Problema romaniz\rii Daciei

A. Pozi]ia lui Robert Roesler (1871)

Dacia era provincie imperial\ în frunte cu un legat de rang pretorian la început, apoi, din
vremea lui Marcus Aurelius, cu rang consular. }ara, care [i-a pierdut cea mai bun\ [i cea mai
mare parte a puterii sale demografice de-a lungul unui r\zboi îndârjit [i sângeros care a durat
mai mul]i ani, ca [i prin emigrare, primi o nou\ popula]ie prin coloni[tii romani care s-au
rev\rsat aici din toate provinciile Imperiului roman, dar în mare m\sur\ din Italia de Jos.
Avem motive s\ credem c\ elementul dacic supus s-a ]inut departe de contactul cu
civiliza]ia roman\ [i [i-a men]inut du[m\nia fa]\ de Roma. Romanitatea Daciei a fost îns\
diferit\ de cea a altor provincii cucerite de armata Romei. În Italia de Sus, Gallia, Spania,
Britannia, Pannonia etc. ea a fost produsul unei fericite dezna]ionaliz\ri a unei popula]ii
numeroase preexistente care a continuat s\ reprezinte majoritatea, a atragerii acestei popu-
la]ii la un alt mod de a gândi [i de a vorbi, a amestecului unei p\r]i a sângelui roman imigrat
cu cel local iberic, celtic [i alte neamuri. În Dacia îns\ a fost creat\ o adev\rat\ ]ar\ de colo-
nizare dintr-un teritoriu slab locuit [i înconjurat de o popula]ie du[m\noas\, în care îns\
romanitatea nu [i-a înfipt r\d\cini atât de adânci, nesprijinindu-se pe bazele sigure ale unei
na]ionalit\]i cucerite [i din punct de vedere spiritual. De aici [i u[urin]a cu care mai târziu a
putut s\ fie îndep\rtat\ [i a disp\rut, f\r\ a l\sa atât de multe urme ca în Britannia sau în
Noricum, fiind [tears\ ca o simpl\ poleial\.
(Robert Roesler, Romänische Studien. Untersuchungen zur alteren Geschichte Rümäniens,
Leipzig, 1871, p. 44–45)

B. R\spunsul lui A.D. Xenopol (1884)

Roesler pare deci a primi de adev\rate spusele lui Eutropiu, care zice c\ „Dacia pierduse
prin lungul r\zboi împotriva romanilor popora]iunea sa b\rb\teasc\“. […] Dar\, chiar dac\ am
lua ca atare spusele lui Eutropiu, nu arat\ el oare prin cuvintele sale c\ femeile [i copii dacilor
nu suferir\ cu to]ii soarta p\rin]ilor? Apoi aceast\ nou\ genera]ie nu era ea îndestul\toare
pentru a reconstitui în ]ar\ o baz\ na]ional\ pe care s\ se poat\ hultui elementul roman? De
aceea, [i inscrip]iunile g\site atât în Dacia, cât [i aiurea ne dovedesc cu prisosin]\ fiin]area
poporului dac dup\ cucerire, precum [i romanizarea lui. Trebuie amintit c\ poporul roman
în]elegea a lipi de imperiul s\u provinciile cucerite într-un cu totul alt chip de cum au f\cut-o
în timpurile mai noi ungurii sau nem]ii. Departe de a alc\tui o cast\ desp\r]it\ de poporul
cucerit, romanii se legau cu el prin c\s\torii, îi înlesneau intrarea în cet\]enia roman\ [i cu
toate c\ îl întrebuin]au la toate lucr\rile, îl f\ceau s\ se bucure de toate foloasele.
(A.D. Xenopol, Teoria lui Roesler. Studii asupra st\ruin]ei românilor în Dacia Traian\,
Bucure[ti, 1998, p. 22–23)

57
 C. Punctul de vedere al lui Dimitrie Onciul (1885–1886)
[…] Pe baza indiciilor istorice, noi nu putem sus]ine romanizarea acestei ]\ri decât în
partea apusean\ a Ardealului cu Banatul timi[an [i Oltenia, pe care teritoriu se m\rginise
colonizarea roman\. In Moldova [i Valahia r\s\ritean\, precum [i în regiunea dintre Tisa
superioar\ [i Ardeal, lipsea aceast\ temelie; aici nomenclatura topografic\ a r\mas sub
domina]ia roman\ curat dac\, ca [i popula]ia. […] {i dup\ p\r\sirea provinciei dacii din ]ar\
sus]in ostilit\]i cu Imperiul roman. Acest element ostil, în cea mai mare parte, nu se poate
privi ca romanizat.
(Dimitrie Onciul, Scrieri istorice, ed. critic\ îngrijit\ de A. Sacerdo]eanu, Bucure[ti, Editura
{tiin]ific\, 1968, p. 167–168)

Continuitatea popula]iei romanice dup\ retragerea aurelian\

A. Pozi]ia lui Robert Roesler (1871)
Cei care sus]in men]inerea unei popula]ii romanice în Dacia se împart în dou\ categorii.
Unii sus]in p\rerea c\ provincialii romani s-au refugiat în mun]i pentru a-[i p\stra acolo
libertatea [i via]a, al]ii, printre care Maior1 [i Laurian2, consider\ c\ ei au r\mas netulbura]i în
v\i [i câmpii în vechile lor case [i a[ez\ri. Împotriva primei p\reri putem ridica întrebarea de
ce coloni[tii romani, obi[nui]i cu bunurile unei culturi mai dezvoltate, ar fi preferat s\
îmbr\]i[eze o via]\ în s\lb\ticie, s\ schimbe modul de via]\ urban [i agricultura cu p\storitul,
când împ\ratul3 lor le asigurase în Moesia locuin]e [i p\mânturi, în mijlocul poporului lor, în
condi]iile pl\cute ale unei existen]e obi[nuite, sub protec]ia s\biilor legiunilor romane, unde
nu trebuiau s\ p\r\seasc\ nici m\car vechiul nume al provinciei lor? A doua p\rere î[i g\se[te
respingerea în c\utarea zadarnic\ a presupusei continuit\]i a ora[elor [i popula]iei Daciei în
toate monumentele literare ale vecinilor.
(Robert Roesler, Romänische Studien. Untersuchungen zur alteren Geschichte Rümäniens,
Leipzig, 1871, p. 118–119)

B. R\spunsul lui A.D. Xenopol (1884)

Chiar boga]ii când fugeau din Dacia, înc\ nu o p\r\seau f\r\ gândul de a se întoarce, c\ci
greu se dezlipe[te omul de ceea ce a agonisit, dovad\ mul]imea de comori îngropate, g\site
pe p\mântul vechii Dacii! Dar înc\ s\rmanul! El se retr\gea totdeauna în preajma locuin]ei
sale, sperând c\ se vor lini[ti vremile [i c\ va putea s\-[i revad\ a[ezarea [i casa. […] Timpul
trecea [i o genera]ie se strîngea dup\ alta în creierii mun]ilor, încît cei n\scu]i la umbra înal-
telor lor piscuri se deprinser\ în curând a g\si aici o nou\ patrie. […] Cei boga]i s-au dus, daci
1 Petru Maior (cca. 1761–1821), str\lucit reprezentant al {colii Ardelene [i ap\r\tor al continuit\]ii popula]iei au-
tohtone la nord de Dun\re în lucrarea, la care face trimitere [i Roesler, Istoria pentru începutul românilor în Dachia,
ap\rut\ la Buda în 1812.
2 August Treboniu Laurian (1810–1881), revolu]ionar pa[optist, editeaz\, împreun\ cu Nicolae B\lcescu, Magazin
istoric pentru Dacia, editor al operelor reprezentan]ilor {colii Ardelene [i autor al mai multor lucr\ri de istorie a
românilor.
3 Este vorba despre împ\ratul roman Aurelian (270–275), care a retras armata [i administra]ia roman\ din Dacia.

58
sau romani; cei s\raci au r\mas aici, ori de ce na]ionalitate s-ar fi ]inut. […] Un popor a[ezat
nu fuge niciodat\ în întregimea lui în fa]a unei n\v\liri. […]
(A.D.Xenopol, Teoria lui Roesler. Studii asupra st\ruin]ei românilor în Dacia Traian\,
Bucure[ti, 1998, p. 38–39)

C. Punctul de vedere al lui Dimitrie Onciul (1885–1886)

Plecarea deosebit\ a românilor din ast\ parte a Dun\rii c\tre agricultur\ este general
cunoscut\. De dragul acesteia ei dispre]uiesc chiar industria [i comer]ul. Aceast\ împrejurare
este îndestul spre a ar\ta c\ agricultura a fost totdeauna pus\ în lucrare de acest popor, fapt
adeverit pe deplin prin limb\, care posed\ un mare num\r de cuvinte de origine latin\ din
aceast\ sfer\. Astfel imigrarea românilor ca p\stori nomazi, dup\ cum voiesc roeslerianii, nu
este nimic mai pu]in decât adev\rat\. Deprinderea statornic\ cu agricultura cere îns\ ca
poporul român trebuie s\ fi avut în st\pânirea sa un teritoriu, pe care s-o fi putut pune în
aplicare. Cum s\ se explice deci aceasta, dac\ el ar fi venit mai târziu în ]ara sa, când
aceasta era acum ocupat\ de alte popoare, slavoni [i unguri [. a., f\r\ ca el s-o fi cucerit,
pentru a putea deveni proprietar de p\mânt [i agricultor? […]
(Dimitrie Onciul, Scrieri istorice, ed. critic\ îngrijit\ de A. Sacerdo]eanu, Bucure[ti, Editura
Stiin]ific\, 1968, p. 157)

Migrarea vlahilor la nord de Dun\re

A. Pozi]ia lui Robert Roesler (1871)
Invadarea [i ocuparea Valahiei a fost lini[tit\ [i imperceptibil\, începutul ei, care trebuie s\
fi fost înc\ în perioada domina]iei cumane, neputând fi precizat\. La fel de pu]in men]ionat\
este [i a[ezarea vlahilor de sud pe p\mântul Greciei care a avut loc ca urmare a migra]iei
albanezilor începând cu secolul al XII-lea. Mult\ vreme [i mul]i dintre ei au z\bovit doar o
parte a anului pe v\ile [i câmpiile ]\rii care a fost numit\ apoi dup\ numele lor Valahia,
considerând înc\ câmpiile din Haemus drept adev\rata patrie, c\min p\rintesc, pân\ s\
ajung\ la a[ez\ri stabile în nord. A[a migreaz\ [i ast\zi mocanii din Moldova nu numai în
Dobrogea, dar pân\ în Macedonia [i Grecia […] Prin ipoteza migr\rii treptate spre nord a
valahilor din Moesia se poate explica împrejurarea surprinz\toare c\ popula]ia valah\ se
întâlne[te la nord de Dun\re numai dup\ începutul veacului al XIII-lea, devenind apoi din ce
în ce mai numeroas\, pân\ ce vor umple în mare m\sur\ ]ara numit\ azi Valahia [i apoi ]\rile
din jur, în timp ce în Moesia, locul de odinioar\ al primului lor stat, au disp\rut pân\ la nivelul
unei enclave sporadice.
(Robert Roesler, Romänische Studien. Untersuchungen zur alteren Geschichte Rümäniens,
Leipzig, 1871, p. 118–119)

B. R\spunsul lui A.D. Xenopol (1884)

Pentru ca poporul român s\ revin\ în Dacia din Moesia, trebuia ca el s\ se fi aflat acolo la
epoca la care se presupune c\ a p\r\sit-o, sau cel pu]in la o epoc\ anterioar\. ~ns\ noi vom
vedea c\ aceasta niciodat\ nu s-a întâmplat, c\ elementul roman întotdeauna a fost prea slab

59
în Moesia […]. Dar chiar când acesta din urm\ ar fi avut o oarecare vlag\, înc\ este v\dit c\
Moesia a fost expus\ unei n\v\liri tot atât de s\lbatice ca [i aceea îndurat\ de Dacia. Mai ales
ora[ele, fiind d\râmate de barbari, locuitorii lor fugir\ pentru a g\si o sc\pare în p\r]ile mai
retrase ale împ\r\]iei, pe când s\racii trebuir\ s\-[i ad\posteasc\ via]a lor retr\gându-se în
mun]ii care m\rgineau ]ara despre miaz\zi, Haemul sau Balcanul. […] Ce nevoie ar fi împins
pe valachi a trece Dun\rea în cei dintîi ani ai fiin]\rii statului valacho-bulgar? […] Cum s\ ne
putem închipui c\ valachii s\ fi p\r\sit ]ara lor tocmai în momentul când, întemeind un stat
neatârnat, ei puteau s\ se bucure de toate drepturile lor, [i în ce scop?
(A.D. Xenopol, Teoria lui Roesler. Studii asupra st\ruin]ei românilor în Dacia Traian\,
Bucure[ti, 1998, p. 49)

C. Punctul de vedere al lui Dimitrie Onciul (1885–1886)

Admigrarea român\ din dreapta Dun\rii, care trebuie deci s-o admitem, nu alter\ carac-
terul de continuitate al elementului roman în Dacia Traian\, a[a c\ se p\str\ tradi]ia despre
originea dacoromânilor din timpul domina]iei romane asupra acestei ]\ri. Partea r\mas\ în
Dacia, dup\ pierderea provinciei, form\ elementul fundamental, din care se n\scu poporul
dacoromân. Adaosul primit succesiv din dreapta Dun\rii contribui mai mult la înt\rirea nume-
ric\ a acestuia, decât la întemeierea lui. Pân\ în secolul VII, când începe admigrarea de care
e vorba, s-au putut p\stra în p\r]ile muntoase ale Daciei înc\ destul element roman, pentru
ca continuitatea s\ nu fie aici nicidecum întrerupt\. Argumentul toponimic împreun\ cu
tradi]ia istoric\ pun aceasta, cum am v\zut, afar\ de îndoial\.
(Dimitrie Onciul, Scrieri istorice, ed. critic\ îngrijit\ de A. Sacerdo]eanu, Bucure[ti, Editura
Stiin]ific\, 1968, p. 257)
 Scrisoarea lui Neac[u din Câmpulung (1521)1
Mudromu i plemenitomu i cistitomu i Bogom darovannomu jupan Han\[ Begner ot Bra[ov,
mnogo zdravie ot Neac[ul ot Dl\gopole2.
I pac3 dau [tire domnie tale za4 lucrul turcilor cum amu auzit eu c\ înp\ratul au e[it din
Sofiia [i aimintrea nu e [i se-au dus în sus pre Dun\re.
I pac s\ [tii domniia ta c\ au venit un om de la Nicopole de mie me-au spus c\ au v\zut
cu ochii loi c\ au trecut ceale cor\bii ce [tii [i domniia ta, pre Dun\re în sus.
I pac s\ [tii c\ bag\ den tote ora[ele cîte 50 de omini, s\ fie în ajutor în corabii.
I pac s\ [tii cum se-au prinsu ne[te me[teri den }[a]rigrad cum voru treace aceale corabii
la locul cela strimtul ce [tii [i domniia ta.
I pac spui domnie tale de lucrul lui Mahamet beg, cumu am auzit de boiari ce sîntu
megiia[i [i de genere-miu Negre, cumu i-au dat împ\ratul slobozie lu Mahamet beg pre i-oi va
fi voia, pren }ara Rumâneasc\ iar\ elu s\ treac\.
I pac s\ [tii domniia ta c\ are fric\ mare [i B\s\rabu de acel lotru de Mohamet beg, mai
vârtos de domniele vostre.
I pac spui domnie tale ca la mai marele miu, de ce amu în]eles [i eu. Eu spui domniei tale,
iar\ domniia ta e[ti în]eleptu. {i aceaste cuvinte s\ ]ii domniia ta la tine, s\ nu [tie umini mul]i;
[i domniile vostre s\ v\ p\zi]i cum [ti]i mai bine. I Bog\ te veselut5, amin.
(DRH, B., II, p. 402–403)
 Dimitrie Cantemir despre atitudinea moldovenilor fa]\ de cultura scris\
(1716)
Pe de alt\ parte, moldovenii nu numai c\ nu iubesc înv\]\tura, dar aproape to]i o ur\sc.
Nici m\car numele [tiin]elor [i artelor nu le sunt cunoscute. Ei cred c\ înv\]a]ii nu pot fi cu
mintea întreag\ în a[a m\sur\ încât, atunci când vor s\ laude [tiin]a cuiva, spun c\ a ajuns
nebun de prea mult\ înv\]\tur\. În aceast\ privin]\ o vorb\ proast\, care se aude des în gura
moldovenilor, este c\ înv\]\tura e treaba preo]ilor, mireanului îi e de ajuns s\ înve]e s\ citeasc\
[i s\ scrie, s\ [tie s\-[i semneze numele, s\-[i poat\ însemna în condic\ boul alb, negru, cor-
nut, caii, oile, vitele, stupii [i ce altele mai sunt; mai departe este cu totul de prisos.
(Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, Ed. Academiei, Bucure[ti, 1973, p. 311)