Dreptul mediului – Curs 6 (11.11.

2016)

GARANTIILE DREPTULUI LA UN MEDIU SANATOS (CONTINUARE)

1. Accesul la informatie (continuare)

Autoritatile publice sunt obligate sa organizeze informatia privind mediul, specifica

activitatii lor si care este detinuta de acestea, in scopul realizarii diseminarii active si
sistematice catre public. In cazul unor amenintari iminente asupra sanatatii umane sau
asupra mediului, datorate unor activitati umane ori a unor cauze naturale, autoritatile
publice sunt obligate sa asigure in mod gratuit diseminarea imediata, intarziere a tuturor
informatiilor privind mediul detinute de acestea, care ar permite publicului posibil a fi
afectat sa ia masurile de prevenire ori de ameliorare a daunelor rezultate din acea
amenintare.

In scopul diseminarii active a informatiei privind datele sau rezumatele datelor

rezultate din monitorizarea activitatilor ce afecteaza sau pot afecta mediul, operatorii
economici care isi desfasoara activitatea pe baza unei autorizatii de mediu sau a unei
autorizatii integrate de mediu, au obligatia de a informa trimestrial publicul prin afisarea
pe propria pagina de internet sau prin orice alte mijloace de comunicare despre consecintele
activitatilor si/sau ale produselor lor asupra mediului.

In privinta accesului la justitie, Hotararea de Guvern nr. 878/2005 prevede ca orice

solicitarnt care considera ca cererea sa privind orice informatie de mediu a fost respinsa
nejustificat partial sau in totalitate, a fost ignorata ori rezolvata cu un raspuns
necorespunzator din partea unei autroitati publice, se poate adresa prin plangere
prealabila conducatorului respectivei autoritati publice, solicitand reconsiderarea
faptelor sau a omisiunilor. Procedura administrativa prealabila este scutita de taxa.
Solicitantul care considera ca a primit un raspuns nefavorabil sau care nu a primit raspuns
la plangerea sa prealabila in termenul legal stabilit, poate depune o cerere la instanta de
contencios administrativ competenta, unde sunt examinate actele sau omisiunile
autoritatii publice in cauza. Solutionarea cererii se face prin intermediul dispozitiilor din
Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Hotararile judecatoresti definitive prin
care s-au admis actiunile constituie titluri executorii impotriva autoritatii publice care
detine informatia privind mediul.

2. Dreptul de asociere in organizatii pentru protectia mediului

Aceasta garantie a dreptului fundamental la un mediu sanatos este prevazuta in art.

5 lit. B) din OUG nr. 195/2005 privind protectia mediului, dispozitii care reprezinta o
aplicarea a prevederilor constitutionale ce garanteaza dreptul la asociere.

Dincolo de dreptul de asociere in organizatii pentru protectia mediului, se pune

problema rolului pe care organizatiile neguvernamentale il pot avea in protectia mediului
care este influentat de un complex de factori, printre care:

a. Recunoasterea acestora ca parteneri in procesul decizional. Ordonanta obliga

autoritatea publica centrala in domeniul protectiei mediului sa realizeze consultari
 periodice cu organizatiile neguvernamentale cu asigurarea eficientei acestei
consultari.
b. Finantarea si sprijinirea in orice modalitate a acestor organizatii
c. Rolul ONG-urilor in justitie. Potrivit art. 20 alin(6) din OUG nr. 195/2005, ONG-urile
care promoveaza protectia mediului au drept la actiune in justitie in probleme de
mediu, avand calitate procesuala activa in litigiile care au ca obiect protectia
mediului.

3. Dreptul de a fi consultat in procesul de luare a deciziilor privind dezvoltarea

politicii si legislatiei de mediu, emiterea actelor de reglementare in domeniu si
elaborareaa planurilor si programelor

Aceasta garantie a dreptului fundamental la un mediu sanatos este prevazuta in art.

5 lit.c) din OUG nr. 195/2005 privind protectia mediului.

Articolul 20 alin(4) din OUG nr. 195/2005 prevede ca modalitatile de realizare a

participarii publicului la elaborarea unor planuri si programe in legatura cu mediul se
stabilesc prin hotarare de guvern. In acest sens, a fost adoptata Hotararea Guvernului nr.
564/2006 privind cadrul de realizare a participarii publicului la eaborarea anumitor planuri
si programe in legatura cu mediul.

Potrivit dispozitiilor art. 20 alin(3) din OUG nr. 195/2005, consultarea publicului este
obligatorie in cazul procedurilor de emitere a actelor de reglementare potrivit legislatiei in
vigoare. Procedura de participare a publicului la luarea deciziilor este stabilita prin acte
normative specifice.

Aceste dispozitii in legislatia nationala se completeaza cu prevederile Conventiei de la

Aarhus din 1998. Potrivit acesteia, participarea publicului in procesul decizional presupune
mai multe componente:

a) Participarea publicului la deciziile privind activitatile specifice(decizia de autorizare

in sens larg). Autoritatile au obligatia de a pune la dispozitia publicului informatiile
necesare expres prevazute privind modalitatea de desfasurare a procedurii de
consultare. Autoritatile au obligatia de a furniza informatii privind descrierea
activitatii propuse, a efectelor semnificative asupra mediului, a masurilor initiate, a
posibilitatilor alternative studiate de solicitantul actului de reglementare etc.
Autoritatile trebuie sa se asigure ca in decizia luata se tine seama de rezultatul
participarii publicului. In momentul in care decizia a fost luata de catre autoritatea
publica, publicul trebuie sa fie informat promt despre aceasta, in concordanta cu
procedurile legale. Trebuie asigurat accesul publicului la textul deciziei, precum si la
motivele care au stat la baza acesteia.

b) Participarea publicului la deciziile privind introducerea pe piata a organismelor

modificare genetic. In acest scop, fiecare in parte va asigura informarea adecvata si
din timp, precum si participarea publicului inainte de a lua decizii privind autorizarea
 introducerii pe piata a organismelor modificate genetic. Cerintele elaborate de parti
trebuie sa fie complementare si, in aceeasi masura, sa prijine prevederile cadrului
national de biosecuritate in concordanta cu prevederile Protocolului de la
Cartagena privind biosecuritatea, protocol la Conventia privind diversitatea
biologica, adoptat la Montreal in 2000 si ratificat de Romania prin Legea nr.
59/2003.

c) Participarea publicului in timpul pregatirii regulamentelor de aplicarea a

normativelor si instrumentelor legale obligatorii general aplicabile. Fiecare parte se
va stradui sa promoveze o participare efectiva a publicului intr-o etapa adecvata
atat timp cat optiunile sunt inca deschise in perioada pregatirii regulamentelor de
aplicare si altor reglementari obligatorii general aplicabile care pot avea efecte
semnificative asupra mediului. La acest nivel, trebuie facuti urmatorii pasi:
1. Trebuie fixata o perioada suficienta pentru realizarea unei participari publice
efective
2. Proiectele reglementarilor legale trebuie sa fie puse la dispozitia publicului de o
maniera adecvata prin publicare sau prin alte metode.
3. Trebuie sa se ofere publicului posibilitatea de a face comentarii direct sau prin
intermediul unor organisme conultative reprezentative. Rezultatul participarii
publicului trebuie sa fie luat in considerare cat mai mult posibil.

d) Participarea publicului in timpul pregatirii planurilor, programelor si politicilor

legate de mediu. Potrivit Conventiei de la Aarhus, fiecare parte va lua masuri
practice adecvate si/sau promova prevederi pentru ca publicul sa participe in timpul
pregatirii planurilor si programelor legate de mediu intr-un cadru transparent dupa
ce i-a fost furnizata informatia necesara. In aceeasi masuri, fiecare parte trebuie sa
asigure oportunitatile necesare in vederea participarii publicului in timpul pregatirii
politicilor legate de mediu.

Potrivit Hotararii de Guvern nr. 564/2006, publicul este informat prin anunt public sau
prin orice mijloace, inclusiv prin mijloace eletronice despre urmatoarele aspecte:

 Initierea procesului de elaborare a unui plan sau program;

 Despre orice modificare ori rezuire a unui plan sau program, dupa caz;
 Dreptul publicului la participarea luarii deciziei;
 Autoritatile publice care detin informatii cu privire la propunerea de plan sau
program in legatura cu mediul ori la modificarea sau revizuirea unui astfel de
plan sau program;
 Autoritatea competenta la care pot fi transmise comentarii, intrebari sau opinii
etc.

Autoritatea competenta identifica publicul intreptatit sa participe la elaborarea,

revizuirea sau modificarea unui plan sau program. ONG-urile care promoveaza protectia
mediului sunt considerate organizatii relevante si sunt incluse in categoria publicului
indreptatit. Exercitarea dreptului de participare a publicului se realizeaza din momentul
elaborarii propunerii planului sau programului legat de protectia mediului ori din
momentul propunerii modificarii sau revizuirii acestora si pana la transmiterea sa spre
adoptare sau aprobare, dupa caz.

In procesul de luare a deciziei, autoritatea competenta examineaza comentariile si

opiniile exprimate de public si ia in considerare rezultatul participarii acestuia la elborarea,
modificarea sau revziuirea planurilor si programelor. Dupa luarea deciziei, autoritatea
competenta informeaza publicul despre urmatoarele aspecte:

- Decizia luata
- Motivele pe care se intemeiaza decizia
- Procesul de realizare a participarii publicului la luarea deciziei
- Modul in care au fost lutate in considerare rezultatele participarii
publicului
- Posibilitatea contestarii deciziei la instanta competenta.

4. Dreptul de a se adresa direct sau prin intermediul ONG--urilor pentru protectia

mediului autroitatilor administrative si/sau judecatoresti, dupa caz, in
probleme de mediu, indiferent daca s-a produs sau nu un prejudiciu

Aceasta garantie la dreptul fundamental la un mediu sanatos este prevazuta in art.

5 lit. D) din OUG nr. 195/2005 privind protectia mediului. Potrivit prevederilor acestui
articol, accesul la justitie este garantat, indiferent daca s-a produs sau nu un prejudiciu,
ceea ce inseamna ca actiunea poate sa aiba si un caracter preventiv si ONG-urile pentru
protectia mediului au dreptul de a se adresa justitiei in probleme de mediu (acest drept
este conferit expres si de prevederile art. 20 alin(6) din OUG nr. 195/2005 privind protectia
mediului).

In doctrina, dreptul ONG-ulpentru protectia mediului de a se adresa justitiei este

analizat fie in legatura cu problema calitati procesuale, fie in legatura cu problema
interesului. Dispozitiile OUG nr. 195/2005 intereseaza, in primul rand, in ceea ce priveste
calitatea procesuala.

 Ca regula generala, calitatea ceruta pentru a putea exercicta actiunea in

justitie trebuie sa corespunsa cu calitatea de titular al dreptului ce se discuta.
 Prin exceptie, in anumite imprejurari, actiunea poate fi pornita nu numai de
catre titularul dreptului, ci si de alte persoane carora legea le recunoaste
expres calitatea procesuala. Dispozitiile OUG nr. 195/2005 privind protectia
mediului sunt deosebit de importante pe plan procedural, pentru ca ele dau
expres ONG-urilor pentru protectia mediului legitimare procesuala activa in
probleme de mediu. In lipsa acestor prevederi exprese, ele nu ar avea o astfel
de legitimare.

5. Dreptul la despagubire pentru prejudiciul suferit

 Aceasta garantie a dreptului fundamentale la un mediu sanatos este prevazuta in
art. 5 lit. E) din OUG nr. 195/2005 privind protectia mediului. Aspectele de detaliu cu privire
la aceasta garantie se vor discuta in tema legatura cu raspunderea de mediu.

Relatia dintre dreptul fundamental la un mediu sanatos si celelate drepturi

fundamentale

In prezent, existenta dreptului fundamental la un mediu sanatos este in afara

oricarei discutii si se considera ca, de principiu, el nu vine in contradictie cu celelalte
drepturi fundamentale, ci dimpotriva contribuie in raport cu noile cerinte la dezvoltarea
sociala alaturi de acestea.

In teorie, se subliniaza ca dreptul fundamental la un mediu sanatos constituie o

premisa a celorlalte drepturi fundamentale.

In concret, practica se pune problema limitelor in care pot fi exercitate diferitele

drepturi fundamntele in situatia in care ele interfereaza. Stabilirea acestor limite este
evolutiva, dar premisa de la care trebuie pornit, asa cum s-a stabilit in Cauza Lopez c.
Spaniei, este aceea ca trebuie luata in considerare asigurarea unui just echilibru intre
interesele concurente ale persoanei si interesul societatii in ansamblul sau.