Avem încă

Cât sună frunza-n codru

Și cât ne poartă lacul visul

Pe unda lui domoală

Nu ne-am uitat trimisul.

Avem încă speranța

Că nu ne-a părăsit

Și n-am ajuns un neam

De poezie văduvit.

Cum altora averea

În case le-nflorește

Așa, pe cerul nostru

Luceafărul domnește.

Am prins prin el a crede

Că veacul, clipa-s una

Că dorul, jalea și iubirea

Fac să vibreze struna.

Avem liman și veghe

În tot acest dezastru

Din bolta nemuririi,

Pe Eminescu astru.