Natura legăturilor chimice în

compuşii organici

Literatura: 1. Pag. 25 – 38; 138 – 146

2. Pag. 18 – 30; 162 - 168

1
 Noţiuni generale
• Principalele tipuri de legaturi chimice sunt: electrovalenţa
(legatura ionică), covalenţa (legătura covalentă), legatura
metalică, legatura de tip complex, forţe Van der Waals si
legatura de hidrogen (punţile de hidrogen).
• Legatura ionică se realizează prin transfer de electroni de
la metal la nemetal, cu formare de ioni, care se atrag
electrostatic (NaCl).
• Legătura covalentă se realizează prin punerea in comun a
electronilor neîmperecheaţi ai atomilor și conduce la
formarea de molecule sau reţele atomice (Cl-Cl).

2
 Observaţii
1. Atomii de carbon şi hidrogen formează covalenţe
datorită electroneutralităţii lor şi volumului atomic
mic, ceea ce permite apropierea avansată a atomilor.
2. De asemenea, vecinii din perioada a doua formează
legături slabe datorită repulsiilor dintre e-
neparticipanţi:
.. .. .. ..
C C N N ..
O ..
O

rezistenta legaturii scade

3
 Observaţii
2. Atomul de carbon prezintă capacitatea unică de a crea
catene de carbon de diferite forme şi dimensiuni. Siliciul
formează catene a căror stabilitate este cu 50% mai mică
decât a atomului de carbon (datorită volumului mare).

3. Dacă un atom legat covalent posedă electroni care nu au

participat la realizarea covalenţei (electroni
neparticipanţi), acesta poate genera legături coordinative
sau poate exercita efecte electronice.

..
C Cl .. electroni neparticipanti
..

4
 Caracteristicile legăturilor covalente

• Polaritatea. Atomii legaţi prin covalenţe au o

anumită electronegativitate:
• H creşte
2,2
C N O F
2,5 3,0 3,5 4,0
Si P S Cl
1,9 2,2 2,5 3,0 creşte
Br
2,8
I
2,5

5
 Polaritatea
• Între doi atomi diferiți (de diferită electronegativitate) legătura
covalentă se transformă într-un dipol, atomii se încarcă cu sarcini
electrice fracţionare. H  Cl-
• Polaritatea se măsoară printr-un moment de dipol (), mărime
vectorială (mărime cu direcţie, sens, valoare).
 =e•d []=1D (Debye) = 10-18unităţi electrostatice
• Valoarea momentului de dipol al covalenţei depinde şi de tipul de
hibridizare a atomilor legaţi, astfel electronegativitatea atomilor de
carbon crește Sp3< Sp2<Sp.
+ + +
Csp H Csp H
C H 2

• 0D  = 0,6D  = 1D

6
 Momentul dipolar
• Momentul de dipol molecular este o rezultantă a momentelor
de dipol ale legăturilor; astfel, în cazul moleculelor simetrice
momentul de dipol molecular este nul:
•  CCl4 = 0D
•  CH3Cl = 1,86D Cl
•  CH2Cl2 = 1,56D
•  CHCl3 = 1,02D C Cl
•  o-C6H4Cl2 = 2,26D
Cl Cl
•  m-C6H4Cl2 = 1,48D
•  p-C6H4Cl2 = 0D

7
Energii de legătură şi distanţe interatomice medii
• Tabel
Legătura Energia Distanţa, Legătura Energia Distanţa,
de nm de nm
legătură, legătură,
kJ/mol kJ/mol
CC 344 0,154 CO 725 0,121
CC 615 0,134 CN 292 0,147
CC 812 0,120 CN 615 0,127
CH 415 0,109 CN 890 0,115
CO 350 0,143 OH 463 0,096

8
 Legaturi coordinative
• Se formează între atomii care au perechi de
electroni neparticipanți ai unor molecule (H2O,
NH3, etc.) cu atomi cu deficit de electroni
(protoni sau molecule cu octet incomplet).

• Perechea de electroni neparticipantă este donată

pentru formarea legăturii, care se deosebește de o
legătură covalentă doar prin mecanismul donor
acceptor.
9
 Legături de hidrogen
• Este o legatură intermoleculară și se realizează intre protonul
unei molecule legat de un atom puternic electronegativ (dupa
Pauling A = F,O,N,Cl) și atomul electronegativ al unei alte
molecule vecine.

10
 Orbitalii moleculari hibridizaţi ai
carbonului
• În stare fundamentală, atomul de carbon are distribuţia
electronică 1s22s22p2. Pentru a forma patru covalenţe el
trece în stare excitată când va avea 4 electroni necuplaţi pe
ultimul nivel energetic:

6C n 2
activare 6C* n 2
px py pz p p p
s s x y z
stare fundamentala stare excitata

11
 Stări de hibridizare
• Pentru a forma cele patru covalenţe atomul de carbon poate
participa la diferite tipuri de hibridizare (sp3, sp2 şi sp).
• Prin hibridizare se subânţelege echivalarea celor 4 valenţe
prin contopirea orbitalului s cu 3 orbitali de tip p, formând
orbitali hibrizi de 3 feluri: sp3, sp2 şi sp:

12
 Hibridizarea sp (tetraedrică)
3
• Are loc echivalarea energetică şi geometrică prin contopirea orbitalului
2s cu cei 3 orbitali 2p. Apar 4 orbitali echivalenţi hibrizi sp3, orientaţi
în spaţiu sub unghiuri de 109o 28‘ ceea ce corespunde direcţiei
vârfurilor unui tetraedru regulat având în centru nucleul atomului de
carbon:

y y y
z z z
x+ x x

13
 Hibridizarea sp 2 (trigonală)
• Orbitalii hibridizaţi sp2 se formează prin contopirea orbitalului 2s al
atomului de carbon cu doi orbitali 2p. Ei vor fi situaţi în acelaşi plan şi
axele lor formează între ele unghuri de 120o. Al treilea orbital p,
nehibridizat, se află într-un plan perpendicular pe planul celorlalţi trei
orbitali, cu un lob deasupra şi unul dedesubtul planului:
•

14
 Hibridizarea sp2

• Se întâlneşte şi în cazul atomilor de carbon,

implicaţi în legătura dublă C = C, de exemplu, la
etilenă:

15
 Hibridizarea sp (digonală)
• Cei doi orbitali hibridizaţi sp se formează prin contopirea orbitalului 2s
cu un singur orbital 2p.
• Sunt coliniari, unghiul dintre ei fiind 180o.
• Doi orbitali p, nehibridizaţi, formează între ei un unghi de 90o.
• Apare în metilena triplet, în care atomul de carbon sp are două legături
 C – H coliniare şi doi orbitali nehibridizaţi, orientaţi perpendicular,
ocupaţi cu câte un electron:

16
 Hibridizarea sp
• Se întâlneşte şi în cazul atomilor de carbon, implicaţi în legătura triplă
C  C, de exemplu, la acetilenă.
• Cei doi orbitali 2p, nehibridizaţi, de la fiecare atom de carbon
formează două legături . Norii electronici ai acestor legături sunt
situaţi în planuri perpendiculare între ele şi pe axa legăturii .

17
 Exerciţii
• I. Identificaţi tipul de hibridizare al fiecărui atom de carbon din:
CH3

O
H3C C
CH C CH CH CH3 CH2 C CH2 H
3-penten-1-ina propadiena toluena acetaldehida

18
 Sisteme  conjugate
• Sunt sisteme compuse din cel puţin două legături duble
între doi atomi de carbon hibridizaţi sp2 sau şi alţi atomi
(heteroatomi) vecini, alternând cu legături simple, de
forma:

19
 Sisteme  conjugate
• În sistemele π conjugate distanţele interatomice C – C sunt mai
mici decât între atomii de carbon din molecula etanului pe când
distanţele interatomice C = C sunt mai mari decât respectiv în
molecula etenei. De exemplu la 1,3-butadienă:

0 ,137 H 0 ,147
CH2 C 0 ,137
C CH2
H

20
 Sisteme  conjugate
1. Condiţia sterică a conjugării  - :
• Orbitalii p care sunt implicaţi în conjugare trebuie
să fie paraleli şi dispuşi în zigzag coplanar:

21
Sisteme  conjugate (teoria O.M.)
2. Noţiunea de “delocalizare”:
• Repartizarea electronilor  în orbitalii policentrici se
numeşte delocalizare deoarece ei nu mai aparţin a doi
atomi de carbon vecini ci întregului lanţ carbocatenar
conjugat. Aceasta se poate simboliza ca:

• Sistemele conjugate au o energie de conjugare, care crește

odată cu numărul de legături duble. Cu cît energia de
conjugare este mai mare, cu atît sistemul e mai stabil.

22
 Sisteme  conjugate (teoria L.V.)
• Teoria Legăturii de Valenţă operează cu reprezentări mai
mult sau mai puţin fictive care încearcă să descrie
structura (starea) reală a moleculei: STRUCTURI LIMITĂ
(canonice; de rezonanţă). Exemplu, 1,3-butadiena:
O
+ .. O ..
O CH O
+
CH2 CH CH CH2 2 CH CH CH2
II III
CH2 = CH CH = CH2
I . . . .
CH2 CH CH CH2 CH2 CH CH CH2
IV V

I sistem conjugat IV biradical 1,4

II amfion 1,4 V biradical 1,2
III amfion 1,2

23
 Structuri limită
• Structurile limită pot fi construite, pornind de la structurile clasice, prin
deplasări scurte de electroni (D.S.E.).
• Prin D.S.E. se înţelege transformarea unei perechi de electroni
neparticipanţi ai unui atom în electroni de legătură ai aceluiaşi
atom, precum şi invers:
O O
+ H + . .O
H O
:CH2 CH2 CH2 CH2 C O
.. : C O
.. :
H H

O
+ O
+
CH2 CH CH2 CH2 CH CH2

.. H O
+ H
O
.. O: O
..
• Deplasarea electronilor neparticipanți de la un atom determină apariția
sarcinii pozitive la acest atom sau dispariția unei sarcini negative,
deoarece este echivalentă cu pierderea unui electron.
24
 De reţinut:

1). Teoria L.V. operează cu noţiunea de Energie de

Conjugare văzută ca o “rezonanţă” între structuri
limită (canonice).
2). Teoria O.M. operează cu noţiunea de Energie de
Conjugare văzută ca o “delocalizare”.
3). Ambele teorii iau în considerare numai
electronii .

25
 Sisteme  conjugate ciclice
• Anulene. Aromaticitate.
• Anulenele sunt hidrocarburi conjugate ciclice cu formula
generală (CH)n:

• Au caracter aromatic anulenele care conţin (4n+2) electroni  (n = 0, 1,

2 …, nr. întreg) delocalizaţi (conjugare extinsă), care se interpătrund
deasupra şi dedesubtul unui schelet coplanar, simetric, format din
atomi de carbon (regula Huckel). Benzenul 4 x n+2=6 => n=1

26