Iovu, M. (2011). Repere pentru un design de cercetare cantitativă. În M. Iovu et al.

, Tutorial de cercetare
pentru lucrarea de licență, Universitatea Babeș-Bolyai, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, Catedra
de Asistență Socială.

Metode de analiză statistică şi prezentarea rezultatelor

Teste de semnificaţie statistică în vederea testării ipotezelor

Ca regulă generală, testele care necesită condiţii mai exacte trebuie folosite mai degrabă decât cele care cer
condiţii mai puţine, dar numai dacă condiţiile necesare sunt îndeplinite. Ele ne conduc mai greu la erori α
sau βsau în formularea concluziilor cercetărilor noastre.

Alegerea unui test statistic este condiţionată de:

1. metodele de eşantionare folosite;

2. natura populaţiei cercetate;
3. nivelul de măsurare al variabilelor.
Ţinând seama de aceste cosiderente, putem vorbi de două mari categori de teste: parametrice şi
neparametrice.

Testele parametrice

Testele parametrice sunt mai puternice decât cele neparametrice. Din acest motiv ele sunt preferabile
testelor neparametrice, desigur dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru folosirea lor. Ele pretind:

(1) o distribuţie normală a variabilei (variabilelor) în populaţia studiată;

(2) extragerea de eşantioane independente

(3) cel puţin o variabilă studiată să fie de nivel interval sau rapoarte.

De obicei, ele pretind mărimi mai mari pentru eșantioane decât cele neparametrice. Ca o regulă, e
bine să avem în vedere că dacă media şi abaterea standard sunt potrivite ca statistici descriptive pentru
rezumarea datelor, statisticile parametrice pot fi utile pentru examinarea legăturilor dintre variabile.

Testele neparametrice

Testele neparametrice sunt folosite pentru cercetarea situaţiilor în care condiţiile pentru folosirea
testelor parametrice nu sunt îndeplinite. Ele sunt mai puţin puternice decât cele parametrice. Spre deosebire
de testele parametrice, acestea nu necesită o distribuţie normală. Unele cer eşantioane independente, altele
nu. Numărul de eşantioane şi de cazuri din componenţa fiecărui eşantion sunt factori importanţi în selectarea
unui test din sutele care există. Multe dintre aceste teste necesită date măsurate doar la nivel nominal sau
ordinal, dar unele cer o precizie de măsurare mai mare.

Teste parametrice sau neparametrice?

Răspunsul la această întrebare nu este unul tranşant de fiecare dată. Astfel, nu vom putea utiliza teste
parametrice dacă datele avute la dispoziţie sunt de nivel calitativ, motivul fiind acela că testele parametrice
operează de cele mai multe ori cu valori medii, care nu pot fi calculate pentru variabile nominale sau ordinale.
În acest caz alegerea unui test neparametric rămâme singura variantă. De regulă, testele neparametrice sunt
în special utilizate când:

(1) Eşantioanele au fost alese din populaţii diferite.

1
 (2) Datele deţinute au fost constituite în principal prin aranjarea în ordine a mai multori răspunsuri
alternative sau,

(3) Eşantioane foarte mici (din şase sau şapte cazuri) sunt tot ce există disponibil pentru studiu.

Aceste situaţii se îmtâlnesc cel mai mult în cercetarea din asistenţa socială. (Weinbach, 1987).

Pe de altă parte însă, testele parametrice sunt considerate a avea o putere statistică mai mare decât
cele neparametrice deoarece filosofia lor de operare ia în calcul mai multe informaţii despre caracteristica
analizată. Dar acest lucru se face cu mai multe asumţii, cea mai importantă fiind distribuţia normală a variabilei
de interes.

Cât de puternice sunt testele parametrice în raport cu ele neparametrice? Şi de aeastă dată răspunsul
este nuanţat. Puterea unui test reprezintă de fapt probabilitatea de a respinge ipoteza nulă (H0) atunci când
de fapt ea este falsă. Dar şi în acest caz situaţiile depind de modul de formulare a ipotezei şi de volumul
eşantionului. Practica a demonstrat că ambele tipuri de teste sunt la fel de valide atâta timp cât se iau în
considerare avantajele şi dezavantajele fiecăruia (Pop, 2001).

În continuare vom prezeta pe scurt cele mai importante teste din cele două categorii, precizând pentru
fiecare condiţiile de utilizare şi procedura ce urmează a fi urmată. Tabelul de mai jos poate fi de un real folos
în alegerea testului potrivit (Leech, Barrett, Morgan, 2005):

Nivelul de măsurare Compară Un factor sau variabilă independentă cu 2

al variabilei categorii
dependente
Eşantioane sau grupuri Eşantioane sau
independente (between) grupuri
dependente
(within)

Teste Aproximează Media Testul t pentru eşantioane Testul t pentru

parametrice distribuţia normală independente sau ANOVA eşantioane
unifactorial perechi

Teste Nivel ordinal Media Mann-Withney Wilcoxon

neparametrice rangurilor

Nivel nominal Numere Chi-square McNemar

Testul t

Testul t este în esenţă o procedură de testare a semnificaţiei diferenţei dintre două medii. Ca urmare, el este
potrivit atunci când variabila dependentă este măsurată pe o scală cantitativă (interval-raport).

Tipuri de test t:

 testul t pentru un singur eşantion

 testul t pentru eşantioane independente
 testul t pentru eşantioane dependente

2
Condiţii de aplicare: condiţia teoretică de bază pentru aplicarea testelor t este normalitatea distribuţiei de
eşantionare.

Testul t pentru un singur eşantion

Utilizare: Testul t pentru un singur eşantion este utilizat pentru se testa diferenţa dintre media unui eşantion
faţă de media cunoscută a populaţiei din care face parte. Utilizarea acestui test statistic este condiționată de
cunoașterea mediei populației. Daca populația are o extindere mare, acest lucru este dificil de realizat (în afara
cazurilor în care exista studii speciale). Testul poate fi utilizat, însă, şi atunci când populaţia are o extindere
mai redusă. De asemenea, acest test poate fi utilizat pentru a testa semnificaţia diferenţei dintre media
eşantionului şi orice altă valoare care prezintă interes pentru cercetator (Leech, Barrett, Morgan, 2005;
Coakes, Steed, 2005).

Procedura: Analzye - Compare Means-One Sample T Test

Testul t pentru eşantioane independente

Utilizare: Testul t pentru eşantioane independente este utilizat pentru testarea diferenţei dintre mediile
aceleiaşi variabile măsurate pe două grupuri, formate din subiecţi diferiţi (ex. media scorurilor la testul stimei
de sine bărbaţi şi femei; raportarea fenoenului de abuz între părinţi şi copii, diferenţe între cei ce ispăşesc
pedepse privative de libertate şi cei cu pedepse neprivative de lubertate etc.). O atenţie deosebită trebuie
acordată în acest caz situaţiei în care grupurile comparate fac parte din acelaşi eşantion de cercetare, nefiind
selecţionate independent unul de altul. În această situaţie este posibil ca variabila dependentă să fie afectată
de una sau mai multe variabile mascate, fapt care poate influenţa rezultatul testului (Leech, Barrett, Morgan,
2005; Coakes, Steed, 2005).

Condiţii: teoretic, testul t poate fi utilizat pentru eşantioane oricât de mici dacă distribuţia de eşantionare
pentru cele două grupuri este normală şi dacă varianţa valorilor în cele două grupuri nu diferă semnificativ. În
ce priveste condiţia egalităţii varianţei, ea este testată cu un test specific (Levene). În funcţie de rezultat se
calculeaza testul t pe două căi. Daca variabila dependenta nu întruneste conditiile pentru testul t, se poate
apela la teste neparametrice, astfel:

• Testul z pentru proporţii (compararea procentului corespunzător din cele două grupuri)

• Testul Mann-Whitney U (se transformă valorile variabilei de interes în valori de rang).

Procedura: Statistics-Compare means-Independent Samples T Test

Testul t pentru eşantioane dependente

Utilizare: Testul t pentru eşantioane dependente permite evaluarea semnificaţiei variaţiei unei anumite
caracteristici, la aceeaşi subiecţi, în două momente diferite (de ex., „înainte” şi „după” derularea unei
intervenţii), ori în două contexte diferite, indiferent de momentul manifestarii acestora (de ex. copiii şcolarizaţi
din judeţele Cluj şi din Vâlcea ). Avantajul major al acestui model statistic este acela că surprinde variaţia
„intrasubiect”, prin faptul că baza de calcul este diferenţa dintre două valori măsurate pentru fiecare subiect
în parte (Leech, Barrett, Morgan, 2005; Coakes, Steed, 2005).

3
Condiţii: Şi în acest caz condiţia de aplicare a testului t este normalitatea distribuţiei de diferenţe dintre mediile
unui număr infinit de eşantioane-perechi. Teorema limitei centrale garantează normalizarea distribuţiei de
eşantionare pe măsură ce volumul eşantioanelor creşte. În situatia în care conditia nu se îndeplineste, se pot
utiliza teste neparametrice echivalente:

• Testul Wilcoxon (pentru date ordinale)

• Testul semnului (pentru date nominale)

Procedura: Analzye -Compare Means-Paired Sample T Test

Analiza de varianţa unifactorială (One-way ANOVA)

Utilizare: Analiza de varianţă este, în esenţă, o procedură de testare a diferenţelor dintre medii, atunci când
acestea sunt mai mult de două şi sunt calculate pe grupuri formate din subiecţi diferiţi. Dacă, de exemplu, am
evaluat nivelul performanţei şcolare cu un scor numeric, pentru trei categorii de copii (crescuţi în familii tipice,
crescuţi în structuri familiale atipice şi crescuţi în instituţii de protecţie), analiza de varianţă ne permite:

- să decidem dacă variaţiile mediei la scorul performanţei şcolare sunt semnificative (testul F);

- să facem comparaţii multiple între media fiecărui grup de copii cu mediile celorlalte grupuri cercetate (analiza
post-hoc).

În contextul analizei de varianţă valorile variabilei dependente sunt exprimate pe o scală cantitativă, iar
variabila independentă este de tip categorial.

Condiţii: utilizarea procedurii ANOVA este presupune respectarea următoarelor condiţii prealabile:

 Independenţa observaţiilor pentru fiecare grup comparat, adică valorile măsurate pe subiecţii unui
grup să nu fie în nici un fel influenţate de valorile măsurate pe celelalte grupuri.
 Distribuţie normală a valorilor fiecărui grup comparat.
 Omogenitatea dispersiei la nivelul fiecarui grup. Împrăştierea valorilor variabilei dependente în
interiorul grupurilor definite prin valorile variabilei independente trebuie sa fie egală. Această condiţie
se numeşte omogenitatea varianţei. Încălcarea acestei condiţii nu invalidează testul ANOVA, care este
destul de robust. Însă se vor analiza cu atenţie cazurile care prezintă valori extreme, care au un efect
important asupra varianţei. Egalitatea (omogenitatea varianţei) poate fi testată cu testul Levene
(Leech, Barrett, Morgan, 2005; Coakes, Steed, 2005).
Procedura: Analzye -Compare Means-One-Way ANOVA

Chi-square (χ2)

Utilizare: pentru a testa dacă două variabile sunt sau nu asociate.

Condiţii: variabilele sunt de ordin calitativ. De asemenea nevoie de un eşantion destul de mare. Pentru
eşantioane mici, in tabele de asociere de tipu 2x2 se raportează reszultatuil la testul Fisher exact în loc de chi-
square. În orice caz, aceşti indicatori ne spun numai dacă există sau nu o asociere între variabile, nu şi cât de
puternică este relaţia. Pentru aceasta apelăm la Phi sau Cramer’s V pentru variabile nominale, Kendall’s tau-b
pentru variabile ordinale şi eta pentru o variabilă nominală şi cealaltă aproximativ normală (Leech, Barrett,
Morgan, 2005; Coakes, Steed, 2005).

Procedura: Analzye-Descripitves-Crosstabs

4
 Corelaţia

Utilizare: Analiza de corelaţie poate fi privită drept una dintre cele mai uzuale proceduri statistice din ştiinţele
sociale. Putem utiliza coeficientul de corelaţie Pearson (r) atunci când avem serii perechi de distribuţii. Pentru
o mai bună întelegere, se cuvine să facem câteva aprecieri comparative cu testul t pentru eşantioane
dependente. Testul t pentru eşantioane dependente, se aplică atunci când măsurăm o anumită variabilă în
două situaţii diferite (de ex. înainte/după), ceea ce presupune aceeaşi unitate de măsură. Coeficientul de
corelaţie poate fi aplicat atât pentru variabile măsurate cu aceeaşi unitate de măsură cât şi pentru variabile
exprimate în unităti de măsură diferite. Aceasta deoarece formula de calcul ia în considerare expresia
standardizată a valorilor (scorurile z). Şi atunci, când utilizăm unul sau altul dintre cele două teste? Răspunsul
ţine de scopul pe care ni-l propunem. Dacă dorim să punem în evidenţă diferenţa dintre valorile medii ale
variabilelor, vom aplica testul t pentru eşantioane dependente. Dacă ne interesează intensitatea variaţiei
concomitente a variabilelor, vom utiliza coeficientul de corelaţie Pearson (Leech, Barrett, Morgan, 2005;
Coakes, Steed, 2005).

Condiţii: ambele variabile să fie măsurate pe o scală cantitativă şi dstribuţia normală a valorilor.

Procedura: Analzye-Corelate-Bivariate

Rezultatele obţinute în urma aplicării oricărei din aceste metode vor trebui interpretate conform
ipotezei formulate, dar şi semnificaţiei lor pentru intervenţia de tip asistenţă socială. Tabelele şi graficele
care redau rezultatele cercetării sunt incluse în această parte a lucrării; acestea se numerotează în ordinea
prezentării şi primesc, fiecare dintre ele, un titlu scurt şi semnificativ. Trimiterile la acestea (tabele,
grafice) se face precizând cu exactitate numărul tabelului şi graficului şi nu sub forma: ”următorul tabel
...” ori „imaginea de mai jos ne arată ....”). în ultima parte a părţii de ceretare se vor puncta concluziile
cercetării, pecizând:

 concluziile în raport cu rezultatele obţinute;

 relevanţa practică, în raport cu etapele procesului de asistenţă socială;
 limitele şi constrângerile cercetării;
 posibile direcţii viitoare de cercetare.

Testul t

Testul t este în esenţă o procedură de testare a semnificaţiei diferenţei dintre două medii. Ca urmare, el este
potrivit atunci când variabila dependentă este măsurată pe o scală cantitativă (interval-raport).

Tipuri de test t:

5
  testul t pentru un singur eşantion
 testul t pentru eşantioane independente
 testul t pentru eşantioane dependente

Condiţii de aplicare: condiţia teoretică de bază pentru aplicarea testelor t este normalitatea distribuţiei de
eşantionare.

Testul t pentru un singur eşantion

Utilizare: Testul t pentru un singur eşantion este utilizat pentru se testa diferenţa dintre media unui eşantion
faţă de media cunoscută a populaţiei din care face parte. Utilizarea acestui test statistic este conditionata de
cunoasterea mediei populatiei. Daca populatia are o extindere mare, acest lucru este dificil de realizat (în afara
cazurilor în care exista studii speciale). Testul poate fi utilizat, însă, şi atunci când populaţia are o extindere
mai redusă. De asemenea, acest test poate fi utilizat pentru a testa semnificaţia diferenţei dintre media
eşantionului şi orice altă valoare care prezintă interes pentru cercetator (Leech, Barrett, Morgan, 2005;
Coakes, Steed, 2005).

Procedura: Analzye - Compare Means-One Sample T Test

Testul t pentru eşantioane independente

Utilizare: Testul t pentru eşantioane independente este utilizat pentru testarea diferenţei dintre mediile
aceleiaşi variabile măsurate pe două grupuri, formate din subiecţi diferiţi (ex. media scorurilor la testul stimei
de sine bărbaţi şi femei; raportarea fenoenului de abuz între părinţi şi copii, diferenţe între cei ce ispăşesc
pedepse privative de libertate şi cei cu pedepse neprivative de lubertate etc.). O atenţie deosebită trebuie
acordată în acest caz situaţiei în care grupurile comparate fac parte din acelaşi eşantion de cercetare, nefiind
selecţionate independent unul de altul. În această situaţie este posibil ca variabila dependentă să fie afectată
de una sau mai multe variabile mascate, fapt care poate influenţa rezultatul testului (Leech, Barrett, Morgan,
2005; Coakes, Steed, 2005).

Condiţii: teoretic, testul t poate fi utilizat pentru eşantioane oricât de mici dacă distribuţia de eşantionare
pentru cele două grupuri este normală şi dacă varianţa valorilor în cele două grupuri nu diferă semnificativ. În
ce priveste condiţia egalităţii varianţei, ea este testată cu un test specific (Levene). În funcţie de rezultat se
calculeaza testul t pe două căi. Daca variabila dependenta nu întruneste conditiile pentru testul t, se poate
apela la teste neparametrice, astfel:

• Testul z pentru proporţii (compararea procentului corespunzător din cele două grupuri)

• Testul Mann-Whitney U (se transformă valorile variabilei de interes în valori de rang).

Procedura: Statistics-Compare means-Independent Samples T Test

Testul t pentru eşantioane dependente

Utilizare: Testul t pentru eşantioane dependente permite evaluarea semnificaţiei variaţiei unei anumite
caracteristici, la aceeaşi subiecţi, în două momente diferite (de ex., „înainte” şi „după” derularea unei
intervenţii), ori în două contexte diferite, indiferent de momentul manifestarii acestora (de ex. copiii şcolarizaţi
din judeţele Cluj şi din Vâlcea ). Avantajul major al acestui model statistic este acela că surprinde variaţia

6
„intrasubiect”, prin faptul că baza de calcul este diferenţa dintre două valori măsurate pentru fiecare subiect
în parte (Leech, Barrett, Morgan, 2005; Coakes, Steed, 2005).

Condiţii: Şi în acest caz condiţia de aplicare a testului t este normalitatea distribuţiei de diferenţe dintre mediile
unui număr infinit de eşantioane-perechi. Teorema limitei centrale garantează normalizarea distribuţiei de
eşantionare pe măsură ce volumul eşantioanelor creşte. În situatia în care conditia nu se îndeplineste, se pot
utiliza teste neparametrice echivalente:

• Testul Wilcoxon (pentru date ordinale)

• Testul semnului (pentru date nominale)

Procedura: Analzye -Compare Means-Paired Sample T Test

Analiza de varianţa unifactorială (One-way ANOVA)

Utilizare: Analiza de varianţă este, în esenţă, o procedură de testare a diferenţelor dintre medii, atunci când
acestea sunt mai mult de două şi sunt calculate pe grupuri formate din subiecţi diferiţi. Dacă, de exemplu, am
evaluat nivelul performanţei şcolare cu un scor numeric, pentru trei categorii de copii (crescuţi în familii tipice,
crescuţi în structuri familiale atipice şi crescuţi în instituţii de protecţie), analiza de varianţă ne permite:

- să decidem dacă variaţiile mediei la scorul performanţei şcolare sunt semnificative (testul F);

- să facem comparaţii multiple între media fiecărui grup de copii cu mediile celorlalte grupuri cercetate (analiza
post-hoc).

În contextul analizei de varianţă valorile variabilei dependente sunt exprimate pe o scală cantitativă, iar
variabila independentă este de tip categorial.

Condiţii: utilizarea procedurii ANOVA este presupune respectarea următoarelor condiţii prealabile:

 Independenţa observaţiilor pentru fiecare grup comparat, adică valorile măsurate pe subiecţii unui
grup să nu fie în nici un fel influenţate de valorile măsurate pe celelalte grupuri.
 Distribuţie normală a valorilor fiecărui grup comparat.
 Omogenitatea dispersiei la nivelul fiecarui grup. Împrăştierea valorilor variabilei dependente în
interiorul grupurilor definite prin valorile variabilei independente trebuie sa fie egală. Această condiţie
se numeşte omogenitatea varianţei. Încălcarea acestei condiţii nu invalidează testul ANOVA, care este
destul de robust. Însă se vor analiza cu atenţie cazurile care prezintă valori extreme, care au un efect
important asupra varianţei. Egalitatea (omogenitatea varianţei) poate fi testată cu testul Levene
(Leech, Barrett, Morgan, 2005; Coakes, Steed, 2005).
Procedura: Analzye -Compare Means-One-Way ANOVA

Chi-square (χ2)

Utilizare: pentru a testa dacă două variabile sunt sau nu asociate.

Condiţii: variabilele sunt de ordin calitativ. De asemenea nevoie de un eşantion destul de mare. Pentru
eşantioane mici, in tabele de asociere de tipu 2x2 se raportează reszultatuil la testul Fisher exact în loc de chi-
square. În orice caz, aceşti indicatori ne spun numai dacă există sau nu o asociere între variabile, nu şi cât de
puternică este relaţia. Pentru aceasta apelăm la Phi sau Cramer’s V pentru variabile nominale, Kendall’s tau-b
pentru variabile ordinale şi eta pentru o variabilă nominală şi cealaltă aproximativ normală (Leech, Barrett,
Morgan, 2005; Coakes, Steed, 2005).

7
Procedura: Analzye-Descripitves-Crosstabs

Corelaţia

Utilizare: Analiza de corelaţie poate fi privită drept una dintre cele mai uzuale proceduri statistice din ştiinţele
sociale. Putem utiliza coeficientul de corelaţie Pearson (r) atunci când avem serii perechi de distribuţii. Pentru
o mai bună întelegere, se cuvine să facem câteva aprecieri comparative cu testul t pentru eşantioane
dependente. Testul t pentru eşantioane dependente, se aplică atunci când măsurăm o anumită variabilă în
două situaţii diferite (de ex. înainte/după), ceea ce presupune aceeaşi unitate de măsură. Coeficientul de
corelaţie poate fi aplicat atât pentru variabile măsurate cu aceeaşi unitate de măsură cât şi pentru variabile
exprimate în unităti de măsură diferite. Aceasta deoarece formula de calcul ia în considerare expresia
standardizată a valorilor (scorurile z). Şi atunci, când utilizăm unul sau altul dintre cele două teste? Răspunsul
ţine de scopul pe care ni-l propunem. Dacă dorim să punem în evidenţă diferenţa dintre valorile medii ale
variabilelor, vom aplica testul t pentru eşantioane dependente. Dacă ne interesează intensitatea variaţiei
concomitente a variabilelor, vom utiliza coeficientul de corelaţie Pearson (Leech, Barrett, Morgan, 2005;
Coakes, Steed, 2005).

Condiţii: ambele variabile să fie măsurate pe o scală cantitativă şi dstribuţia normală a valorilor.

Procedura: Analzye-Corelate-Bivariate

Rezultatele obţinute în urma aplicării oricărei din aceste metode vor trebui interpretate conform
ipotezei formulate, dar şi semnificaţiei lor pentru intervenţia de tip asistenţă socială. Tabelele şi graficele
care redau rezultatele cercetării sunt incluse în această parte a lucrării; acestea se numerotează în ordinea
prezentării şi primesc, fiecare dintre ele, un titlu scurt şi semnificativ. Trimiterile la acestea (tabele,
grafice) se face precizând cu exactitate numărul tabelului şi graficului şi nu sub forma: ”următorul tabel
...” ori „imaginea de mai jos ne arată ....”). în ultima parte a părţii de ceretare se vor puncta concluziile
cercetării, pecizând:

 concluziile în raport cu rezultatele obţinute;

 relevanţa practică, în raport cu etapele procesului de asistenţă socială;
 limitele şi constrângerile cercetării;
 posibile direcţii viitoare de cercetare.

8
9