Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
My Dilemma Is You Vol2 Cristina Chiperi PDF
My Dilemma Is You Vol2 Cristina Chiperi PDF
DE FANI
Şl MILIOANE
J E VIZUALIZĂRII.
Â[
CONTINUAREA BESTSELL^ULUI INTERNAŢIONAL
MYDILEMmiSYOU
CRISTINA CHIPERI
M Y
D I L E M M A
I S Y O U ,
” L WtfSl-n'i P5-
. >>lui Sam şi Nash. i » sunt s.gura ca nici măcar aş,
! ! ! Lt.s..ischi»hegândd.
cevaH-
! M ai d evrem e sau mai târziu voi fi iar liberă, o asigur. Hai
săinerKem.NeaşteaptăceiIalţi.
Dacăfac comparaţie între Sam pe care am cunoscut-o acum
câteva luni şi fata plină de căldură care e acum, mi se pare că
amîn faţa mea o altă persoană: e mai deschisă, m ereu veselă
şi îi place tovărăşia celorlalţi. Din când în când îl întreb pe
Camerondacă a observat semne de tăieturi pe încheieturile ei
şi de fiecare dată îmi zice că nu mai sunt.
Sammă ia de mână şi ne apropiem de ceilalţi.
Nashvine spre mine şi mă îmbrăţişează.
-lacătă prizoniera!
Zâmbesc, apoi îl văd pe Matt şi nu ştiu ce să fac, dacă să-l
îmbrăţişez ori să mă limitez la un simplu salut.
uy nilem fTia Is Y o u J ------------ ------------------------ ---------------------
astăzi.
^r'onn/iirl Qm^r>Qn
Mv D l l e m m a Is Y o u 2_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ U
..B u n ă L in e Z :::™ ^ ^ ^ ^ ^
Mi-a fost dor de tine “ ' ^ « lin e la prânz?
"i t : “ r “ *■
punem de acord la telefon. weekend. Mai bine ne
- M i i de mulţumiri. Gris.
Mă îmbrăţişează.
- C e drăguţi sunteţi!
Mă răsucesc si îl văd ne n
Şl bătând din palme cu un zâm b^ ® Prijim t de uşă
»M nd 1„ e t a . “ “ '■««■ P H « .U ? c„
^ m â n CUgura căscată.
Je rog, nu încene »/
doar să m ă duc cu el să
opresc şi mă ÎT,t
M v D i l e m m a i s Y o u 2_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _
afostcelmaibunbalsampentruinimamearănită.Afost exact
ce aveam nevoie.
R espir adânc.
- Oricum , n - a r tre b u i să f ii a ici. P leacă.
-N u .
- Da. P leci acum.
- De ce aş fa ce -o ? Nu dă sem n e să se în d e p ă rte z e , se întinde
pe saltea, îşi încrucişează b ra ţele sub cap ş i se u ită la m in e cu un
zâmbet larg în tip ărit pe faţă. Se d istrează de n u m a i p o ate când
nu mă asculta.
- Cum v r e i... Mă duc să în c h id u şa de la c a m e ră , ca să n u -şi
dea seam a n im e n i că e a ici. D acă are c h e f de jo a c ă , o s - o facem
după regu lile m ele.
- Ce s -a întâm plat în tre tin e şi A u stin ?
Su nt m ai m ult ca h o tă râ tă să o b ţin r ă s p u n s u r ile p e care
le caut.
- B in e, plec.
Se rid ică şi se în d reap tă sp re fe re a stră ,
de e l^ '"“ a p ro p iin d u -m ă
au.
tele s. de angoasă ™ ° ş i d e n e în -
4
j uni 12, ianuarie :?oi5, o dată de ţinut minte: sfârşitul
prizonieratului meu!
Unsprezece zile pedepsită pentru un motiv pe care chiar
nu-1 consider drept continuă să mi se pară o exagerare! Mai
mult, o nedreptate! Dacă părinţii mei cred că mi-au dat o lec
ţie, greşesc rău! Aş face oricând ce-am făcut fără nici o ezitare.
Pentru o prietenă cum a fost Gass m-aş fi dus la capătul lum ii...
şi mai departe, dacă asta ar fi fost de ajuns ca s-o aduc înapoi.
Simt că nu mai sunt aceeaşi după moartea ei. M i-e atât de
dor de ea... Am senzaţia că odată cu ea a plecat o parte din mine,
din viaţa mea.
Dacă apropierea lui Cam în zilele acelea îngrozitoare a reu
şit în parte să umple golul pe care-1 simt, când sunt singură
tristeţea mă năpădeşte şi amintirea lui Gass devine dureroasă.
Şi aşa ultimele două zile petrecute fără să îl văd pe Cam mi
s-au părut interm inabile.
E incredibil, şi totuşi încă e supărat pe mine pentru povestea
cu Austin. Pe tot parcursul weekendului s-a limitat să-m i scrie
două mesaje, nim ic mai mult, şi pun pariu că în dimineaţa asta
nici n -a venit să mă ia. Cu siguranţă, o să trebuiască să mă duc
la şcoală pe jos.
înainte de a ieşi, trec s-o salut pe Kate, care are puţină febră
şi n-o să vină la şcoală. Bat la uşa ei.
24
“ cta “
ca Să îl opresc pe Cam. , i m •
înufaclocprinm ulţim eacaresebucurădespectacol.N u-m i
vine să cred că într-adevăr Cameron face aşa ceva. E ceva p ro s
tesc, asta ştie şi el foarte bine; violenţa nu rezolvă problem ele.
- Cameron, Austin, terminaţi imediat! răcnesc eu pradă funei.
Cam îşi ridică privirea şi se opreşte câteva clipe.
-C ris.
Austin reuşeşte să-şi revină şi îi trage un pum n.
- încetaţi! urlu eu din nou şi în cele din urm ă se o p resc
amândoi.
- Cris... eu... zice Austin uitându - se la m ine.
Nu reuşesc să stau aici şi să le arăt tuturor ce furioasă sunt.
îmi fac loc prin învălmăşeală şi mă îndepărtez. După câţiva m etri
aud în urma mea paşi şi sunt mai mult ca sigură că e C am eron.
-D e data asta chiar ai... zic răsucindu-m ă b ru sc, d a r m ă
blochez imediat ce îl văd pe Jack.
- lartă-mă, voiam doar să ştiu cum te simţi.
Se apropie încet.
adevărul.
nimeni, s u S â l ~ a l “s r i
My P IlB m m a Is You 2
o fa ; t o e r m " 1 ^ - - Era
-Da.fflâl,ucursătecunosc.
stabileşte ^
î^tâln-
a l n i r e a cu Justin
^ n i l e m m a I s Y o u 2_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ 39
e u m a m s ă a flu c e a is c r is .A ,a c ă d ă -m .u n e x e m p la .c u c ,^
înfurii mai repede, cu atât mai bine.
Se ridică şi se uită drept în ochii m ei.
- Gris, înţeleg că eşti nervoasă din cauza poveştii cu Camero,
si sunt s i^ r ă că acum, când ţi-a spus adevărul, vei fi şi
mult. însă astea sunt ultimele mele zile aici şi nu mtenţioa^
să las să-mi scape anumite zvonuri, înţelegi? Mai rezista puţin.
- Ultimele tale zile?
- Da. Mă mut la altă şcoală.
Poate ar trebui să simt o fărâmă de tristeţe pentru plecarea
ei, dar nu e aşa. Ba chiar mă sim t uşurată la gândul că n-o să
mai dau tot timpul de Lexy.
- Dă-mi o revistă.
Pufneşte şi se aşază din nou.
- Ţi-am spus că nu.
Mă apropii de ghiozdanul ei şi îl ridic.
- Ce naiba crezi că faci? întreabă ea.
Traversez clasa cu pas hotărât şi mă duc la fereastră.
- Să nu cumva să încerci, Cris! O să -ţi pară rău!
E ca şi cum nu aş fi auzit nim ic. Greierul m eu zice „Fă-o!“,
şi chiar o fac. Deschid fereastra şi arunc ghiozdanul afara.
Niciodată nu m -am simţit mai bine. E ca şi cum m -aş fi eliberat
de o greutate uriaşă.
- Ce ai făcut? exclamă ea, alergând la fereastră şi uitându-s
în jos.
Suntem la etajul al doilea, îm i imaginez că aparatul de foto'
grafiat s-a făcut praf.
Fac un pas să plec, dar în mai puţin de o secundă mă trezesc
cu faţa la pământ şi cu o Lexy furioasă călare pe m ine. O apuc
M v D i l e m n i a i s Y o u 2_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ __ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ ^
ta re...
- M -ai auzit? întreabă Cameron, şi abia acum îm i dau seama
că vorbeşte cu m ine.
- H m . . . nu, scu ză-m ă, zic m asându-m i ceafa. Chiar mă
doare.
- îm i zici ce ai vrut să faci? De ce v -aţi certat?
- M -am dus s ă -i spun de revistă şi de chestia cu cei patru
zeci de dolari. Ea m i-a răspuns urât, m -am enervat, aşa că i-am
luat ghiozdanul şi l-a m aruncat pe fereastră. Pe urmă a sân t
pe m ine si trebuie să fi dat cu capul de pământ.
- îţi spusesem să n -o faci, şi tu îm i prom iseseşi!
Cr i st i na
« de c . . „ . dl.-
“«portantdecâtoexplicaţlestunir ^
'^jcuseam ăîncearcăsăacorzilu
în c e ^ T ' iT t ^eartata
;2 ^ - h u n c a z , Ş i « . ; , : : ; ; j n a i râu , eu o suspendare
r â s fo ie ,te . o ,t i r e n e atrage î n , ,
Scanned bv CamScannei
7
— f / uitaţi să-i daţi biletul proprietarului
L/ magazinului! zice mama.
Astă seară, în sala de sport a şcolii se va da o petrecere în
cinstea tatălui lui Sam şi al lui Cam, să i se mulţumească pentru
donaţiile generoase pe care le-a făcut liceului nostru.
Mama, în calitate de membră în comitetul de părinţi şi
de prietenă a domnului Dallas, s-a ocupat să aleagă un cadou
potrivit ocaziei şi, fiindcă anul acesta se împlinesc şaptezeci
de ani de la înfiinţarea şantierului naval, care este propri
etatea familiei Dallas, a ales două picturi vechi şi preţioase
cu veliere. Mie şi lui Kate ne-a revenit obligaţia să-i înmâ
năm anticarului biletul de mulţumire şi de felicitare conceput
de comitetul de părinţi.
Ultimul lucru pe care aş vrea să îl fac în seara asta este să
particip la această petrecere tâmpită, la care voi fi nevoită să
am de a face cu Cam...
Miercuri seara s-a supărat din nou cu privire la cearta cu
Lexy, şi toate astea numai pentru că mă rugase să nu reacţionez,
iar eu, în schimb, am făcut-o de capul meu!
Astfel, cu maturitatea unui copil de zece ani. Cam s-a hotă
rât, doar ca să mă sâcâie, să nu pună lucrurile la punct cu Susan,
care, desigur, a continuat să se ţină scai de el, stârnind gelozia
mea si amuzamentul lui.
______________________________________ ______________________ ^ * « 6 6 ,
mai t a â m p la t 7 r f M r t T m 2 ”^ ^ ""
Mtr-un restaurant din a p r o p i e r i ’ ' ' °
Simt privirile lui C a m e rL !■ ’
P - d ? Cadoul trebuie să fL o - e a . Ca să răs-
vorbesc... ««^urpnză, şi despre A u s tin prefer
j^j^ l e m m a I s Y o u 2_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ ^
, L in d sa y şi sursele ei
Mobilul imi cade din mână.
8
/ I um am stabilit, la şase punct sun la interfonul de la
W poarta fam iliei Dallas.
Sam îm i deschide uşa.
- A i citit? mă întreabă.
Fireşte, se referă la mesajul lui Lindsay, iar dacă l-a citit ea,
1-0 fi citit şi Gameron.
- Da, nici acum nu-m i vine să cred că aia i-a luat locul lui
Lexy.
Mă conduce sus pe scări, până în camera ei.
- L-a primit şi Gameron ş i... Nu, nu ştiu dacă e cazul să-ţi
spun...
- Ce să-m i spui? Nu poţi începe vorba şi pe urmă s-o între-
rupi aşa. Acum sunt curioasă, aşa că povesteşte-m i ce s-a
întâmplat.
- Bine. îm i face sem n să-m i ţin firea. Gând a citit m esa
jul lui Lindsay despre tine, Gameron a avut un acces de furie
absurd. A înjurat şi a trântit mobilul pe jos. Ai mei au asistat
la scenă şi au rămas fără cuvinte... Nu ştiu să-ţi spun dacă era
mai înfuriat din cauza cantităţii de tâmpenii pe care le conţinea
mesajul acela sau pentru că ai ieşit cu Austin. Am însă senzaţia
că nu i-a plăcut deloc faptul că v-aţi văzut.
- De fapt, nu cred să -i pese cine ştie ce. Afăcut tot ce i-a stat
în putinţă să mă îndepărteze.
- —
^ îmi imaginez că, dintre toate fetele care sunt la şcoală, voia
tocmai ajutorul tău, observă el pe un ton zeflemitor.
^ probabil aşa e. Suntem prieteni şi are încredere în mine,
răspund eu mânioasă.
_ E un om nesincer, de ce nu înţelegi?
^ în schimb, tu oi fi sincer?
- Da, sunt şi ţi-a m dem onstrat-o de mai multe ori.
- Ştiu sigur că m i-ai îndrugat o puzderie de minciuni despre
Carly.
îmi încrucişez braţele la piept.
Cameron scutură din cap.
- Eşti obsedată de povestea asta.
-D e ce nu m i-a i spus nim ic despre înţelegerea pe care
ofăcuseşi cuAustin?
Cam face ochii mari. De data asta cred că am nimerit în plin.
-N u e treaba ta. Povestea cu Carly nu te priveşte, aşa că
resemnează-te, bine?
Se apropie cu un aer ameninţător.
Aş vrea să fac un pas înapoi, dar picioarele îm i par lipite
de pardoseală.
- Dimpotrivă, mă priveşte şi încă cum! Oamenii nu fac
altceva decât să-m i spună să fiu atentă cu tine şi cu ce se întâm
plă, vorbesc despre o istorie ce pare să se rep ete... şi eu vreau
să înţeleg despre ce naiba e vorba!
~ Nu ştiu ce spun, vorbesc de dragul de a vorbi... Dar un sfat
tot îţi dau, pentru binele tău: uită de m ine. Gontinuă-ţi viaţa
cu Matt, cuAustin... cu cine dracu’ ţi se năzare, dar stai departe
mine, zice pe un ton dur.
^Ge? Glumeşti, n u -i aşa?
Nu, n-am fost nicicând mai serios.
gândesc câteva clipe la cuvintele lui şi, pe n eaştep tate îmi
seama de motivul pentru care îm i spune lucrurile.
- A i vrea să mă faci să cred că scopu l tău este să mă îndepărtezi
de belele, ca să apari nevinovat şi să nu fii luat drept ticălosul care
eşti în realitate... M i-e m ilă d e tin e, Cam! Dacă te-ai hotărât să
reiei legătura cu Susan, nu e n ev o ie d e tot teatrul acesta... Aq]
înregistrat mesajul, fii liniştit.
- Da, ai dreptate, o iubesc pe Susan şi nu reuşesc să mi-o
scot din cap. îmi pare rău, dar, după cât s e p a r e, tu ştiai asta
de mult, deci nu mai am să-ţi dau alte explicaţii.
O lacrimă îmi coboară pe obraz. Bănuiam asta d e ceva vreme,
dar confirmarea e dureroasă.
—La început am fost atras de tin e şi am crezut cu adevă
rat că lucrurile ar fi putut funcţiona în tre noi. Pe urmă însă
am înţeles că sentimentele pentru Susan nu s e p o t compara
cu nimic. îmi pare rău, Cris.
Fiecare cuvânt care-i iese din gură este o lamă care-m i sfâşie
imma.
Lascapulînjosşitoeercsămălinistesc
'^«laşină şi plecăm.
58------------------------------- ------------------------------------------------------ ---------
d u r cu tin e . ’
F ire ş te n - a p ie rd u t tim p u l ş i l e - a p o v e s ti t to tu l
lo r lui.
- în s ă de u n lu c ru s u n t sigur.- d e c â n d t e - a ci
sch im b a t. Gând era cu S u san e r a m e r e u n e r v o s , p ro st
Cu tin e , în sch im b , p a re f e r ic it, îm p ă c a t cu el în su şi
- Ge ai v re a s ă - m i sp u i cu a s ta ? în t r e b o p r in d u -m ă
- Gred că e în d ră g o stit de t in e , d a r c ă n u v r e a să admit“
el zâm bind şi m ă ia de m â n ă să d a n s ă m d in n o u .
- Nu, greşeşti, el o iubeşte pe Susan. E de ajuns să veri
se uita la ea. La mine nu s-a uitat niciodată în felul acela <!
chiar m i-a spus clar că o iubeşte pe ea. '
- Era doar mânios din cauza povestii ăleia m Ta i •
Austin, îl apără Taylor. ’ "
si d e T u 7 a ? A c e ^ T ! ! ' ^ e G a m e r o n
de e e Z ă ' M ® ° extrem
. r * . c . s : n aT"u n , i T fru
m ine un ?nl in
r " m“oşi' îm preună. Simt în
o a r e g ă s e s c e u n u m a i i u b i ţi i d i o ţ i ? D e c e n u m ă p o t în d r ă g o s t i
de u n b ă ia t d e tr e a b ă , cu m e N a sh sa u C a r t e r ?
î n c e p e s ă m i s e în v â r tă t a r e c a p u l ş i o c l i p ă î i u l p ie rd
e c h i li b r u l . C e m i s e î n t â m p l ă ?
- Ţ i - e b i n e ? î n t r e a b ă M a tt a p r o p i i n d u - s e .
- D a . .. n u m a i c ă . .. P o t s ă m ă s p r i j i n d e t i n e ?
P e n e a ş t e p t a t e , g la s u r ile p r i e t e n i l o r m e i î n c e p s ă d i s p a r ă şi
s a r e a p a r ă , im a g in ile se în c e ţo ş e a z ă ş i t r e b u i e s ă î n c h i d o c h ii
c â te v a s e c u n d e ca să le fo c a liz e z f e ţ e l e .
- G ris? Ţ i - e b in e ? î n tr e a b ă S a m
Scanned bv CamScannei
10
n jurul meu totul e alb şi nu reuşesc să înţeleg unde sunt.
:» r e z u lta te l e a n a li z e lo r ? în t r e a b â C a r n e r o n .
să vină!
- Nu te supăra, Gris! Aşa e Cam, dar o să-i treacă.
-Cam eron m i-a povestit cum s-a întâmplat. Mulţumesc,
Matt, că ai chemat salvarea şi m -ai ajutat.
- Să nu mai spui aşa ceva, fap orice pentru tine. Mă duc
să îi anunţ pe părinţii tăi. S-au speriat destul de tare.
Matt iese din cameră, iar eu rămân singură. Ce am făcut ca
să ajung aşa? Chiar dacă îmi amintesc puţine lucruri din seara
aia, sunt foarte sigură că nu am băut nim ic...
Uşa se dă de perete şi Kate năvăleşte în cameră, venind spre
mine cu lacrimi în ochi.
- Hei, zic surâzând.
Tare aş vrea să o îmbrăţişez, dar nu reuşesc. Am trupul
amorţit şi m i-e greu să m ă m işc.
- Credeam că n-ai să te mai trezeşti!
Se îndepărtează şi îşi şterge lacrimile.
- E totul bine, o încurajez eu.
- Gris, cum te simţi? întreabă tata, apropiindu-se de pat.
- Mă doare puţin capul, dar în rest cred că fac bine.
în cele din urmă, intră şi mama. E pahdă şi are ochii înlăcrimaţi.
Se apropie, mă sărută cu duioşie pe frunte şi îmi mângâie mâna.
- Comoara mea, tocmai am vorbit cu medicii, iar situaţia
e sub control. Aşteptăm rezultatele analizelor ca...
- Da, ştiu, m i-a spus Cameron, răspund întrerupând-o.
Ea şi tatăl meu schimbă o privire stupidă, şi treaba asta mă
îngrijorează mult.
- Ce-i? întreb.
- Era încă aici când te-ai trezit? întreabă mama.
~ Da, dormea pe fotoliul ăla. Nu le înţeleg uimirea. Ia stai...
»încă“? Astat aici doar o oră.
O, nu, draga mea, de când ai ajuns la spital nu te-a lăsat
singură. Părinţii lui au încercat să îl convingă să se întoarcă
__________ ___ __
. , 5 d a r d e g e a b a .E r a h o t ă r â t s ă r ă m â n ă ,ş i c h i a r ş i - a p e t ,,^
du-mă pe faţă.
Sunt nedumerită.
- Eu... mi-a zis că a stat aici doar o ora.
- Nu, nu, pot co n firm a că a s ta t a ic i t o t t im p u l. I -a m
sendvisuri şi apă, intervine Kate.
Nu în ţe le g ... M ai în tâ i s p u n e c a n u l - a i n t e r e s a t nicio-
dată de m ine şi pe u rm ă aflu că ş i - a p e t r e c u t d o u a zile şi douj
nopţi să m ă vegheze. D e ce m - a m in ţ it? C u c â t m ă g ân d esc
mult, cu atât înţeleg m ai p u ţin ce r o s t a r e p u r t a r e a lu i.
- A i nevoie de ceva? întreabă tata.
- încă puţină apă, m u lţu m esc.
- îţi iau şi ceva de m ân care, zice m a m a .
Amândoi ies din cameră în timp ce Kate se aşază pe margi
nea patului. Chiar pare cu moralul la pământ.
Fac un calcul rapid: dacă au trecut două zile de la petrecere,
azi e luni... ifajes...
- Nash şi Hayes au plecat?
Kate face sem n că da.
^5 a z i- d i m in e a ţă , s p e râ n d să te
t f s a W ' Hayes
v o rîn to a rc e lS S e V e S ^ ^ ^ ^ ^ ^ ^
E doar un tran sfer provizoriu. '
Asta m ă încurajează pu ţin.
- Bine! Şi Sam cu m a re a c ţio n a t?
- Nu foarte bine, dar noti j ,
lângă ei, aşa cu m ai fi făcut ft, E a ^
partă, fiindcă n ici unul din e' f h o t ă r â t s ă se des-
A cum două o re , când m i - a n ! le g ă tu r ile la distanţă,
la păm ânt. Dar su nt sigură că n « d e la e i, Sam era
fia n te . în to td e a u n a le -a m u r â t ş i v o i c o n ti n u a s ă o f a c . B a ch ia r
m i- a m p e tre c u t to a tă s e a r a c u A u s t in , ş i e l p o a t e c o n f ir m a
c ă n -a m fă cu t n im ic de f e lu l a c e s ta .
C a m e r o n s c u tu r ă d in c a p ş i i e s e i m e d i a t d i n î n c ă p e r e . C e l - a
apucat?
- Peste trei zile o externăm. Dacă sunteţi de acord, am vrea
să o mai ţinem pentru anumite investigaţii, după care îşi va
putea relua viaţa obişnuită, le spune medicul părinţilor mei.
Apoi, adresându-mi-se mie:
- Oricum, îţi recomand să fii atentă cu substanţele astea.
Nu putem exclude ipoteza că ţi s-a administrat ceva pe furiş
şi fără ştirea ta, aşa că te invit să fii foarte atentă. De data asta
ai avut noroc, dar, dacă aş fi în locul tău, n-aş sfida soarta.
Am senzaţia că doctorul nu mă crede, sper ca măcar părinţii
mei să o facă. Ce situaţie absurdă, întâmplarea asta e de necre
zut/ Nu în ţeleg ce putea să se fi întâmplat:..
în cerc să reconstitui în minte seara aceea, dar, cu toată
strădan ia, amintirile mele sunt pline de lacune. Şi pe u rm ă,
d in tr-o d ată , glasul enervant al lui Susan îm i răsună în cap.--
„S per să -ţi fi plăcut şampania. Gris! “... O bănuială vagă îşi face
lo c îii m in e.
//
ti-o cer eu, Cam: ai ales; acum, te rog, uită de mine şi stai
departe! Fă-o pentru binele meu!
El lasă capul în jos şi rămâne tăcut.
Probabil, după discuţia asta nu vom mai vorbi unul cu altul
şi numai ideea asta şi mă face să înnebunesc. Adevărul e că aş
vrea din toată fiinţa mea să-i accept propunerea şi oricât de
puţin ar fi dispus să-m i dea, însă, din fericire, încă mai
am puţin amor propriu ca să înţeleg că trebuie să mă apăr de el
şi de ambiguitatea lui.
- Gris, ştiu că purtarea mea trebuie să ţi se pară nebunească
şi fără sens, dar există un motiv pentru care o fac şi speram să-l
fi înţeles. Evident, nu e aşa, şi nu e vina ta: am considerat de
la sine înţelese prea multe lucruri. Crezi într-adevăr că, după
tot ce am împărţit împreună, eu vreau să mă întorc la Susan?
Nu ştiu ce să răspund, aşa că îmi ţin gura.
-Răspunde, zice el.
- Nu ştiu.
- Nu, nu-i aşa. Nu o vreau pe ea, te vreau pe tine. Şi te iubesc
atât de mult, încât aş fi dispus să renunţ la orice, chiar şi la tine,
doar ca să te ştiu fericită. Grede-mă când îţi spun că nu pot să-ţi
explic totul... Pot doar să te rog să ai încredere în mine şi să mă
laşi să fac după capul meu.
- Nu poţi să-m i ceri în mod serios aşa ceva, eşti nebun!
Fac un pas înapoi.
Cuvintele lui continuă să mă blocheze. Vrea să fie cu mine,
dar e cu Susan... nu are sens.
Se apropie si lasă liberă zgarda câinelui.
- încerc doar să te apăr de cineva care ar putea cu adevărat
să îţi facă rău.
- Gum să te cred?
-G rede-m ă şi gata. Gris! . -j
Se apropie şi mai mult, până ajunge la câţiva centimetri
buzele mele.
1 ? _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ C r i s t i n a C[ ^
Scanned by CamScanner
1Q
spectaLT
I nt' "ic-
şampani’e r " ' “ * ’ T i-a trecut dorul de
Iată co n firm area care îm i l •
nu se îngrijeşte s - o ascundă ^ ^
' T u ai fost! D ar c e -i în
putea întâmpla? Ar ^ti dai seama ce se
- Domnule Dallas?
Cu siguranţă, Gameron nu va confirm a versiunea b i
-N u ştiu , răspunde.
Susan se întoarce spre el, în tim p ce eu schiţez un zâmbe,.
E ram sig u ră câ n u m -a rfib ă g a tîn b u clu c.
- Amândouă la mine în birou. Acum, comanda directoare,.
Fantastic! O urmăm în biroul ei. Ultim a oară când anitos,
aici a fost în prima mea zi de şcoală.
- Luaţi loc.
în tim p ce d ire cto a re a e în to a r s ă cu s p a te le , Susan îmi dâ
un ghiont şi se aşază. Scutur din cap şi iau loc în fotoliul liier.
- îmi imaginez că sunteţi conştiente de consecinţele corn-
portamentului vostru.
- Dar a fost numai vina ei. Eu n -am n ici o legătură, replică
Susan.
- Nu vă pot crede pe cuvânt, domnişoară Rose. Pentru ce aţi
făcut aţi merita o suspendare, şi aş fi chiar tentată să nu vă iau
în excursie, însă de data asta vreau să fiu înţelegătoare şi să vă
pedepsesc într-alt fel.
Privirea directoarei mă nelinişteşte.
-Având în vedere că la primăvară încep înscrierile pentru
anul următor, şcoala are nevoie de publicitate. De aceea, vreau
ca voi două, de comun acord, să îm prăştiaţi oarece afişe.
Nu-mi vine să cred. Nu reuşesc să-m i imaginez că va trebui
să petrec atâta timp cu Susan.
- D oam nă d ire cto a re , su n te ţi la c u r e n t c u fap tu l că noi nu
ne în ţeleg em d elo c? Ce m a i c a le a -v a le a , s - a r p u te a sfârşi
rău decât astăzi, zic eu.
'^^acţioneze ş i s ă s p u n ă c e v a c a s ă n e s c o a t ă d i n b u c lu c u l a c e s ta .
_ C jn d v a t r e b u i s - o f a c e m ? în t r e b .
- D up ă c e v ă v e ţi î n t o a r c e d in e x c u r s ia c u ş c o a la . A c u m v ă
puteţi duce î n c la s ă . î n c e p e o r a .
N e r i d i c ă m ş i i e ş i m d in b i r o u l d i r e c t o a r e i . P e c u l o a r v in e
spre m in e S a m .
- C ris, îm i e x p lic i c e t e - a a p u c a t?
- E a a în c e p u t! D o a m n e , c â t o u r ă s c . î n tim p c e n e d u c e m
sp re sala d e e n g le z ă îi p o v e s te s c d e s p r e c e a r t a c u S u s a n , d e s p r e
c o n firm a re a b ă n u ie lilo r m e le ş i d e s p r e n e o b iş n u ita p e d e a p s ă
a d ire c to a re i.
în clasă observ că ghiozdanul pe care îl lăsasem în curte, din
fericire, e acum pe banca mea. Pe furiş mă uit la Gameron, care
îmi face cu ochiul. Mi l-a adus el. Tare aş vrea să îl îm brăţişez în
clipa asta, dar nu pot. Mă aşez la locul meu, şi proful intră în clasă.
î n p au za d e p r â n z m ă t r e z e s c s in g u r ă . C a m v a lu a m a s a c u
- Nu mă interesează.
- O p riv e şte p e G arly.
Mă întorc să mă uit la ea, să văd dacă m inte. Pare serioasă.
- C e ţ i - a spus?
- A zis că doar o singură p ersoană ar fi dispusă să -ţi poves
tească tot ce s -a întâm plat în seara aia.
- C in e?
«r-areîti vine în m inte?
““! s S a n , l i c e u neîncrezătoare.
"tZ ^ c r e r P u r p a r iu c ă a b ia a ş te ^ ^
'° “ ^Decearfiasa?Măurâşte,numi-arfaceniciodatăofavoare,
Z e că nu e o favoare... mai ştie şi că povestea aiate-a:
face s H i schimbi părerea despre m ulte. De exemplu, despre
rameron, deci O va face CU plăcere. . .
Ce o fi făcut oare Cam atât de îngrozitor, m eat sa mă facă
•să-mi schimb părerea despre el?
-Tustiiceva? . i . .
- Eu ştiu întotdeauna totul, zice făcându- m i cu ochml şi ra-
sucindu-se pe călcâie să plece.
îşi bate joc de mine. Aceeaşi Lexy a zis că foarte putmi ştm
cum s-au întâmplat cu adevărat lucrurile.
Culoarul se umple de elevi care se grăbesc să iasă în curte,
în timp ce eu mă îndrept spre sala unde se ţin e următoarea oră.
Pe urmă îl văd pe Cameron şi nu ştiu ce să fac. Aş vrea să
îi povestesc despre directoare şi despre m ărturisirea lui Susan,
şi, fără să-mi dau seama, mă duc spre el, dar picioarele mis^
blochează imediat ce o văd pe Susan care aleargă spre el şi
îl sărută.
Nu, planul lui Cam nu poate fun cţiona, nu cred că
dinaintea anumitor scene. Ce-o fi fost în m intea mea când ai»
zis că voi încerca? Eu nu sunt în stare, nu sunt destul de tare.
- Cameron e un prost... zice Matt în spatele meu.
Mă întorc. Şi el se uită la Cam si la Susan, care se îndepS^'
tează mână în mână.
- Da. E demn de prietenuţa ta. Scuză-m ă, dar a fost o zi
Şl njam chef să stau aici să vorbesc despre el. , ,
Bme, doar o curiozitate: azi- dim ineaţă v -a m văzut câ»
vem . e ce te-a însoţit la şcoală dacă nu m ai sunteţi înapr«“
J f o u 2_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ 8 3
- D e ce?
- Susan şi Cloe erau p rietene bu ne.
- Ce are atât de speeial p en tru C am Cloe a s ta .
- A u fost uniţi întotdeauna, exp lică ea n d .c a n d dm umeri,
dar eu nu o suport.
Gameron ne taie calea o p rin d u -n e.
_ Nu cumva o bârfiţi pe Cloe, nu ? zice el surâzând. Pare cu
adevărat binedispus.
- Ştii că n u -m i place de ea, face Sam .
Evit privirea lui Gameron şi îm i sch im b locul ca să pot pleca.
Nu pot nega că m ă deranjează to a tă situ a ţia asta. Pentru el
e mult mai sim plu... Nu ştiu cum i - a r căd ea dacă m -a ş preface
eu că sunt cu Austin, cum face el cu Susan.
Gam mă prinde de încheietura m âin ii.
- Nu uita că trebuie să te duc acasă.
Gei din jur sunt cu ochii pe noi.
- Pot să m ă duc singură.
- Gum aşa?
- A m picioare. Pot să m erg sau să c e r ahcuiva să mă ducă.
- Mama ta m ra rugat în m od sp ecial să te aduc cu maşiii^-
Fără îndoială, caută o scuză ca s ă - i in fo rm eze pe ceilalţi
trebuie să m ă însoţească, dar, de fap t, m esaju l e pentru
că vrea să -m i vorbească. C hestia e că acu m nu am chef,
să stau singură şi să -m i pun gândurile în o rd in e.
--------------------------------------
Ku mă interesează ce te-a rugat mama. Nu vreau să merg
CU
îmi eliberez în ch eietu ra din strâ n so a re a lui şi plec.
Imediat ce pu n p ic io ru l în ca s ă , m ă du c d e - a d rep tu l în
camera mea şi m ă aru n c pe pat. M obilul su nă, d ar iau o p e rn ă
ca să-mi acopăr capul şi s ă -m i astup u rech ile.
Nu se opreşte din su nat, aşa că m ă rid ic s ă -l iau.
E Cameron. Nu ştiu dacă să răspund. Nu vreau să vorbesc cu
el doar să aud ce are de zis. Poate s-a întâmplat ceva important.
’ -G e -i?
-D esch id e fereastra.
O, nu.
- Sunt deja aici, hai, d eschide!
Mă ridic din pat şi m ă ap ro p ii de fereastră. N um ai ce dau
perdeaua la o parte, şi dincolo de geam îi văd ochii şi zâm betul
lui minunat.
- Deschide. Vreau să v orb esc cu tin e, zice el la telefon .
- în s c h im b , eu nu.
Zâmbetul lui dispare.
- Gris, deschide blestem ata asta de fereastră.
-Ţ i-a m s p u s că nu.
- îmi explici ce te - a apu cat?
- Ge m -a apucat? O săruţi pe Susan, pe urm ă faci pe drăguţul
cu Gloe asta, şi acu m vii aici sub p retext că v rei să stai de vorbă
cu m ine... Scuză-m ă, d ar n -a m ch ef.
- Gloe e p rieten ă bună şi cu Susan, ştii, doar m ă prefăceam .
Sărutul acela tâm p it n -a r e n ic i o im p o rtan ţă.
Fireşte, pe el nu-1 in teresează. Ba d in co n tră, pun p ariu că
distrează de nu m ai p oate cu două iubite.
" ^^1^1 ăsta ciudat al tău de a m ă p ro teja m ă ră n e şte . Eu nu
pot. Cam. A şa că o ri pui cap ăt plan ului ăstu ia id io t şi te
-llLsii
mei.
- N-ar fi trebuit să-ţi spun nim ic. A r fi fost totul mai sin,p|^
îmi pare rău, dar nu pot perm ite ca psihopata aia să te trimit-
încă o dată la spital... te iubesc.
întrerupe convorbirea şi pleacă.
După o vreme deschid fereastra să controlez dacă într-ade
văr a plecat. Nue.
îm i şte rg la c rim ile şi m ă î n t o r c î n p a t . D a u să m ă întind
când aud u n zgom ot ciu d at î n s p a te le m e u . M ă în t o r c şi îl văd
pe C am ero n in trân d în c a m e r ă p e f e r e a s t r ă .
- Ce faci? întreb eu pufnind.
- Tocm ai fiin d că te iu b e sc, n - a m i n t e n ţ i a s ă t e p ie rd . Nu te
pot lasa să p leci, am n e v o ie d e t i n e c a d e a e r u l p e c a re -1 res-
Mă apropii să îl sărut.
Mă trage mai aproape de el.
ir p ^ r r ^
- Te-a durut?
- A c u m pari binedispusă.
Is Yo u 2_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _
în u r i r ti“ P
14
O ă-mi petrec noaptea făcând cercetare pe internet n-a
( j fost niciodată hobby-ul meu preferat. Sunt foarte obo-
ăită şi abia mă mai ţin pe picioare de somn.
N-am reuşit să înţeleg de ce, deşi ieri a fost pentru mine
prima oară, n-am pierdut nici un pic de sânge.
Ieri seară, după ce a plecat Cam, am observat că cearşaful era
alb, la fel şi lenjeria mea intimă, şi mi s-a făcut frică. Ştiu că
e absolut iraţional, dar un moment m-am îndoit de virginitatea
mea şi mi-a fost frică să nu fi uitat cine ştie ce eveniment din
trecutul meu.
Pe urmă, căutând pe internet, am descoperit că e ceva abso
lut normal. Se poate întâmpla, din diverse motive, ca ruptura
himenului să nu fie însoţită de pierderi de sânge... aşa că
m-am liniştit puţin, dar nu de tot. Am rămas, nu ştiu de ce, cu
o senzaţie ciudată. E ca şi cum ceea ce se întâmplase între mine
şi Cam mi-ar fi trezit ceva în mine... ceva ce nici nu reuşesc
să definesc, o frică, o amintire, nu mi-e clar... care nu mă lasă
liniştită. Aş vrea să vorbesc cu Cam, dar n-aş şti exact cum să îi
descriu această stânjeneală stranie.
- E totul în regulă? N-arăţi prea bine, observă Kate.
-D a, doar că n-am dormit prea mult noaptea asta. zic în
timp ce sorb laptele.
-A i visat urât?
- Nu, am căutat pe internet.
94
^ l I T î n c h i p u i că în e x cu rs iile a n te r io a re C am ero n nu s - a
remarcat printr-o bună purtare.
- C u tine în ca m e r ă v re a u p e cin ev a cu capul pe u m eri, in
stare să te ţin ă su b o b se rv a ţie . N u in ten ţio n ez să te u rm ă re sc
şi anul acesta şi să te g ă se sc în ca m e r e le fe te lo r, facan d cin e
stiece. ^
■ Mă înfior n u m ai g â n d in d u -m ă la C a m e ro n cu alte fete.
- O , haid eţi, d o m n u le p r o fe s o r , re cu n o a ş te ţi! V -a ţ i d istrat
nemaipomenit să m ă u r m ă riţi! ră sp u n d e C am ero n .
Proful îi aruncă o privire urâtă. ^ ^
-Vei sta în c a m e r ă c u b ă ia tu l c e l n o u c a r e va so si săp tam an a
viitoare, şi c u ... H m m ... s ă v e d e m ... p ro fu l p arcu rg e cu a ten ţie
catalogul: „MattthewEspino8a“.
-Ce?./exclamă Cameron.
-o , bine, din reacţia dumitale înţeleg că am fa«ut alege
rea bună. Matthew, să nu-1 pierzi din ochi, zice pro . me...
îcumsă începem lecţia. _ .. j
Când clopoţelul anunţăpauzadeprânz, mă ridicsamamtind
^ ------
- Toate bune? întreb ducându-mă spre el.
- Da, doar că nu-mi convine să stau în cameră cu unul
şi nenorocit şi cu fostul prieten al logodnicei mele.
—O să fie totul bine.
- In cel mai rău caz am să-mi petrec noaptea în camera ta
zice mângâindu-mă pe gât. Vino aici. Mă trage spre el să mă
sărute. ^
Când buzele ni se întâlnesc, mintea mea revine la noi doi goi
pe pat, şi îmi pierd răsuflarea. Mă simt încinsă şi mă îndepărtez
de Cam ca să-mi trag sufletul.
—Toate bune, mititico?
-D a , numai că...
— Ce n a ib a se în tâm p lă a ic i? în tr e a b ă Su san în spatele
nostru.
Gam eron se în toarce să se uite la ea.
—Eu şi iubita m ea vorbeam , aşa că, dacă n u te superi, am
vrea să răm ânem singuri.
Se întoarce spre m ine, mă ia de m ână şi m ă scoate din clasă.
- A i să m i-o plăteşti. Gris! mă am eninţă Su san când trec
pe lângă ea.
Fraza asta chiar a zis-o de prea multe ori. Gameron se opreşte
şi se întoarce spre ea.
- N u , Gris nu ţi-a făcut ninuc. Dacă e cineva cu care ar trebui
să te răfu ieşti acela sunt eu. îndrăzneşte s ă -i clin te şti m ăcar
un fir de păr şi eşti moartă!
~ E şti un ticălos, Dallas, replică ea în lacrim i.
- Pot fi şi m ai rău dacă îi atingi pe cei la care ţin.
Pe urmă mă ia din nou de mână şi mă trage după el.
15
----
a U a .U « g ă u „ g la .!.h „ j„ ,^
Eh?Atuncin-amgre8itcândm-amgânditeăvreasăîirepro-
şeze ceva.
- Nu, îmi pare rău, noi doi trebuie să stăm de vorbă. Acum.
- Nu intenţionez să te ascult.
Apoi mă ia de mână şi porneşte.
-A i promis. Mie şi lui Garly. îţi aminteşti?
Imediat ce aud pronunţându-se numele Carly, mă trec fiori.
Ce legătură are Gloe?
Gameron se opreşte şi se întoarce încet spre ea.
- N-o băga la mijloc.
-Ştii foarte bine că această conversaţie trebuie s-o avem
singuri.
- Gris, scuză-mă. Ne vedem după aceea.
-Ge?Nu.
- Te rog, zice uitându-se în ochii mei.
Povestea asta cu Garly care iese mereu la iveală când mă
aştept mai puţin chiar începe să mă obosească.
~ Bine, încuviinţez aruncând o privire aspră spre Gloe.
Gât de mult aş vrea să fiu o insectă, să ascult ce-şi vor spune
cei doi.
Intru în clasă şi dau de Sam, singură, uitându-sp i
pe mobil. ^
- Ce faci? întreb apropiindu-mă.
- O, uite! E Gris, şi întoarce telefonul spre mine. Sau fa
o conversaţie video cu Nash.
- Salut, newyorkezule!
El surâde.
-B u n ă , Gris!
E aşa de ciudat să -l văd prin interm ediu l mobilului.
- Gum merge treaba pe acolo?
- Bine. Sunt puţin rămas în urmă cu program a, dar cred că
-N e lipseşti mult.
- D e ce?
Zâmbeşte.
d eriuata...Ei,îtiurezcuîntârzierenum aibine
«inute p â n ă r Ar puîea^f■ °
N-o ffii atn n, / °*'i’^nde şi m ai sunt îe'®
pe nicăieri h
iui-E u ^®“ieron şi pe s’u sj“ ^ înd rep t spre dulap>^
“ “alinininiâ în fundul culoar"'
Is Y o u J _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ ___________ 1 1 3
p i l e r iju n a
M yjlieo
]vlâ opresc şi mă uit în ju r, căutând o m odalitate de a ajunge
A lap fără să trec prin faţa lor. Nu, n -a m alternativă, n u -i pot
Iv itl Respir adânc şi o iau la picior.
Reuşesc să mă pierd p rin tre elevi şi să trec de ei fără s ă -şi
dea seama vreunul. Mai b in e aşa.
Ajung la dulap şi iau cărţile de care voi avea nevoie la orele de
azi îl încui din nou şi im ediat ce mă în torc îl văd pe Cameron.
Tresar de spaim ă, iar el surâde, amuzat de reacţia m ea. Mă
calmez şi trec de el fără să scot u n cuvânt.
în timp ce mă duc spre clasă, îi aud p aşii în urm a m ea.
Mă opresc, nu reuşesc să îl ignor.
- C u puţin în a in te m i s - a părut că erai bin ed ispu s. Sunt
bucuroasă pentru tin e, zic eu întorcân du -m ă.
- N-oi fi geloasă pe Susan!
-N u .
- îmi povestea despre fratele ei m ai m are, care a reu şit să -ş i
ia diploma de liceu. E un bun p rieten d e-al meu.
- Nu ţi-a m cerut explicaţii.
- Ştiu, dar sim t nevoia să ţi le dau, ca să n u -ţi treacă cine ştie
ce idei ciudate p rin cap.
Scutur din cap şi plec ia r spre clasă.
Mă apucă de braţ, aşa în cât trebu ie să mă opresc.
- îm i zici ce ai? E şti în că supărată p en tru povestea aia?
- Mi se pare evident.
“ Gris, am v ru t-o am ândoi şi a fost foarte frum os. Dacă ţ i- a i
aminti cum a fost în noaptea aia ai fi fericită.
Mă uit la el şi nu răsp u n d n im ic . în c ă m ai am sen z a ţia
aceea ciud ată... p o ate, în a in te de a-1 în v in o v ăţi pe C am , ar
trebui să învăţ să m ă a scu lt pe m in e în s ă m i...
“ De ce nu m i-a i răspuns la tele fo an e?
~ N-aveam chef să vorbesc, e bine? S -a u întâmplat prea
lucruri şi aveam nevoie să mă gândesc.
' Iar hotărârea ta fin a lă ar f i . .. ?
H i-------------------- ------------------- ^-----------------------------
o s p râ n c m r''""
1 17
, M i - a i zis C am . D eci lu cru rile se îr^K ~
s„raâud. ' “ tanâtâţesc, ,ie. „i
îmi iau och ii de la zâm betul lui şi „
care se revarsă pe cu lo ar când sună c l o p o t e C t l r
s ă intrăm iar în clasă. ’ ’ putem
-B in e, Cam.
'C e ? _ ^
- Dacă încerc să judec ce s - a m tam p lat, nu mi-e
să cred că am dorit cel puţin cât tin e să se fi întâmplat.
vinţa faptului că tu m i-ai ascuns asta, sp er cu adevărat că nu
vor mai fi lucruri nespuse în tre noi. Şi te iert.
-într-adevăr?
Dau din cap că da şi el mă strânge la piept. Doamne, cât mi-a
lipsit îmbrăţişarea lui. E ca atunci când te în to rci acasă după
o călătorie lungă. E un ţărm sigur la care să ancorezi ca să-ţi
regăseşti pacea şi dorinţa de a pleca din nou.
- Mititico, ai vrea să petrecem seara împreună? propune el
sărutându-mă pe cap.
- Da, nu cer altceva. Dacă vrei, putem sta la mine, ai mei
au ieşit din oraş.
Cam mă priveşte şi zâmbeşte maliţios.
- Nu-ţi băga în cap cine ştie ce idei stran ii, o să fie şi Kate
acasă. Chiar ar fi stânjenitor. Prea stân jen ito r.
O s o facem în linişte, răspunde el, făcând u-m i cu ochiul.
Scutur din cap şi zâmbesc prosteşte. M i-a lip sit foarte mult
Gris! aud apoi în sp a te le m e u
şipăstrea.ă în ea a m i n t i r i l e
- Imediat.
~ Şterge-o! Imediat!
~ Nu, face el râzând.
“ - f . “ “ » S ” i. » « ■ * “ "
ţine cont de planul nostru.
-Plan? întreb eu. , v,- i, ,
-A m convins-o să stea departe de tin e in schim hul unui
lucru, dar n-are im portan ţă. Acum trebuie să scăpăm de toatâ
lumea asta.
Are dreptate.
Trebuie să ne m işcăm în a in te c a s i t u a ţ i a s ă degenereze
şi vecinii să chem e poliţia.
- U nde-i Gameron? în treab ă S am .
- E acolo. Mă în to rc sp re locul u n d e se g ă s e a S u s a n . Sau, cel
puţin, acum câteva clipe erau aco lo . N u m a i s u n t.
- S -o r fi dus să stea de v orb ă p e u n d e v a , p r e s u p u n e Gloe.
- Ne-ar fi fost de ajutor. Cu firea lui colerică, ar fi fost în
stare să îi gonească pe toţi în câteva secunde, zice Sam.
Gloe aleargă spre marginea piscinei şi strigă tare;
- Petrecerea s-a terminat! Acasă cu toţii!
t e s t e r a ? o r T A ,° “ ®'“ "^®''“ ‘’“ "tdăpesteeaşiotrî^^
f u r i o a s ă c a n i c i i . S s E t â r ’^” ''*^^^^
buie să găsesc o modalitate de a-i d â r f l r ' ^
fU“ obilulşimăuitlaceas.xo3i
cu contrapetrecerea.
-Trevor? Trevor ăla?
Admit incredulă. +;;? Mă răsucesc şi îl
- Unde mama mă-sii s-au us cu o •
pe Cameron, tot fără tricou. Pentru Susan
decât o plăcere să stea de vorbă cu e .
-Mulţumită lui Trevor, auplecattoţ •
-- NTrevor? îţi baţi joc de
u , chiar aşaafost. Au făcut balamu
vedeţi de casă.
(1 0
-CLTe 'ii'itotdeauna.
La t e r m i n a r e a o r e i t r e c e p e lâ n g ă m in e şi zice:
-T e a ş te p t a f a r ă .
Dau d in ca p ş i m ă u it la e l c u m se în d e p ă rte a z ă .
Mă ia de m â n ă ş i îş i î m p le te ş t e d e g e te le cu ale m ele.
- Nu, n u p o t. T r e b u ie s ă m ă în tâ ln e s c cu m am a în cen tru .
- H m m ... N u - m i s p u i a d e v ă ru l, re p lic ă el zâm bind.
- A m c h e s tii d e f ă c u t.
- C um a r f i?
- C h estii c a r e n u te p r iv e s c ! N e v e d e m după aceea, spun eu
a p ro p iin d u -m ă s ă - i d a u u n p u p ic.
Mă î n to r c ş i p le c , s p e r â n d să n u v in ă după m in e s ă -m i ceara
explicaţii.
Pe coridor dau de Sam, care-şi aranjează lucrurile în dulap.
Ei pot să îi povestesc despre Trevor.
- Sam.
~ Gris, trebuie să vorbesc ceva cu tine.
' Şi eu.
explic c ? m
expUc cum au stat lucrurile în realitate.
- Nu ştiu ce să spun...
- Spune-mi doar că mă crezi. Doar asta vreau să aud. Mă
simt îngrozitor de vinovat pentru ce s - a întâmplat, iar dacă Cass
nu-mi va putea spune niciodată că m -a iertat, sper să aud asta
măcar de la tine.
- D a ... te cred.
-Vorbeşti serios?
-D a .
Se apropie şi mă îmbrăţişează. îm brăţişarea celui mai bun
prieten al m eu... M i-a lipsit prea multă vrem e. Din ochi mi se
prelinge olacrimă. Crezusem că l-am p ierd u tp en tru totdeauna.
- Imi pare rău de tot.
- Nu te mai gândi, bine? îl linistesc eu
dă seama, c t h
pe gât, unde-si p. a^ j m axilaru l ş i pe urmă ajung®
«va, Courtne!?? °
răspunde el ^ ceartă! Nu mai vreau sate
izbucnest? P"
de nu mi '"î ^ duc la ea s-o în*rîti?«"
mea? ® seama că totul se destramă în fan“*‘*
,Sst.
O strâng tare.
- Cum poate să fie atât de prost?
, Poate doar trece p rin tr-o perioadă grea... Trebuie să
ii ajutăm, răspund desprinzându-mă din îmbrăţişare şi dân-
du-i un şerveţel să se şteargă pe faţă. încearcă să vorbeşti cu el
şi să dregeţi lucrurile. Nu-i deloc frumos să vă vedem cum vă
certaţi aşa, mai ales pentru Kate e dificil.
-A i dreptate, Gris. Acum am nevoie să-mi revin cinci
minute. Mai târziu am să fac ordine în haosul acesta.
Mama se duce în cam era ei, ia r eu răm ân singură în bucătărie.
- Totul bine? L-am văzut pe tatăl tău ieşind furibund, uşa era
deschisă şi... Cam tocmai a intrat în bucătărie. Ce s-a întâm
plat? întreabă el uitându-se în jur.
- Tata... nu ştiu ce i se întâmplă, dar cred că a ridicat puţin
mâna, doar că nu-i stă în fire...
- Şi mama ta era atât de supărată pentru asta?
- Da, era răvăşită, zic eu încercând să-mi ţin lacrimile.
-Mititico, o să fie bine! Mă sărută pe cap şi mă trage spre
elîntr-o îmbrăţişare. Curaj.
îl privesc şi un zâmbet firav îmi încolţeşte pe buze.
-Ce-i? întreabă el.
- Nimic.
" Nu, acum zi-mi, insistă el pe un ton cald.
Nimic... doar că te iub esc de m or.
^putea fi mai perfect de-atât?
Şi eu te iubesc, răspu nd e el zâm bind.
y n dimineaţa asta. ţârâitul deşteptătorului nu mă indispu ,^
/ deloc, ba din contră: am înlocuit obişnuitul bip, bip, care
îmi aminteşte mult de alarmă, cu melodia şi cuvintele dulci
ale lui Sky Stevens din Rewind.
Cobor din pat şi deschid şifonierul să-m i aleg ce să pun pe
mine. Uneori mă gândesc că ar fi mult mai uşor să avem o uni
formă şcolară, aş putea economisi timp preţios dimineaţa si
aş dormi câteva minute în plus.
Gând intru în bucătărie pentru m icul dejun, rămân mută
de uimire: tata şi mama se îm brăţişează. Nu vreau să le stric
momentul de intimitate, aşa că, deşi e devrem e, mă hotărăsc
să sar peste micul dejun şi ies im ediat din casă.
Având în vedere că astăzi Cam nu mă va putea duce cu maşina,
profit sa fac o plimbare matinală liniştită până la şcoală.
Mobilul care vibrează îm i sem nalează un mesaj.
L in d s a fş i sursele ei
J IS YOU L
^oc pe mine. ^ i •
- Totul în regulă? îl întreb punându-mi mâna pe a
Şi“ 0 retrage şi se rid ică de pe scaun.
~Te interesează?
Aoleu!
■“ Ce zici? . ,9
" De ce nu te duci la Trevor să îl întrebi p
Acitit mesajul. îl strig sp e râ n d că se
din clasă, şi eu m ă duc dupa e ■
opreşte, dar, încăpăţânat cum e, nu o face.
H 4 _ _ - ---------- ----------- — --------------------------
, 1a toaleta b ăieţilor,şi eu mă o p r e s c m u ş l
î ^ i r o n , nu e corect să te port. aşa cu „.>ne. Vi„o
sâstămdevorbădespreasta.
de încheietură.
—Vorbeşte.
Ştiam că aşa reuşesc să îl conving.
-L ind say a scris numai tâm p en ii! F ire şte , nu e absolut
nimic între mine şi Trevor.
Tace şi nici măcar nu mă priveşte în ochi.
- Cam... cum poţi s- o crezi pe Lindsay?
- Niciodată n-aş fi crezut-o, dar fo tog rafiile...
- înpozele alea ne-am îmbrăţişat pentru căne-am împăcat
-C e?
- în după-amiaza aia ara fost cu Trevor în parc pentni că
voia să lămurească cu mine anumite lucruri. Am vorbit despre
moartea lui Cass şi mi-a cerut iertare pentru felul cum s-a
purtat cu mine atunci la Los Angeles.
Cam se sp rijin ă de p e r e te şi îş i r id i c ă p r iv ire a .
- A ş a că, în lo c s ă - ţ i p e tr e c i d u p ă -a m ia z a cu m in e, ai stat
cu fraierul ăla de T re v o r să a s c u lţi b le s te m a t e le lui de scuze.
Şi l-a i şi crezut?
- Da, G am eron, l - a m cre z u t. E u , s p r e d e o s e b ire de tine, am
în cred ere în o am en i şi c r e d c ă f ie c a r e m e r i t ă o a doua şansă.
- Bravo. Aplauze p e n tru fata b u n ă c a r e îi i a r tă p e toţi- Eu îns
ch iar sunt sătul. P lec.
Clopoţelul su n ă ş i n u a r t r e b u i s ă f im a i c i . . . proful
a şi in tra t în clasă.
- Cam, c a r e - i p ro b le m a ?
- Nu puteai s ă -m i sp u i, m ă c a r a tâ t?
, Glumeşti? Mi-ai ascuns lucruri mult mai ^
. te-am iertat, iar tu nu reuşeşti să accenti ’
doi băieţi.
146
î“ l>Wcou„
l-a
- Fantastic!
lângă mTne" ®
'Ţine!
^ şi nu Opoate auzi.
Sam nu în cetează cu râsu l, şi Trevor cu Jack to aş •
Q4
7 , Ai P .itranie, m a jo re te le a le a rg ă pe teren
L tr d r e ? ^ ^ ’
Canieron.
: L 'm “ S « " ‘
c b lT u„ .p W to r ■<* '■
Să scape de minge. Şi acum mă în treb cum naib a l-a ales antre
cu gura căscată.
Gloe, în sp a te le m e u , n u m a i p oate de râs.
Gameron aleargă spre noi şi sare mantinela care desparte
spectatorii de teren. înaintează spre mine, şi eu mă duc spre
el- Mă ia de şolduri şi mă ridică să mă întoarcă în jurul Im. Ma
apoi jos şi mă sărută pe buze.
- Ultimul gol ţi l-am dedicat ţie, spune.
iertat.
r o
Unde eşti?“
Ah, nu! Sunt o proastă! De ce am mai pus o dată ceasul
săsune*?
Uitasem com plet că azi Cam nu vine să mă ia fiindcă are
maşina stricată şi, în plus, în dimineaţa asta mama şi tata
au plecat devreme amândoi.
Ce fac acum? N-am să ajung niciodată la timp dacă mă duc
abiaaştentl PV»' j i
<=ândcredeam că va f » elanul de pe vre®®
lucru. Nash cu noi. Fără el nu va fi aceW’
, 'T ash 1 ‘a Îs, fie că îţi place sau nu, iar ţie nu-ţi rămâne
decât să faci la fel şi să reacţionezi. Viaţa ta are sens şi fara e •
Sitrebuie să te bucuri de orice clipă, fiindcă, a^nci cand vei fi
maimare, o să-ti pară rău că ţi-ai risipit vârsta de şaptesprezece
ani plângând şi suferind pentru cineva care nu merita.
-Ai dreptate. Gris, Ga întotdeauna.
Mă apropii să o îmbrăţişez din nou.
- Eşti o prietenă adevărată, îmi şopteşte ea la ureche.
-Şi tu.
- Şi de aia trebuie să-ţi spun ceva...
Pare puţin îngrij orată.
- E o chestie urâtă? întreb.
tată bună.
160 ______ _
-B in e .
în sfârşit, zâmbeşte.
- Poate am putea să-l luăm şi pe Trevor şi, pe urm ă, voi doi
aţi putea decide să vă petreceţi seara îm preună.
îi fac cu ochiul.
- Gris, nu cred că Trevor este băiatul potrivit pen tru mine
-D e ce?
ca ^ îl
rău. Chiar L
metodă cu mineTa'^să^^iteT^^r-^^^^^ foloseşte aceeaşi
Măstrăduiesc..:^ C u v i r e l t i r T ^ ^ ' ’ ® "^ "z â n d .
eu » . « « . a r e cu rloziW e.
-D ejack.
Roşeşte şi lasă privirea în JOS.
- Oh, Dumnezeule, sp er d o a r să n u s t r i c to t u l!
■« d". S •«. i . r e . . c „ . , e 1W . a 1.
vorbesc despre Sam' sun pe Nash. Vreau să-i
proastă prin care trece e la cu ren t cu perioada
neputincioasă şi s p u n e c u m s ă o a ju t. M ă simt
"^ ^ is ,c e b in e c ă ry . •
că e ce v a d e s tu l d e d e lic a t, c a r e ţie n u ţ i - a r c ă d e a b in e şi m a i cu
seam ă l - a r p u te a î n f u r ia p e C a m e r o n .
pe toţi la locurileTo?'"'^^’
desc eu cu glas ta re .
- Eu aş avea o i d e e ... C ineva care ştie m ereu totul despre
toţi.
Lindsay?
“■Chiar aşa... am să vorbesc eu cu ea.
9.1
Q unt trează de la ora şase şi continui să controlez baga-
n jele la fiecare cinci minute.
^Maină, un de-m i sunt pantofii negri?
Mă fâţâi înainte şi înapoi prin casă. prada neliniştii.
-Aşteaptă, Cris, nu fi nerăbdătoare! Nu pot pregăti micul
dejun si în acelaşi timp să-ţi caut şi pantofii negri.
Pufnesc şi mă întorc în camera mea, sa ma uit daca sunt
în dulap.
Văd geaca de blugi. Şi dacă zilele astea o să fie cald la Londra?
Hmm... Da, o iau şi alerg să o pun în valiză. Nu se ştie niciodată.
Cineva sună la sonerie, dar eu sunt prinsă să-mi închid
valiza, nu mă pot duce să deschid.
- Mama, te duci tu?
- Prăjesc clătite! Dacă plec de lângă ele, risc să le ard!
- Ce se întâmplă? întreabă Kate din capul scărilor, cu ochi
somnoroşi. E devreme, gata cu gălăgia asta!
Soneria începe iar să sune şi eu dau fuga să deschid.
Dincolo de uşă sunt Cloe, Sam şi Cam.
Mâncăm micul dejun împreună, apoi mergem în camera
mea sa mai aruncăm o privire înainte de a pleca,
bserv că Cloe are în mână o listă lungă,
eci, lucru foarte important: acte, zice ea.
ta l
Să nu lipseair^^ continuă aproape zece minute şi
«•dm fe„cire,aluat-oCloepeaei.
___________ __________ m
în c ă rcă m v a lizele î n m a ş in ă şi m a m a n e du ce la ae ro p o rt.
La opt fix , d u p ă p r o g r a m , s u n te m în faţa S o u th T erm in al
gi descărcăm b a g a je le .
zâmbind, p e u r m ă m ă u it d in n o u la C a m e ro n .
-- C am , nu te n e lin iş ti! O să fie to tu l b in e, îl în cu rajez eu, d ar
se în d e p ă rte a z ă f ă ră s ă ră sp u n d ă n im ic .
Mă uit în jur si în cele din u r m ă îm i v ăd lo cu l.
Susan şi Lindsay!
Simt că drumul acesta v a fi interminabil.
nouă ore ca să ajungem la Londra şi alterna-
Sunt necesare no _ g„j,iecte de conversaţie cu colegele
tiva este: să dorm on sa fiindcă deocamdată nu
mele. Optez pentru a Lindsay şi Susan, decid să mj
mi-e somn. Nevoita sa hotărât, o întreb de ce
concentrez pe prima şi, geva atât de inutil cum este
! ““ ‘S T o . . . . . - 1.« .
o M. s i . , .rid ... ,i
. . S.m „ fie In sUre de .«a ^ B > por.
scopul? Ce am făcut să merit asta.
acum? Trebuie să- i spun că ştm tot? ^ ^
Şi Cam? Cum o să-i pice? Nu, sub n
Să afle. Chiar s-ar supăra foarte tare şi cr
cu ea niciodată.
ris, m u rm u ră o voce în trerupându-m i somnul. M
^ ajuns.
Deschid ochii şi în faţa mea eLindsay.
 u ! t S i F « « “ ^^^ - -
Mulţumesc, dar mă descurc sm gura, răspund eufărâ3j.
dau drumul
-Lasă-mă să te ajut.
- Da, Cris, lasă-1 pe Austin să te ajute, face Gloe.
îi amnc o privire urâtă, apoi ridic o chii la cer şi-i fac semn
din cap că da.
Austin ia valiza şi urcă scările fără p ic de efort până la eta
jul doi.
Le aud pe Gloe şi pe Sam cum ch icotesc şi îm i pot imagina
motivul veseliei lor.
Gloe deschide uşa şi aleargă înăuntru cu Sam.
- Mulţumesc pentru ajutor, Austin, chiar dacă nu era nevoie.
- Pentru puţin.
-A i ceva cu m ine? m ă în tr e a b ă e l.
-Ce? Nu.
de m in e.,. ’ p r e f e r c a t u s ă s t a i o v r e m e departe
tu l a c e s t a c â n d n e î n t o a r c e m a c a s ă .
- A u s t i n a r f t <ii®P ^ .a p a t .. . z i c e u p l i c t i s i t ă .
_ V ă ro g . să j , i n e c ă b ă i a t u l e m o r t d u p â t i n ,,
în locul tă u aş
Sper ca C l o e s ^ doar prieteni. Putem să au
N aş f gţâ te rog?
mai vorbim despre as , ^^ ^exclamă Sam des-
_Uau! După cât s e p a r e ,
chizând u ş a d e s tic U ^ B a l c o n u l e u r i a ş şi se
învecinează c u a le C l o e i e ş i n d . P ă c a t c ă de aici
" ^ t t o a s t r r i e X T s l d S i d e ş i a p a r e a f a r ă Susan.
! L 5 -m i c â - i o g lu m ă ! e x c l a m e u , î n t o r c a n d u - m a .n
^ "rrrn u e p o s ib iliiz b u c n e ş te S u s a n c u g la s ta re .
_ Să in tr ă m . E m a i b in e să în ce p e m să ne pregătim pentru
cin ă .
-B in e .
în cu v iin ţez ş i sch iţe z u n su râs. Mă în to rc înăuntru şi mă aşez
/
ondra este un o ra ş m in u n a t.
Până acu m a m re u ş it să v iz ită m n u m a i un
National Galleiy, şi n e -a u tre b u it p e s te d o u ă o r e şi jumătate
fără să reuşim să vedem to t ce a m fi v ru t.
Adevărul e că n -a m p re a fo s t f o a r te a t e n t ă la explicaţiile
ghidului, pentru că sunt în că p u ţin ră v ă ş ită d e ch e stia cu Sam
Am crezut că este p rie te n a m e a , m a i m u lt, c e a m ai tună
prietenă a mea. A m crezu t că , d u p ă t o a t e p r i n c a r e am trecut
împreună, am devenit d in ce în ce m a i u n i te ş i m a i sincere una
faţă de cealaltă! Dar, după câ t se v e d e , a m g r e ş i t
Mezat I â „ « el t ]
Sam, mai ales că el e în s v e a m c h e f s ă stau lângă
prezenţa. ® s ă - m i r i d i c e m o r a lu l şi doar cu
întorc spre el
~D a.
" N u m is e p a i.g n
că din nu
ea- Ce s-a întâmplat? ® “
- E o poveste complicată p.
soanele care i-a spus 1 • t • ^ dintre per-
?i m ai în a in te c e le ila k e d e s p r e m in e ş i C am ero n ,
fiin d că o c o n s i d e r a m ^ p e c a r e i l e d e s tă in u is e ffl
ce a fă cu t-o , în c ă P r i e t e n ă a m e a . N u ştiu
păcate, da.
i o r răm âne câteva clipe tăcut.
Chiar e o lovitură sub centură.
' Pa N u ştiu ce să cred şi nici ce să fac.
,C a m e r o n ş t i e ?
-S ig u r c ă n u !
-T re b u ie s ă - i s p u i .
CUadevărat.
-A iv o rb it cu Sam ? . tot.
-N u , vreau ca ea să fie cea care ^ _ .„ a s t a .
D e o ca m d a tă p r e f e r s ă n u s c o t ^ ^ f j c u t a s ta . S ig u r,
- A i d re p ta te . T a re a ş s a ^ ^
o cu n o sc d e p u ţin ă v r e m e , d in t r -u n b u n m o tiv ,
e a d e v ă ra tă , S a m t r e b u i e s a s e i pu • s u fle tu l să
- M - m g ân d i. l . . c e l » i l . . » . Ş ‘ *P
« el d e s o h i d . „ „s>.
"o st.
. aflăm într n -
™ Ur X ' a re c e . . ™ o
" ^ « ^ MUnc e p e m Să ur c ăm.
U s J f o u J ______________^ ^ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ 111
să îl s ă r u t . E l m ă ia c u d u io ş ie d e ta lie , m ă trage sp re e şi
îş ia p a s ă b u z e le d e a le m e l e c u in f i n i t ă s e n z u a lita t e . A p o i , s ă r u
tă r ile lu i î n c e p î n c e t s ă t r a s e z e d r u m u l d e - a l u n g u l o b r a z u l u i ,
măî'nP'®'
'Sst! , _ p i r adânc, să mă calm ez. Ieşim pe corid„,
încuviinţez pg j,jjgie şi in trăm ,
jjungemlacamera abajurul de pe noptieră. Apoivi^e
Cam incui ^ cen tim etri de buzele mele.
Sunt e l c r a t t ^ f gâtului.
“ "eva că voi ajun’J s T r
Gândul acesta^s f Cam eron, i-a ş fi râs în
-Nu-i imio rl^ ” iic hohot de râs.
inimic de râs.
'eşte.
îi eu al
f ^^getul peste buzele lui.
"R e v e d e m m a i în c o lo .
_______________________________ !i l l i !l l !i i i !!p e r i
1|4------------- --------------------------------------
„i se alăturâ şi, îm preună, urm ând muzica,
pe rstrădutâ laterală până ajungem la o alta pieţ.şoară, unde
L p ă d e p a tru tin e ricâ n tă la in stru m e n te şid m g u ră o b u c a tă
m inunată. ^ ^
Ritmul muzicii ne învăluie şi în cep em sa n e m işcăm şi să
- Păcat, ne-ar fi f ™
Oricum ne-a făcut P^^cere să vă avem cu noi mai des.
/
eri se a ră a m ră m a s p â n ă târziu în cam era lui Cam să
aştept să a d o a rm ă T re v o r. C hiar era înduioşător, băuse
I „ t n u » c a i« e '« ,^ ^ g e U ic e T a y lo r .
.Oh. nxvr^u îndepărtându-mă de
_ par tu ce ta
şi „itându-mă la el.^ j^grozitor.
Tayloreîntms ^ i_a fost rău toată noaptea şi ăştia făcejy
«dormit.
-Atunci cine?
spus că ştii? ,. ..
- S-a enervat şi a plecat fără să dea explicaţii.
- Şi tu ce ai de gând să faci? Intenţionezi să o ierţi?
- Nu ştiu, Nash.
- Cris, e prietena ta. Ar trebui să staţi de vorbă şi să vâ
lămuriţi.
- Se presupune că şi ea e p r ie te n a m e a , to tu ş i n u a avut nici
cea mai m ică re m u şcare câ n d s - a d u s s ă - m i t o a r n e secretele
la Lexy, Lindsay şi Susan. A şa că , m ă î n tr e b , d e ce a r trebui să
fiu tocmai eu cea care să jo a ce ro lu l p r ie te n e i b u n e şi să o iert.
- Ce a făcut S a m ?! în tre a b ă C am d in u ş ă .
O, nu.
- C a m ... zic eu d â n d u -m ă jo s d in p a t ş i r id ic â n d u -m a m
picioare, ca să m ă pot uita în o c h ii lu i î n t im p c e - i vorbesc.
- Răspunde, zice C am .
- A m aflat că Sam le p o v estea lu i L exy , S u s a n ş i Lindsay des
pre lucrurile pe care i le m ă r tu r is e a m e u , a d m it.
-C e ? întreabă el apropiindu-se. Ş i de ce nu m i-ai sp«s-
Când aveai de gând să-m i spui? adaugă el ridicând glasul-
Urase când face aşa. Mă face să mă sim t îngrozitor de vi»®''*
- Gris, eu închid, zice Nash la m obil. j
: Să te ia naiba, Nash! strigă Cam eron s i iese din came^
înaint T ’ «ă reflectezi la «e
a„ H - n e ! îm i pare rău, Cris, .ice
■namte de a închide.
|.c YOU 1
,N u . CriS’
.C am , te rog, nu in ten ţion ez să p lec, răspund eu apropiin-
Vin imediat.
închide si pleacă.
_ Unde crezi că te duci? Trebuie să isprăvim de vorbit, sp,^
eum ergându-ipeurm e. . ,
- Nu, Gris, acum nu am ch ef sa m ai v o rb esc cu tine.
Rămân nemişcată şi m ă uit la el cu m u rcă scările şi piej^j
Intru iar în cameră, dar nu sunt în stare să accep t faptul că nu
ştiu ce crede Cam despre toată treab a asta.
Mă hotărăsc să mă duc la el în cameră să vorbim. Urc la etajai
patru şi, ajunsă în faţa uşii, aud atât vocea lui, cât şi pe a lui Cloj
venind dinăuntru.
Fac un pas înainte să ascult c e - ş i sp u n, dar ceva îm i spune
să n-o fac, fiindcă am să dau de bu cluc.
Nu. Vreau să aud.
Mă apropii şi-m i lipesc u rech ea de uşă să ascult.
- Te asigur că ea a fost! zice Gloe.
- Şi acum ce intenţionezi să fa ci? în tre a b ă Cam.
Dar despre ce vorbesc?
Şi el de <=®® Cameron?
I eu.-
Uşa c a m e r e i lui Cam se dă de perete. Gameron şi Gloe se uită
1, ffline şi pălesc-
_ Gris?! exclamă el.
_ T receam pe aici şi i-am întâlnit pe Austin şi pe Sâm.. .
- Şi ai auzit ceva? întreabă Gloe îngrijorată.
^ Am auzit despre maşină.
Nuintenţionez să mint. Mi-au ajuns toate minciunile astea.
- Doar n-ai făcut-o intenţionat? întreabă Gameron râzând.
- Să fac ce?
Sunt năucită.
- N-ai tras cu urechea la uşă... Gris, ai să reuşeşti vreodată,
măcar o dată, să-ţi vezi de treburile tale? De ce nu încetezi să-ţi
bagi nasul unde nu-ţi fierbe oala?
-Nuvorbi aşa cu ea.
-Miller, taci şi intră, zice Gameron, dându-se deoparte
sâ-l lase pe Austin să intre în cameră.
- Dallas, nu o poţi trata în felul acesta, se răsteşte el, ţintu-
indu-l cu privirea înainte de a intra.
Gameron îşi ia privirea de la el şi se concentrează iar asupra
Biea.
~ De când sunteţi voi doi prieteni? întreb eu.
" Gris, nu e treaba ta.
' în c e te a z ă s ă m a i s p u i c ă n u e t r e a b a m e a , G a m e r o n !
^^etează s ă m ă m a i e x c l u z i d i n c e e a c e f a c i , f i i n d c ă m i e m i
W t . Ş i î n c e t e a z ă s ă m a i s u s ţ i i c ă v r e i s ă f iu s i n c e r ă c u t m e
s in g u r u l c a r e m i n t e , c h i a r ş i a c u m , e ş t i t u . V r e a u s ă ş t iu
ce tr e b u ie s ă v o r b i ţ i .
a r tr e b u i s ă - i s p u i ... in te r v in e S am .
_ Dacă nu vrei să-mi spui nim ic, bine! Fa cum vrei! Da,
sâ nu vii după aia să mă cauţi, fiindcă de data asta n-am să,e
aştept cu braţele deschise, aşa cum fac întotdeauna.
' îi susţin privirea ca să îl fac să înţeleagă că vorbesc serios.
-A i avea dreptate! comentează Austin, câştigându-şi astfel
o privire sfredelitoare din partea lui Cameron.
- Gris, ştiu că acum totul ţi se pare atât de absurd şi că ai
impresia că noi complotăm împotriva ta, dar nu e aşa, crede-mă,
intervine Gloe.
Nu îi răspund. Vreau doar să plec de acolo.
-Mititico, te rog, ascultă-mă! înainte de a -ţi povesti totul,
vreau să fiu sigur că am aflat totul. Adevărul va ieşi la suprafaţă.
Te rog doar să ai încredere în mine, zice Cam, luându-mi faţa
în mâini.
- Răbdarea mea are o limită, răspund îndepărtându-mă.
- Ştiu, dar rezistă. Suntem atât de aproape de deznodământ.
0 să vorbim diseară, bine?
el stie să dea.
Mobilul meu vibrează şi îl scot din buzunarul blugilor.
- Oh, Doamne, e un mesaj de la Kate! zic în tim p ce ochii
mi se umplu de lacrimi.
„Sunt bine, nu te îngrijora. Te iu b esc.“
Schiţez un surâs. Nu credeam c ă -m i va răspunde atât de
repede.
-Aivăzut? Ce ţi-am spus? E bin e. în cea rcă să stai liniştită.
„Te rog, Kate, întoarce-te acasă. Cu to ţii sunt îngrijoraţi din
cauzata", îi răspund.
Eu şi Cameron rămânem în tăcere câteva clipe, în speranţa
că soseşte un alt SMS, dar nimic.
- Se va întoarce acasă singură.
~ Sper.
d i ^ r L ? d r a c l S 't l e '
privirea de la m ine.
------------------------------ ----------------------------
Uite, o luăm de la capăt! E tip ic p e n tru Gameron să- •
spună adevărul doar până la un p u n c t... S cu tu r d in cai)
deranjată.
•«treb iro n ic
Să te iertuşor. N -am sătre' n -a m de gând
Va trebui să lupţi ca să obtii^n ^ î n t o t d e a u n a .
Zâmbeşte şi se uităla m L t — red erea m ea.
Scanned by CamScanner
84
n sfârşit ne urcăm în avionul
204
. să avem o călătorie liniştită,
qa în c e rc ă m
Mă [ncorc. * ^ ^
doam nă D allas.
------------ 205
Nici un răspuns. Evident.
şarea re co n fo rtan tă a m a m e i m e le .
- Scuzaţi-mă, trebuie să p le c ... am uitat ceva în m aşina lui
Cameron. Ne vedem mai încolo.
îmi târăsc valiza în cameră şi ies iar.
Sunetul unui claxon îm i atrage atenţia şi, im ed iat ce întorc
capul, îl văd pe Cameron care îm i face se m n d in cap să vin.
Mă apropii de geamul lăsat.
- Ce vrei?
- Să te duc. Z âm b eşte. A ju n g e m m a i r e p e d e d a c ă v i i c u m in e .
- Q ,„ d . s is it-. >1 ’
El se apropie şi explică: A r o l o nu se duce
^ t « , i « n.â p o r, o . 5, ^
foarte mult.
- E ceva ce nu se potriveşte, Kate. E xistă fo to g rafii cu mama
când era însărcinată cu tin e şi, ch ia r d acă a tu n ci eram foarte
mică, îmi amintesc perfect de tin e când d e -a b ia te născuseşi.
Kate, trebuie să cerem explicaţii m am ei ş i ta te i. T rebuie să ştim
cum s-au întâmplat lucrurile. E p ro b ab il ca tu să fi interpretat
totul greşit.
-N u , Gris, eu am în ţeles foarte b in e . Ş i o ricu m , nu vreau
să mă întorc în casa aia, răspunde ea aşe z â n d u -se pe pat.
- Nu, tu vii cu m ine! Trebuie să în fr u n ţi situ a ţia , nu pot'
continua să fugi!
^__^j„âtatea.EuşitatăltăunedoreamînsăLriceZ^^^^
. d . „ . . « , d , „ e „ , U n « , d. I t
„ t o „ „ a r . . Ins», m luxu , 5 . ^ , . , '
f e r » ta c ' T
v re t Z ,;I
■ni-a d e .tii„ „ i“ ‘c în c r e d e r e a . B a m ai m.lt,
e m ta m B rc i, S am . C r .d e că . .
'M . < SI Ii , M , “ ‘ “ ” '1 ' » > i o u a şan sâ. O să fi.
'.jebăut- ® Mâncare
«' , peloc bine. Nu vrea să audă să iasă din cam
^Qgj.i treacă. Va înţelege că părinţii voştri au a^^
gluminii-
-C u toate câte s -a u întâm plat, n -am avut timp să învăţ.
^ O s ă te las să copiezi.
Se întoarce sp re m in e şi îm i face cu ochiul.
-D acă crezi că p o ţi drege lucrurile în felul acesta, greşeşti
cumplit-
- Mai devreme sau m ai târziu va trebui să mă ierţi. Nu poţi
sta departe de m in e p rea m ultă vreme.
- Nimic de zis, eşti sigur pe t in e ... Dar de data asta e altfel,
Cameron, răspund eu pe u n ton sfidător.
Atunci el parchează m aşina şi se uită drept în ochii mei.
- Eu cred că acum e exact la fel ca de fiecare dată. Ne certăm din
cauza poveştii cu Garly, ne împăcăm fiindcă ne iubim. Asta-i tot.
- O să întârziem la oră, zic întinzând mâna să deschid portiera.
-N -a re im portanţă, zice Cam, punând siguranţa dmtr-un
singur gest. Am nevoie de tin e. Gris, murmură atingându mi
obrazul.
Vine încet spre m in e ... Nu pot să-i permit.
-C am eron, nu, zic foarte aproape de buzele lui-
“■Ştiu că vrei, insistă el.
"Vreau, dar nu pot.
Se îndepărtează şi se lasă pe scaun.
' Mă urăşti atât de tare?
^Nu, nu te urăsc.
'A tu n ci de ce e şti atât de distantă?
------ --------- -------------------
_ Nu ştiu... e ca şi cum, pe p arcursul tim pului, s -a rf ia j
prea multe lucruri... de data asta vreau să aştept să fiu
de ceea ce vrem.
Tăcere.
- Bine, Gris, dar să ştii că n -a m să în cetez să încerc. Am să
continui să te sâcâi până ai să te predai, zice surâzând.
Ce zi mă aşteaptă, mă gândesc eu im ediat ce cobor din maşina.
- Gris, m i-e atât de frică! spune Gloe, apropiindu-se ime
diat ce pun piciorul în clasă
- De ce? o întreb.
- Pentru lucrările de azi! Am adorm it cu capul pe cărţi, dar
nu ştiu nimic!
-A h , eu am renunţat de la început! M i-am petrecut seara
la telefon cu Trevor, spun dând din um eri.
Gameron scutură din cap şi se duce să se aşeze la locul lui.
- A i aflat de Trevor şi Sam? întreabă Gloe.
-D a .
- De când au sosit n-au făcut altceva decât să stea lipiţi unul
decelălalt. Mi-i arată în fundul clasei. însă nimeni nu te întrece
pe tme cu Gameron. Şi îmi face cu ochiul.
- Eu şi el nu mai suntem împreună, zic
m i 'a S f Nesuferitul nu
mă interesează.
_ Aşa, A ustin răm âne în să singur, remarcă Trevor.
- Nu, poate m erge şi el în grupul lui Gris. Nu te deranjează,
nu? întreabă Susan rid icân d o sprânceană.
o urăsc. F ir e ş te , nu pot s ă - i zic nu lui Austin fiindcă
e prietenul meu.
- Nici o problem ă, răspund străduindu-mă să zâmbesc.
- B in e ! A tunci la treabă! zice Jack.
Rămân puţin în urm ă, câtă vrem e ceilalţi împart phante e
în nouă teancuri. .
-N u te d eranjează că am să fw cu j
rvip+ri de
metri rlp magazin.
map'azin. Vă căutam.
cău tam .
- Ce s-a întâmplat?
Sper că nimic îngrij orător.
-Trebu ie să vă zic un lucru im portant. îl ţin p en tru mine
de prea multă vreme. Dar trebuie să fiţi cu to ţii.
- Stăm să ne întâlnim cu ceilalţi ca pe u rm ă să ne ducem
cu toţii la plajă. Vrei să vii cu noi? în treabă A ustin.
- Bine.
Iată-ne la Forever 2,1 .
- în sfârşit! V -a trebuit ceva tim p, zice Gloe.
- Cum de eşti cu ei? întreabă Ja ck u itâ n d u -s e la Lindsay.
-V rea să ne spună ceva im portant, explic eu.
- E o impresie de-a mea sau lipseşte cineva? în treab ă Taylor
trecându-ne în revistă.
Susan a plecat acasă. Avea ceva de făcu t, zice G a m e ro n .
Acum sa mergem la plajă.
- E doar furios că «i c .
î-iloc Să fie cu tine. O s L i . ‘^^pă -a m ia z a cu Susan
pe umărul meu, ‘ el p u n â n d u -şi braţul
Is You L
— ---------- — __ _
----- ~ _ i 2 3
punctează Cloe. , .
Taylor se întinde pe nisipul cald şi
-D eci, Lindsay? f a c e J a c k u i t â n d u - s e » o m orât-o-
'Ziceam ... Ştiu că încercaţi să aflat, cme a
îi zâmbesc.
- U r c ă . Te d u c p â n ă la şco a lă .
- M ulţum esc. In tru în m a ş in ă şi m ă aşez lângă e l
- D e c i, cu m m e r g e ?
- C a d e o b i c e i ...
- A i v orb it cu G a m e ro n în w eeken d? Sunt noutăţi?
- Nu, n ici u n a . S itu a ţia a sta m - a o b o sit... Pare să fie mereu
ceva sau cin ev a g a ta să s tr ic e re laţia m ea cu el. a P
înainte facem d o i în a p o i şi, ca să fiu sm ceră, Trevor, ™
-T e -a ig â n d itv re L tă c ă p u rş is im p lu s -a rp u te a s a n u frn
^ ce m ă în tr e b i? . , văzând cum
Nu ştiu, m i se p a re o în tre b a re logic continuu
lucrurile în tre v^^i. V ă c e rta ţi to t tim p u l
----- -------- - îuar şi o poveste vech e şi îngropată
cri« . E de ajuns puţm, c ^ .. C hiar eşti sigură că
eum e cea cu Garly, ca totul se va sch im b a?
vrei să “ ^^„teuşesc să -m i im aginez viaţa fără el, admit
nici_ oNu
nelăm urire. iubesc. N u m ă văd sub
stiu dacă voi f im sta re... liu
nici un chip alături de un alt baiat.
Trevor îmi ia mâna Şl m i-o strânge. _
- S i^ r că poţi să o faci, Gris. A r trebux sa o fa ci pentru
binele tău.
Respir adânc şi mă uit afară pe geam.
Nu sunt sigură că îl pot şterge din in im a m ea pe Cam, dar
Trevor are dreptate: pentru bin ele am ând urora, e m ai bine
să terminăm. Nici eu, nici Cameron nu vrem să su ferim şi cel
mai bun lucru e să p u n em cap ăt le g ă tu r ii.
Ajunşi în faţa s c o lii c o b o r d i n m a ş i n ă , g a t a s ă în fru n t
şi această zi de luni.
Când sună clopoţelul m ă du c d i r e c t î n c l a s ă , s p e r â n d să nu
mă întâlnesc cu n im en i. V reau să sta u s i n g u r ă , s ă m ă gândesc
la ce m i-a spus Trevor.
Se referă la Sam.
rât-O pe Carly?
- Să ducem dovezile la poliţie.
- Ceva continuă să nu -m i fie clar; de ce oare S u san a trebuit
să-i facă râu celei mai bune p rietene?
- N - a r trebui să-ţi povestesc lucrul acesta, dar am s -o fac
pentru că vreau să ai din nou încredere în m in e. Ş tii b in e că ea,
Carly, era îndrăgostită de Cam, nu? Dar nu putea să aleagă între
el şi Austin... în noaptea cu petrecerea de la liceu, cea în care a
fost accidentul, ea îl alesese pe Cam. Şi asta a în fu ria t-o pe Susan.
- D e ce?
Cam îmi spusese că ea nu ştia de alegerea lu i C arly ... încă
o dată nu a fost sincer cu m ine.
- Fiindcă, pe ascuns, Cam eron avea o leg ătu ră cu ea. Dar
atunci când l-a ales Carly, s -a hotărât să pună capăt legăturii
şese având i î ^ n o t i r c T e ^ e r e t l ^ ™
orisăîntrebedemine... . . - .
în schim b, la sc o a lă , se p o a r tă e x a ct in v ers. Toată săptam ana
aroit în jurul lu i L in d s a y ş i a d m it că lu cru l a cesta m - a deranjat
foarte mult. - u* -u
Mă opresc c â te v a s e c u n d e s ă - m i tra g sufletul şi sa schim l)
“melodia. • +
Drop in H e Ocem" era prea trist» “
.« m e d .* de luorm. Am nevoie de ceva
mă gândesc la Cam şi cred că textul dm ^
All“al Selenei Gomez mă poate ajuta.
W p iar să alerg. . „siJurăsuporta-
Eozi splendidă, cu un soare strălucitor şi o
Oamenii stau Ia plajă, tinerii fac sur .
®ziua în care i-am cunoscut pe Nash şi P®
H L ____ ____' şi la prietenii
Nu, Gris. Chiar n u te p o jx ^
U., Amintirile fac rau nu direcţia mea
în d e p ă r ta re îl vad pe Ir
şi ridic un braţ ca sa m a va ^ Sam.
el1uimit.
p
-înultimele zile, da.
- î ţ i antrenezifiziculpentrula vară? l-mă.
chicoteştepnvindu-
nimic
- Nu chiar. Să zicem că mă ajută să nu mă gândesc la ni
şi îmi ţine moralul ridicat.
- Ştii, nu-i aşa, că ai făcut bine să pui capăt?
Las privirea în jos şi evit să răspund la această întrebare.
- Putem să nu vorbim despre asta? Am venit să alerg tocmai
ca să nu mă gândesc la asta.
El încuviinţează şi nu se mai uită la mine, ştie că a atins
o coardă sensibilă.
- Cum merge cu Sam?
- Bine, ieri seară am fost la ea acasă ne - am uitat la un film
şi am mâncat popcorn.
T revor la re la ţia asta m u lt p r e a î n s e r i o s , d a r m i - e p u ţin
e mai c ^ te a m ă că , p e n tr u ea , Trevor
o prietenă.
- Nu mă interesează, zic lăsând ochii în jos.
- F ir e ş t e , p e n t r u c ă e ş t i c o n c e n t r a t ă p e id io t u l ă la d e D a lla s
şin u i-a i p e r m it e n i m ă n u i a l t c u iv a s ă î i ia lo c u l.
’ Chiar aşa, n u c r e d c ă î l v a p u t e a î n lo c u i v r e o d a tă c in e v a .
- L -a m iu b i t c u a d e v ă r a t , e n o r m a l s ă m a i s im t c e v a p e n
tru el.
- Da, d ar t r e b u ie s ă g ă s e ş t i o m o d a lita te s ă îl u iţi.
-Nu am să îl f o l o s e s c p e A u s t i n c a s ă m i-1 s c o t din cap p e
Cameron, d a c ă a s t a v r e i s ă s p u i, z ic e u , aruncându-i o p rm re
furioasă.
- N u z i c s ă î l f o l o s e ş t i , c i, p u r ş i s im p lu , s ă î i d a i o p o s ^ i l i t a t e .
“ Ce- i? întreb. , ^^
- Sam are nevoie să merg cu ea să ia ceva de a supe
Vrei să vil? . ^ •
' Nu. Trebuie să plec şi eu, avem musafiri
dau o mână de ajutor în bucătărie, îi spun ridica
Şi scu tu râ n d u -m i n isip u l de p e m in e . cn u s. Mă
-Alo?
-A m veşti.
Recunosc imediat vocea.
- Gloe, ţi- a m sp u s că n - a m n e v o ie d e i n f o r m ă r i l e t a le la zi.
- Cameron n u s - a m a i v ă zu t c u S u s a n d u p ă c e v - a ţ i d e s p ă r
ţit. A şad ar, sin g u ra fată c a re v ă p u n e b e ţ e î n r o a t e m o m e n ta n
e Lindsay. Şi ştiu ş i cu m să o g o n e s c .
Lui Gloe n u i - a p ic a t d e lo c b in e r u p tu r a m e a c u C a m ş i s e dă
p este cap să n e îm p a ce . î l u r m ă r e ş t e p e s t e t o t ş i î i c o n t r o le a z ă
şi cea m ai m ică m işca re !
- G loe, dacă e f e r ic it cu ea, fo a r te b in e .
- Bine? Nu, Gris. Toate astea nu merg deloc bine. Vrei să
înţelegi că singura persoană cu care s-a simţit cu adevărat bine
vreodată Gameron eşti tu?
- la rtă -m ă , G loe, d a r a c u m t r e b u ie s ă te la s . A m fo a r t e m u lte
lu c ru ri de făcu t. N e au z im m a i tâ r z iu .
G loe p u fn e şte ş i în c h id e .
îm i re ia u d ru m u l s p re c a s ă , d a r , d u p ă c e a m f ă c u t c â ţiv a
m e tri, telefon u l îm i su n ă d in n o u . T o t e a e '
W in .'” * "
- S-au întâlnit? întreb eu mirată
Sranned bv CamSrannei
'^■'■•'•"'i,""”/ ,,„ „j (i,;l GhiooKîij'fi Hoolfmdu-şi cascn,
‘- ' n i l * ; ? ' ' ' ' ’ ' ' " " ' ' " ' ™ -
“ leg sa luiim „n • P® Trevor şi pe Sam în eamera un«>
JOC ( e Playstation. Gloe vine şi ea cu noi.
Urcăm scările să ajungem la etajul doi laT
Cioe mergem în faţă şi căutăm camera cu „u lT î°'^ '-
,„o„ient dat, uşa altei camere se deschide si i !,? T '
je apleacă să ia o cutie mare. ’ ^lat care
, Oh, Doamne! îngaim ducând mâna Ia gură de n' ■
El ridică ochii şi zâmbeşte. ^ ^
-Gris!
-Nash? aproape şoptesc.
Mă duc spre el şi îl îmbrăţişez. Nu-mi vine să cred că e el
în faţa mea. Credeam că nu se va mai întoarce niciodată, în
schimb, iată-1 aici.
Privirea lui se mută de la mine şi se opreşte la Sam, care stă
nemişcată în mijlocul coridorului, cu lacrimi în ochi.
Se privesc câteva secunde care par nesfârşite, apoi Samres
piră adânc şi o ia la goană în direcţia opusă.
Nash rămâne ca la dentist.
- Iată ochii mari albaştri, preferaţii mei! zice Gloe, apropi-
indu-se să îl îmbrăţişeze.
Mă uit la Trevor care, fireşte, nu ştie ce să facă.
- Mă întorc imediat, zic eu fugind să o prind pe Sam.
o găsesc în curte. E răvăşită şi izbucneşte într-un plâns iste-
ric imediat ce mă apropii să o îmbrăţişez.
- E totul în regulă, îi spun strângând -o tare la piept. ^
Mă îndepărtez puţin şi mă uit la ea m timp ce
•iniştească. Aş fi reacţionat în acelaşi fel daca m-aş i
fata cuiva pe care reuşisem să-l uit ™ f j u acum,
-Nu se poate, Cris! Nu se poate sa-mi ac^^^^
când lucrurile cu Trevor merg bine. ce
“'ea fără el căpăta un sens şi î n c e p e a m sa ^
puţin lipsa. Şi cel mai absurd lucru e
jntâmplat, îmi vine să-l iau în braţe, zi
'■iplâns. Respiră
^ Sam, încearcă să-ţi păstrezi ca m
236 __C rlstinaj hUiip^
|
,„ i C a m e ro n să Iţi p o v e s t e a ,c i , s p u „ ^ ^
mă uit
„nte! răspunde C a m e ro n .
” Ce nesuferit!
de la tine.
- Doar pentru că era Cass să mă sfătuiască... Acum chiar nu
ştiu cui să-i cer ajutorul.
Lasă privirea în jos.
- Gel mai mare frumos cadou pe care puteai să m i - 1 faci
a fost să vii aici, la Miami, nu am nevoie de altceva.
Mă ia de mână să o ducă la buze şi m i-o sărută cu delicateţe.
- Ce m-aş face fără prietena mea care mă scuteşte să fac
cadouri? glumeşte el. Dacă tot suntem la subiectul ăsta, m-a
sunat mama ta să mă roage să-i recom and un local unde să-ţi
organizeze petrecerea. Cred că a uitat că sunt de puţină vreme
la Miami şi nu prea cunosc oraşul, adaugă el jucându-se cu
degetele mâinii mele. Aşa că am vorbit cu Sam şi cu ceilalţi,
iar ei mi-au recomandat sala de sport a şcolii. Au spus că acolo
organizează petreceri foarte frumoase. Ce crezi?
- Hmm... anul acesta nu prea am ce sărbători, răspund.
Abia acum îmi dau seama că aproape am ajuns acasă la mine*
- Dacă e din cauza lui Gameron, nu poţi să laşi să-ţi strice
ziua în care împlineşti şaptesprezece ani.
- Ştiu, dar nu e numai din cauza lui. Simt că nu va fi
distractiv.
mai-Nus-aîntâmplat,faceelaplecându-sepestebancăsăfie
aproape de mine.
-N-ar fi trebuit să o faci, zic.
-Eu cred că, în sfârşit, am făcut ceva corect de când sunt
mşcoala asta! Acum n-ai să ai probleme cu promovarea. Asta
eimportant, spune el concentrându-se pe privirea mea.
-Nu înţeleg ce te interesează, mai ales acum, când nici
niăcar nu mai suntem împreună şi suntem practic doi străini.
Las privirea în jos.
~ N-ai să fii niciodată o străină pentru mine.
Mă uit câteva secunde în ochii lui, încercând să înţeleg cât
^fieserios în cHpa asta.
Şi pe urmă, când am făcut-o, eram încă împreună. în orice
as proceda la fel chiar în momentul acesta,
î^rofesorul ne face atenţi şi sunt silită să mă aşez cumtrebuie
scaun.
^rimesc imediat un sms de la Gloe.
că deja vă împăcaţi!
Evident a înţeles greşit totul iaterpretând conversaţia noas-
pe o flecăreală amicală. _ . i*
Pi'ofia după“ îi răspund, fiind atentă sa nu ma
-D a
- Şi crezi că e ceva serios? m ă în tre a b ă în tim p ce coborâm
scările e x te rio a re .
- Nu ştiu, Nash. Dacă ar fi s ă -ţi dau u n sfa t, aş zice s ă -i laşi
puţin timp să se gândească la situ aţia asta. D up ă cu m cred că
ai înţeles, nu i-a căzut prea b ine î n to a r c e r e a ta neaştep tată,
încerc să fiu cât pot de sinceră. Şi nu cre d că tu o p o ţi învinovăţi.
- Ştiu. Credeam că-i fac o surpriză, în sc h im b , a fost singura
care nu a strigat de bucurie când m - a văzut. L asă o ch ii în jos.
Dar o înţeleg... trebuie că nu i- a fost u şo r.
- Cred doar că e confuză. D ă - i t i m p ş i a i s ă v e z i c ă v a înţelege
ce vrea cu adevărat.
42
A
ina.
Saniseuităinjur.
_ Măcar a ici, a fa r ă , e c e v a lu m e .
îndepărtare o r e c u n o s c p e S u san .
-C h ia r p re a m viltă, a ş z ice .
-Ă la e N ash ?
Samarată spre o măsuţă. , m i,
- Ei, dar e şi T r e v o r, r e m a r c eu , lu ân d u -m i ochu de la Nas
cel bun. , 1 j
- Sam, nu cred că a făcut-o special. Nash nu avea de unde să
stie de relaţia ei cu Trevor. Şi oricum, cred că lucrurile nu s-ar fi
schimbat dacă s-ar fi întors mai târziu. Nash îţi place de foarte
multă vreme şi încă eşti îndrăgostită de el.
Tace câteva secunde şi se uită fix la gazon.
- Trebuie doar să te gândeşti bine cum să înfrunţi situaţia
asta, fiindcă orice alegere ai face îl va face să sufere pe unul
dintre ei.
Respiră adânc şi îşi sprijină capul de genunchi.
- Ştiu, şi ştii ce aş vrea să fac? Aş vrea să continui să fiu
cu Trevor, dar numai ca să îl fac pe Nash să sufere. Nici nu-şi
poate imagina cât de rău mi-a făcut să descopăr că i-a fost
oferită posibilitatea de a alege să rămână aici ori să plece. Dacă
aş face aşa, atunci mi-aş face rău şi mie, fiindcă adevărul e că
eu îl iubesc pe Nash mai mult decât orice pe lume şi nu ştiu
cât voi rezista să stau departe de el.
Ştiam că ar fi ajuns la concluzia asta şi singurul lucru la care
ma pot gandi m clipa asta e cum s-ar simţi Trevor dacă ar şti ce
simte bam pentru Nash.
auzi.
—Vorbeşte cuTrevor.
_ Prevăd neplăceri, spune ea luând o faţă îngrijorată.
_ O să fie bine! zice Jack luându-i mâna şi strangand-o mai
tare la pieptul lui.
Jack şi Gloe chiar sunt o pereche foarte frumoasă, par făcuţi
unul pentru celălalt, nu pot să nu mă gândesc la cum s-ar des
făşura lucrurile între mine şi Cameron dacă am avea o relaţie
asemănătoare cu a lor.
Scutur din cap ca să îndepărtez gândul ăsta inoportun.
- Oh, nu! face Austin uitându-se la cineva în spatele meu.
Mă întorc şi o văd pe Camila venind spre noi. Pare prost
dispusă, sper că nu fiindcă mă vede cu Austin.
- Bine că nu voiai să vii la petrecere! spune ea oprindu-se
lângă el.
- într-un final m-am răzgândit.
-Aşa? Pe neaşteptate? E îngrozitor de înfuriată, iar privirea
ei continuă să se mute de la Austin la mine.
- Da, probleme? îi ţine piept el.
- Să te ia naiba!
Ea se răsuceşte pe tocuri şi pleacă.
Austin pufneşte şi se uită iar la mine.
- O să vorbesc mai târziu cu ea.
- De ce i-ai zis că n-ai fi venit? întreb în timp ce el îmi ia
din nou mâinile.
- De când am pus lucrurile la punct, nu face altceva decât
să stea lipită de mine.
- E tipic pentru Camila. Se poate să nu se fi prins că te
place? întreabă Gloe.
- Ştiu, dar nu împărtăşesc.
După părerea mea, ar trebui să vorbeşti cu ea şi să clarifici
— —— 249
, Hai. să în ce rcă m să fa ce m u na mai grea
pau din cap că da şi în cep să fac rapid toaie calculele
pot să nu o b se rv p riv ire a lui filată asupra me . t
să îl ro g să î n c e t e , să m ă m ai t i n t u i a l . eu p l ^ r t
de pe divan.
" Nu, dar as avea nevoie la baie.
JlllţlniChlpeti
, loarului. ultim a u ş ă pe dreapta.
^ în capătul cu
Dă din cap ca a înţelese
înfundalsunteurâ/âriH Tt
>uci forţat. Nu mi Q» • pare nici prefăcut,
un ca r de vrem e,
‘slecamera. ® u n s e lfie , zice el potrivind
^^tnesc.
,^0 ! » ^ ------------------
Mă apropii de el şi pozăm.
am nevoie.
îmi face cu ochiul şi ne ducem în bucatăne.
îi dau un pahar cu apă.
-D e ci... tusiCam eronîncănuv-aţilămunţ.
-N u , şi nu cred că se va întâmpla foarte curând,adzmt eu.
u 'r r . >"8 »
Trebuie 8ă ne
fiâraân cu gura căscată.
Vom pleca sâmbătă dimineaţă
u Ştiu ce să zic sau să fac. Ma
“ puţm de o săptâmânj si «i ®1 Şi îl îmbrăţişez.
Se apropie şi m j g* ’ mai fi aici,
^Nuvreauaăpiee
Scanned by CamScann
^ -- ----------- _ _ _ J 5 5
^ vrea eu să a m scrisu l tău u rât! Al meu e atât de scârbos
" eori
J a u d pa?i P® •' ®P"" să nu fie Gameron.
Când © ă P® ™ «riaş întipărit
explică Nash.
Se aud alţi paşi şi apare Gameron, în blugi şi tricou, cu parul
-Ge-i? j
-Vreau să vorbesc cu tine. ^ ^i.
Mă ia de mână şi mă duce în ca Nu
Mi-a fost de ajuns acea ţ f ,,^ e ra de zi. Elseaşaza
reuşesc să opun r e z i s t e n ţ ă . U urmez m
pe canapea.
_ _ __ _ __ _ __ _ Uristina CMii^
?56 ------------------------------------
-A sază-te, zice.
« ru M . f c e „ ,1 „ p r e „ U c â ^ v .
Scanned by CamSc
,C e ...C e - i ? întreabă, nedumerit 25?
, Eu... Respir adânc şi fac un pas .
^ strica totul, dar e corect să ştii. să-ţi spun
-Spune-mi...
-în a in te să vin a i c i... m i-a m pet
Austin, fiindcă s - a oferit să mă ajute '^"P^'amiaza cu
când a venit clipa să ne luăm rămas-bun
mute din oraş... Mă opresc câteva m o m e n t T ' * °
-Ş i...?
^ - Ş i . . . c r e d ... din cauza momentului, i-am permis să mă
sEruic.
Cam lasă imediat privirea în jos.
- îmi pare rău, dar cred că e corect să-ţi spun.
Trebuia să ştie. Nu-i pot cere să fie sincer cu mine dacă eu
nu sunt cu el.
Se uită din nou la mine şi nu pare nici pe departe supărat.
- Şi ce ai simţit când te -a .... ei, înţelegi tu...
- Nimic.
E nimic faţă de ce simt când mă sărută el.
-A tunci şi eu trebuie să-ţi mărturisesc ceva, zice scărpi-
nându-se în creştet. De fapt, nu s-a întâmplat nimic... Dar,
dacă trebuie să învăţ să fiu sincer, vreau să îţi povestesc un
lucru neînsemnat ca acesta... în după-amiaza asta, după antre
nament, a venit să mă vadă Lindsay, şi, în timp ce stăteam
la taclale, a încercat să mă sărute.
Gelozia creşte în mine, dar trebuie să-mi păstrez ca m
-însăeuamrespins-oimediat,fiindcănusimtmnucpen-
tru ea.
Tăcem amândoi câteva secunde.
Eşti supărată?
" Nu, sigur că nu... Dar tu? întreb.
Se apropie zâmbind şi mă ia de talie-
- Cum să fiu supărat pe tine? Sigur, ar trebui să fiu, pentru
că e vorba tot de Miller, dar imi lipseşti prea mult ca să te înde
părtez iar, şi pe urmă, vestea transferului lui e ceva ce aşteptam
de multă vreme! Fără rivali!
Surâd la gluma lui şi suspin uşurată.
îmi pun mâinile pe umerii lui şi zârabetul i se lăţeşte şi mai
mult.
- Austin n-a fost niciodată rivalul tău. îţi amintesc că eu nu
sunt Carly, zic, şi el aprobă.
- Ştiu, mititico. Ştiu.
Se apropie încet de buzele mele şi mă sărută.
Mi-a fost tare dor de el.
Scanned by CamScanner
45
........# »>»»♦■------
- întâm plă
" Um aşa?
în pare c
prelungeşte
Pare
‘“ g^ijorează p u ţ " ' '^'‘^“ “ dat în gândurile lui.
46
P ingurul motiv pentru care găsesc puterea să mă ridic
f) din pat în dimineaţa asta este faptul că între mine
, lucrurile sunt ca înainte. Nu m - aş putea trezi cu un gând
I
mai frumos'
Mă pregătesc rapid şi ies din casă. îmi pun căştile şi ascult
omelodie frumoasă, care mă înveseleşte şi mai mult. Merg repede
şi, imediat ce ajung la şcoală, îl văd pe Cameron parcând.
' Alergia el. între două sărutări reuşesc să înţeleg că zâmbeşte
şilucrul se confirmă când mă îndepărtez.
- Suntem binedispuşi astăzi! zice el punându-şi mâinile
pe mijlocul meu şi făcând un pas înapoi ca să se sprijine cu
spatele de maşină.
- Cum să nu fiu, când suntem din nou împreună?
Mă mângâie pe obraz.
- îmi lipsea zâmbetul tău de dimineaţă,
îl sărut iar pe buze.
- Hai să ne grăbim să intrăm, trebuie să fac ceva miportant,
zic luându-i mâna şi trăgându - 1 după mine în şcoala.
în timp ce mergem se desprinde din mâna mea şx- mi pune
'“ e te gândeşti? mă
târziu după şcoală, când suntem mtmşi pe P
Scanned by CamScanner
nultimele două zile, Gameron a fost foarte înţelegător.
Nu a comentat şi nici nu a pufnit când i-am spus că
vreau să petrec puţin timp cu Austin.
Am să îi simt lipsa mult, de aceea am vrut să profit de foarte
puţinul timp pe care îl mai avem la dispoziţie ca să îmi iau
rămas -bun de la el cum trebuie.
Acum două zile, băieţii au predat la poliţie fotografia făcută
înseara morţii lui Garly, iar Lindsay a dat o declaraţie.
Nu ştim ce s-a întâmplat imediat după aceea şi ce se va
întâmpla de acum înainte, dar cert este că ieri Susan nu a venit
la şcoală.
După-amiază se vehicula ştirea că fusese interogată şi
reţinută la poliţie şi că nu o vom mai vedea o bună bucată
devreme.
Va fi ciudat să n-o mai întâlnesc şi, mai ales, să nu mai fie
nimeni care să mă insulte sau care să-mi arunce pnvin răută
cioase imediat ce mă vede cu Gameron.
Ieri, deja absenta ei se simţea destul de mult, iar prietenele
ei stăteau pleoştite la locul lor, fără să scoată un cuvânt. Cred
câ erau impresionate.
silesc să mă dau jos din pat. chiar dacă în clipa asta
vrea să stau sub plapumă tot restul zilei.
Deschid şifonierul să aleg ceva special cu care să mă îmbrac,
«Vând în vedere că e ziua mea.
270_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ ^ s t i n a C h |n ^
ss ^bia aştept
sama duc la şcoală să îl îmbrăţişez. '
din casa. Din fericire, nu-mi trebuie mult să aiung la scoală iar
- M u Z S ' “ •
Zâmbesc şi ea pleacă.
î ,u l t i m e l e d o u ă z i l e ,K a t e ş i p ă r i n ţ i i „ ,e i n u a u f ă e u t altceva
ilecât să vorbeasca despre seara de azi!
„Osă fie excepţional", continua să îmi repete Kate
Nu înţeleg ce o fi aşa de diferit de celelalte zile de naştere'
Şaptesprezece ani sunt o vârstă ca atâtea altele, doar nu sunt
şaisprezece anii Ar fi trebuit să fie mai emoţionant anul trecut!
Tocmai mă pregătesc să încui dulapul când cineva îmi aco-
peră ochii cu mâinile.
- Cine sunt?
-T rev o r, zic eu.
- La mulţi anii fredonează el, şi eu îl îmbrăţişez imediat.
Sunt fericită să ştiu că şi anul acesta îmi voi sărbători ziua cu
el. Nu pot să nu mă gândesc cum ar fi fost dacă ar fi fost şi Gass
cu noi... cu siguranţă ne-am fi dus într-un loc drăguţ, dupa
şcoală, si am fi sărbătorit în felul nostru. Gândul meu se duce
la prietena mea, oriunde ar fi ea... Ştiu că ar fi fost mulţumită
să mă vadă cu Trevor. Mi-e tare dor de ea.
-Cum te simţi când a i u n an în plus? întreabă ,
şi o lu ă m s p r e c la s ă .
- Eşti gata pentru dif^^ră?
- Da! Toată ^ ă p t â n x a n a , Ka e
altceva! Nu înţeleg ce e aşa de p
- E primul tău an la Miami şi mijlocul coridorului
MobilulluisunăşiTrevorseopreştein
Să c ite a s c ă m e s a ju l.
- Totul bine, întreb eu. . iţeşti la a u t o m a te ? Vreau
-H m m ... da, numai c ă . »
Să b e a u u n c e a i. , vreau să în târzii.
-A v e m o ră peste zece minute. N
272
- Nu durează mult! Hai, să mergem, zice apucându-mă de
braţ şi trăgându-mă după el. Merge cu paşi foarte grăbiţi şi nu
reuşesc să mă ţin după el. Ce l-o fi apucat? De când îi place
ceaiul lui Trevor?
- Stai, zic o p r i n d u -m ă din mers şi eliberându-mă din
strânsoarea lui. De când bei ceai?
Bombăne ceva în şoaptă şi se apropie din nou de mine.
-A m zis ceai? Voiam să zic ciocolată caldă!
Mi se pare la mintea cocoşului că minte.
- Trevor, mă iei peste picior?
- Dacă îţi spun că da, te superi rău?
Se scarpină în creştet.
- Trevor! Nu pot să cred. De ce?
Deschide gura să vorbească, dar mobilul îi sună din nou.
- N-are importanţă. Hai în clasă.
Zâmbeşte şi mă ia de mână.
- Mai înainte îmi explici ce te-a apucat?
- O să înţelegi după aia. îm i face cu ochiul şi m ergem spre
clasă.
Urăsc când încearcă să mă mintă. Sper să aibă un motiv
bine întemeiat să o facă. Ajungem în faţa clasei, şi uşa este deja
închisă. Ciudat, mai sunt cinci minute până să înceapă lecţia.
- Uite, am mai şi întârziat. Mulţumesc, Trevor! zic eu, şi el
chicoteşte.
Bat, dar nu aud glasul nimănui.
- Intră şi gata.
Trevor apucă clanţa şi deschide brusc uşa.
Ai înnebunit, sunt sigură.
ând se deschide uşa, văd scaunul din spatele catedrei gol şi
cum pun piciorul înăuntru începe clasica melodie de felicitare.
urlasT. “ şi ţin în mâini un afiş
lip it e d e a s u p r a " " " '* f o t o g r a f i i l e n o a s tre
^ } i J ^ ____________________ _____ _______________m
ceilalţi. , .
-A , uite, ai deja un rid! face Taylor arătând spre un punct
de pe faţa mea.
Chicotind, îi dau un pumn în braţ.
- M i a a , . , p . S S V in â s e a r a , r i c e S a m l m b r .,.^ n d » - m a
“ - M i - a „ l i p a i . p e » c e r a e d i . M i . » i . Ş i = » a b i . . ^ e p . , . a o e
" t ^ c l o p o , e W . U , a d a s e i a e d e s c M d e , i . « e p » . i » « . . , i
colegii noştri.
J L
Scanned by CamS
----------------------------------------- ------------------ -------- ^
^Cris,cerici?
E foarte frumos!
,V reisăbeiceva?
Hm, acum nu, mulţumesc. Ii căutam pe Cam şi pe ceilalţi,
dar^nu'i’văd pe nicăieri.
Erau aici acum câteva minute, dar n-am văzut unde s-au
dus, îice Cămila.
- Sper să îi găsesc mai devreme sau mai târziu.
Zâiribesc şi continui să îi caut.
în cele din urmă îi zăresc pe Sam şi pe ceilalţi. Cred că mă
caută pe mine. _ ^ .
- Felicitări nenumăratei zice Sam alergând să mă îmbrăţişeze.
Eu şi ea chiar am trecut prin multe anul acesta, iar m cele dm
urmă ie-am depăşit pe toate! Mă consider norocoasă să o am
nSrăţişezpeTaylor.GloeJackşiLindsay.Şidat^^^^^^^^^
amînceput să simt acest oraş puţin mai mult al meu. Mau t a
şimă simt fericită: sunt înconjurată de oamenn potrmţi,
ştiu să dea căldură vieţii mele. .
-V ă mulţumesc fiecăruia dintre voi! Nu pot sa cred ţ
organizat cu adevărat toate astea! altele
- P e n tr u c e a m a ib u n ă p r ie te n ă a m e a ^ s a
Nu pot să nu râd.
- Mă duc să îi salut pe ceilalţi
Surâd şi mă îndepărtez. doresc în clipa asta e să
în realitate,8in g u ru llu cru p ecareil
Zâmbeşte.
asta.
în direcţia mea. t j„+
Se apropie scrâşnind. Culoarea jeep u lu i e de n econfun da .
Dmcolo de parbri* reuiesc si-i vid ochii vem ?. pnvtea
asasină. , ^ î
De ce o f a c e ? “ P ° ^ ^ ^ f e r n u V a i am scăp are.
Dau să o iau la goana, ştnnd
„Povestea lui Carly se repeta , co că asasi-
Aveau dreptate..., dar nu m -aş fi gan<i
Pl;; J