Boala Parkinson

 Boala degenerativa a sistemului

nervos central
 Prima descriere convingatoare îi
aparţine lui James Parkinson
(1817)
 Tremor
 Scaderea fortei musculare
 Tendinta la anteflexia trunchiului
 Mers cu tendinta spre trecerea de
la un ritm lent la alergare
 Fara afectare cognitiva
 1841 – paralysis agitans
(Marshall Hall)
Boala Parkinson
 Boala Parkinson idiopatica este
prezenta la toate populatiile (grupuri
etnice, rase, clase socioeconomice)
 Incidenta la afroamericani este ¼ fata de
populatia alba
 Asiatici – 1/3-1/2 fata de albi
 Incidenta in jurul a 1% din populatia
peste 65 ani (1- 1,5 milioane de
persoane afectate in USA)
Boala Parkinson
 Debut intre 40 si 70 ani (incidenta maxima
in decada a sasea)
 Incidenta ceva mai mare la barbati
 Risc pentru rudele de gradul I de
aproximativ 5%
 Componenta genetica posibila
 Modificari subclinice la 75% dintre gemenii
monozigoti asimtomatici
 Cazuri cu distributie familiala – au fost
identificate forme cu cauzalitate genetica certa
(sub 25% din totalul cazurilor)
Boala Parkinson
 Cazuri familiale – in general debut mai precoce (decada a
patra), si in unele situatii evolutie mai scurta (sub 10 ani)
 Mutatii ale α sinucleinei (proteina care intra in compozitia
corpilor Lewy) (crs 4q)
 Mutatii ale exonilor genei park2 (crs 6 q) – cel mai frecvent
mutatii punctiforme sau deletii ale exonului 7, dar pot apare
in oricare dintre cei 12 exoni
 Aproximativ 50% dintre cazurile cu transmitere genetica si debut
timpuriu
 Se estimeaza ca dintre cazurile cu debut tarziu mai putin de 2 %
sunt datorate mutatiilor genei parkin, iar dintre cele cu debut
precoce 18% (Kahn si colab)
 Mutatii ale genelor park 5, 6, 7, 8, NR4A2
 Boala Parkinson
 Corpii Lewy (CL) sunt considerati
trasatura histopatologica definitorie a
BP
 initial descrisi in neuronii colinergici ai
substantei nenumite
 ulterior in neuronii dopaminergici ai pars
compacta ai SN, in asociere cu pierdere
neuronala si glioza
 In alte populatii neuronale care
degenereaza selectiv in BP si pot fi
gasite atat in cortexul cerebral cat si in
nucleii trunchiului cerebral
 α Sinucleina, Ubiquitina,si proteinele
neurofibrilare sunt componentele majore
ale CL
Corpi Lewy si
neurite Lewy in BP
Patologia bolii Parkinson
 Deficitul neurochimic primar in boala Parkinson este pierderea
proiectiilor dopaminergice ale striatului.
 Si alte populatii de neuroni pigmentati si nepigmentati (care contin sau
nu neuromelanina) din trunchi si pedunculi degenereaza si
acumuleaza corpi Levy (CL)
 Apar deficite ale altor neurotransmitatori, dar de amploare mai mica
(norepinefrina, serotonina si acetilcolina sunt scazute in mod variabil in
datorita pierderilor neuronale in nucleii rafeului, locus coeruleus,
nucleul bazal al lui Meynert)
 Datele recente sustin ideea ca mai multe boli neurodegenerative
(BP, boala Alzheimer) se suprapun partial
Pierderea neuronilor pigmentaţi din
Substantia Nigra
Normal Boală Parkinson
 Pierderea neuronilor
pigmentaţi din
substanta neagra

 Activitate striată simetrică (martor sănătos)

 Pacient cu BP, cu reducere asimetrică a

activităţii striate
 Pacienţii pot sau nu să urmeze terapii
dopaminergice

Reprinted from Parkinson Study Group. Neurology. 2000;55:1540-1547.

Tablou clinic
 Debut frecvent unilateral, de cele mai multe ori cu
remarcat tarziu de bolnav sau de anturajul acestuia

Simptome initiale la pacientii cu Boala Parkinson (Hoehn and Yahr)

Tremor 70%
Anomalii de mers 11%
Rigiditate 10%
Lentoare 10%
Dureri musculare 8%
Pierderea dexteritatii 7%
Modificarea scrisului 5%
Depresie, nervozitate, alte tulburari psihice 4%
Tulburari de vorbire 3%
Tablou clinic
 Hipokinezie / bradikinezie
 Tremor de repaus
 Instabilitate posturala
 Rigiditate
Tablou clinic
 Tremorul
 Mai multe tipuri de tremor
 Aspect caracteristic:
○ Debut cel mai frecvent unilateral
○ frecventa de 4/sec,
○ caracter de “numarat bani” sau de “facut pilule”
○ Tremor de repaus – relaxarea completa reduce sau
opreste tremorul, iar miscarile voluntare il opresc pe
moment
○ EMG – activitate alternativa in grupurile agoniste si
antagoniste
○ Fluctuatii ale intensitatii – este agravat de emotii sau
mers
 Frecventa constanta
○ Semnul Negro (al rotii dintate)
Tablou clinic
 Rigiditatea
 In general apare in stadiile mai avansate ale bolii
 Perceptibila ca hipertonie a maselor musculare atat
la palpare si inspectie, cat si la testarea tonusului
(rezistenta la miscartile pasive), afecteaza atat
agonistii cat si antagonistii
 Poate fi amplificata sau declansata daca se cere
pacientului sa efectueze cu celalalt membru o
activitate care necesita concentrare
 La nivelul muschilor posturali predomina hipertonia
flexorilor (atitudinea caracteristica)
 Dureri musculare (musculatura dorsala, cervicala,
solduri)
Tablou clinic
 Bradikinezie = lentoare in initierea si executia unei miscari
 Hipokinezie = reducerea frecventei si amplitudinii miscarii
 Scaderea frecventei clipitului (se asociaza cu o usoara largire a fantelor
palpebrale – semnul Stellwag), inghititului, lentoarea miscarilor de
masticatie, faciesul imobil,
 dificultate in efectuarea simultana a doua miscari, afectarea miscarilor
alternante (in timpul miscarii acestea sunt progresiv mai dificile si in final
devin imposibile sau adopta frecventa tremorului pacientului)
 Limitarea capacitatii de efectuare a adaptarilor posturale
 Lipsa “miscarilor de cooperare”, absenta balansului membrului superior
in mers
 Micrografie, scris tremurat (Charcot)
 Disartrie hipokinetica (Caekebeke): voce cu intensitate scazuta,
monotona, grabita
 Kinesis paradoxica – in conditii de pericol, stress pacientul se poate
misca uneori cu o eficienta neasteptata
Tablou clinic
 Tulburarile de mers
 mers “tarait”, atitudine in anteflexie, pacientul pare sa isi
“fugareasca” centrul de greutate cu pasi mici si grabiti, dand
impresia ca ar cadea (festinatie)
 Reactiile de aparare (de exemplu pas in spate atunci cand
pacientului i se aplica o tractiune brusca posterior) si de corectare
sunt diminuate
○ Caderile sunt destul de putin frecvente comparativ cu tulburarile de
mers
 Mersul este ameliorat de ghidare (pacientul este sustinut de brat)
 Obstacolele (prag, usa, schimbarea directiei) au efect de incetinire
a pacientului, pana la oprire completa (freezing)
Tablou clinic
 Dementa – 10-15% dintre pacienti
(Mayeux)
 Mai frecvent la pacientii peste 80 ani (65%)
 Uneori asociere cu leziuni ale substantei
albe
 Hipersalivatie (posibil datorata scaderii
frecventei inghititului), seboree si
transpiratie excesiva
 Alte miscari involuntare (distonii)
 Modificari compensatorii ale
sinapsei dopaminergice in BP

100%  Presinaptic:
Capacitate adaptativa

 Hiperactivitatea
80% neuronilor
dopaminergici
60% restanti (cresterea
turnoverului
Compensat dopaminei)
40% (fara simptome)  Postsinaptic
 Cresterea
20% sensibilitatii
pensare
Decom-

Simptomatologie usoara
Simptomatologie importanta
receptorilor pentru
0% dopamina

Simptomatologia devine clinic aparenta in momentul

in care s-a pierdut peste 80% din dopamina
 Scaderea metabolizarii
Tratamentul bolii Parkinson
dopaminei existente
(inhibitori de MAO B si COMT)

Stimularea
eliberarii
Cresterea cantitatii Actiune direct pe
dopaminei
(amantadina)
de precursor (levodopa) receptori (agonisti)
 Metabolismul Levodopa
Perete intestinal
Acid homovanilic

BHE

MAO-B
3 orto metil dopa 3 orto metil dopa 3 metoxitiramina

COMT
Inhibata de
COMT

Entacapone, Inhibata de Tolcapone

Tolcapone
decarboxilaza
Levodopa Levodopa Levodopa Dopamina
decarboxilaza

MAO-B

MAO-B
Inhibitori de MAO B
MAO-B

Inhibata de Inhibitori
Carbidopa, de MAO-B
Benzerazida (Selegilina)

Metaboliti Metaboliti
Dopamina Metaboliti deaminati deaminati
deaminati
Preparate L-Dopa
 Acţiune:
 influenţare bună: akinezia > rigiditatea > tremorul
 mai puţin influenţat: tulburări de mers, instabilitate poziţională,
disartrie, tulburări vegetative
 scăderea acţiunii: frecvent după cca 3-5 ani şi apariţia
fluctuaţiilor şi diskineziilor
 Furnizeaza neuronilor restanti in substanta neagra substratul
pentru sinteza dopaminei
 Generice şi preparate:
 L-Dopa şi Benserazide: Madopar 125/250 tabl., 62,5/125
cps., Madopar LT tabl. (125mg), Madopar 125 Depot-Kapseln;
 L-Dopa şi Carbidopa: NacomR 100/250 tabl., Nacom retard
100/200 tabl.; Isicom 100/250 tabl., StriatonR 200 tabl.
 Complicaţiile pe termen lung legate de
Levodopa

• Diskinezii sau mişcări involuntare anormale

• Fluctuaţii în performanţa motorie
Complicaţii motorii ale tratamentului
pe termen lung cu L-dopa
 Fluctuaţii ale răspunsului motor:
○ scurtarea duratei beneficiului indus de o doză de
L-dopa: "wearing-off"
○ dispariţia bruscă, impredictibilă, a efectului L-
dopa: "on-off"
○ distonia "perioadei-off" şi distonia "matinală
precoce" care se manifestă prin contracţii
musculare dureroase ale gambelor
○ fenomenul "on-întârziat" manifestat printr-o latenţă
prelungită între administrarea dozei şi apariţia
perioadei "on"
○ fenomenul de "absenţă a perioadei on", manifestat
prin lipsa totală de răspuns la doza de L-dopa
○ fenomenul de "freezing"
Complicaţii motorii ale tratamentului
pe termen lung cu L-dopa

 Diskinezii (mişcări coreice, atetozice,

distonice, balice)
 diskinezia de "vârf de doză" (aspect de
mişcare coreică)
 diskinezia de "sfârşit de doză" (aspect
distonic)
 diskinezia bifazică (mişcări coreice + mişcări
balice)
Aproape întotdeauna diskineziile sunt combinate cu fluctuaţii
motorii "on-off"
Inhibitori de catecol-o-
metiltransferază (COMT)

 Acţiune: inhibarea o-metilării L-Dopa la 3-oximetildopa la

periferie (Tolcapon acţionează periferic şi central, Entacapon
numai periferic)
 Cresc durata de viata si durata efectului levodopa prin
intarzierea metabolizarii
 Preparate:
 Entacapon (Comtess) tabl. 200mg;
 Tolcapon (Tasmar) tabl. 100/200mg;
○ Toxicitate hepatica

 STALEVO – asociere 1:4:8 de carbidopa, levodopa si

entacapone (comprimate de 50, 100 si 150 mg)
Inhibitori de
monoaminooxidaza-B (MAO-B)
 Acţiune: prelungirea duratei de viata a dopaminei,

 Selegilina: Deprenyl , Selegos - tabl. 5mg;

 efect amfetaminic stimulant
 Rasagilina (Azilect) 1 mg/zi
 Absorptie rapida; varf de concentratie plasmatic 30 minute.
 Monoterapie in fazele precoce si asociata cu Levodopa in fazele
avansate ale bolii (beneficii asupra fluctuatiilor motorii)
 Exista date care sugereaza existenta unui efect neuroprotector
○ utilizarea timpurie a rasagilinei poate intarzia progresia
simptomelor
○ Pacientii tratati timpuriu cu rasagilina beneficiaza de un declin
functional mai redus decat cei la care tratamentul este intarziat
cu 6 luni
 Agonişti ai dopaminei

 Acţiune: influenţare directa a receptorilor D1 şi D2, independent de

dopamina
 timpi de înjumătăţire diferiţi
 Generice şi preparate:
 Bromocriptina, Cabergolin; Lisurid; Pergolid; α-dihidroergocriptină:

 Ropinirol: Requip tabl. 0,25/0,5/1/2/5mg;

 Pramipexol: Mirapexin tabl. 0,125/0,25/1mg.
Agonişti ai dopaminei
 Eficienţi si ca monoterapie
- amână necesitatea
introducerii levodopa cu
12-36 luni
 Amână/Reduc
complicaţiile motorii
 Pot amâna progresia bolii
 Au un efect de cruţare a
levodopa
 Se iniţiază cu doze mici şi
se creşte încet
 Se titrează până la
eficienţă terapeutică
 pramipexole 1.5-4.5 mg/zi
 ropinirole 3-24 mg/zi
 Efecte secundare acute :
greaţa , ameţeala,
somnolenţa, confuzia
 Nu sunt afectaţi de aportul
proteic alimentar
Agonişti ai dopaminei

 Forme cu eliberare  Apomorfina

prelungita (24 ore) cu efect
suplimentar de diminuare
a efectelor adverse :
 Requip Modutab
 Mirapexin Retard
 Injectabil, efect rapid
si foarte bun
 Pompa cu apomorfina
Antagonişti NMDA
 Blocant de mică afinitate al canalului
receptorului NMDA; creşte eliberarea de
dopamină, blocheză recaptarea dopaminei
şi are efecte colinergice
 Amantadină: PK-Merz tabl. filmată
(enterosolubilă) 100mg
 Efecte modeste asupra tremorului, hipokineziei
si simptomelor posturale
 Poate cauza edeme, agrava insuficienta
cardiaca, exagereaza tulburarile cognitive,
agraveaza tulburarile din glaucom
Anticolinergice
 Acţiune: blocarea receptorilor muscarinici
centrali şi periferici,
 acţiune clinică în B. Parkinson mai ales asupra
tremorului şi a rigidităţii
 Efecte secundare cognitive, halucinatii, obstructie
prostatica
 Efectul este cumulativ si apare dupa cateva zile de
administrare. Doza se creste pana la echilibul cel
mai bun intre eficienta si efecte secundare
 Generice şi preparate:
 Benzatropin: Cogentinol tabl. 2mg;
 Biperiden: Akineton tabl. 2mg,
 Trihexiphenidil: Artane tabl. 2/5mg, Artane retard
Stimularea cerebrală
profundă în boala Parkinson
 În boala Parkinson, tremorul de repaus pare a fi cauzat de
o grupare neuronală localizată în talamus şi ganglionii
bazali care se descarcă sincron (Llina`s and Jahnsen,
1982; Pare et al, 1990; Lenz et al, 1994).
 În condiţii fiziologice, aceşti neuroni se descarcă haotic
(Nini et al, 1995).
 Acţionează ca un pacemaker şi activează cortexul premotor, aria
motorie suplimentară şi cortexul motor (Alberts et al, 1969;
Lamarre et al, 1971; Bergman et al, 1994; Nini et al,1995;
Volkmann et al, 1996),
 Stimularea talamică/subtalamică cu frecvenţe mari (pulsuri
periodice cu frecvenţe înalte – 4100 Hz) suprimă această
activitate de pace maker, şi în consecinţă tremorul periferic
(Benabid et al, 1991;Blond et al, 1992).
 A fost aprobată de FDA în 2002
 Costuri: 25-30000 £
Stimularea cerebrală profundă
în boala Parkinson
 Stimularea talamică are efect
favorabil mai ales asupra
tremorului; pare a fi utilă mai ales la
pacienţii cu tremor esenţial
 Stimularea palidală are afect asupra
diskineziilor, ameliorează rigiditatea,
creşte perioadele “on”; are effect
minim sau poate înrăutăţi
bradikinezia
 Stimularea subtalamică are efect
asupra tremorului, rigidităţii,
bradikineziei.
 Ar putea ameliora stabilitatea, mersul,
stările de “freezing”
 Necesită intensităţi de stimulare mai mici
(durată mai lungă de utilizare)
Opţiuni terapeutice în
funcţie de vârstă
 pacient sub 60 de ani.
 la tipul akinetic-rigid sau de echivalenţă,
Amantadin, Selegilin, agonist dopaminergic ca
monoterapie sau în combinaţie
 la tipul cu dominarea tremorului, anitcolinergice
 în cazul unui control insuficient al simptomelor
terapie combinatorie timpurie cu L-DOPA plus
agonist dopaminergic
 administrare iniţială de L-DOPA ca preparat
retard este controversată, respectiv complicaţiile
pe termen lung dar evident nu este nici o
deosebire de preparatul standard
Opţiuni terapeutice în
funcţie de vârstă

 pacient peste 60 de ani:

 mai degrabă terapie cu L-DOPA în doze mici
(până la 400 mg/zi), apoi combinaţie cu
agonist dopaminergic şi/sau Selegilin; se vor
evita anticolinergicele
 cât ? : în principiu cât de puţin posibil, dar
atât cât este necesar pentru un bun control
al simptomelor
Parkinson's Plus Syndromes
 Paralizia progresiva supranucleara
 Debut in decada a sasea
 Tulburari de echilibru, cadere, tulburari de mers, tulburari
oculomotorii si vizuale, tulburari de vorbire, disfagie, modificari
discrete de personalittate
 Oftalmoplegie supranucleara, paralizie pseudobulbara, distonie
axiala, rigiditate, lentoare in miscari, hipomimie
 Lipsa tremorului, postura mai frecvent in extensie
 tratament:
○ Levodopa - Beneficiu limitat si temporar
○ Zolpidem – agonist GABAergic al receptorilor benzodiazepinici –
ameliorarea rigiditatii si akineziei
○ Benztropine, trihexiphenidil, toxina botulinica – usoare ameliorari ale
distoniilor
○ Tratamentul tulburarilor de somn,
Parkinson's Plus Syndromes
 Atrofia multisistemica
 Boala neurodegenerativa sporadica cu afectare motorie
centrala, cortico cerebeloasa, ponto medulara si a
componentei autonome preganglionare a sistemului
nervos vegetativ
 Apare in decadele 4-6 de viata
 Cuprinde mai multe entitati care pot apare separat sau
suprapuse partial:
 Degenerescenta striato nigrala
○ Sindrom parkinsonian, lipseste tremorul, tulburari de echilibru,
tulburari de vorbire, tendinta la cadere
 Atrofie olivo ponto cerebeloasa
 Sindrom Shy Drager
○ hipotensiune ortostatica, impotenta, tulburari ale transpiratiei,
gura uscata, mioza, retentie urinara, paralizia corzilor vocale
 Tratament simptomatic (o mica parte dintre pacienti
prezinta un raspuns bun si sustinut la levodopa), de
intretinere
 Durata medie de supravietuire 9,5 ani
Boala Huntington
 Boala degenerativa, ereditara a SNC
 Asocierea de miscari involuntare de tip
coreic cu deteriorare a functiilor psihice
 Descrisa de George Huntington (1850-
1916)
 Transmitere autozomal dominanta cu
penetratie completa
 Gena localizata pe bratul scurt al
cromozomului 4 (4p16.3 )-> repetari ale
unei secvente trinucleotidice (CAG)
 normal: 11-31 repetari
 Boala Huntington: peste 38 repetari
 Generatiile urmatoare vor avea un numar
mai mare de repetari
 Cu cat numarul de repetari e mai mare, cu
atat boala debuteaza mai precoce
Boala
Huntington

 Tulburari ale metabolismului energetic neuronal

 Acumularea de oxidanti
 Tulburari ale neurotransmiterii (GABA,
substanta P, acetilcolina)

 Atrofie corticala difuza, predominant corticala

 Atrofia nucleului caudat si putamenului,
hidrocefalie interna
Boala Huntington -
tablou clinic

 Miscari involuntare
 Sindromul coreic
○ debut la 30-40 ani, insidios
○ Miscari bruste, scurte, explozive, dispar in
somn, sunt accentuate de emotii
○ Mers cu aspect caracteristic
 Miscari atetozice, distonii, afectarea
miscarilor globilor oculari
 Parkinsonism (hipokinezie si rigiditate) –
foarte evident in formele juvenile
Boala Huntington - tablou
clinic
 Tulburari cognitive
 Tulburari de memorie progresive, privind atat
memoria recenta cat si pe cea indepartata
 afectarea capacitatii de concentrare, planificare,
efectuarea activitatilor care implica succesiuni de
activitati

 Simptomatologie psihiatrica
 depresia – peste 50% - tulburari de somn, apetit,
scadere in greutate
 Modificarea personalitatii – precoce in cursul bolii;
lipsa de initiativa si interes, nervozitate. Este
urmata de modificari comportamentale –
impulsivitate, violenta; “tulburare exploziva
intermitenta”
 Dezinhibare
 Schizofrenia (incidenta de 5-10 ori mai mare decat
in populatia generala) – halucinatii, tulburari
paranoide
 Alcoolism tulburari ale comportamentului sexual,
suicid
Boala Huntington -
paraclinic

 Diagnostic prenatal – nu este

posibila identificarea genei, se
calculeaza riscul in functie de
prezenta unor gene asociate, prin
analiza informatiilor genetice de la
parinti si bunici
 Imagistica
 CT, IRM
 FDG-PET
 Boala Huntington - tratament
 Nu exista tratament curativ / eficient
 Tratament simptomatic

Simptom Tratment Observatii

Depresie Antdepresive triciclice Tratamentul depresiei amelioreaza si
(amitriptilina, imipramina, tulburarile de tip lipsa de interes,
desipramina, nortriptilina) tulburarile de somn, tulburarile de
relationare sociala, prin aceasta
Inhibitori selectivi ai recaptarii
avand un posibil efect de ameliorare
serotoninei (paroxetina,
a memoriei si capacitatii de
fluoxetina, sertralina).
concentrare
Miscarile Tetrabenazina, haloperidol,
involuntare flufenazina
Medicatie pentru tratamentul
parkinsonismului si distoniilor.

Comportament Clorpromazina, Sulpirid, Efecte secundare

antisocial, Quetiapina, clozapina,
iritabilitate, psihoze risperidone
Degenerescenta hepato-
lenticulara

 Degenerescenta hepato/lenticulara
 Autozomal recesiva – cromozomul 13
 Perturbarea metabolismului cuprului
 Aport alimentar normal de Cu – 2,5-5 mg (absorbtie intestinala -> albumine serice -
> ficat -> cuproporoteine
 Ceruloplasmina – alfa2 globulina, fixeaza 8 atomi de Cu
○ Normal 35-40 mg%
○ Diminuarea sau absenta secretiei ceruloplasminei – Cu este stocat in ficat si in
alte organe (creier, rinichi, ochi)
 Efect toxic al Cu – citoliza hepatica, tubulopatie renala, suferinta neuronala
Degenerescenta hepato-
lenticulara
 Sindrom extrapiramidal complex
 Sindrom diskinetic –
○ Tremuraturi de repaus – se accentueaza la
mentinerea unei atitudini (postural), paraziteaza si
miscarile voluntare (caracter voluntar)
 Tremuratura de fixatie (postural) – semnul spadasinului,
flapping tremor
○ Diskinezii faciobucofaringiene
○ Miscari stereotipe (mai ales ale limbii)
○ Miscari coreoatetozice
○ Mioclonii de actiune
 Fenomene distonice
○ Rigiditate extrapiramidala
 Spasme tonice, relaxare brusca
 Akinezie
 Tulburari de vorbire
Degenerescenta
hepato-lenticulara
 Alte simptome
 Tulburari piramidale
 Crize de epilepsie focale sau
generalizate – posibil in contextul
tratamentului cu penicilamina
 Tulburari psihice – tulburari de
comportament, scaderea randamentului
intelectual, pana la deteriorare mentala
grava
 Tulburari oculare
○ inel Kayser Fleicher
○ Pseudocataracta (in “floarea soarelui”)
 Tulburari hepatice
Degenerescenta hepato-
lenticulara
 Imagerie medicala – CT, IRM
 anomalii in putamen, caudat,
punte, cerebel; atrofie cortico
subcorticala
 Biochimic
 Ceruloplasmina < 15 mg%
 Cupruria > 200-500
micrograme/24 ore
 Aminoacidurie ½ g/24h (normal
300 mg/24h)
 Punctia biopsie hepatica
 Examenul oftalmologic
Degenerescenta hepato-
lenticulara
 Boala Wilson – debut 10-20 ani
 Evolutie in pusee spre deces in 1-4 ani
 Clinic predomina fenomenele distonice
 Frecvent tulburari hepatice si psihice
 Forma abdominala – predomina afectarea
hepatica
 Pseudoscleroza Wesphall-Strumpell – debut
20-40 ani
 Evolutie mai lenta
 Clinic – diskinezii (tremor cerebelo
extrapiramidal)
 Tratament
 Prevenirea acumularii de cupru
 Diminuarea aportului de Cu (regim fara
varza, sfecla, ciuperci, ficat, nuci ,
alune, struguri stropiti cu sulfat de
cupru)
 Impiedicarea absorbtiei
○ Sulfura de potasiu
○ Rasini schimbatoare de ioni
 Indepartarea Cu din depozite
 Agenti chelatori
○ Penicilamina
○ 2, 3, dimercaptopropanol (DMP 2-5
mg/kg/zi cure de 5 zile)
○ Dietilcarbamat (Dithiocarb 10-20 mg/kg/zi)
 Tratament antiepileptic