiuni cu partea dorsală a pumnului şi frământări în cută;
- când nu există contractură se poate executa tapotament.

Lombosciatica afecţiune ce interesează nervul sciatic se manifestă cu dureri

lombare instalate brusc în timpul ridicării unei greutăţi sau la redresarea coloanei
vertebrale, alteori durerea se instalează lent, accentuându-se progresiv.
Din zona lombară durerea poate iradia în unul dintre membrele inferioare. Când
este afectată rădăcina L5 iradierea durerii are loc pe faţa posterioară a coapsei, faţa
externă a gambei şi faţa dorsală a piciorului; când este afectată rădăcina S1 durerea
iradiază pe faţa posterioară a coapsei, a gambei şi faţa plantară a piciorului. Se prezintă
parestezii, contractură musculară lombară şi limitarea mişcării.

c) Coxartroza sau artroza coxofemurală este o afecţiune preponderant întâlnită la

persoanele trecute de 45 de ani şi este o formă invalidantă. Se manifestă prin dureri
inghinale sau fesiere, ce pot iradia în coapsă, fiind intensificate de mers pe scări sau pe
teren accidentat, muşchii periarticulari putând prezenta contracturi.
În faze avansate pot apare hipotrofia musculară şi limitarea mişcărilor articulare.
Tratamentul este complex şi etapizat cuprinzând: repausul la pat intermittent,
dietoterapie pentru scăderea în greutate, medicaţie antiinflamatorie şi antialgică,
electroterapie, kinetoterapie şi masaj. În stadiile avansate de deformare a capului femural
cu dureri şi impotenţă funcţională este indicată protezarea.
Obiectivele massoterapiei:
- diminuarea durerii;

26
Fkt. Sardaru Dragoş

- decontracturarea musculară;
- îmbunătăţirea tonusului şi excitabilităţii în vederea prevenirii hipotoniei pentru
musculatura învecinată.
Manevre folosite:
- efleuraj cu palmele pe regiunea fesieră, mergând lateral pe regiunea trohanteriană şi în
jos spre coapsă, după care se continuă cu fricţiuni şi frământări cu o intensitate adaptată
la sensibilitatea pacientului;
- vibraţiile se efectuează cu palmele pentru relaxare;
- pe musculatura învecinată se aplică manevre mai energice: fricţiunile cu “rădăcina”
mâinii, tapotamentul sub formă de tocat, cernutul şi rulatul.
Efecte bune de cedare a durerii reprezintă efectuarea masajului dupa o procedură
de termoterapie.

d) Gonartroza sau artroza la nivelul genunchiului

Afecţiune ce apare la persoanele trecute de 45 de ani şi se manifestă prin: dureri la
primele mişcări după ridicarea din pat sau în legătură cu schimbările meteorologice,
contractură musculară, hipotrofie musculară, mai ales la nivelul cvadricepsului, reacţie
sinovială cu hidartroză.
Tratamentul constă în: repaus segmentar intermittent, dietă pentru reducerea
surplusului de greutate, medcaţie antiinflamatorie şi analgezică, electroterapie,
balneoterapie, kinetoterapie şi masaj.
Obiectivele massoterapiei:
- ameliorarea circulaţiei sangvine şi a condiţiilor trofice locale;
- îmbunătăţirea tonusului şi excitabilităţii musculare;
- pregătirea pentru kinetoterapie.
Masajul se execută pe genunchi şi coapsă.
Manevre folosite:
- efleuraj cu palmele;
- fricţiuni transversale cu vârful degetelor în cazul genunchiului, fricţiuni cu articulaţiile
interfalangiene şi podul palmei pe coapsă;

27
Fkt. Sardaru Dragoş

- frământări în cută combinate cu rulatul şi cernutul;

- tapotament energic sub formă de “tocat” şi “bătătorit”.
Se insistă mai mult pe cvadriceps pentru a preveni hipotrofierea lui.
Masajul articulaţiei îmbunătăţeşte circulaţia sangvină locală, supleţea
formaţiunilor capsuloligamentare şi mobilitatea articulară.

e) Periartrita scapulohumerală
Este o formă de reumatism abarticular determinată de procese inflamatorii şi
degenerative ale tendoanelor şi burselor din jurul articulaţiei umărului. În faza acută,
afecţiunea se manifestă prin dureri spontane, care se exacerbează la mişcările braţului,
contractură muscular şi limitarea accentuată a mobilităţii.
Tratamentul constă în: repaus segmentar, medicaţie aniinflamatorie şi analgezică,
electroterapie,iar odată cu remisiunea fenomenelor dureroase se introduc kinetoterapia şi
massoterapia.
Obiectivele massoterapiei:
- diminuarea durerilor;
- reducerea contracturilor musculare;
- îmbunătăţirea circulaţiei sangvine şi a troficităţii locale;
Manevre folosite:
- efleurajul se execută pe faţa anterioară a umărului până în zona supraclaviculară şi pe
faţa posterioară până în regiunea fosei supraspinoase;
- petrisaj uşor adaptat sensibilităţii locale;
- fricţiuni şi tapotament după remisiunea durerii;
- fricţiuni transversale pe ligament şi capsula articulară; pe partea anterioară după
posturarea în extensie a braţului şi pe partea posterioară după posturarea în flexie, pentru
asuplizarea ligamentelor, capsulei şi ameliorarea mobilităţii;
- vibraţii fine efectuate cu palma pentru decontracturarea musculară.

28
Fkt. Sardaru Dragoş

Afecţiuni traumatice ale aparatului locomotor şi sechele posttraumatice

a) Contuzia
Afecţiune ce interesează articulaţiile sau muşchii datorată unui traumatism al
aparatului locomotor. Se manifestă prin: dureri locale, tumefacţie, echimoze, impotenţă
funcţională variabilă.
Tratamentul în stadiul acut:
- repaus segmentar; - medicaţie analgezică – antiinflamatorie aplicată local;
- electroterapie; - masaj cu gheaţă şi masaj manual.
Masajul manual se aplică la distanţă faţă de zona traumatizată proximal şi distal.
Obiectivele massoterapiei:
- ameliorarea circulaţiei sangvine;
- reducerea tulburărilor vasculotrofice;
- favorizarea resorbţiei edemelor;
- asigurarea unei bune troficităţi;
- menţinerea tonusului musculaturii învecinate.
Manevre folosite:

29
Fkt. Sardaru Dragoş

- efleuraj cu palma;
- fricţiuni, petrisaj;
- tapotament şi vibraţii.

b) Entorsa
Afecţiune ce se caracterizează prin distensia capsulei şi ligamentelor producând
rupturi parţiale sau totale şi dezinserţiile acestor elemente, mecanismul de producere fiind
cel traumatic. Se manifestă prin: dureri, tumefieri articulare, hidartroză, edeme
periarticulare, echimoze şi impotenţă funcţională variabilă.
Tratamentul în stadiul acut:
- crioterapie, repaus segmentar;
- medicaţie antiinflamatorie – antialgică;
- electroterapie, masaj cu gheaţă.
Masajul manual şi kinetoterapia se pot aplica la distanţă faţă de articulaţie, distal
sau proximal pe segment.
Obiectivele massoterapiei:
- îmbunătăţirea circulaţiei locale;
- reducerea edemelor;
- menţinerea elasticităţii şi tonusului muscular;
- prevenirea hipotrofiei.
Menevre folosite:
Se recomandă folosirea în imediata apropiere a articulaţiei:
- neteziri cu palma şi vârful degetelor (eventual cu un cub de gheaţă) pentru efectul
calmant, analgezic şi resorbtiv;
- fricţiuni liniare şi circulare cu vârfurile degetelor pentru descongestionarea locală şi
stimularea fibrelor nervoase libere cu scopul scăderii pragului durerii.
Se recomandă fololsirea distală şi pe musculatura care deserveşte articulaţia:
- efleuraj şi fricţiuni;
- petrisaj în cută mică şi şerpuită;
- tapotament tip tocat şi vibraţii.

30
Fkt. Sardaru Dragoş

c) Luxaţia
Afecţiune articulară caracterizată prin dislocarea extremităţilor osoase
interarticulare.
Tratamentul este ortopedic prin reducerea luxaţiei şi imobilizarea în bandaj sau
aparat gipsat. După tratametnul orthopedic pot rămâne sechele cum ar fi: dureri, limitări
ale mişcărilor, hipotrofie musculară, tulburări vasculotrofice.
Tratamentul sechelelor de după luxaţie constă în:
- medicaţie analgezică – antiinflamatorie aplicate local;
- electroterapie, kinetoterapie şi massoterapie.
Obiectivele massoterapiei:
- ameliorarea circulaţiei sangvine şi troficiţăţii locale;
- reducerea tulburărilor vasculotrofice;
- mobilizarea şi tonifierea formaţiunilor capsulo-ligamentare;
- îmbunătăţirea tonusului şi troficităţii musculaturii învecinate.
Manevre folosite:
Pentru articulaţie:
- efleuraj cu palma;
- fricţiuni cu vârfurile degetelor.
Pentru segmentele învecinate:
- efleuraj şi fricţiuni;
- petrisaj pentru creşterea excitabilităţii şi elasticităţii muscular;
- tapotament tip tocat, ventuză, bătătorit pentru evitarea instalării hipotoniei şi hipotrofiei
musculare.

d) Sechelele după fractură

După suspendarea aparatului gipsat rămân o serie de sechele care interesează
articulaţiile şi musculatura adiacentă. Aceste sechele pot fi: dureri, tumefieri, redoare
articulară, hipotrofie musculară, tulburări vasculo-trofice, fibrozare şi indurare a
ţesuturilor subcutanate precum si a cicatricei de operaţie.
Tratamentul sechelelor cuprinde:
- medicaţie antialgica – antiinflamatorie;

31
Fkt. Sardaru Dragoş

- electroterapie, kinetoterapie, massoterapie şi balneoterapie.

Obiectivele massoterapiei:
- ameliorarea circulaţiei sangvine;
- înlăturarea tulburărilor vasculotrofice;
- mobilizarea şi asigurarea supleţii formaţiunilor capsulo-ligamentare pentru ameliorarea
mobilităţii articulare;
Manevre folosite:
Se execută un masaj articular cu efleuraj şi fricţiuni pentru îndepărtarea
proceselor aderenţiale şi asuplizarea capsulei articulare, după care se trece la masajul pe
segmentele învecinate zonei lezate.
- efleuraj şi fricţiuni cu degetele pentru favorizarea resorbţiei edemelor şi favorizarea
circulaţiei;
- petrisaj, rulat, cernut şi tapotament manevre ce stimulează tonusul muscular.
e) Ruptura musculară
Afecţiune care se produce prin solicitarea excesivă a unui grup de muşchi. Ea
poate fi : - ruptură fibrilară; - ruptură parţială; - ruptură totală. Se manifestă prin durere
vie, instalată brusc în timpul unui efort, echimoze, tumefiere locală când există un
hematom şi impotenţă funcţională relativă a segmentului afectat.
Tratamentul rupturii totale şi parţiale este ortopedic. Tratamentul rupturilor
fibrilare constă în:
- repaus segmentar;
- crioterapie;
- medicaţie antiinflamatorie-antialgică aplicată local;
- electroterapie şi masaj.
Massoterapia se execută distal faţă de leziunea fibrilară cu obiectivele:
- sedare locală;
- decontracturarea musculară;
- îmbunătăţirea troficităţii locale.
Manevre utilizate:
- efleuraj cu faţa palmară pentru efectul sedativ;
- fricţiuni şi petrisaj pentru îmbunătăţirea circulaţiei şi a troficităţii locale;

32
Fkt. Sardaru Dragoş

- vibraţii cu oscilaţii lente şi fine pentru efectul de relaxare musculară.

Ruptura musculară poate lăsa ca sechelă o cicatrice dureroasă care este percepută
mai ales în timpul exerciţiilor. Durerile se datorează lipsei elasticităţii şi supleţii
cicatricei.
Tratamentul cicatricei: - massoterapie ce urmăreşte revenirea supleţii la nivelul
cicatricei, mobilizarea pe straturile profunde, activarea circulaţiei sangvine cu
ameliorarea metabolismului local. Se execută: efleuraj, fricţiuni şi petrisaj.

f) Tendinopatia
Afecţiune determinată de solicitările repetate exercitate asupra unui tendon în
cursul antrenamentelor şi a repetiţiilor. Ea poate interesa tendonul propriu-zis, în cazul
tendinitei, teaca tendonului, în tenosinovită, şi zona de inserţie a tendonului, în cazul
entezitei. Se manifestă prin durere, tumefiere şi crepitaţii când e afectată teaca tendonului
şi impotenţă funcţională relativă a segmentului lezat.
Stadiul acut necesită: repaus segmentar, crioterapie, medicaţie antiinflamatorie,
electroterapie şi masaj cu ghiaţă.
După reducerea durerilor şi fenomenelor inflamatoare, se poate aplica masajul
manual. Se execută: - efleuraj; - fricţiuni cu scopul ameliorării circulaţiei sanguine şi
troficităţii locale, îndepărtarea eventualelor aderenţe şi restabilirii condiţiilor de alunecare
fiziologică ale tendonului.

g) Escarele
Escarele sunt leziuni cutanate de origine inchemică cauzate de compresia
ţesuturilor moi între un plan dur şi scheletul osos. Sunt cunoscute 3 tipuri de escare:
- escare accidentale, legate de o dereglare temporal a mobilităţii sau a cunoştinţei;
- escarele neuroplegice, consecinţă a unei patologii cornice (leziunea coloanei vertebrale,
paralizie central, etc.);
- escare “plurifactoriale” cauzate de multiple afecţiuni cu condamnare la pat a
pacientului.

33
Fkt. Sardaru Dragoş

Def. Escarele sunt leziuni ulcerative la nivelul pielii şi părţilor moi subcutanate
apărute în urma compresiunii zonelor de sprijin ale corpului, datorată imobilizării
prelungite a pacientului.
Mijloace de prevenire:
- se recunoaşte escara după pata roşie care nu se inalbeşte la presiune;
- mobilizarea frecventă şi schimbarea poziţiei în pat în limitele premise de boala de bază;
- aşternutul bolnavului va fi permanent uscat, bine întins, fără firimituri sau alte resturi;
- igiena riguroasă a pielii prin spălare zilnică cu apă şi săpun şi pudrarea cu talc.
Obiectivele massoterapiei:
- îmbunătăţirea circulaţiei locale;
- menţinerea elasticităţii tegumentului;
- tonifierea ţesutului.
Se execută:
- efleuraj cu toată palma pentu sedarea locală;
- fricţiuni lejere cu vârful degetelor pt mobilizarea ţesutului cu scopul menţinerii
elasticităţii;
- petrisaj;
- vibraţii.

34
Fkt. Sardaru Dragoş

Bibliografie
1. Drăgan, I.,Petrescu, O. – Masaj – automasaj, Editura pentru tineret şi sport, 1993.

35