daci va mai amintiti exact, procesul datorité cdruia un act su de a deveni constient, adicd de a face parte din preconstiinta, devite inconstient. Putem, de asemenea, califica drept fenomen de refulere situatia in care actul psibic inconstient nu este nici macar admis in ¢s- temul preconstient vecin, cenzura stopindu-l si facindut sa intoarsd. Nu existé nici un raport intre notiunea de refulare gi ace de sexualitate; asupra acestui fapt vi atrag atentia intr-un mod 22 totul deoscbit. Refularea este un proces pur psibologic pe care fl ce- racterizam*inea si mai bine dindu-i calificativul de tople. Prin termen dorim sa stabilim cA notiunea de refulare este 0 notiune tial8, legaté de ipoteza noastri privind compartimentele psihice renuntdim Ja aceasta reprezentare auxiliaré grosiera, ane ci refularea decurge din faptul cA aparatul psihic se comp: din mai multe sisteme distincte. Din comparatia pe care am cut-o reiese cA am folosit pind ral cuvintul ,regresiune nu cu semnificatia sa general admis, ci intr» sens cu totul speci Daca if dati sensul siu general, acela de reint de dezveltare superioara Ja una inferioara, refuleree cere de la o faz poate fi si ea conceput& ca o regresiune, ca o revenire la o fazii ¢ rioara si mai profunda a dezvoltarii unei activitati psihice. Numai cA. atunci cind vorbim de refulare, nu avem in vedere aceasti directie retrograda, pentru cd vedem, de asemenea, 0 refulare, in sensul dinar: al cuvintului, chiar si in cazul in cave un act psihi¢ este mentinut trepte inferioare ale inconstientului. Refularea este o notiune toxic’ gi dinamic& ; regresiunea este o nofiune pur descriptiva. Prin re o siune, asa cum am descris-o pind aici, punind-o in legitura cu fixe Intelegem numai intoarcerea libidoului la stadii anterioare ale dezx t8rii sale, adici este un fenomen ce difera total de refulare absolut independent de aceasta, Tot asa, nu putem afirm siunea libidoului ar fi un proces pur psikologic si ar trebui si-i dim in cadrul aparatului psihic. Chiar atunci cind ea ex cita asupra vietii psihice 0 influenta foarte prefunda, nu este mai putin adevarat ci dominant este factorul organi Aceste puncte de vedere vA vor fi parind desigur aride, Clinien xe va oferi aplicatii care ni le vor face mai concrete. Dupa cum stiti, iste si nevroza obsesionala sint principalele reprezentante ale grapei nevr lor de transfer, In isterie exist in mod vadit o regresiune a libidouls: primele obiecte sexuale, de natura incestuoas’, si putem spune ch accast existé in toate cazurile, chiar si atunci cind nu observam nici cea ma micd tendinti de regresiune spre o fazi anterioara a structurii sexual: Refularea, in schimb, joacd rolul principal in mecanismul isteriei, Dac& imi ing&duiti si completez printr-o constructie conceptual toate cunt tele certe pe care le-am dobindit pind acum despre isterie, ag descrie tuatia in fell urmator : unificarea tendintelor partiale ale Jibidoului < imperiul activitatii organclor genitale este realizaté in isterie, ins& rezul- tatele care decurg de aici se izbese de rezistenta sistemului prcconstient legat de constiinti. Organizarea activitatii genitale este strins legata de i constient, insi nu este admisi de preconstient, rezultind de aici un tablou care prezintd anumite asemanéri cu stadiul anterior primatului organelor genitale, ceea ce in realitate este cu totul altceva. Din cele doua regresi ale libidoulti, accea care duce citre o faz’ anterioara celei a struct sexuale este mult mai remarcabilé. Cum aceasti din urm’ 286lipseste in cazul isteriei si cum in intreaga noastrA conceptie despre ne~ vroze ined se mai resimte influenta studierii isteriel, care a precedat-o in timp, importanta regresiunii libidoului nu ne-a aparut decit mult mai tirziu decit aceca a refulirii, VA previn cA punctele noastre de vedere vor suferi noi extensiuni si modificdri cind vom avea de finut seama, pe linga isteric si nevroza obsesionala, de nevrozele narcisice fn nevroza obsesionali, dimpotriva, regresiunea libidoului spre faza preliminarai a structurii sadico-anale constituie faptul cel mai frapant si care isi pune amprenta pe toate manifestarile simptomatice. Impulsul erotic se prezinta in acest caz sub masea impulsului sadic, Reprezentarca obsedanta te-ag omori, daca este descotorosit’ de excrescentele acciden- tale, indispensabile, inseamna in fond as vrea si ma bueur de dragostea ta, Imaginafi-va gio regresiune simultan& cu privire la obiect, adicA o regresiune in care impulsurile respective si nu se aplice deeit persoanclor celor mai apropiate si mai fubite si va veti face o ideea de groaza pe care © pot stimi la bolnav aceste reprezentari obsedante care apar in constiinta sa ca fiindu-i cu totul straine. Insi si refularea joacd in aceste nevroze un rol important, gre de definit intr-o introducere succint& ca aceea de fat’. Regresiunea libidoului, atunci cind nu este insotita de refulare, ar putea duce la perversiune, dar mu ar provoca niciodata o nevrozi. Vedeti astfel cA refularea este procesul cel mai specific al nevrozei, acela care 0 carac- terizeaza cel mai bine. Voi mai avea, poate, prilejul si vai expun cunostin- {ele noastre cu privire la mecanismul perversiunilor si atunci veti intelege ci aici totul se petrece infinit mai simplu decit ne inchipuim. Sper si nu mi-o luati in nume de rau cé m-am angajat la aceste dez bateri asupra fixatici si regresiunii libidoului dac& va anunt ca vi le prezentat ca pe o introducere la cercetarea etiologiel nevrozelor. In pri Vinta aceasta nu v-am implirtisit decit un singur fapt, anume cd oamenii devin nevrotici cind sint lipsiti de posibilitatea de a-si satisface I deci din cauza ,privatiunii®, ca s& folosesc un termen de care m-ar folosit, simptomele inlocitind la ei satisfactia care le este refuzat: reste, nu trebuie si tragem de aici concluzia ci orice privare de satis factia libidinal 11 nevrozeaza pe acela care fi este victima ; teza mea sem- nific doar fapiul cd factorul privatiune existA in toate cazurile de ne- vroza cercetate. Ea nu este deci reversibila. Si, fra indoiald, vi vet! da, de asemenea, seama ci aceusti tei ne reveleaz’ nu intregul secret al etiologiei nevrozelor, ci numai una din condifiile sale importante si esen- Incd nu stim daca, fn discutarea ultevioard a acestei teze, trebui 2 indeossbi asupra naturii privatiunii sau asupra particularita aceluia care suferd de pe urma ei. Aceasta din cauzi ca privatiunea este rereori completa si absoluté; spre a deveni patogenica, ea trebuie si intereseze singura satisfactie pe care o cauti persoana, singura de care ea este capabila. In general, exist’ numeroase mijloace care permit si se Suporte, {rd starea de boali, privatiunea de satisfactia libidinal. Sint barbafi capabili si indure fara paguba aceasta privatiune ; ei nu sint feri- citi, suferé de o anumita melancolie, dar nu cad bolnavi. Trebuie apoi sa tinem seama de faptul cA tendintele sexuale sint, dae ma pot ex prima astfel, extraordinar de plastice. Ele isi pot Iva locul una alicia, isi pot asuma intensitati diferite, jar cind realitatea refuzi satisfaccrea uneia, se poate g&si compensare in satisfacerea celeilalte. Ele repre- zinta un fel de retea de vase comunicsnte, in pofida subordonarii lor 287fata de primatul genital: doua caracteristici greu de coneiliat. In afara de aceasta, tendintele partiale ale sexuulitatii, ca si instinctul sexual care rezulta din sinteza lor, prezinté.o mare facilitate in a-gi varia obiec- tul, de a-si schimba fiecare un obiect cu altul mai accesibil, insusire care opune o puternici rezistent® actiunii pategene a unei privatiuni. Printre acesti factori care opun o actiune ca sii zicem asa profilacticd actiunii nocive a privatiunilor, este unul care a dobindit o important srcialé deo- sebité. El consta in faptul cA tendinfa sexuala, renunfind ta pkicerea par- fiaki sau la Bceea pe care 0 procura actul procreatiei, a inlocuit-o printr-wn alt scop care are cu cel dintii raporturi genetice, dar care a incetat sa mai fie sexual, devenind social. Denumim acest’ proces ,sublima facind aceasta ne alaturam opiniei generale care acord’ 0 veloare mai mare scopurilor sociale decit celor sexuale care, in fond, sint scopu: egoiste. De altfel, sublimarea nu este decit un caz special al atasdrii ten- dintelor sexuale Ia altele, nesexuale, Vom mai vorbi despre aceasta cu alt prilej. iqur cd sinteti tentati s& credeti c: care permit suportarea privatiunii, aceasta isi pierde 1 Faptele nu se prezinta astfel, privatiunea pastrindu~ patogen%. Mijloacele care i s¢ opun sint in general insuficionte, Cradul de insatisfactie al libidoului, pe care omul mediu il poate suporta, este Plasticitatea si mobilitatea Mbidoului sint departe de a fi la toti fi desivirsite, iar sublimarea nu poate suprima decit 0 parte a slui, fir a mei vorbi de faptul ci destui indivizi nu poseda decit ici masurd facultatea de subiimare. Principala restrictie se exer cit asupra mobilitatii libidoului, ceea ce are ca efect atisfac- tiel individu'ui de un foarte mic numar de obiecte ac voile ‘sh de. sco Amintiti-va numai doului atli mumeroase si variate ale libidoului la £ are ale la obiecte anterioure, faze si obiccte care cel mai adesea nut i sint capabile s procure o sutisfactie real’. Yeti recunozste astfel cA fixatia lbidoului constituie, dupa privatiune, cel mai puternic factor etiotogie al nevrazelor. Putem exprima acest Supt prinir~o chreviere sche~ mat i datorita tuturor acestor mijloace aga important factor predispozant, intern, jar privatiunea sactorul aceldental, exterlor Consider c& este momentul pentru a va sfStui sA nu va situati pe o pozitie partizana intr-o discutie cu totul de prisos. in lumea silintificd exista obiceiu! crampenarii de o parte din adevar, al praclaméarii acestei parti ca find intregul adevar, pentru ca apoi si se conteste, in numele sau, tot restul care nu ramine totusi n adeviret. Tocmai cu ajutorul acesiui procedeu s-au desprins din miscarea psthanalitic’ multe curente, uncle din ele nerecunoscind decit tendintele egoiste si negind tendintele sociale, altele nefinind cont decit de influenja exercitata de sarcinile im- fe viata reali si noglijind-o complet pe accea exercitati de trecutul dual. ete. In felul acesta am putea si opunem una alteia fixatia si privatiunea, dind nastere la o controversa si intrebind : sint nevrozele maladii exogene sau endogene, sint ele consecinta necesuré a unei consti- tutii sau produsul unor anumite actiunt nocive (traumatice) ? Sau, si mai concret, sint ele provocate de fixatia libidoului (si de alte particularitati ale constitutiei sexuale), ori de presiumea exercitati de privatiune ? Pu- nind tof] in cumping, aceasta dilema nu-m mat putin deplasaté decit o alta pe care v-as putea-o infatisa : oare copilul se naste pentru ca 288fost procreat de tata sau pentru cai a fost conceput de mama? Ambele conditii sint la fel de indispensabile, imi vefi spune pe buna dreptate. Cam asa stau lucrurile si in ceea ce priveste etiologia nevrozelor. Din unet de vedere etiologic, afectiunile nevrotice pot fi rinduite intr-o serie care cei doi factori, constitutia sexual influentele exterioare sau, daca preferati fixatia libidoului si privatiunea, sint reprezentate in asa ineit partea unuia dintre acesti factori creste pe masura ce a celuilalt scade. La unul din capetele acestei serii se gisesc cazurile extreme despre care veti putea afirma cu certitudine : data fiind dezvoltarea anormala a idoului lor, acesti oameni s-ar imbolnavi oricare ar fi evenimentele ex- i i chiar dac& aceasta ar fi lipsita de accidente. La celalalt capat se gasesc cazurile despre care, dimpotriva, puteti spune ca navii ar fi-scapat sigur de nevrozd daca nu s-ar fi aflat in cutare sau atare situatie. In cazurile intermediare ne aflam in prezenta unor com- binatii, in asa fel incit unei parti din ce in ce mai mari a constitutiei sexuale predispozante fi corespunde o parte din ce in ce mai mica influentelor nocive suferite in cursul vietii, si invers. In aceste cazuri, constitutia sexua U4 n-ar fi produs nevroza fara interventia inriw rilor nocive, iar aceste inriuriri nu ar fi fost urmate de un efect trau- matic daca conditiile libidoului ar fi fost altele. In aceasta serie pot, la nevoie, sA recunosc o oarecare predominant a rolului factorilor predis- pozanti, dar concesia mea depinde de limitele pe care le veti atribui ner- vozitatii 2. Va propun si dam acestor serii de fenomenie denumirea de serii com- plementare, prevenindu-va ci vom avea prilejul sa stabilim si alte serii aseménatoare. Tenacitatea cu care libidoul adera la anumite directii si la anumite obiccte, viscozitatea libidoului, ca s& zicem aga, ne apare ca un factor independent, variind de la un individ la altul si ale carui cauze ne sint total necunoscute. Daci nune este permis si subestimam rolul séu_in etiologia nevrozelor, nu trebuie nici sd exagerdim intimitatea raporturilor sale cli aceasta etiologie. Observam o atare ,,viscozitate* a libidoului, a cd- rei cauza ne este, de asemenea, necunoscuta, in numeroase imprejurari, la omul normal si, in calitate de factor determinant, la persoanele care, intr-un anumit sens, alc&tuiese o categorie opusa aceleia a nervosilor : la perversi. Se stia chiar si inainte de psihanalizd (Binet) cA adesea este posi- bil sA descoperim in anamneza perversilor o impresie foarte veche deter- minaté de o orientare anormala a instinctului sau de o alegere anormala a obiectului si de care libidoul perversului ramine atasat toata viata. ‘Adesea ne este cu neputinta si spunem ce face ca aceasti impresie si devina capabilé de a exercita asupra libidoului o atractie atit de puter- nic’. Va voi prezenta un caz pe care 1-am observat eu insumi. Un barbat, pe care organele genitale si toate celelalte Zarmece ale femeii il last ast&zi indiferent si care traieste totusi o excitatie sexual irezistibila la vederea unui picior. de o anumiti forma, de altfel nu dezgolit, isi amin- teste de o intimplare prin care a trecut pe cind avea sase ani si care a jucat un rol hotdritor in fixatia libidoului sau. Statea asezat pe un taburet linga guvernanta sa, care trebuia si-i dea 9 lectie de englezi. Guvernanta, o fat& batrind, uscatd, urité, cu niste ochi albastri aposi si cu nasul cirn, avea nu stiu ce la un picior pe care, din aceastd cauzi, il incalfase in- ) die Grenzen der Hervositdt" in textul original. (Nota trad.) 19 — cd, 404 289ee tr-un papuc de catifea si-l tinea intins pe o perniti. Coapséle ii -erais totusi acoperite in modul cel mai decent. Toemai piciorul slab, tendinos, ca acela al guvernantei, a devenit, dup3 o tinudé incercare de activitste sexual normald, unicul sau obiect sexual, jar omul nostru era atyas in mod irezistibil de un asemenea picior, mai ales dac& acestuia i se adiu- gaw si alte trésituri care-i aminteau de guvernanta englezi., Accasta fixafie a libidoului a facut din el nu un nevrotic, ci un pervers, ceca ce noinumim un fétisist adorator de picioare. Duph cum vedeti, cu teste : c& fixatia excesiva si, in plus, precoce a Hbidoului constituie un factor etiologic indispensabil nevrozei, actiunea-sa se intinde mult dincolc de cadrul nevrozelor. Fixafia constituie, astfel, 0 conditie mai pufin decisiva decit privatiunea despre care am vorbit mai sus. Asadar, problema determinarii nevrozelor pare si se complice. fapt, cercetarea psihanalitica ne dezvaluie un nou factor care nu figur in seria noastra etiologica si care epare cu cea mai mare eviden soanele pe deplin sinatoase atinse pe neasteptate de o afectiune nevro- ticd. Gasim cu regularitate la aceste persoane indiciile unei opozitii dorinte sau, cum obisnuim si ne exprimam, ale unui conflict psilt parte a personalitatii manifesta anumite dorinte, 0 alia parte se op: acestora si le respinge. Fara un conflict de acest gen De altfel, nu este aici nimic chudat. Cumoasteti ca viata noastra psihic’ este in mod constant framintaté de conflicte cdrora ne straduim sa gisim solutia, Pentru ca un asemenea conflict si devin patogen avem deci nevoie de conditit speciale. In consecinta, trebuie si ne intrebam care sint aceste conditil, intve ce forte psihice se destésoar’ aceste cor flicte patogene, care sint raporturile cere existA intre conflict si cellalil factori determinanti. Sper si potsda acestor intrebari si schematice. Conflictul este provocat de privatiune, libidoul este refuzata satisfactia normala fiind obligat si caute alte oblecte si Conditia acestuia este dezaprobarea celorialie cli si obiecte de catre o anumitd fractiune a personalitatii: rezult& un veto care face imposibil nou! mod de satisfacere. Incepind din acest moment formarea simptome- eazi 0 cale pe care 9 vom parcurge mai tira'u, ‘Tendinjele libidi- nale respinse caulé in acest eaz s& se manifeste pe céi ocolite, ins nu fard a se stricui sA-si Justifice cerinfele cu ajutorul unor deformiri, §1 este cai ocolite sint acelea ale formarii simptomelor, care re- nowi sau de substitutie, devenit& necesard ca urmare 2 mai poste fi rotiefaté daca adiug wPentry xterioarti st devink patogend, irebule s\ adauge 0 privatiune interivarti#. Se intelege ci privatiunea exter cea interioaré se raporteaz’ Ia obiecte diferite si urmeazi cai diferite. Privatiumes exterioard exclude cutare posibilitate de satisfactie, p tiunea ar vrea si excludi alti posibilitate si tocmai in 1 cu acestea se declanseazi conflictul. Prefer acest procedeu de expuncre, avind in vedere confinutul sdu implicit, El implicd indeosebi probabil tatea cA in cpocile de inceput ale dezvoltirii umane retinerile interioare 3 fost determinate de obstacole exterioare reale, Care sint insa fortele din care emana opozitia impotriva tendintei Ii dinale, care este coalalth laturi a conflictulul patogen ? Acestea sint, ca 290sine exprimim intr-un mod foarte general, tendintele nesexuale, Noi le desemnam cu numele generic de ,,tendinte ale eului“ ; psihanaliza nevro- zelor de transfer nu ne oferd nic un mijioc utilizabil spre a urmari ces- compunerea lor ulierioaré, nu reusim sa Te cunoastem intr-o oarecare masurai decit, prin rezistentele opuse analizei, Conflictul patogen este un conflict’ Intre tendintele eului st tendintele sexuale. Avem impresia, in unele cazuri, cd este vorba de un conflict intre diferite tendinte pur sexuale; aceasta aparenté nu infirm cu nimic teza noastra, pentru cd din cele doud tendinte in conflict, una ese intotdeauna cea ‘care cauti, ca si zicem asa, 4 satisiacd eul, pe cind cealalt& ia o pozitie de aparare pretinzind c& va conserva eul. Revenim, deci, la conflictul dintre ew si sextialitate. > Ori de cite ori psihanaliza infatisa cutare sau cutare eveniment psthic ca.pe un produs al tendintelor sexuale, i se obiecta cu iritare cd omul nu este alcdtuit numai din sexualitate, cd exis in viata psihicé alte tendinte interese decit tendintele ‘si interesele de naturd sexuala, ca trebuie sd derivim ,totul* din sexualitate etc. Fi bine, nu cunose nimie mai reconfortant decit faptul de a fio dati de acord cu adversarii. Psihanaliza n-a uitat nicidecum cd exist’ tendinte nesexuale, ea si-a indlfat edificiul pe principiul separtrii nete si transante a tendintelor sextale sia tendintelor care se raporteaz’ la eu si afirma, fr a astepta objectii, cA nevrozele stit produse nu ale sexualitatii, ci ale conflictulut dintre eu si sexualitate. Ea nu are nici un motiv plauzibil s& conteste existenta sau importanta tendinfelor eului atunci cind incearcéi si dega- jeze si si defineasci rolui tendintelor sexuale in starea de boala si in viata. Daci psthanaliza a fost determinat& si se ocupe in primul rind de tendintele sexuale, aceasta s-a datorat faptului cA nevrozele de transfer au reliefat aceste tendinte in mod deoscbit si i-au oferit In felul acesta pentru studiu un domentu neglijat de altii. Tot asa, nu este corect s& se pretinda c& psihanaliza nu se intereseaz% de aspectul nesextal ai personalititii. Tocmai separatia intre et si sexua- litate a dovedit cu o claritate far& seamdn cd tendintele eulué au si ele © dezvoltare semnificativa, care nu este nici ca total independenta de libido, nici cu totul Hpsita de reactie impotriva acestuia. Respectul ade- varuiti ne obligi insi si spunem ci noi cunoastem dezvoltarea eulté intr-o mult mai mic& mdasura decft pe aceca a libidoului, cauza fiind ca numai ca urmare a studierii n= i nevrozelor narcisice putem spera s& ptr jem in structura cului, Cunoastem.totusi o incercare foarte interesanté in legatur cu aceasta problem’. Este vorba de S. Ferenczi, care a incercat sA stabileascd in mod teoretic fazele de dezvoltare a eului, esa cA avem cel putin doud puncte de sprijin solide in judecarea acesici dezvoltri. Nu este adevarat ca interesele libidinale ale unet_persoane ar fi dintru inceput si in chip necesar in opozitie cu interesele sale de autoconservare ; mai degrabii putem spune cA eu cauti, in flecare etapa a dezvolt&rii, si se armonizeze cu structura sexual, si si-o adapteze. Succesiunea diferitelor faze de dezvoltare a Itbidoului are loc intr-ade- war conform unui program prestabilit ; totusi nu este indoielnic c4 aceasta sucéesitne poate fi influentaté-de citre eu, c& trebuie si exist®un anur paralelism, 0 anumit& concordanta intre fazele de dezvoltare ale eului si acelea ale libidoului si cd din tulburarea acestei concordante poate lua nastere un factor patogen. Un aspect care ne intereseazi in mod deosebit este si stim cum se comport& eul in cazurile in care Mbidoul a permis o 291fixatie intr-o fazi datd a dezvoltarii sale. Eul se poate acomoda cu aceasta fixafie, caz in care devine, intr-o misuri corespunzitoare aces- teia; pervers san, ceea ce inseaen’ acolesi lnern, infantil.. Dar el poate, de asemenea, si se opuna acestei fixatii a fibidoului, caz in care eul suferi o refulare acolo unde libidoul a suferit o fizafie. Urmind aceasta cale, gasim ca al treilea factor al etiologiei nevrozelor, tendinfa spre conjlicte, depinde atit de dezvoltarca eului cit si de aceea a libidoului, Ne-am completat astiel ideile refecitoare la determinismul nevrozelor. In primul rind, canoastem conditia cea mai general, repre- zentat de privatiune, dupa care urmeazi fixatia libidoului care o im- pinge in anumite directii, iar in al treilea rind intervine tendinta la conflict care decurge din dezvoltarea eului deviat de aceste tendinte ale Hibidoului. Asadar, situatia nu. este nici atit de complicaté si nici atit de greu de sesizat pe cit va va fi parut probabil in timp ce imi dez~ voltam ideile, Nu-i mai putin adevarat ci asupra acestei probleme nu s-a spus totul. La cele ce v-am aratat, am mai avea de adaugat ceva nou, dupa cum am putea sA supunem ‘unei analize mai profunde -lucrurile deja cunoscute Spre a vA demonstra influenta pe care o exercitd dezvoltarea eului asupra genezei conflictului si prin urmare asupra ‘determinarii nevro- zelor, va voi cita un exemplu care, desi imaginar, nu are nimic nevero- simil. Acest exempu mi-a fost inspirat de tithil unui vodevil al lui Nestory : ,La parter si la primul etaj*. La parter locuieste Ingrijitorul casei, iar la primul etaj proprietarul, un om instarit si stimat. Si unul si celalalt au copii si banuim ca fetita proprietarului dispune de posibili- tatea ca, in afara cazurilor in care este supravegheatd, sA se joace cu fetita ingrijitorului. Se poate intimpla ca in aceste imprejuriri jocurile copiilor si capete un caracter indecent, adic& sexual, ei sa se joace de pilda. ,de-a tata si mama, si incerce si-si vada fiecare partile intime ale corpului si si-si irite organele genitale. Fetita proprietarului care, fn ciuda celor cinci sau sase ani ai ei, a pufut avea ocazia si faca unele observiri cu privire la sexualitatea adultilor, poate juca in acesti im- prejurare rolul de seducdtoare. Chiar si atunci cind nu dureazd prea mult, aceste ,,jocuri* sint de ajuns ca si activeze la cei doi copii anumite tendinte sexuale care, dupa incetarea jocului, se manifesta timp de cttiva ani prin masturbatie, Tata ceea ce vom gsi comun la cei doi copit ; zultatul final ins, va diferi de la unul la altul. Fetita portarului a practica masturbatia aproximativ pind la aparitia menstruatiei, ca s& renunte apoi fard dificultate, isi va lua cifiva ani mai, tirziu un amant, poate ci va face un copil, va imbratisa cutare sau cutare cariera, poate cA va ajunge artist la moda si va sfirsi prin a intra in aristocratie. Poate c4 va avea o soarté mai putin stralucita, insd isi va trai restul vietii far a se resimti de pe urma exercitiului precoce al sexualiti de nevrozi. Altfel se vor petrece lucrurile cu fetifa- proprietarului. Curind, find inca copil, ea Va trai sentimentul de a fi facut ceva rau, va renunta imediat, dar ca urmare a unei teribile Jupte interioare, la satisfactia masturbatoare, dar nu fri a pistra o amintire. si o impresie deprimanta. Cind, la adolescent, se va afla in situatia de a afia cite ceva despre raporturile sexuale, ea le va evita cu o aversiune inexplicabil& s va prefera s& le ignore. Este posibil ca ea si sufere atunci din now presiunea puternica a tendintei spre masturbare, fra a avea curajul s& se plinga in legiturd cu aceasta. Cind va fi-atins virsta la care fetele 292incep s& viseze la maritis, ea va ciidea prada nevrozei si drept urmare va trai o profunda deceptie fafa de casStorie, viata infatisindu-i-se in culorile cele mai sumbre. Daca reusim sé descompunem aceasta nevrozd cu aj torul analizei, vom cohstata ceasté fata bine crescuta, inteligenta, idealist si-a refulat in intregime tendintele sexuale, ins& acestea, fara ca ea si fie constienti de fenomen, se raporteazi in permanent’ la mizerabilele jocuri la care s-a dedat cu prietena sa din copilarie. Deosebirea dintre aceste dou& destine, in pofida identitatii eve mentelor initiale, tine de faptul ci eul uneia din protagonistele noastre a avut o dezvoltare pe care cealalta nu a cunoscut-o, Fiicei ingrijitorului activitatea sexual i s-a infatise tural si lipsit de reticente ca in copilirie, pe cind fica proprietarului a suferit influenta educatici si a exigen{elor sale. Date find sugestiile pe care lea primit de la educatori, ea cut din puritatea si castitatea femeii un ideal incompatibil cu activitatea sexual, iar formatia intelec- tuala i-a slabit interesul pentru rolul pe care era chematA s&-l joace in calitatea ei de femeie. Tocmai ca o consecinté a acestei dezvoltari mo- rale si iritelectuale mai inalte decit cea de care s-a bucurat prietena sa a ajuns in conflict cu imperativele sexualitatii. i asupra unui alt’ aspect referitor la dez- a eului, tocmai tinind seama de perspectivele pe care ni le des- chide si de faptul c& toate concluziile pe care le vom trage de aici vor fi de natura si justifice separarea tranganta, dar care nu sare in ochi, pe ¢: noi o postuldm intre tendintele eului si tendintele ‘sexuale. Spre a for- mula 0 judecata asupra acestor doud cai de dezvoltare, trebuie si por- nim de la o premisa de care nu s-a tinut cont indeajuns pind astazi. Cele dou’ cdi de dezvoltare, a libidoului si a eului, nu sint in fond decit legate testamentare, repetiri prescurtate ale dezvoltarii pe care omeni- rea intreagi a parcurs-o de la origini si care se intinde pe o mare cu- rata de timp. In ceea ce priveste dezvoltarea libidoului, i se recunoé cu draga inima aceast& origine filogeneticd. Amintiti-va numai ca la unele animale aparatul genital prezinti legaturi strinse cu gura, ci la aliele este inseparabil de aparatul excretor, iar la 0 alta categorie se leaga de organele locomotorii, despre toate acestea veti gasi o interesanti expu- nere in valoroasa carte a lui W. Bélsche. Observém la animale, ca si spunem asa, toate felurile de perversiune si de structuré sexual. in stare nativa. Or, la om punctul de‘vedere filogenetic este in parte mascat de fapiul ci particularitatile care sint in fond mostenite, nu sint mai putin dobindite din nou in cursul dezvolt&rii individuale, probabil cauzi ci imprejurdrile care au impus odinioara achizitia unei particula- ritafi date persist si continu’ s&-si exercite actiunea asupra tuturor indivizilor care se sticced. As putea afirma c& aceste condifii, din pro- ductive cum au fost altadat’, au devenit doar declansatoare. In afara de aceasta, este incontestabil c& mersul dezvoltarii predeterminate poate fi tulburat si modificat la fiecare individ prin influente exterioare recente. In ceea ce priveste forta care a dictat umanitatii aceasta dezvoltare si a c&rei actime continua si se exercite in aceeasi directie, o cunoagtem : este tot privatiunea impusa de realitate sau, ca s-o numim pe numele siu adevirat necesifate care decurge din viaté, AvaySq. Nevroticii sint cei la care in perioada copilariei aceasta rigoare a provocat efecte dezas- trugase, dar oricare ar fi educatia primita, sintem expusi la. riscuri. Proclamind cA necesitatea vital constituie motorul dezvoltarii, nusorém de altfel cu nimic importanta_,,tendintelor evolutive. interne’, atunci cind existenta acestora se face simtita.» Or, se cuvine si notim cA tendintele sexuale si instirictul de conser~ vare nu se comporta in acelasi fel fati de necesitatea reali. Instinctele care au ca finalitate conservarea si tot ceea ce tine de ea sint mai accesi- bile educatiei; ele izbutese repede si se incline in fata necesitatii. si sa-si conformeze dezvoltarea in raport de cerintele realitétii, Faptul este de inteles, dat fiind c& altfel ele nu-si pot procura obiectele de care ‘au nevole gi fri de care individul riscé si plaré. Tendintele sexusle, care Ja inceput nu au nevoie de obiect si ignord aceasta trebuintd, sint mai geeu de educat. Ducind o existenfa ca sa spunem asa parazitara, asociata cu accea a altor organe, capabile si-si g&seasc& o satisfactie autoerotica, fir ca macar si depaseasca corpul individului, ele scapa influentei edu- cative a necesit{ii reale si, la majoritatea camenilor pastreaza toata a,-din anumite puncte de vedere, un caracter arbitrar, capricios, re~ fractar, ,enigmatic*, Adaugati la aceasta faptul cA un tindr inceteazd de a mai fi educabil din momentul in care trebuintele sale sexuale ating intensitatea maxima. Educatorii o stiu si provedeazi in consecinta ; dar poate se vor ldsa convinsi de rezultatele psihanalizei ca si recunozscé faptul cA educatia primiti in prima copitarie cele mai adinci am- prente, Omul este integral format deja de la virsta de patru seu cinct ani si mai tirziu se mulfumeste si manifeste ceea ce i s-a dat pind Ja aceasta virsta Pentru a sublinia intreaga semnificatie a deosebirii pe care am sta~ bilit-o intre aceste doud grupuri de instincte, sintem nevoiti si facem.o lunga digresiune si si introducem una din acele consideratii cdrora li se potriveste calificativul de economice. Facind aceasta, vom aborda urtul din domeniile cele mai importante, dar, din nefericire, si dintie cele mai obscure ale psihanalizel. Ne punem intrebarea dack 0 intentie. funda- ntald. oarecare este inerent{ activitétii aparatului nostra psihic si acestel intrebari i réspundem printr-o prima aproximare, spunind cA dup toate aparentele ansamblul activitatii noastre psihice are drept scop SA ne procure placerea si de a ne face s& evitlim neplacerea, find % Afirmatia lui Fred, potrivit cirela educatia primiti in copilirie asi cele mal adinci amprente, este exactd. Atit trisdturile de caracter (pozitive si negatives, cit 4 deprinderile, obisnuintele, atitudinile etc. formate la _accasti virsté se remared prist-o mare stabilitate, uneori putindu-se manifesta din now si dupi ce, prin pedagogice deosebite sau prin forta experientei de viata, ele au fost inlo- prin altele mai conforme cut cerin{ele integrarii sociale. Este insd exagerata tia sa cé, dupa virsta de 4—5 ani, omul nu ar face decit sé ,manifeste ceea ce i s-a dat pind la aceasta virsta", In realitate, personalitatea umand este trans- formabilA in mod nelimitat, iar stadiile de dezvoltare care succed copiliriei au rea lor in procesti niciodata Incheiat al fomirii si educdrii omului, Din acest de vedere, pedagogul american J. R. Kidd scrie cu deplin& indreptitire : »Camenii nu se hrdnese ia maturitate cu momentul copildriei si al tineretit si nu navigheazt pur gi simplu de-d lungul coastei ciitre bitrinete, Evistd tot atit d fe probleme not de rezolvat si situafii not de stipinit in timpul anilor matur tit#, pe cite existé in timpul ‘perioadelor de viatd anterioare, Maturitatea are punctele sale de tranzitie si crizele sale. Ea este o perioedd de dezvoltare aproape lq fel de completd ca sens cum sint perioadele de dezvoltare ale copildriei si adotescenfei* (How Adults Learn, Association Press, New York, 1973), (Nota trad.). 294rogiata in mod automat de principiul plticerié 9» Or, am da totul ca s& canoastem conditiiie plécerii_ si ale neplacerii, insd tocmai elementele vet cunoasteri ne lipsese, Singurul lucru pe care il putem afirma este c& plicerea se afli in legiturd cu diminuarea, atenuarea sau stingerea sei excitatiilor acumuiate in aparatul psihic, pe cind suferinta merge n mina cu eresterea, cu exacerbarea acestora. Examinarea celei mai intense placeri accesibile onvului, placerea traita fa cursul sdvirsirfi actului sexual, nu lasi nici un dubiu asupra acestui espect. Cum in aceste acte insotite de placcre este vorba de cheituirea de mari contitati de excitatie sau de energie psibicd, dim considerentclor egaie de ucestea numele de economice: Notam ca sarcina care ineumba atului psthic si actiunea pe. care el o exercita pot fi descrise altfel si in mod mai general decit insistind asupra dobindirii plicerii, Putem soune c& aparatul psihic serveste la dominarea si suprimarea excitafiiior a. In ceea ce priveste tendin- tele itul dezvoltarii ior el un mijloc de dobindire a placerii, ‘indeplinindu: aceasta functie £irdi a o sIAbi. Acelasi este, 1a inceput, obiectivul tendin- teloreului, Dar, sub presiuinea tnarii cduicatoare care este necesitatea, ten- Cintele eului nu Intirzie si modifice principiul placerii. Sarcina de a in- departa suferinta i se impune cu aceeasi urgenta ca si aceea de a-si asi- guea plicerea, eul invata cd este indispensabil si renunte Ja satisfactia imediata, sa amine dobindirea placerii, de a suporta unele suferinte si de a renunta in general la anumite surse de plicore, Sul astfel educat devine wazonsbilY, nu se mai kis donvinat de principiul placerii, ci se supune prineipiulud realitdtit care, in fond, are gi el drept scop plicerea, dar 0 piicere care, aminata si atenuati, are avantajul de-a oferi certitudinea pa care ne-o da contactul cu realitatea si conformarea la exigentele sale. Trecerer de la principiul placerii la_principful realititii constitute * unui din progresele cele mai importante in deavoltarea ewlui. Stim deja ci tendintele sexuale nu depasese decit tirziu si oarecum fortate si se aceasta fazié a dezvoltarii evlui, iar mai departe vom vedea ecinte pot decurge pentru om din aceste legiturl mat slabe dintre ce cont xualitatea sa si realitatea exterioara. Dacd eul omului se cezvolta si i ave istoria sa, ca si Hbidoul, nu veti fi surprinst sd aflati cd poate sta, de asemenea, o ,rogresiune a eului si poate c& veri fi curiosl $A asteti rolul pe care i] poate juca in maladiile nervoase aceastit cere @ eului la faze anterioare ale dezvo}tarii Prineipiut freudian.,at placerii, care cil&uzesté din inconstient fiinta umand fin toate demerstirile sale, ‘reflecta tendin{a inerentd oricdrui impuls sau_dorinte" de a-si_urmari propria-i satisfactie, indiferent de alte considerente, in dialectica xistentei i se opune ,prineipiul realitafii* care, cum arati Freud, ne obliga si aminim obfinerea satistactiei, si nu profitim de dnumite. posibilitifi ce ni se oferd si chiar si suportdm, datoritd lungilué ocol pe care consimfim s¥-L facem spre 2 la plicere, 9 momentané neplicere (Jenseits des Lustprinzips, in Ge- e Schriften, VI, Leipzig, Wien, Zirich, Internatinaler Psychoanalitischer Varies, 1925), In fond, ,principiut realitatii* intfoduce in structura psihicd si comporiamentul omului reguiile de etied social, acceptate uneori cu destula «i euitare. (Nota trad). : 295XXII MODALITATILE DE FORMARE A SIMPTOMELOR Pentru profan, esenta bolii ar constitui-o simptomele, iar insiné. tosirea ar consta in inlaturarea acestora. Medicul, dimpotriva, se stra duieste si faci distinctia intre simptome si maladie si pretinde ca dispa~ ritia simptomelor este departe de a insemna vindecarea. Ceea ce ramine din boald dupa disparitia simptomelor este tocmai capacitatea de a ge- nera noi simptome. In consecinta, vom adopta in mod provizoriu punc- tul de vedere al profanului si vom admite ca analiza simptomelor echi- valeazi cu intelegerea boli. Simptomele, iar noi nu vorbim aici, fireste, decit de simptome psi- hice (sau psihogene) si de maladii psihice,,sint, pentru viata privita in ansamblul ei, acte vatimatoare sau cel putin inutile, acte indeplinite cu aversiune, care sint insotite de un sentiment penibil sau de suferinta. Principala lor vatémare consté in efortul psihic cerut de executia lor si in acela de care este nevoie pentru a le combate. In cazul in care avem un proces de formare exagerata de simptome, acest efort dublu poate antrena dupa sine o asemenea sdracie a energiei psihice dispeni- bile incit persoana interesat& devine incapabila de a mai face fata sarci- nilor importante ale vietii. Cum acest efect constituie mai ales o expresie a cantitatii de energie cheltuite, vei intelege fara greutate ca ya fi bolnav® este o notiune esentialmente practic’. Totusi, dacd vi situeti dintr-un unghi de vedere teoretic si faceti abstractie de aceste cantitit}, veti putea spune, fara teama de a fi dezmintiti, cli noi toti sintem bel- navi, adici nevrotici, dat fiind ci toate condifiile care guverneazi for- marea simptomelor exist si la omul normal. Tn ceea ce priveste simptomele nevrotice, stim de-acum c& ele sint efectul unui conflict care se declanseazi in subiect ca’ urmare a mod nou de satisfacere a libidoului. Cele doua forte care s-au separa? se reunese in simptome, reconciliindu-se, ca si zicem asa, printr-un com- promis care nu este. altceva dectt formarea simptomelor. Aceasta si explicd puterea de rezistenta a simptomului ; el este sustinut de ambcle parti. Stim, de asemenea, ci unul din acesti doi adversari in conflict este reprezentat de libidoul nesatisficut, indepartat de la realizare si obligat sii-gi caute noi modalitati de satisfactie. Daca realitatea se arat& nemi- loasd, chiar si in cazul in care libidoul este dispus sa adopte un alt obiect in locul aceluia care fi este refuzat, acesta va fi in final silit s& se anga- jeze pe calea regresiunii si si incerce sd-si afle satisfactia fie in una din Structurile deja depasite, fie titr-uncl din obiectcle abandonate anterior. Ceea: ce atrage libidoul pe calea regresiunii sint fixatiile pe care Je-a lisal in aceste stadii timpurii ale dezvoltarii sale. Calea regresiunii se separa net de aceea a nevrozei. Cind acesie re- esiuni nu trezesc nici o opozitie a eului, procesul se prociuce fara ne- vrozi gi libidoul obtine o satisfactic reald, chiar daci nu totdeauna nor- 296ce a mala. Dar afunci cind eul — care controleazi nu numai constiinta, ci si cdile de acces ale inervatiei motrice si, drept urmare, posibilitatea realizirii tendintelor psihice —, cind eul, spuneam, nu accepta aceste re- gresiuni, ne aflém in fata unui conflict. Libidoul gaseste, ca. si zicem aga, calea blocata si e silit si incerce sé scape intr-o directie in care isi poate cheltui rezerva sa de energie potrivit cerintelor principiului pla- cerii. El trebuie si se separe de eu. Operatia aceasta fi este inlesnita de fixatiile pe care le-a format de-a lungul dezvoltarii sale si impotriva Avora eul s-a aparat de fiecare data cu ajutorul refularilor. Ocupind in mersul. sau regresiv aceste pozitii refulate, libidoul se sustrage eului si logilor sale si renunta in acelasi timp la orice educatie pe care a primit-o sub influenta sa. Libidoul s-a lasat célauzit doar atita timp cit putea nizui intr-o satisfactie, dar, sub dubla presiune a privatiunii exterioare interioare, s-a revoltat impotriva subordonarii si cugeté cu regret la foricirea din trecut. Acesta este caracterul s4u, in fond invariabil. Re- prezentarile in care libidoul va investi de acum inuinte energia sa ‘fa parte din sistemul inconstientului si se supun proceselor care au loc in - acest sistem, in primul rind procesele condensérii si deplasarii. Ne gasim ici in prezenta aceleiasi situatii ca aceea care caracterizeazi formarea viselor. Stim ca visul propriu-zis, care s-a format in inconstient in cali- tate de realizare a unei dorinte imaginare inconstiente, se loveste de 0 anumita activitate (pre)constienté. Aceasta impune visului inconstient cenzura sa, in urma careia survine un compromis caracterizat de for- marea unui vis manifest. La fel se petrec lucrurile cu libidoul, al carui obiect, expulzat in inconstient, trebuie sa tind seama de forta eului pre- constient. Opozitia facuta acestui obiect de ciitre eu constituie pentru libido un fel de ,contraatac* indreptat impotriva noii sale pozitii si il obliga s& aleagi un mod de expresie care poate fi impartasit si de catre eu. In felul acesta ia nagtere simptomul, care este un produs conside- rabil deformat de satisfacerea inconstienta a unei dorinte libidinale, un produs echivoc, ales cu abilitate si avind doud semnificatii diametral opuse. In ceea ce priveste acest din urma aspect, intre vis sisi exist’ o deosebire, in sensul cd in cazul celui dintii intentia preconstienta vizeazi numai ‘protejarea somnului, neadmitind in constiin{a nimi ceptibil s4-1 tulbure ; ea nu opune dorintei inconstiente un veto trar nu-i striga.,Nu!*, Dimoptriva, in cazul visului intentia_precon: trebuie sa fie mai toleranta, situatia omului eare doarme fiind mai put n amenintata, pentru cA starea de somn reprezinta o bai orice comunicatie cu realitatea. Dupa cum vedeti, dacd libidoul poate sA se sustragd conditiilor create de conflict, el 0 datoreaza existentei fixatiilor. Prin intearcerea la fixatii, libidoul suprima efectul refularilor si obtine o derivatie sau o satisfectic, cu conditia de a respecta clauzele compromisului, Prin ocolurile sale in spatiul inconstientului si al fixatiilor, el reuseste finalmente si-si procure © satisfactie realé, cu toate c& extrem de limitati si abia de recunoscut. Voi fa va atrag si inconstient, pe de o parte, intre constiint& si rea toate cd la inceput aceste doud cuphari nu erau le » doud remarci cu privire la acest rezultat final : in primul’ r atentia asupra legaturilor strinse care existé aici intre } itate, Bm de gate intre ca tot ce va voi spore) in continuar marea simptomelor in nevroza isterica. se referd in chip exclusiv la