Micul Paris; arce, coloane și frontoane pe

străzile Bucureștiului.
Grecia-muza arhitecturală a Europei

Dacă Dumnezeu a făcut lumea și olandezii au făcut Olanda, atunci nu cred că

greșesc în vreun fel spunând că grecii au făcut arhitectura. Comparația este,
desigur, exagerată dar are, din foarte multe puncte de vedere, un sâmbure
consistent de adevăr. Pe lângă artă, pictură, muzică, sport Grecia ne-a fost
muză și în ceea ce privește arhitectura.
Fie că vorbim de temple ridicate în cinstea vreuneia dintre figurile impozante
ale Panteonului fie că privim la Acropole peste tot zărim urme evidente ale
unei culturi care ne-a lăsat o bogată zestre arhitecturală și nu numai. Celebrele
coloane în stil doric, ionic sau corintic împodobesc marile orașe ale lumii pe-ale
căror clădiri mai putem încă întrezări o urmă de Grecie, mult alterată ce-i
drept. Bucureștiul, din postura sa de capitală europeană, purtând deunăzi
titulatura de "Mic Paris" nu poate face notă discordantă.
La o simplă plimbare pe străzile orașului, mai ales în zona Centrului Vechi care,
de bine sau de rău, nu m-am decis, își merită numele, poți, cu condiția unei
minime atenții, observa diferite modele impregnate pe clădirile îmbătrânite
care vin să stea mărturie unor timpi ce nouă, astăzi, ne par prea îndepărtați.
Cele mai răspândite sunt, cum am mai precizat, coloanele de tip doric, în acest
caz împodobite și cu statui,
fie de tip ionic
 cu tipicul capitel în formă de coarne de de berbec sau, nu în ultimul rând, în
stil corintic cu ale lor floricele.
Că Evul Mediu a fost o " eră religioasă" este lucru știut. Cum religia, și în speță
manifestările religioase, are nevoie de un locaș de rugăciune, clădirile nu au
întârziat să apară. De la biserici până la catedrale și temple toate s-au întrecut,
parcă spre a face pe placul vreunei divinități capricioase, în a surprinde
măiestria vremii în ceea ce privește arhitectura. Și de această dată modelul
grecesc a fost o sursă destul de bogată de inspirație pentru arhitecții acelor
secole. Se disting deci , la o privire grăbită și nu foarte avizată, două
stiluri;romanic și gothic. Din acestă perspectivă grăitoare sunt arcele și bolțile
care împodobesc intrările edificiilor. Fie că vorbim de semicercuri sau de bolte
în leagă toate își găsesc, mai mult sau mai puțin fidel, reproducerea și în
clădirile Bucureștiului nostru.
Principala diferență, mai mult decât ușor sesizabilă, dintre cele două stiluri
vizează modul în care surprind fiecare dintre acestea raportul dintre proporții.
Dacă în cazul stilului romanic există o fiece proporționalitate între planul
orizontal și cel vertical în cazul celuilalt stil, gothic, tendința este una de vădită
" verticalizare". Or fi vrut,poate, înălțându-se spre slăvi să-și capete mai lesne
"slava" mult dorită.

Nu putem, desigur, să nu băgăm de seamă prezența, mai mult decât

impunătoare, a diferitelor figuri "spânzurate" pe clădiri indiferent de stilul
căruia îi aparține. Capete de lei, vulturi, fecioare stau și veghează din înălțimea
posturii lor la noi, bieți trecători fascinați de trăsăturile lor "din altă lume".
Concluzionând, este frumos într-adevăr să poți gusta, fie și prin prisma unor
reproduceri, din farmecul secolelor trecute și să te consideri, lucru din ce în ce
mai greu, în vremea ta om al unor vremuri apuse, înviind secole printr-o privire
aruncată pe bolta sau pe coloanele unei clădiri.

Constantinescu Alina, LLR-LLS, grupa 3