Variabile aleatoare discrete şi continue.

Cuprins:

7.1 Obiectivele unităţii de învăţare 7

7.2 Clasificarea variabilelor aleatoare
7.3 Studiul variabilelor aleatoare discrete
7.4 Studiul variabilelor aleatoare continue
7.5 Ilustrarea teoriei pe cazul numeric concret al
aplicaţiilor
Teste de autoevaluare.
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare.
Bibliografia unităţii de învăţare 7.
Lucrarea de verificare nr. 6

7.1 Obiective

Unitatea de învăţare 7 continuă incursiunea în teoria probabilităţilor, prezentând

variabilele aleatoare împreună cu noţiunile importante asociate lor, precum caracteristicile
numerice corespunzătoare acestora, ce sunt de un real folos pentru practica economică,
pentru studiu şi cercetare, pentru realizarea performanţei în viitoarea muncă de economist şi
eficientizarea marketingului la nivel micro şi macroeconomic.
După studiul acestei unităţi de învăţare, studentul va avea cunoştinţe despre:
-noţiunile de variabile aleatoare existente şi conceptele de bază din teoria
probabilităţilor corelate cu ele, toate acestea oferind economiştilor, indiferent de domeniul
în care vor lucra, cunoştinţe solide de strictă specialitate, dar şi tehnici specifice
matematicii aplicate;
-tipul de probleme teoretice şi practice, care fac obiectul cursului de „Variabile
aleatoare discrete şi continue”şi al lucrărilor de verificare ale studenţilor din învăţământul
economic din anul I, ZI, de la Facultatea de Management din Academia de Studii
Economice Bucureşti.

7.2 Clasificarea variabilelor aleatoare

 Definiţie: Variabilele aleatoare sunt mărimi ale căror valori se modifică sub
influenţa unor factori întâmplători. (aleatori).

Exemple: 1) volumul mărfurilor vândute într-o zi la un boutique; 2) numărul de

maşini ce sosesc într-o zi la un service; 3) numărul de vizitatori ai unui magazin; 4)
numărul de cumpărători ai unui anumit produs de la raionul unui magazin; 5) valoarea unei
daune oarecare (exprimată de exemplu în mii lei) a unei societăţi de asigurări; 6) timpul de
servire a unei persoane la un sector al unui magazin, etc.

Clasificarea variabilelor aleatoare este următoarea:

(I) variabile aleatoare discrete (prescurtat v.a.d.), adică v.a., ce iau valori dintr-o
mulţime, finită sau infinit numărabilă;

deci cu o în
infinitate sensul că
de elemente elementele ei formează un şir, sau pot fi aşezate într-un şir
(II) variabile aleatoare continue (prescurtat v.a.c), adică v.a., ce iau valori dintr-un
interval, de lungime finită sau infinită.

7.3 Studiul variabilelor aleatoare discrete

În cele ce urmează, ne ocupăm de primul tip de variabilă aleatoare, adică de

variabila aleatoare discretă, cazul (I).
Mod de reprezentare al unei v.a.d.: o variabilă aleatoare discretă X (prescurtat o
v.a.d. X ) este bine definită de repartiţia sa, care se reprezintă sub forma următoarei matrice
cu 2 linii şi anume:
 xi 
X :   i  I  (o mulţime de indici)  ℕ*,
 p  P ( X  x )  0  1 parcurge
 i i 
unde pe prima linie figurează valorile posibile „ xi , i  I ” ale lui X , luate dintr-o mulţime
şi anume mulţimea formată cu elementele „ xi , i  I ”, valori posibile scrise în ordine strict
crescătoare („  ”), adică de la cel mai mic la cel mai mare, iar pe a doua linie apar
probabilităţile „ pi  0 , i  I ”, cu care v.a.d. considerată X ia fiecare dintre valorile sale
posibile, probabilităţi, ce au 2 proprietăţi: (P1) pi  0 , i  I şi (P2) p
iI
i  1.

Caracteristici numerice pentru o v.a.d., adică numere reale asociate unei v.a.d.
X : trecem în revistă cele mai des întâlnite caracteristici numerice din aplicaţii, precum
media, dispersia şi abaterea medie pătratică, şi anume:
 (1) media sau valoarea medie a v.a.d. X , notată cu iniţiala mediei şi anume cu
litera mare M , iar apoi între paranteze v.a.d., a cărei medie ne interesează:
def
matem .
X) 
M( 
v .a .d
x p
iI
i i  (suma produselor dintre valori şi probabilităţi, adică suma
def .
in
cuv.

produselor dintre numerele, care apar pe prima linie în repartiţia v.a.d. X şi numerele, care
apar pe a 2-a linie în repartiţia v.a.d. X ).
Proprietăţile mediei sau ale valorii medii:
(P1) M a   a , a  ℝ, [în cuvinte (P1) afirmă că media unei constante (sau a unui
număr real) este egală cu constanta (deci cu numărul real respectiv)];
(P2) M ( aX )  aM ( X ) , a  ℝ şi X  (v.a.”o”  ”oarecare”) [prin variabilă
aleatoare oarecare, subînţelegând cele 2 tipuri de variabile aleatoare existente, adică fie „d”,
fie „c”]; [în cuvinte (P2) afirmă că media produsului dintre o constantă şi o v.a.”o” este
egală cu constanta înmulţită cu media v.a.”o” considerate];
(P3) M  X  Y   M ( X )  M (Y ) , unde X , Y sunt v.a.”o”; [în cuvinte (P3) afirmă
că media sumei de v.a.”o”-fie toate „d”, fie toate „c”-este egală cu suma mediilor; am scris
proprietatea (P3) pentru cazul particular, când se însumează 2 v.a.”o”];
(P4) M ( X  Y )  M ( X )  M (Y ) , unde X , Y sunt v.a.”o” „i”  ”independente”;
adica

[în cuvinte (P4) afirmă că media produsului de v.a.”o „i” este egală cu produsul mediilor
lor; am scris propritatea (P4) pentru cazul particular, când se înmulţesc 2 v.a.o.”i”];
deocamdată lăsăm (sau luăm) ca atare noţiunea de „independenţă  i-ţă”, urmând ca ea să
fie definită ceva mai târziu;
(P5) M ( X )  ℝ, unde X este v.a.”o”; [în cuvinte (P5) afirmă că media unei v.a.”o”
este un număr real, putând fi  0 , sau  0 , sau  0 ].
(2) dispersia v.a.d. X , notată cu iniţiala dispersiei şi anume cu litera mare D , iar
apoi între paranteze v.a.d., a cărei dispersie ne interesează:
X )  M ( X 2 )  M 2 ( X )  (media pătratului lui X , din care scădem, nu adunăm
D( 
cf . cf .
v .a. d . def . def .
matem . in
echiv. cuv.
a a
lui lui
"D " "D "

media pătrată a lui X ); de reţinut faptul că, în definiţia matematică echivalentă a lui „ D ”
(cea utilă în aplicaţii) apare pătratul de 2 ori, şi anume întâi în interior, în sensul scris mai
sus, şi apoi, adică la sfârşit, în exterior, în sensul celor de mai sus).
Proprietăţile dispersiei:
(P1) Da   0 , a  ℝ, [în cuvinte (P1) afirmă că dispersia unei constante (sau a
unui număr real) este egală cu zero];
 (P2) D (aX )  a 2 D ( X ) , a  ℝ şi X  (v.a.”o”  ”oarecare”) [prin variabilă
aleatoare oarecare, subînţelegând cele 2 tipuri de variabile aleatoare existente, adică fie „d”,
fie „c”]; [în cuvinte (P2) afirmă că dispersia produsului dintre o constantă şi o v.a.”o” este
egală cu constanta ridicată la pătrat înmulţită cu dispersia v.a.”o” considerate];
(P3) D X  Y   D( X )  D(Y ) , unde X , Y sunt v.a.”o”„i”; [în cuvinte (P3) afirmă
că dispersia sumei sau diferenţei de v.a.”o”,-fie toate „d”, fie toate „c”, dar „i”-este egală cu
suma dispersiilor respectivelor v.a.”o”„i”, ce se adună (se însumează) sau se scad];
(P4) D ( X )  0 , unde X este v.a.”o”; [în cuvinte (P4) afirmă că dispersia unei
v.a.”o” este un număr real pozitiv, niciodată negativ].
(3) abaterea medie pătratică a v.a.d. X , notată consacrat cu litera grecească  ,
iar apoi ca indice inferior sau apoi între paranteze v.a.d., a cărei abetere medie pătratică ne
interesează:
 
X ( X )  D ( X ) , care este în mod evident un număr real pozitiv,  0 , deci
def .
v .a .d
v .a .d

niciodată negativ  0 .
Funcţia de repartiţie a unei v.a.d. X este funcţia notată cu litera mare F având
indicele inferior X sau fără indice inferior, adică simplu F , definită pe ℝ cu valori în
intervalul închis [0,1] , şi care calculată într-un punct x  (domeniul ei de definiţie,
reprezentat de ℝ) este egală prin definiţie cu probabilitatea evenimentului ca v.a.d. X să ia
valori strict mai mici decât x sau de la stânga strict a lui x . Prin urmare: FX  F : ℝ 
sau

def .
[0,1] , FX ( x )  F ( x)  P ( X  x) , x  ℝ.

Definiţia noţiunii de independenţă în cazul v.a.d. X, Y cu repartiţiile date de

matricele de mai jos:

 xi 
X :   i  I  (o mulţime de indici)  ℕ*,
 p  P ( X  x )  0  1 parcurge
 i i 

 yj 
Y :   j  J  (o mulţime de indici)  ℕ*.
 q  P(Y  y )  0  1 parcurge
 j j 

În acest sens, introducem notaţia următoare pij = P(X = xi, Y = yj), oricare ar fi
indicii i, j , cu i  I şi j  J .
parcurge parcurge
 Dacă pij = piqj,  i, j, atunci spunem că X, Y sunt „i” = „independente”.
Cazul contrar: Dacă  cel puţin un i şi  cel puţin un j, adică  cel puţin o
pereche de indici (i, j), a.î. egalităţile de mai sus să nu aibă sens, deci a.î. pij  piqj,
atunci spunem că X, Y nu sunt „i” = „independente”, adică sunt dependente.

La următoarea postare continuăm cu paragraful 7.4.

7.5 Ilustrarea teoriei pe cazul numeric concret al aplicaţiilor

 2 a 0 1 
Aplicaţia1: Dacă X :   şi M (8 X )  5 , atunci numărul a  1 are
 2 p 3p p 2 p
1
valoarea: a)  1 ; b) 1 ; c) ; d) 0 ; e) 2 . Justificaţi prin rezolvarea matematică riguroasă şi
8
efectivă, alegerea variantei de răspuns considerat a fi corect.
Rezolvare: X este v.a.d., luând valori dintr-o mulţime şi anume mulţimea formată
din elementele  2 ; a ; 0 ; 1 . Impunem asupra numerelor de pe prima linie din repartiţia lui
X , adică asupra valorilor posibile ale v.a.d. X condiţia ca ele să fie scrise în ordine strict
crescătoare („  ”), obţinând următoarele:  2  a  0  1 , şir de inegalităţi, din care reţinem
despre constanta a că este reală, cu valoarea în intervalul deschis (2,0) . Pentru ca
repartiţia v.a.d. X să aibă sens sau să fie corect definită, trebuie ca numerele de pe a 2-a
linie din repartiţia lui X , să aibă următoarele 2 proprietăţi:
(P1) să fie  0 , adică: 2 p  0 , ceea ce implică p  0 ; 3 p  0 , ceea ce implică
0 0

p  0 ; p  0 ; 2 p  0 , ceea ce implică p  0 , de unde deducem că p este o constantă

0

 0 , a cărei valoare efectivă o determinăm, impunând a 2-a proprietate (P2) de mai jos;
1
(P2) suma lor să fie egală cu 1 , adică: 2 p  3 p  p  2 p  1  8 p  1  p   0
   8
5p 3p

.
Prin urmare, repartiţia corect definită a v.a.d. X este dată de:
 2 a 0 1   2 a 0 1
X:  1 1 1 1   2 3 1 2  , cu a  (2,0) .
2 3 2   
 8 8 8 8  8 8 8 8
În cele ce urmează, determinăm constanta reală a  (2,0) , impunând condiţia din
enunţul problemei:
 2 3 1 2
M (8 X )  5  8M ( X )  5 , unde M( X )  (2)  a  0  1 
fol .
v .a .d rep . 8 8 8 8
v ,a .d .
X
sau
def .
valorii
medii
pt .
o
v .a .d .
X

 4  3a  2

8
 2  3a
 , astfel încât determinarea constantei reale a , a cărei valoare se găseşte în
8
intervalul deschis (2,0) revine la impunerea condiţiei: 8 M ( X )  5
(3
 2  3a 3
 8  5  2  3a  5  3a  5  2  3a   3  a    1 
8 3
 (2,0) . Deci: a  1 şi astfel: a  1  1  1  0 , de unde rezultă că răspunsul corect
este dat de varianta d).
3 1 4 
Aplicaţia2: Ştiind că X :   , atunci P X  2 | X  3 are valoarea:
 0 , 2 0,3 0,5 
2
a) ;
5
5
b) 0,6 ; c) ; d) 0,8 ; e) 0,3 . Justificaţi prin rezolvarea matematică riguroasă şi efectivă,
3
alegerea variantei de răspuns considerat a fi corect.
Rezolvare: X este v.a.d., luând valori dintr-o mulţime şi anume mulţimea formată
din elementele  3 ; 1 ; 4 . Se observă că numerele de pe prima linie din repartiţia v.a.d. X
sunt scrise în ordine strict crescătoare („  ”), adică valorile posibile  3 ; 1 ; 4 ale v.a.d. X
sunt scrise de la cel mai mic la cel mai mare: într-adevăr,  3  1  4 . Pentru ca repartiţia
v.a.d. X să aibă sens sau să fie corect definită, trebuie ca numerele de pe a 2-a linie din
repartiţia lui X , să aibă următoarele 2 proprietăţi:
(P1) să fie  0 , adică: 0,2  0 , ceea ce este evident adevărat; 0,3  0 , ceea ce este
evident adevărat; 0,5  0 , ceea ce este evident adevărat;
(P2) suma lor să fie egală cu 1 , adică: 0 
,2
 ,3  0,5  1 , ceea ce este evident
0
0 ,5

adevărat.
Prin urmare, repartiţia v.a.d. X dată în enunţul problemei este corect definită.
Pentru a determina probabilitatea cerută, aplicăm definiţia probabilităţii condiţionate,
obţinând următoarele:
 prob.
  ei
celor
2
ev te
implicate
de
resp .
prob.
cond  ta
 
 B
 def .
P ( A  B) P(2  X  3)
P 
X
2 | X  3   P( A | B)   ; luăm separat
 A  P ( B ) P ( X  3)
  
prob.
celui
cu
care
conditionam

raportul
d int re
P ( A B )
si
P( B )

numărătorul şi numitorul probabilităţii condiţionate de mai sus, în vederea determinării

valorilor lor. Pentru a determina probabilitatea de la numărător, este necesar să determinăm
evenimentul a cărui probabilitate se caută la numărător; în acest sens, ne întrebăm cine este
?  ( 2  X  3) ; pentru a determina evenimentul a cărui probabilitate se caută, este
necesar să determinăm v.a., la care acesta se referă, deci ne întrebăm cine este X , adică ce
3 1 4 
repartiţie are [?  X :  ? ] ; conform celor de mai sus, avem că: X :   ;
int re  0,2 0,3 0,5 
paranteze
de
matrice ,
semnul
int rebarii

acum putem determina evenimentul ca v.a.d. X să ia valori  2 şi  3 , întrebându-ne

care sunt valorile posibile:  3 ; 1 ; 4 ale lui X situate în intervalul [2,3) ; dacă
reprezentăm pe axa reală intervalul şi valorile posibile ale v.a.d. X , constatăm că numai 1
este valoarea posibilă a lui X situată în acest interval; într-adevăr: X :
3 1 4 X
| | |

[2 3)

Deci: ( 2  X  3)  (evenimentul ca v.a.d. X să ia singura sa valoare posibilă

este
echiv.
cu:

situată în intervalul [2,3) şi anume 1 )  ( X  1) , astfel că:

P ( 2  X  3)  P ( X  1)  0,3 . În sfârşit, determinăm evenimentul ca v.a.d. X să ia
valori  3 , întrebându-ne care sunt valorile posibile:  3 ; 1 ; 4 ale lui X situate în
intervalul (,3) ; dacă reprezentăm pe axa reală intervalul şi valorile posibile ale v.a.d. X
, constatăm că  3 şi 1 sunt valorile posibile ale lui X situate în acest interval:
(  3)
3 1 4 X
| | |
Deci: ( X  3)  ( evenimentul ca v.a.d. X să ia valorile sale posibile  3 şi 1
este
echiv.
cu:

situate în intervalul ( ,3))  (   ea evenimentelor ca v.a.d. X să ia valorile sale

adica ,
echiv .
cu:

posibile  3 , şi respectiv 1 , situate în intervalul (,3))  ( X  3)  ( X  1) , astfel că:

deci

P( X  3)  P[(
X
3)  ( 
X1)]  P( X  3)  P( X  1)  0,2  0,3  0,5 .
eg . ev  le
cu ce
prob. se
ev lui   sc ,
echiv. fiind
cu inc .,
el obtinem:

Prin urmare, probabilitatea condiţionată cerută (căutată) are valoarea:

3
P (2  X  3) 0,3 10 3
P ( A | B )  ...
      0,6 , iar răspunsul corect este dat de
cf . P ( X  3) 0,5 5 5
celor
de 10
mai
sus

varianta b).
 2 1 5 
Aplicaţia3: Dacă X :   , atunci FX (2)  F (2) are valoarea: a) 0,1 ; b)
 0,1 0,7 0,2 
0,3 ;
c) 0,9 ; d) 0,8 ; e) 0,2 . Justificaţi prin rezolvarea matematică riguroasă şi efectivă, alegerea
variantei de răspuns considerat a fi corect.
Rezolvare: X este v.a.d., luând valori dintr-o mulţime şi anume mulţimea formată
din elementele  2 ; 1 ; 5 . Se observă că numerele de pe prima linie din repartiţia v.a.d. X
sunt scrise în ordine strict crescătoare („  ”), adică valorile posibile  2 ; 1 ; 5 ale v.a.d. X
sunt scrise de la cel mai mic la cel mai mare: într-adevăr,  2  1  5 . Pentru ca repartiţia
v.a.d. X să aibă sens sau să fie corect definită, trebuie ca numerele de pe a 2-a linie din
repartiţia lui X , să aibă următoarele 2 proprietăţi:
(P1) să fie  0 , adică: 0,1  0 , ceea ce este evident adevărat; 0,7  0 , ceea ce este
evident adevărat; 0,2  0 , ceea ce este evident adevărat;
 (P2) suma lor să fie egală cu 1 , adică: 0 
,1
 ,7  0, 2  1 , ceea ce este evident
0
0, 8

adevărat.
Prin urmare, repartiţia v.a.d. X dată în enunţul problemei este corect definită.
Pentru a răspunde cerinţei problemei, determinăm în prealabil funcţia de repartiţie FX  F
a v.a.d. X , apoi calculăm valoarea lui F ( 2) , urmând să poziţionăm argumentul 2 al
funcţiei de repartiţie F pentru v.a.d. X . În acest sens, aplicăm definiţia funcţiei de
repartiţie a v.a.d. X , obţinând următoarele:
def .
F : ℝ  [0,1] , F ( x )  P( X  x ) , x  ℝ. Deci, ne întrebăm cine este funcţia de repartiţie
F al lui X (adică ?  F ). Pentru aceasta trebuie să ştim cu cine este egală funcţia F , în
fiecare punct x din domeniul de definiţie ℝ al ei (adică ?  F ( x ) , unde x  (domeniului de

definiţie ℝ al funcţiei de repartiţie F al v.a.d. X ). Conform definiţiei prezentate mai sus,

def .
F ( x )  P ( X  x ) , x  ℝ. Aşadar, ne întrebăm cine este probabilitatea evenimentului ca
v.a.d. X să ia valori strict mai mici decât x (adică ?  P ( X  x ) ), când x variază în ℝ, de
la   la   . În acest sens, ne întrebăm cine este evenimentul ( X  x ) , a cărui
probabilitate se caută, când x variază în ℝ, de la   la   . Pentru a şti cine este
evenimentul anterior menţionat, trebuie să ştim cine este v.a X la care el se referă, adică ce
 2 1 5 
repartiţie are. Conform ipotezei: X :   . Evenimentul a cărui probabilitate se
 0,1 0,7 0,2 
caută şi anume ca v.a.d. X să ia valori  decât x , când x variază în ℝ, de la   la  
revine la a scrie care sunt valorile posibile  2 , 1 ; 5 ale lui X situate în intervalul ( , x) ,
când x variază în ℝ, de la   la   . Întrucât x a fost ales arbitrar în ℝ, rezultă că vom
realiza următoarea discuţie după poziţia lui x , în raport cu valorile posibile  2 , 1 ; 5 ale
lui X şi anume, după cum x parcurge axa reală, de la   la   , situându-se la stânga
lui  2 (adică a primei valori a lui X ), între  2 şi 1 (adică între prima, şi respectiv a 2-a
valoare a lui X , mai precis la dreapta lui  2 , şi respectiv la stânga lui 1 ), apoi între 1 şi 5
(adică între a 2-a, şi respectiv a 3-a valoare a lui X , mai precis la dreapta lui 1 , şi respectiv
la stânga lui 5 ), şi în sfârşit la dreapta lui 5 (adică a ultimei valori a lui X ); când spunem
la stânga, matematic scriem  , iar când spunem la dreapta, matematic scriem  ; avem,
următoarele:
Cazul (I):
2 1 5 X
| | | 
 x 2

 F ( x)  P ( X  x)  P ()  0 ;

Cazul (II):
2 1 5 X
| | | 

2 x 1

 F ( x )  P ( X  x)  P ( X  2)  0,1 ;

Cazul (III):
2 1 5 X
| | | 

1 x 5

 F ( x )  P( X  x )  P[( X  2)  ( X  1)]  P( X  2)  P( X  1) 

ev  le
ce
se
 sc ,
fiind
inc .,
avem:

 0,1  0,7  0,8 ;

Cazul (IV):
2 1 5 X
| | | 
 5 x

 F ( x )  P ( X  x)  P[( X  2)  ( X  1)  ( X  5)]  P ()  1 .

În fiecare caz în parte, am calculat valoare lui F (x) , egală –conform definiţiei- cu
P X  x  , motiv pentru care, în prealabil, ne-am întrebat cine este evenimentul ( X  x ) a
cărui probabilitate se caută de fiecare dată, reprezentând, în acest sens, separat pentru
fiecare caz în parte, pe axa reală valorile posibile ale v.a.d. X împreună cu intervalui
deschis ( , x) ; în cazul (I) am constatat că nici o valoare posibilă a lui X nu se găseşte în
intervalul ( , x) , astfel că evenimentul ca X să ia valori în respectivul interval nu este
altcineva decât evenimentul imposibil  , de probabilitate egală cu zero; în cazul (II) am
constatat că  2 este singura valoare posibilă a lui X situată în intervalul ( , x) , astfel că
evenimentul ca X să ia valori în respectivul interval este echivalent cu evenimentul ca X
să ia singura sa valoare posibilă situată în respectivul interval şi anume  2 , adică
( X  x)  ( X  2) , de probabilitate 0,1 ; în cazul (III) am constatat că  2 şi 1 sunt
valorile posibile ale lui X situate în intervalul ( , x) , astfel că evenimentul ca X să ia
valori în respectivul interval este echivalent cu  -ea evenimentelor ca X să ia singurele
sale valori posibile situate în respectivul interval, şi anume  2 şi 1 , adică
( X  x)  ( X  2)  ( X  1) , de probabilitate egală cu suma probabilităţilor
0,1  0,7  0,8 a evenimentelor reprezentate de cele două paranteze rotunde, întrucât aceste
evenimente ce se  -sc sunt incompatibile; în cazul (IV) am constatat că toate valorile
posibile  2 , 1 şi 5 ale lui X sunt situate în intervalul ( , x) , astfel că evenimentul ca
X să ia valori în respectivul interval este echivalent cu  -ea evenimentelor ca X să ia
toate valorile sale posibile situate în respectivul interval, şi anume  2 , 1 şi 5 , adică
( X  x)  ( X  2)  ( X  1)  ( X  5) , ori acest eveniment nu este altcineva decât
evenimentul sigur  , întrucât evenimentul ca X să ia valoarea sa posibilă  2 , sau (  )
evenimentul ca X să ia valoarea sa posibilă 1 , sau (  ) evenimentul ca X să ia valoarea
sa posibilă 5 este evenimentul, care se realizează de fiecare dată, ceea ce înseamnă
evenimentul sigur, de probabilitate egală cu unu (sau X ia valoarea sa posibilă  2 , sau X
ia valoarea sa posibilă 1 , sau X ia valoarea sa posibilă 5 este evenimentul sigur  ).
Prin urmare:
 0, pentru ( I ) : x  2
def .  0,1, pentru ( II ) : 2  x  1

F : ℝ  [0,1] , F ( x )  P(  X  x)   .
v .a .d  0 ,1  0 ,7  0 ,8, pentru ( III ) : 1  x  5
 1, pentru ( IV ) : x  5
(am deschis o acoladă, care să cuprindă 4 linii, corespunzând celor 4 cazuri considerate).
 Deci: F (2)  0,8 , deoarece argumentul 2 al lui F este situat în intervalul (1,5] ,
cf .
celor
de
mai
sus

de unde deducem că răspunsul corect este dat de varianta d).

Aplicaţia4: Notăm dispersia unei variabile aleatoare X cu D ( X ) . Dacă
2
D ( 2 X )  8 şi M ( X )  2 , atunci M ( X ) este: a) 0 ; b) 4 ; c) 6 ; d) 2 ; e) 3 . Justificaţi

 
0

prin rezolvarea matematică riguroasă şi efectivă, alegerea variantei de răspuns considerat a

fi corect.
Rezolvare: M ( X 2 ) apare în definiţia echivalentă a dispersiei lui X ; avem
următoarele:
8  D(2X )  22 D(X)  4[M(X 2 )  M 2 (X)]  4[M (X 2 )  2 2 ] 
cf . cf . cf . cf .
ip . propr . def . ip .
lui echiv .
" D" a
lui
"D"

(4
2 2 8
= 4  [M ( X )  4]  8  4[ M ( X )  4]  (  2)  M ( X 2 )  4  2  4  M ( X 2 )
4
6
 M ( X 2 ) . Deci: M ( X 2 )  6 , de unde rezultă că răspunsul corect este dat de varianta c).

 2 1 3  7
Aplicaţia5: Ştiind că X :   , atunci M (3 X  2) are valoarea: a) ; b)
 p 3p 2p 2
7 3
1 ; c) ; d) 7 ; e) . Justificaţi prin rezolvarea matematică riguroasă şi efectivă, alegerea
6 2
variantei de răspuns considerat a fi corect.

Rezolvare X este v.a.d., luând valori dintr-o mulţime şi anume mulţimea formată
din elementele  2 ; 1 ; 3 . Se observă că numerele de pe prima linie din repartiţia v.a.d. X
sunt scrise în ordine strict crescătoare („  ”), adică valorile posibile  2 ; 1 ; 3 ale v.a.d. X
sunt scrise de la cel mai mic la cel mai mare: într-adevăr,  2  1  3 . Pentru ca repartiţia
v.a.d. X să aibă sens sau să fie corect definită, trebuie ca numerele de pe a 2-a linie din
repartiţia lui X , să aibă următoarele 2 proprietăţi:
(P1) să fie  0 , adică: p  0 ; 3 p  0 , ceea ce implică p  0 ; 2 p  0 , ceea ce
0 0

implică p  0 , de unde deducem că p este o constantă reală,  0 , a cărei valoare efectivă

o determinăm, impunând a 2-a proprietate (P2) de mai jos;
 (P2) suma lor să fie egală cu 1 , adică: p  3 p  2 p  1  6 p  1 , echivalentă cu:

6p

1
p  0 . Prin urmare, repartiţia corect definită a v.a.d. X este dată de:
6
 2 1 3   2 1 3 
X : 1 1 1   1 3 2.
 3 2   
 6 6 6  6 6 6
Conform proprietăţilor valorii medii, avem următoarele:
M (3 X  2)  M [3X  (2)]  M (3 X )  M (2)  3M ( X )  (2)  3M ( X )  2 , de

unde deducem că totul se reduce la calculul lui M (X ) :

9

1 3 2  236 29 7 7
M ( X )  (2)   1   3     , astfel încât: M ( X )  şi deci:
fol .
rep .
6 6 6 6 6 6 6
v. a . d
X
sau
def .
val .
medii

7 7 2) 74 3
M (3 X  2)  ...
  3M ( X )  2  3  6  2  2  2   . Prin urmare, răspunsul
cf . 2 2
celor
de
mai
sus

corect este dat de varianta e).

Aplicatii rezolvate pentru variabilele aleatoare discrete.

 a 1 a  2 a  4
Aplicaţia1: Fie variabila aleatoare discretă X:   , unde a, p 
 4p 3p 0,3 
ℝ.
Determinaţi parametrii a, p  ℝ, a.î. M(10X - 1) = 13.

Rezolvare:

Ne asigurăm ca repartiţia lui X să aibă sens (sau să fie corect definită).

Pe L1 din repartiţia lui X avem: a -1 < a + 2 < a + 4  -1 < 2 < 4 , ceea ce este
evident adevărat. Deci valorile posibile ale lui X sunt scrise în ordine strict „↑”.

Pe L2 din repartiţia lui X verificăm îndeplinirea celor 2 proprietăţi (P1) şi (P2), unde:

(P1) [4p  0; 3p  0]; 0,3  0, ceea ce este evident adevărat.

 0,7
(P2) 4p + 3p + 0,3 = 1  7p + 0,3 = 1  7p = 1 – 0,3  7p = 0,7  p = = 0,1,
7
convine, pentru că verifică relaţiile de la (P1), şi anume:

4p = 4 x 0,1 = 0,4  0;
3p = 3 x 0,1 = 0,3  0,

a.î. repartiţia lui X corect definită este următoarea:

 a 1 a  2 a  4 
X:    , unde a  ℝ.
 0,4 0,3 0,3   1

? = a  ℝ, impunînd condiţia din enunţul problemei M(10X - 1) = 13, echivalentă

cu:
14
10M(X) – 1 = 13  10M(X) = 13 + 1  M(X) =  M(X) = 1,4, unde:
10
M(X) = (a – 1)0,4 + (a + 2)0,3 + (a + 4)0,3 = a(0,4 + 0,3 + 0,3) + (-0,4 + 0,6 + 1,2) = a x 1
+
+ (0,2 + 1,2) = a + 1,4 şi deci relaţia M(X) = 1,4 de mai sus devine: a + 1,4 = 1,4  a = 0
 ℝ.

Prin urmare:

p = 0,1

şi:

a = 0,

iar repartiţia corect şi complet definită a lui X este:

 1 2 4  
X:    .
 0 , 4 0,3 0,3  1

 a 2a 3a 4a 
Aplicaţia2: Fie variabila aleatoare discretă X:   , unde a, p  ℝ.
 p 3p 3p p 
Determinaţi parametrii a, p  ℝ, a.î. M(8X + 3) = 23.

Rezolvare:

Ne asigurăm ca repartiţia lui X să aibă sens (sau să fie corect definită).

 Pe L1 din repartiţia lui X impunem condiţia ca valorile posibile ale lui X să fie
scrise în ordine strict „↑, adică: a < 2a < 3a < 4a.

Pe L2 din repartiţia lui X verificăm îndeplinirea celor 2 proprietăţi (P1) şi (P2), unde:

(P1) [p  0; 3p  0; 3p  0; p  0] (  [p  0]).
1
(P2) p + 3p + 3p + p = 1  8p = 1  p = , convine, pentru că verifică relaţiile de la
8
(P1), şi anume:

1
p=  0;
8
3
3p =  0,
8
1
(sau întrucât p =  0)
8
a.î. repartiţia lui X corect definită este următoarea:

 a 2a 3a 4a  
X:  1 3 3 1   , unde a  ℝ, cu a verificând relaţiile de mai sus, adică:
 
8 8 8 8  1
a < 2a < < 3a < 4a.

? = a  ℝ, impunînd condiţia din enunţul problemei M(8X + 3) = 23, echivalentă

cu:
(4
20 5
8M(X) + 3 = 23  8M(X) = 23 - 3  8M(X) = 20  M(X) = =  M(X) =
8 2
2,5, unde:
(4
1 3 3 1 a  6a  9a  4a 20a 5
M(X) = a x + 2a x + 3a x + 4a x = = = a = 2,5a şi
8 8 8 8 8 8 2
deci relaţia M(X) = 2,5 de mai sus devine: 2,5a = 2,5  a = 1  ℝ, valoare ce convine,
întrucât verifică relaţiile de la L1, şi anume: a = 1 < 2a = 2 x 1 = 2 < 3a = 3 x 1 = 3 < 4a = 4
x 1 = 4.

Prin urmare:

1
p=
8

şi:

a = 1,
iar repartiţia corect şi complet definită a lui X este:

1 2 3 4 
X:  1 3 3 1  .
 
8 8 8 8 1

 a a  1 a  3 a  4
Aplicaţia3: Fie variabila aleatoare discretă X:   , unde a, p
 p 2p 6p p 
 ℝ.
Determinaţi parametrii a, p  ℝ, a.î. M(10X + 1) = 25.

Rezolvare:
Ne asigurăm ca repartiţia lui X să aibă sens (sau să fie corect definită).

Pe L1 din repartiţia lui X avem: a < a + 1 < a + 3 < a + 4  0 < 1 < 3 < 4, ceea ce
este evident adevărat. Deci valorile posibile ale lui X sunt scrise în ordine strict „↑”.

Pe L2 din repartiţia lui X verificăm îndeplinirea celor 2 proprietăţi (P1) şi (P2), unde:

(P1) [p  0; 2p  0; 6p  0; p  0] (  [p  0]).
1
(P2) p + 2p + 6p + p = 1  10p = 1  p =  p = 0,1, convine, pentru că verifică
10
relaţiile de la (P1), şi anume:

p = 0,1  0,
2p = 2 x 0,1 = 0,2  0,
6p = 6 x 0,1 = 0,6  0,
p = 0,1  0,

(sau p = 0,1  0),

a.î. repartiţia lui X corect definită este următoarea:

 a a  1 a  3 a  4 
X:    , unde a  ℝ.
 0,1 0, 2 0,6 0,1   1

? = a  ℝ, impunînd condiţia din enunţul problemei M(10X + 1) = 25, echivalentă

cu:
24
10M(X) + 1 = 25  10M(X) = 25 - 1  10M(X) = 24  M(X) =  M(X) = 2,4,
10
unde:
M(X) = a x 0,1 + (a + 1) x 0,2 + (a + 3) x 0,6 + (a + 4) x 0,1 = a(0,1 + 0,2 + 0,6 +
0,1) +
+ 0,2 + 1,8 + 0,4 = a x 1 + 2,4 = a + 2,4 şi deci relaţia M(X) = 2,4 de mai sus devine: a +
2,4 =
= 2,4  a = 0  ℝ.

Prin urmare:

p = 0,1

şi:

a = 0,

iar repartiţia corect şi complet definită a lui X este:

0 1 3 4 
X:    .
 0,1 0, 2 0,6 0,1  1

 2 1 0 1 2
Aplicaţia4: Fie variabila aleatoare discretă X:   , unde p 
2p 4p p 2p p 
ℝ.
a) Să se determine repartiţia lui X.
b) Să se calculeze funcţia de repartiţie FX a lui X.
c) Să se determine media M(X), dispersia D(X) şi abaterea medie pătratică  X ale
lui X.
d) Să se calculeze mediile M(X3), M(2X – 3) şi dispersia D(3X – 2).
e) Să se determine probabilităţile următoare: P(X  -0,75), P(X > 1,25), P(-1,25  X
3
 0,5) şi P(X > - | X < 2).
2

Rezolvare:

a) Ne asigurăm ca repartiţia lui X să aibă sens (sau să fie corect definită).

Pe L1 din repartiţia lui X avem: -2 < -1 < 0 < 1< 2, ceea ce este evident adevărat.
Deci valorile posibile ale lui X sunt scrise în ordine strict „↑”.

Pe L2 din repartiţia lui X verificăm îndeplinirea celor 2 proprietăţi (P1) şi (P2), unde:

(P1) [2p  0; 4p  0; p  0; 2p  0; p  0] (  p  0).

1
(P2) 2p + 4p + p + 2p + p = 1  10p = 1  p = = 0,1, convine, pentru că verifică
10
relaţiile de la (P1), şi anume:

2p = 2 x 0,1 = 0,2  0,
 4p = 4 x 0,1 = 0,4  0,
p = 0,1  0,
2p = 2 x 0,1 = 0,2  0,
p = 0,1  0,
(sau pentru că: p = 0,1  0),

a.î. repartiţia lui X corect definită este următoarea:

 2 1 0 1 2 
X:    .
 0,2 0,4 0,1 0,2 0,1  0,6  0,3  0,1  1

b) ? = FX.

def .
X = (v.a.d.)  FX: ℝ → [0, 1], FX(x)  P(X < x),  x  ℝ.

x  ℝ = (-  , +  )

-2 -1 0 1 2
| | | | |

Realizăm următoarea discuţie după poziţia lui x, în raport cu valorile posibile: -2;
-1; 0; 1; 2 ale lui X, şi anume:

În prelabil, facem menţinunea că atunci când spunem la stânga unui punct sau a
unei valori, scriem „  ” decât acel punct sau decât acea valoare, iar când spunem la
dreapta unui punct sau a unei valori, scriem „>” decât acel punct sau decât acea valoare.

Cazul (I):

x -2 -1 0 1 2
def .
| | | | | |  FX(x)  P(X < x) = P(
 ) = 0;

Cazul (II):

-2 x -1 0 1 2
def .
| | | | | |  FX(x)  P(X < x) =
P(X = -2) =

= 0,2;
 Cazul (III):

-2 -1 x 0 1 2
def .
| | | | | |  FX(x)  P(X < x) =
P[(X =

= -2) ∪ (X = -1)] = P(X = -2) + P(X = -1) = 0,2 + 0,4 = 0,6;

↑
ev. – le reprezentate de cele 2 ( , ) – ze rotunde sunt inc.

Cazul (IV):

-2 -1 0 x 1 2
def .
| | | | | |  FX(x)  P(X < x) =
P[(X =

= -2) ∪ (X = -1) ∪ (X = 0)] = P(X = -2) + P(X = -1) + P(X = 0) = 0,2 + 0,4 + 0,1 = 0,6 +
0,1 = 0,7;
↑
ev. – le reprezentate de cele 3 ( , ) – ze rotunde sunt inc. 2 câte
2

Cazul (V):

-2 -1 0 1 x 2
def .
| | | | | |  FX(x)  P(X < x) =
P[(X =

↑ev. – le reprez. de cele 4 ( , ) – ze sunt inc. 2 câte

2
= -2) ∪ (X = -1) ∪ (X = 0) ∪ (X = 1)] = P(X = -2) + P(X = -1) + P(X = 0) + P(X = 1) =
0,2 +
+ 0,4 + 0,1 + 0,2 = 0,7 + 0,2 = 0,9;

Cazul (VI):

-2 -1 0 1 2 x
 def .
| | | | | |  FX(x)  P(X < x) =
P[(X =

↓ ev-le reprez. de cele 5 ( , ) sunt inc. 2

câte 2
= -2) ∪ (X = -1) ∪ (X = 0) ∪ (X = 1) ∪ (X = 2)] = P(X = -2) + P(X = -1) + P(X = 0) +
P(X =
= 1) + P(X = 2) = 0,2 + 0,4 + 0,1 + 0,2 + 0,1 = 1 (= P(  ) = 1).

c) ? = M(X), ? = D(X), ? =  X .

 2 1 0 1 2
X:    M(X) = (-2) x 0,2 + (-1) x 0,4 + 0 x 0,1 + 1 x 0,2
 0,2 0,4 0,1 0,2 0,1
+
+ 2 x 0,1 = - 0,4 – 0,4 + 0 + 0,2 + 0,2 = - 0,4  M(X) = - 0,4.

D(X) = M(X2) – M2(X) = ... – (-0,4)2 = ....- 0,16, unde:

? ?   2 1 0 1 2
? = M(X2) ← ? = X2:   ← ? = X:   =   
?
  ?
   0, 2 0 , 4 0 ,1 0, 2 0 ,1 
2 2 2 2 2
 (2)  4 (1)  1 0  0 1  1 2  4 
 X2:   
 0,2 0,4 0,1 0,2 0,1 
0 1 4  0 1 4  
 X2:    X2:    
 0,1 0,4  0,2  0,6 0, 2  0,1  0,3   0,1 0,6 0,3   1
 M(X2) = 0 x 0, 1 + 1 x 0,6 + 4 x 0,3 = 0 + 0,6 + 1,2 = 1,8  M(X2) = 1,8 
 D(X) = = ....- 0,16 = 1,8 – 0,16 = 1,64 (  0)  D(X) = 1,64 (  0).

X = D ( X ) = 1,64 (  0).

d) ? = M(X3), ? = M(2X – 3) şi ? = D(3X – 2).

? ?   2 1 0 1 2
? = M(X3) ← ? = X3:   ← ? = X:   =   
?  ?   0,2 0,4 0,1 0,2 0,1
 (2) 3  8 (1) 3  1 0 3  0 13  1 2 3  8  
 X3:   

 0 , 2 0, 4 0 ,1 0 , 2 0,1 
 M(X3) = (-8) x 0,2 + (-1) x 0,4 + 0 x 0,1 + 1 x 0,2 + 8 x 0,1 = -1,6 - 0,4 + 0,2 + 0,8 = -2
+1=
= -1  M(X3) = -1.
 ? = M(2X – 3) = 2M(X) – 3 = 2 x (-0,4) – 3 = -0,8 – 3 = -3,8  M(2X – 3) = -3,8.

? = D(3X – 2) = D[3X + (-2)] = D(3X) + D(-2) = 32D(X) + 0 = 9D(X) = 9 x 1,64 =

↑
v.a. 3X şi (-2)
sunt „i”.
= 14,76 (  0)  D(3X – 2) = 14,76 (  0).

3
e) ? = P(X  -0,75), ? = P(X > 1,25), ? = P(-1,25  X  0,5) şi ? = P(X > - |X<
2
2) ←
?   2 1 0 1 2
← ? = X:   =   .
 ?   0,2 0,4 0,1 0,2 0,1

| | ]| | | |  P(X  -0,75) =
-2 -1 -0,75 0 1 2

= P[(X = -2) ∪ (X = -1)] = P(X = -2) + P(X = -1) = 0,2 + 0,4 = 0,6  P(X  -0,75) = 0,6
(  (0, 1)). ↑
↑
ev.-le reprez. de cele 2 ( , ) –ze rotunde sunt inc.

| | | | | |  P(X >
1,25) =
-2 -1 0 1 1,25 2

= P(X = 2) = 0,1 ( (0, 1)).

-2 -1,25 -1 0 0,5 1 2
| | | | | | | 

 P(-1,25  X  0,5) = P[(X = -1) ∪ (X = 0)] = P(X = -1) + P(X = 0) = 0,4 + 0,1 = 0,5

↑
ev.-le reprez. de cele 2 ( , ) –ze rotunde sunt inc.

 P(-1,25  X  0,5) = 0,5 (  (0, 1)).

3
def . P(  X  2)
3 P( A  B) 2
? = P(X > - | X < 2) = P(A|B)  = , unde:
2 P( B) P( X  2)
 3 ?   2 1 0 1 2
? = P(  X  2) , ? = P ( X  2) ← ? = X:   =   .
2  ?   0,2 0,4 0,1 0,2 0,1

3
-2 - -1 0 1 2
2
| |( | | | )| 

3
 P(  X  2) = P[(X = -1) ∪ (X = 0) ∪ (X = 1)] = P(X = -1) + P(X = 0) +
2
↑
ev. –le reprezentate de cele 3 ( , ) rotunde sunt
inc. 2 câte 2
+ P(X = 1) = 0,4 + 0,1 + 0,2 = 0,7 (  (0, 1)).

| | | | )|
-2 -1 0 1 2 
 P ( X  2) = P[(X = -2) ∪ (X = -1) ∪ (X = 0) ∪ (X = 1)] = P(X = -2) + P(X = -1) +
+ P(X = 0) + P(X = 1) = 0,2 + 0,4 + 0,1 + 0,2 = 0,9 (  (0, 1)).↑ ev. –le reprezen. de cele 4
( , ) rotunde sunt inc. 2 câte 2
Deci:

3
P(  X  2) 10 )
2 0,7 7
P(A|B) = ... = = = ( (0, 1)).
P( X  2) 0,9 9

 2 0 2
Aplicaţia5: Fie variabila aleatoare discretă X:  1 1 1  . Să se calculeze
 
 2 6 3
3 5
probabilitatea P(X2 > ). Răspuns: .
2 6

Rezolvare:

 2 0 2 

X:  1 1 
1  3 1  2 6  repartiţia lui X este corect definită.
    1
 2 6 3 6 6
3 3 ?  2 0 2
? = P(X2 > ) ← ? = (X2 > ) ← ? = X2:   ← ? = X:  1 1 1  .
2 2 ?  
 2 6 3
  2 0 2  (2) 2  4 0 2  0 2 2  4  nu 
 1 1 1  
X:  X2:  1 1 1   X2:
  
 2 6 3  2 6 3 
0 4 
1 3)
1
2)
1 5,
   
6 2 3 6
0 4 
 X2:  1 5  .
 
6 6 1
3
0 4
2
3
| |( | (X2 > ) = (X2 = 4) 
2
3
P(X2 > )=
2

5
= P(X2 = 4) = ( (0, 1)).
6

X 1
Aplicaţia6: Fie X o variabilă aleatoare cu D( ) = şi M(X) = 2. Să se
2 2
determine momentul iniţial de ordinul 2 al lui X, adică pe M2(X). Răspuns: 6.

Rezolvare:
def .
? = M2(X)  M(X2) apare în formula lui D(X), conform căreia: D(X) = M(X2) –
M2(X).

X 1 1 1 1 1 4
Ipoteza implică: D( )=  ( )2D(X) =  D(X) =  D(X) =
2 2 2 2 4 2 2

 D(X) = 2  M(X2) – M2(X) = 2  M(X2) – 22 = 2  M(X2) – 4 = 2  M(X2) =
2 + 4, adică: M(X2) = 6.

Deci:

M2(X) = M(X2) = 6.

0 2 3
Aplicaţia7: Fie variabila aleatoare discretă X:  1 2 2  . Să se calculeze
 
5 5 5
3 X 1 4
probabilitatea P(  ). Răspuns: .
X 2 4 5
 Rezolvare:

0 2 3 

X:  1 2 2   1 2  2 5  repartiţia lui X este corect definită.
    1
5 5 5 5 5

3 X 1 3 X 1 3 X ? ?
? = P(  )←?=(  )←?= :   ← ? = X:   ;
X 2 4 X 2 4 X 2 ? ?

 30 3 2 33 3 1 
0 2 3    0  nu 
X:  1 2 2  3 X : 02 22 3 2  3 X : 2 4 

5 5

5
X 2  1 2 2  X 2  1 2 2

 
 5 5 5  5 5 5

 1 3
3 X 
0 
 :  4 2    ? = ( 3  X  1 ) = ( 3  X = 0) ∪ ( 3  X = 1 )  P(
X  2 2 2 1 X 2 4 X 2 X 2 4
 
5 5 5
3 X 1 3 X 3 X 1 3 X 3 X 1
  ) = P[( = 0) ∪ ( = )] = P[( = 0)] + P[( = )] =
X 2 4 X 2 X 2 4 X 2 X 2 4
2 2 4
+ = (
5 5 5
 (0, 1)).

1 3
0
4 2
| ]| |

În şirul de egalităţi de mai sus, am ţinut seama de faptul că evenimentele

3 X 3 X 1
reprezentate de cele 2 paranteze rotunde, şi anume: ( = 0) ∪ ( = ) sunt
X 2 X 2 4
incompatibile.
 1 2 3
Aplicaţia8: Fie variabila aleatoare discretă X:  5 1 1  . Să se calculeze
 
 12 12 2
X 1 1 7
probabilitatea P( 2  ). Răspuns: .
X 1 5 12

Rezolvare:

1 2 3 

X:  5 1 
1  5  1  6 12  repartiţia lui X este corect definită.
    1
 12 12 2 12 12

X 1 1 X 1 1 X 1 ? ?
? = P( 2
 )  ?=( 2  )  ?= 2 :    ? = X:   .
X 1 5 X 1 5 X 1 ? ?
 11 2 1 3 1 
1 2 3 X 1  2  X 1
X: 5 1 1  : 1 1 2  1 32  1  
2
:
  X 2 1  5 1 1  X 2 1
 12 12 2  
 12 12 2 
(2
 1 2 1
0  
 5 10 5,
5 1 1 
 
 12 12 2 
 1  
0 
X 1  5 

 : (12 .
1 7   5  7  12  1
6)
X 2 1  5 1
    12 12
 12 12 2 12 

1
0
5
X 1 1
| |[  ( 2
 )=(
X 1 5
X 1
=
X 2 1
1 X 1 1 X 1 1 7
= )  P( 2  ) = P( 2 = )=  (0, 1)).
5 X 1 5 X 1 5 12

1 0 1
Aplicaţia9: Fie variabila aleatoare discretă X:   , un de p1, p2, p3 
 p1 p 2 p3 
ℝ.
2
a) Să se determine p1, p2, p3  ℝ, a.î. M(X) = 0 şi M2(X) = .
3
 b) Să se calculeze funcţia de repartiţie FX a lui X.
c) Fie variabila aleatoare Y = 3 – 2X. Să se determine mediile M(X - 2Y), M(2 –
3Y) şi dispersiile D(3 + 2Y), D(X – Y).
d) Fie variabila aleatoare Z = X – Y. Calculaţi repartiţia v.a Z şi funcţia de
repartiţie FY a lui Y.

Rezolvare:

a) Ne asigurăm ca repartiţia lui X să aibă sens (sau să fie corect definită).

Pe L1 din repartiţia lui X avem: -1 < 0 < 1, ceea ce este evident adevărat. Deci
valorile posibile ale lui X sunt scrise în ordine strict „↑”.

Pe L2 din repartiţia lui X verificăm îndeplinirea celor 2 proprietăţi (P1) şi (P2), unde:

(P1) [p1  0; p2  0; p3  0].

(P2) p1 + p2 + p3 = 1.

2
? = p1, p2, p3  ℝ, a.î.: M(X) = 0 şi M2(X) = , unde:
3

1 0 1
X:    M(X) = (-1) x p1 + 0 x p2 + 1 x p3 = -p1 + p3;
 p1 p 2 p3 

? ?  1 0 1
? = M2(X) = M(X2) ← ? = X2:   ← ? = X:   =   
?  ?   p1 p 2 p3 

2  (1) 2  1 0 2  0 12  1 nu  2  0 1 
 X :    X :   
 p1 p2 p3   p2 p1  p3 
2
 M(X ) = 0 x p2 + 1 x (p1 + p3) = p1 + p3.

? = p1, p2, p3  ℝ, a.î.:

M(X) = -p1 + p3 = 0, (1)

2
M2(X) = M(X2) = p1 + p3 = (2).
3
↓+
2 2 1 1 1
2p3 =  p3 = =  0; (1)  p1 = p3 =  0;
3 3 2 3 3
2 1
(P2), (2)  p2 = 1 – (p1 + p3) = 1 - =  0.
3 3
 Deci, repartiţia corect şi complet definită a lui X este:


1 0 1    1 0 1
X:  = 1 1 1   1  1  1 3 (3 .
 p1 p 2 p3      1
3 3 3 3 3

Prin urmare:

1
p1 = p2 = p3 =  0.
3

b) ? = FX

def .
X = (v.a.d.)  FX: ℝ → [0, 1], FX(x)  P(X < x),  x  ℝ.
x  ℝ = (-  , +  )

-1 0 1
| | |

Realizăm următoarea discuţie după poziţia lui x, în raport cu valorile posibile: -1;
0; +1 ale lui X, şi anume:

În prelabil, facem menţinunea că atunci când spunem la stânga unui punct sau a
unei valori, scriem „  ” decât acel punct sau decât acea valoare, iar când spunem la
dreapta unui punct sau a unei valori, scriem „>” decât acel punct sau decât acea valoare.

Cazul (I):

| | | |
def .
x  -1 0 1  FX(x)  P(X < x) = P(  ) =
0;

Cazul (II):

-1  x  0 1
def .
| | | |  FX(x)  P(X < x) = P(X =
-1) =

1
= ;
3

Cazul (III):
 def .
| | | |  FX(x)  P(X < x) = P[(X
= -1) ∪
-1 x 0  1
1 1 2
∪ (X = 0)] = P(X = -1) + P(X = 0) = + = ;
3 3 3

Cazul (IV):

-1 0 1 x
def .
| | |  FX(x)  P(X < x) =
|
1
P[((X = -1) ∪ (X = 0) ∪ (X = 1)] = P(  ) = 1 (= P(X = -1) + P(X = 0) + P(X = 1) = +
3
1 1
+ = 1).
3 3
↑
ev.-le reprezentate de cele 3 ( , )-ze rotunde
sunt inc. 2 câte 2

Deci:

 0, x  1
1
def .  ,  1  x  0
FX: ℝ → [0, 1], FX(x)  P(X < x) =  3 , x  ℝ.
2
 , 0  x 1
3
 1, x 1

c) ? = M(X - 2Y), M(2 – 3Y), unde: Y = 3 – 2X.

? = M(X - 2Y) = M(X) – 2M(Y) = M(X) – 2M(3 – 2X) = M(X) – 2[M(3) –

2M(X)] =
= M(X) -2[3 – 2M(X)] = M(X) – 6 + 4M(X) = 5M(X) – 6 = 5 x 0 – 6 = -6, conform
ipotezei de la punctul a), care afirmă că M(X) = 0.

? = M(2 – 3Y) = M(2) – 3M(Y) = 2 – 3M(3 – 2X) = 2 – 3[M(3) – 2M(X)] = 2 –

3(3 – 2 x
x 0) = 2 – 3(3 – 0) = 2 – 9 = -7.

? = D(3 + 2Y), ? = D(X – Y), unde: Y = 3 – 2X.

? = D(3 + 2Y) = D(3) + D(2Y) = 0 + 22D(Y) = 4D(Y) = 4D(3 – 2X) = 4[D(3) + D(-
2X)] =
↑
 v.a. 3 şi 2Y
sunt „i”.

= 4[0 + (-2)2D(X)] = 4 x 4 x D(X) = 16D(X), unde:

2 2
D(X) = M(X2) – M2(X) = M2(X) – 02 = - 0 = (  0), a.î. deducem că:
3 3
2 32
D(3 + 2Y) = ... = 16D(X) = 16 x = (  0).
3 3
? = D(X – Y) = D[X – (3 – 2X)] = D(X – 3 + 2X) = D(3X – 3) = D(3X) + D(-3) =
32D(X) +
↑
v.a. 3X şi (-3)
sunt „i”.
2
+ 0 = 9D(X) = 9 = 3 x 2 = 6 (  0).
3
?
? = Z = X – Y:   , unde: Y = 3 – 2X.
?
? ?
Z = X – Y = X – (3 – 2X) = X – 3 + 2X = 3X – 3:   ← ? = X:   =
? ?
1 0 1 
 1 1 1 
 
 3 3 3
 3(1)  3 3  0  3 3  1  3 
 Z = 3X – 3:  1 1 1   Z = 3X – 3:
 
 3 3 3 
  3  3  6  3 3  3  0 
 1 1 1  
 
 3 3 3 
 6  3 0 
 Z = 3X – 3:  1 1 1 .
 
 3 3 3
? ?  1 0 1 
d) ? = FY, unde: Y = 3 – 2X; ? = Y = 3 – 2X:   ← ? = X:   =  1 1 1 
?  ?   3 3 3 

 3  2(1) 3  2  0 3  2  1  3  2  5 3 3  2  1
 Y = 3 – 2X:   1 1 1   Y = 3 – 2X:  1 1 1 
  
 3 3 3   3 3 3 
nu 

 1 3 5 
 Y = 3 – 2X:  1 1 1 .
 
3 3 3
def .
Y = (v.a.d.)  FY: ℝ → [0, 1], FY(y)  P(Y < y),  y  ℝ.
y  ℝ = (-  , +  )

1 3 5
| | |

Realizăm următoarea discuţie după poziţia lui y, în raport cu valorile posibile: 1;

3; 5 ale lui Y, şi anume:

În prelabil, facem menţinunea că atunci când spunem la stânga unui punct sau a
unei valori, scriem „  ” decât acel punct sau decât acea valoare, iar când spunem la
dreapta unui punct sau a unei valori, scriem „>” decât acel punct sau decât acea valoare.

Cazul (I):

| | | |
def .
y  1 3 5  FY(y)  P(Y < y) = P(  )
= 0;

Cazul (II):

1  y  3 5
def .
| | | |  FY(y)  P(Y < y) = P(Y =
1) =

1
= ;
3

Cazul (III):

def .
| | | |  FY(y)  P(Y < y) = P[(Y
= 1) ∪
1 y  3  5
1 1 2
∪ (Y = 3)] = P(Y = 1) + P(Y = 3) = + = ;
3 3 3
 Cazul (IV):

1 3 5 x
def .
| | |  FY(y)  P(Y < y) =
|
1
P[(Y = = 1) ∪ (Y = 3) ∪ (Y = 5)] = P(  ) = 1 (= P(Y = 1) + P(Y = 3) + P(Y = 5) = +
3
1 1
+ = 1).
3 3
↑ ev.-le reprezentate de cele 3 ( , )-ze rotunde sunt inc. 2
câte 2

Deci:

 0, y 1
1
def .  , 1  y  3
FY: ℝ → [0, 1], FY(y)  P(Y < y) =  3 ,  y  ℝ.
2
 , 3 y 5
3
 1, y5

 a a  1 a  2
Aplicaţia10: Să se determine v.a. X:   , ştiind că M(6X2) = 7, iar a
 p 3p 2p 
 ℤ şi
p  ℝ.

Rezolvare:

Ne asigurăm ca repartiţia lui X să aibă sens (sau să fie corect definită).

Pe L1 din repartiţia lui X avem: a < a + 1 < a + 2  0 < 1 < 2, ceea ce este evident
adevărat. Deci valorile posibile ale lui X sunt scrise în ordine strict „↑”.

Pe L2 din repartiţia lui X verificăm îndeplinirea celor 2 proprietăţi (P1) şi (P2), unde:

(P1) [p  0; 3p  0; 2p  0] (  [p  0]).
1
(P2) p + 3p + 2p = 1  6p = 1  p = , convine, pentru că verifică relaţiile de la (P1),
6
şi anume:

1
p=  0,
6
 (3
1 3 1
3p = 3 x = =  0,
6 6 2
(2
1 2 1
2p = 2 x = =  0,
6 6 3
1
(sau p =  0),
6

a.î. repartiţia lui X corect definită este următoarea:

a a  1 a  2 
X:  1 1 1   1 3) 1 2) 1 1  3  2 6 , unde a  ℤ.
       1
6 2 3  6 2 3 6 6

7
? = a  ℤ a.î.: M(6X2) = 7  6M(X2) = 7  M(X2) = , unde:
6

a a  1 a  2
? = M(X ) ← ? = X ← ? = X:  1
2 2
1 1  , iar de aici rezultă că:
 
6 2 3 

a2 (a  1) 2 ( a  2) 2 
21 1
X :  1
2  2
1 1  , de unde obţinem că: M(X ) = a + (a + 1)2 + (a
  6 2
6 2 3 
+
1 a 2  3(a  1) 2  2(a  2) 2 7
+ 2)2 = , a.î. relaţia: M(X2) = devine:
3 6 6
a 2  3(a  1) 2  2(a  2) 2
=
6
7
= , sau: a2 + 3(a + 1)2 + 2(a + 2)2 = 7, sau încă: a2 + 3(a2 + 2a + 1) + 2(a2 + 4a + 4) = 7,
6
sau:
a2 + 3a2 + 6a + 3 + 2a2 + 8a + 8 = 7, sau încă: 6a2 + 14a + 4 = 0, sau: a1,2 =
 14  196  96
=
26
(4
 14  100  14  10  14  10 4 1
= =  a = a1 = =- = -  ℤ, motiv pentru care
12 12 12 12 3
(12
 14  10 24
această valoare a lui a nu convine, iar: a = a2 = =- = -2  ℤ.
12 12

Deci:
 1
p= ,
6

şi:

a = -2.

 2 3 4 5 6 7
Aplicaţia11: Fie variabila aleatoare discretă X:   .
 0,05 0,1 0, 25 0,3 0, 2 0,1
Să se calculeze probabilitatea P(|X – M(X)| <  X ).

Rezolvare:

?
? = P(|X – M(X)| <  X ) ← ? = (|X – M(X)| <  X ) ← ? = |X – M(X)|:   ← ? =
?
M(X) şi ? =  X ;

 2 3 4 5 6 7 
X:     repartiţia lui X
 0,05 0,1 0, 25 0,3 0, 2 0,1  0,15  0,25  0,6  1
este corect definită.

M(X) = 2 x 0,05 + 3 x 0,1 + 4 x 0,25 + 5 x 0,3 + 6 x 0,2 + 7 x 0,1 = 0,1 + 0,3 + 1 +

1,5 +
+ 1,2 + 0,7 = 0,4 + 2,5 + 1,2 + 0,7 = 2,9 + 1,9 = 4,8;

 ?   2  4,8 3  4,8 4  4,8 5  4,8 6  4,8 7  4,8 

|X – M(X)|:   =   
 ?   0,05 0,1 0,25 0,3 0,2 0,1 
  2,8  1,8  0,8 0,2 1, 2 2,2 
 |X – M(X)|:   
 0,05 0,1 0,25 0,3 0,2 0,1 
 (2,8) 2 (1,8) 2 (0,8) 2 (0,2) 2 (1,2) 2 (2,2) 2 
 |X – M(X)|2:   
 0,05 0,1 0,25 0,3 0,2 0,1 
 7,84 3,24 0,64 0,04 1,44 4,84  nu 
 |X – M(X)|2:   
 0,05 0,1 0,25 0,3 0,2 0,1 
 0,04 0,64 1, 44 3,24 4,84 7,84  
 |X – M(X)|2:   .
 0,3 0, 25 0, 2 0,1 0,1 0,05 

X = D ( X ) , unde:

D(X) = M(X2) – M2(X) = M(X2) – (4,8)2 = M(X2) – 23,04, cu:

 ? ?  2 3 4 5 6 7
? = M(X2) ← ? = X2:   ← ? = X:   =   
?  ?   0,05 0,1 0, 25 0,3 0, 2 0,1
2 2 2 2 2 2
2  2  4 3  9 4  16 5  25 6  36 7  49 
 X:    M(X2) = 4 x 0,05 +
 0,05 0,1 0,25 0,3 0,2 0,1 
+ 9 x 0,1 + 16 x 0,25 + 25 x 0,3 + 36 x 0,2 + 49 x 0,1 = 0,2 + 0,9 + 4 + 7,5 + 7,2 + 4,9 =
= 1,1 + 11,5 + 12,1 = 12,6 + 12,1 = 24,7, a.î. obţinem:

D(X) = ... = M(X2) – 24,01 = 24,7 – 23,04 = 1,66 (  0), iar de aici deducem că:

X = D ( X ) = 1,66 (  0).

? = (|X – M(X)| <  X )  ? = (|X – M(X)|2 <  X2 )  ? = (|X – M(X)|2 < D(X))

 ? = (|X – M(X)|2 < 1,66) = (|X – M(X)|2 = 0,04) ∪ (|X – M(X)|2 = 0,64) ∪ (|X –
M(X)|2 =
= 1,44), conform celor de mai jos:

0,04 0,64 1,44 1,66 3,24 4,84 7,84

| | | | | | |

 0,04 0,64 1, 44 3,24 4,84 7,84  

|X – M(X)|2:   .
 0,3 0, 25 0, 2 0,1 0,1 0,05 

Deci:

P(|X – M(X)| <  X ) = P(|X – M(X)|2 <  X2 ) = P[(|X – M(X)|2 = 0,04) ∪ (|X –
M(X)|2 =
= 0,64) ∪ (|X – M(X)|2 = 1,44)] = P(|X – M(X)|2 = 0,04) + P(|X – M(X)|2 = 0,64) + P(|X –
- M(X)|2= 1,44) = 0,3 + 0,25 + 0,2 = 0,5 + 0,25 = 0,75.

În şirul de egalităţi de mai sus, am ţinut seama de faptul că evenimentele

reprezentate de cele 3 paranteze rotunde, şi anume: [(|X – M(X)|2 = 0,04), (|X – M(X)|2 =
0,64), (|X – M(X)|2 =
= 1,44) sunt incompatibile 2 câte 2.

 1 3 4 5 7 
Aplicaţia12: Fie variabila aleatoare discretă X:   .
 0,11 0, 23 0,31 0,18 0,17 
Se cer:
1) Scrieţi repartiţia v.a. normate corespunzătoare, adică repartiţia v.a. Y =
X  M (X )
.
X
2) Determinaţi probabilitatea ca Y să ia valori strict negative, adică P(Y < 0).
 Rezolvare:

X  M (X ) ?  1 3 4 5 7 
1) ? = Y = ← ? = X:   =   , ? =
X ?  0,11 0, 23 0,31 0,18 0,17 
M(X), ? =
= D(X), ? =  X .

 1 3 4 5 7  
X:     repartiţia lui X
 0,11 0, 23 0,31 0,18 0,17   0,34  0,31  0,35  1
este corect definită.

M(X) = 1 x 0,11 + 3 x 0,23 + 4 x 0,31 + 5 x 0,18 + 7 x 0,17 = 0,11 + 0,69 + 1,24 +

0,9 =
= 2,94  M(X) = 2,94.

X = D ( X ) , unde:

D(X) = M(X2) – M2(X) = M(X2) – (2,94)2 = M(X2) – 8,6436, cu:

? ?  1 3 4 5 7 
? = M(X2) ← ? = X2:   ← ? = X:   =   
?  ?   0,11 0, 23 0,31 0,18 0,17 
2 2 2 2 2
2 1  1 3  9 4  16 5  25 7  49 
 X:    M(X2) = 1 x 0,11 +
 0,11 0,23 0,31 0,18 0,17 
+ 9 x 0,23 + 16 x 0,31 + 25 x 0,18 + 49 x 0,17 = 0,11 + 2,07 + 4,96 + 4,5 + 8,33 = 19,97,
a.î. obţinem:

D(X) = ... = M(X2) – 8,6436 = 19,97 – 8,6436 = 11,3264 (  0), iar de aici deducem
că:

X = D ( X ) = 11,3264 (  0).

 1  2,94 3  2,94 4  2,94 5  2,94 7  2,94 

X  M (X )  
Y= :  11,3264 11,3264 11,3264 11,3264 11,3264  
X  0,11
 0, 23 0 ,31 0,18 0,17 
  1,94 0,06 1,06 2,06 4,06 
 
 Y =  11,3264 11,3264 11,3264 11,3264 11,3264  .
 0,11 0,23 0,31 0,18 0,17 

 ?
2) ? = P(Y < 0) ← (Y < 0) ← ? = Y:   .
?

 1,94 0,06 1,06 2,06 4,06

0
11,3264 11,3264 11,3264 11,3264 11,3264
| | | | | |  (Y < 0) = (Y =

 1,94  1,94
= )  P(Y < 0) = P(Y = ) = 0,11 (  (0, 1)).
11,3264 11,3264

  3 1 0 2 3 
Aplicaţia13: Fie variabila aleatoare discretă X:   .
 0, 21 0,24 0, 27 0,10 0,18 
Cerinţe:
1) Să se calculeze valoarea medie şi momentrul iniţial de ordinul 3 ale v.a. X.
2) Să se determine valoarea modală a v.a. X (adică valoarea posibilă a lui X cea
mai probabilă, sau valoarea posibilă a lui X, căreia îi corespunde probabilitatea cea mai
mare în X).
3) Să se calculeze probabilităţile P(|X - 1| > 1,8) şi P(X < 1,8 | X > -0,83).

Rezolvare:

  3 1 0 2 3  
1) X:     repartiţia lui X
 0, 21 0,24 0, 27 0,10 0,18   0,45  0,27  0,28  1
este corect definită.

?   3 1 0 2 3 
? = M(X), ? = M3(X) ← ? = X:   =   .
 ?   0, 21 0,24 0, 27 0,10 0,18 

M(X) = (-3) x 0,21 + (-1) x 0,24 + 0 x 0,27 + 2 x 0,10 + 3 x 0,18 = -0,63 – 0,24 +
0,2 +
+ 0,54 = -0,87 + 0,74 = -0,13  M(X) = -0,13.

def .
? ?
? = M3(X)  M(X3) ← ? = X3 :   ← ? = X:   =
? ?
  3 1 0 2 3 
  
 0, 21 0,24 0, 27 0,10 0,18 
 3 (3) 3  27 (1) 3  1 0 3  0 2 3  8 33  27   def .
 X :    M3(X)  M(X3) = (-
 0,21 0,24 0,27 0,10 0,18 
27) x
x 0,21 + (-1) x 0,24 + 0 x 0,27 + 8 x 0,1 + 27 x 0,18 = -5,67 – 0,24 + 0 + 0,8 + 4,86 = -5,91
+ 5,66=
def .
= -0,25  M3(X)  M(X3) = -0,25.

def .
2) ? = Mo(X)  (valoarea posibilă a lui X, cu cea mai mare probabilitate de
apariţie în repartiţia lui X) = 0, deoarece P(X = 0) = 0,27 = (maximă).

? ?
3) ? = P(|X - 1| > 1,8) ← ? = (|X - 1| > 1,8) ← ? = |X - 1|:   ← ? = X:   ;
? ?

  3 1 0 2 3 
X:   
 0, 21 0,24 0, 27 0,10 0,18 
 | 3  1 | | 1  1 | | 0  1 | | 2  1 | | 3  1 | 
 |X - 1|:   
 0,21 0,24 0,27 0,10 0,18 

 | 4 | 4 | 2 | 2 | 1 | 1 | 1 | 1 | 2 | 2  nu 
 |X - 1|:   
 0, 21 0 , 24 0, 27 0,10 0,18 
 1 2 4   1 2 4 
 |X - 1|:    |X - 1|:  
 0 , 27  0,10 0 , 24  0 ,18 0, 21   0 ,37 0, 42 0, 21 

 
1

 (|X - 1| > 1,8) = [(|X - 1| = 2) ∪ (|X - 1| = 4)]  P[|X - 1| > 1,8] = P[(|X - 1| =
2) ∪

1 1,8 2 4
| | | |

∪ (|X - 1| = 4)] = P(|X - 1| = 2) + P(|X - 1| = 4) = 0,42 + 0,21 = 0, 63 (  (0, 1)).

↑
ev. – le reprezentate de cele 2
( , ) – ze rotunde sunt inc. 2 câte 2
 def .
P( A  B) P(0,83  X  1,8)
? = P(X < 1,8 | X > -0,83) = P(A|B)  = ; ? = P(-
P( B) P( X  0,83)
0,83 <
?
< X < 1,8), ? = P(X > -0,83) ← ? = (-0,83 < X < 1,8), ? = (X > -0,83) ← ? = X:   =
?
  3 1 0 2 3 
=    (-0,83 < X < 1,8) = (X = 0), (X > -0,83) = (X = 0)
 0, 21 0,24 0, 27 0,10 0,18 
∪
∪ (X = 2) ∪ (X = 3)  P(-0,83 < X < 1,8) = P(X = 0) = 0,27 ( (0, 1)), P(X > -0,83) =
= P[(X = 0) ∪ (X = 2) ∪ (X = 3)] = P(X = 0) + P(X = 2) + P(X = 3) = 0,27 + 0,10 + 0,18 =
↑
ev.-le reprezentate de cele 3
( , ) – ze rotunde sunt inc.
2 câte 2
= 0,37 + 0,18 = 0,45 (  (0, 1))  P(-0,83 < X < 1,8) = 0,27 (  (0, 1)), P(X > -0,83) =
0,45 ( (0, 1)).

| | | | | | |
-3 -1 -0,83 0 1,8 2 3

100 ) (9
P(0,83  X  1,8) 0, 27 27 3
P(A|B) = = = = ( (0, 1)).
P( X  0,83) 0,45 45 5

Aplicatii rezolvate pentru v.a.d. (variabile aleatoare discrete).

Aplicaţia1:

Se dau variabilele aleatoare independente:

 1 0 1
X:  1 1 1,
p  q 
 6 3 3
a 0 1 
Y:  1  (a 0; +1), (p,qℝ).
 2p  q 12p 2 
3 
Pentru ce valoare a lui „a” avem:
2
P(X + Y = 0)  ?
9

Rezolvare:
 2
Determinăm a ℝ \ 0;1 impunând condiţia ca P(X + Y = 0)  . Pentru aceasta
9
trebuie să calculăm probabilitatea: P(X + Y = 0). Pentru a calcula această probabilitate,
trebuie să ştim cine este v.a. (X + Y), adică ce repartiţie are ea, întrucât evenimentul a cărui
probabilitate este căutată, se referă la v.a. (X + Y). Pentru a şti cine este v.a. (X +Y), adică
ce repartiţie are ea, trebuie să ne asigurăm că repartiţiile v.a.d. X  Y au sens.
În concluzie, rezolvarea exerciţiului presupune parcurgerea următoarelor etape:

Etapa 1). Verificăm dacă repartiţiile date, adică ale v.a.d. X  Y au sens. Pentru ca
repartiţia v.a.d. X să aibă sens, trebuie ca să fie îndeplinite condiţiile:
0 1 1 1
1 )p  6  0; q  3  0; 3  0(evident )
  1  1 1
2o ) p     q     1
  6  3 3
0
Relaţia de la 2 ) este echivalentă cu:
1 1 1
p   q    1 sau cu:
6 3 3
5
p + q + = 1 sau încă cu:
6
1
p+q=
6
(1),
de unde rezultă o primă ecuaţie în necunoscutele p, q  ℝ.
Pentru ca repartiţia v.a.d. Y să aibă sens, trebuie ca să fie îndeplinite condiţiile:
1
10)  0 (evident); 2p – q  0; 12p2  0 (evident)
3
1
20) + (2p – q) + 12p2 = 1.
3
Relaţia de la 20) este echivalentă cu:
1
+ 2p – q + 12p2 = 1, sau cu:
3
1 + 6p – 3q + 36p2 = 3 sau încă cu:
6p – 3q + 36p2 = 2
(2),
de unde rezultă o a doua ecuaţie în necunoscutele p, q  ℝ.

Formăm sistemul (S) în necunoscutele p, q ce are drept ecuaţii pe (1) şi (2).

Deci:
  1
 (1)  1  q  p
 p  q   6
(S)   6  
( 2 ) 1 
 2
6p  3q  36p  2 6p  3  p   36p 2  2
 6 
 1
 1
q  6  p q   p
  6 
1
6p   3p  36p 2  2 12p  1  6p  72p 2  4
 2
 1
 1 q p
q   p  6
 6  
2
72p  18p  5  0 p1, 2   9  81  360  9  441  9  21
 
 72 72 72
 1  1
q  6  p q  6  p
 
30 12 5 1
p1, 2   ; p1, 2   ;
 72 72  12 6
5 1 1 5 7
Cazul (I). Dacă p = p1 = - atunci: q   p    . Verificăm dacă
12 6 6 12 12
valorile găsite pentru p  q, îndeplinesc condiţiile de nenegativitate 10) de mai înainte.
Astfel:

1 5 1 3
p+      ≱ 0, ceea ce înseamnă că prima condiţie de nenegativitate
6 12 6 12
nu este îndeplinită. Odată ce o condiţie nu este îndeplinită, nu le mai verificăm pe celelalte.
Deci, cazul (I) nu convine.
1 1 1 1
Cazul (II). Dacă p = p2 = atunci q = -p= - = 0. Verificăm dacă valorile
6 6 6 6
găsite pentru p  q, îndeplinesc condiţiile de nenegativitate 10) de mai înainte. Astfel:
1 1 1 2 1
p+ = + =   0 (evident)
6 6 6 6 3
1 1 1
q +  0    0 (evident)
3 3 3
1 1
2p – q = 2 - 0 =  0 (evident).
6 3

Deci, cazul (II) convine.

În concluzie, nu pentru orice p, q  ℝ repartiţiile v.a.d. X  Y au sens, ci numai
1
pentru p = şi q = 0.
6
 Aşadar:
1 0 1  a 0 1
X:  1 1 1 ; Y :  1 1 1 ; (a  ℝ \0,1).
   
 3 3 3 3 3 3
Etapa 2) X + Y = ? (adică etapa 2) constă în determinarea v.a. (X + Y), adică în
determinarea repartiţiei lui (X + Y)).
1  a 1  0  1  1 0  a 0  0 0  1 1  a 1  0 1  1
X  Y: 1 1 1 1 1 1 1 1 1 
 
 9 9 9 9 9 9 9 9 9 
1 a 1 0 a 1 1 a 2 
 1 1 2 1 2 1 1
 
 9 9 9 9 9 9 9
(unde a  ℝ \0,1). Într-adevăr: (X + Y) fiind v.a.d. (deoarece (X + Y) ia valori dintr-o
mulţime finită) rezultă că pe linia a doua în repartiţia lui (X + Y) figurează probabilităţile
cu care (X + Y) ia fiecare dintre valorile sale posibile şi anume:
P(X + Y = -1 + a) = P(X = -1, Y = a) = P(X = -1).
1 1 1
P(Y = a) =   , şir de egalităţi în care am ţinut seama că X şi Y sunt
3 3 9
independente (conform ipotezei). Analog:
P(X + Y = - 1 +0) = P(X = -1, Y = 0) = P(X = -1).
1 1 1
P(Y = 0) =   ş.a.m.d..
3 3 9
Observaţie. Dacă o valoare posibilă se repetă de mai multe ori în repartiţia unei
v.a.d., atunci ea se scrie o singură dată, iar sub ea se adună probabilităţile cu care aceasta
apare.
Ţinând seama de această observaţie, în repartiţia lui X + Y valorile posibile 0 şi 1
care se repetau s-au scris o singură dată şi sub ele s-au adunat probabilităţile cu care ele
apăreau. Justificarea este următoarea:
P(X + Y= 0)= P[(X+Y = -1 +1)(X +Y = 0 +0)] = P(X +Y= -1+1) + +P(X +Y =
1 1 2
0+0) = =   , şi analog:
9 9 9
P(X + Y =1) = P[(X+Y = 0 +1) (X + Y = 1 +0)] = P(X +Y = 0 +1) + P(X +Y = 1
1 1 2
+ 0) = =   şiruri de egalităţi în care s-a ţinut seama de următoarele:
9 9 9
(X + Y= -1+1) = (X = -1, Y = 1) şi (X + Y = 0+0) = (X = 0, Y = 0) sunt evenimente
incompatibile, ceea ce a condus la a 2-a egalitate din primul şir; respectiv (X+Y = 0+1) =
(X = 0,
Y = 1) şi (X +Y = 1+0) = (X = 1, Y = 0) sunt evenimente incompatibile, ceea ce a condus
la a 2-a egalitate din ultimul şir.
 Etapa 3). P(X + Y =0) = ? (adică etapa 3) constă în calculul lui P(X+Y=0)).
Din repartiţia lui X + Y, rezultă că:
2
P(X + Y = 0) = .
9
2
Etapa 4). Determinăm a  ℝ \0,1, impunând condiţia ca P(X+Y=0)  . Pentru
9
aceasta trebuie ca 0 să mai apară cel puţin o dată în primul rând al tabloului repartiţiei lui X
+ Y.
Pe poziţia lui (-1 +a), 0 nu poate să apară, deoarece dacă 0 ar apare pe această
poziţie ar trebui ca -1 +a = 0, adică a = 1, ceea ce este imposibil având în vedere ipoteza,
care afirmă că
a  ℝ \0,1.
Pe poziţia lui -1, este evident că 0 nu are cum să apară, deoarece -1 0.
Pe poziţia lui a, 0 nu poate să apară deoarece dacă 0 ar apare pe această poziţie
atunci ar însemna că a = 0, ceea ce este imposibil, având în vedere ipoteza, care afirmă că a
 ℝ \0,1.
Pe poziţia lui 1, este evident că 0 nu are cum să apară, deoarece 1 0.
Pe poziţia lui (1 + a), 0 poate să apară, deoarece aceasta înseamnă că: 1 + a = 0, deci
că
a = -1, valoarea ce convine pentru a, dacă avem în vedere ipoteza care afirmă că a  ℝ
\0,1.
Pe poziţia lui 2, este evident că 0 nu are cum să apară, deoarece 2 0.
În concluzie, singura poziţie pe care 0 poate să mai apară este cea a lui (1 + a), fapt
ce conduce la a = -1 (valoare acceptabilă pentru a  ℝ \0,1),
2
Aşadar pentru ca P(X + Y = 0)  trebuie ca a = -1.
9
Într-adevăr: dacă a = -1, atunci repartiţia lui (X + Y) devine:
  1  1  2  1 0  1 1 1  (1)  0 2    2  1 0 1 2
X Y : 1 1 2 1 2 1 1   1 2 3 2 1 ,
   
 9 9 9 9 9 9 9  9 9 9 9 9
3 2
de unde se observă că P(X + Y = 0) =  .
9 9
Observaţie: Valorile posibile -1 şi 0 care se repetă în repartiţia lui X + Y de mai sus,
s-au scris o singură dată şi sub ele s-au adunat probabilităţile cu care acestea apăreau.

Aplicaţia2: Se consideră v.a.d.:

 1 2 3 4
X:  1 1 1 1
 
2 4 6 12 
Să se afle 1 şi 2 (1,2  ℝ), astfel ca variabila Y = 1X + 2 să aibă media 0 şi
dispersia 1.
Rezolvare:
Se verifică faptul că repartiţia v.a.d. X are sens, deoarece:
1 1 1 1
1)  0;  0;  0;  0
2 4 6 12
1 1 1 1 6  3  2  1 12
2)      1
2 4 6 12 12 12
Determinăm 1, 2  ℝ impunând condiţiile:
M ( Y )  0 (1)
 ,
D(Y )  1 (2)

ceea ce revine la a rezolva în raport cu necunoscutele 1, 2  ℝ sistemul (S) care are drept
ecuaţii pe (1) şi (2).
Deci:
 (1) M (1X   2 )  0 M (1X)  M ( 2 )  0
(S)    
(2)  D(1X   2 )  1  D(1X)  D( 2 )  1
 M (X )   2  0  M(X )   2  0
  12   12 ,
1 D(X)  0  1 1 D(X )  0  1
şir de echivalenţe în care s-a ţinut seama de proprietăţile mediei şi proprietăţile dispersiei.
Observaţie: De reţinut faptul următor şi anume că: Orice v.a. este independentă de
orice constantă.
Ţinând seama de această observaţie, a rezultat că (1X) şi 2 sunt independente,
ceea ce a atras de la sine relaţia: D(1X + 2) = D(1X) + + D(2), care a intervenit în şirul
de echivalenţe de mai sus.
Pentru a rezolva sistemul (S) este necesar să determinăm M(X) şi D(X). Avem:
1 1 1 1 1 1 1 1 3 1 11
M ( X)  1   2   3   4         , iar:
2 4 6 12 2 2 2 3 2 3 6
2
2 2 2  11 
D(X) = M(X ) – M (X) = M(X ) -    M(X2) -
6

121 13 121 156  121 35 1 2 3 4

    , unde s-a ţinut seama că dacă: X:  1 1 1 1 ,
36 3 36 36 36  
2 4 6 12 
atunci:
 12  1 2 2  4 32  9 42  16 
X: 1
2
1 1 1  , adică X2 = v.a.d. şi deci:
 
 2 4 6 12 
1 1 1 1 1 3 4 1 3 4
M(X 2 )  1   4   9   16    1    1  
2 4 6 12 2 2 3 2 3
4 13
 3 
3 3
Prin urmare:
 11 11  11
     0     0   2   1
 1 6 2 6 1 2  6
(S)     
2 35 2 36 ', '' 36 6
1  1 1  1   
 36  35  35 35
 ', ' ' 11
 2   35
 6
1', ''  
 35
(1 însemnând  1' şi respectiv  1'' , a condus la  '2 şi respectiv  '2' pentru 2).
În concluzie, are loc următoarea discuţie:
6 11
Cazul (I): dacă 1 =  1' = atunci 2 =  '2 = - .
35 35
6 11
Cazul (II): dacă 1 =  1'' = - atunci 2 =  '2' = + .
35 35
Deci plusul (+) de la 1 se corespunde cu minusul (-) de la 2 şi invers, minusul (-)
de la 1 se corespunde cu plusul (+) de la 2.
Ambele perechi de valori obţinute pentru 1 şi 2 convin, deoarece sunt reale.
Observaţie. Exerciţiul se mai putea rezolva şi astfel (adică parcurgând următoarele
etape):
- se construia v.a.d. Y, folosind operaţiile cu v.a.d., după care:
- se calculau: M(Y), D(Y); apoi:
- se determinau 1, 2  ℝ impunând condiţiile ca M(Y) = 0 şi D(Y) = 1. Din
cele de mai sus se poate observa că această variantă de rezolvare conduce la
calcule mai lungi.

Aplicaţia3:
Se dau v.a. independente:
 a 1 2 a 1 1 2
X:  1 ; Y :  1 2  (a, p, q  ℝ).
 p q   q p
3   3 3 
 4
Să se calculeze a, astfel ca variabila (X – Y) să aibă dispersia egală cu .
9

Rezolvare:
4
Determinăm a  ℝ impunând condiţia ca D(X – Y) = , care este echivalentă cu:
9
4
D(X) + D(Y) = , dacă ţinem seama de independenţa v.a.d. X şi Y (a se vedea ipoteza) şi
9
de proprietatea (P4) a dispersiei. Pentru aceasta trebuie să calculăm D(X)  D(Y).
Pentru a calcula D(X)  D(Y) trebuie să ne asigurăm că repartiţiile v.a.d. X  Y au
sens.
În concluzie, rezolvarea exerciţiului presupune parcurgerea următoarelor etape:

Etapa 1). Verificăm dacă repartiţiile date, adică ale v.a.d. X  Y au sens. Pentru ca
repartiţia v.a.d. X să aibă sens, trebuie ca să fie îndeplinite condiţiile:
1
10)  0 (evident); p  0; q  0;
3
1
20) +p +q = 1.
3
Relaţia de la 20) este echivalentă cu:
2
p+q= , (1),
3
de unde rezultă o primă ecuaţie în necunoscutele p  q. Pentru ca repartiţia v.a.d. Y să aibă
sens, trebuie ca să fie îndeplinite condiţiile:
1 2
10)  0 (evident); - q  0; p  0
3 3
1 2
20) +( -q) + p = 1.
3 3
Relaţia de la 20) este echivalentă cu:
p–q=0 (2),
de unde rezultă o a doua ecuaţie în necunoscutele p, q  ℝ.
Formăm sistemul (S) în necunoscutele p, q ce are drept ecuaţii pe (1) şi (2).

Deci:
  1
 2  2 q  3
 (1) p  q  2q 
(S)   3 3 1
(2)  p  q  0  p  q p  q 
 3
 Verificăm dacă valorile găsite pentru p şi q, îndeplinesc condiţiile de nenegativitate
0
(1 ) de mai înainte. Astfel:
1 1
p =  0 (evident); q =  0 (evident);
3 3
2 2 1 1 1
 q     0 (evident); p =  0 (evident).
3 3 3 3 3
Deci valorile obţinute pentru p şi q, adică:
 1
p  3
 convin.
1
q 
 3
În concluzie, nu pentru orice p, q  ℝ repartiţiile v.a.d. X  Y au sens, ci numai
pentru
1 1
p = şi q = . Aşadar:
3 3
 a 1 2 a 1 1 2 
X :  1 1 1 ; Y :  1 1 1.
   
 3 3 3  3 3 3
Etapa 2). Calculăm D(X) şi D(Y) (acum suntem în măsură să calculăm cele două
dispersii).
D(X) = M(X2) – M2(X)
D(Y) = M(Y2) – M2(Y)
1 1 1 a3
X = v.a.d.  M(X) = a   1   2  
3 3 3 3
a 1 2  a 2 12  1 2 2  4 
2 
X :1 1 
1 X : 1 1 1   X 2 =v.a.d. M(X2) =
   
3 3 3 3 3 3 
1 1 1 a2  5
= a2   1  4  
3 3 3 3
2
a2  5  a  3 
Deci: D(X) =  
3  3 
1 1 1 a4
Y = v.a.d.  M(Y) = (a + 1) +1 +2 =
3 3 3 3
a 1 1 2  (a  1) 2 12  1 22  4 
Y: 1 1 1   Y2 :  1 1
 2
1   Y  v.a.d. 
   
 3 3 3  3 3 3 
1 1 1 (a  1)2  5
 M(Y2) = (a +1)2 +1 +4 = .
3 3 3 3
 Deci:
2
(a  1)2  5 a 4
D(Y) = -  
3  3 
4
Etapa 3). Determinăm a  ℝ impunând condiţia D(X) + D(Y) = , care este
9
echivalentă cu:
 a 2  5  a  3  2   (a  1)2  5  a  4  2  4
        sau cu:
 3  3    3  3   9
3(a2 + 5) – (a + 3)2 + 3[(a+1)2 +5] – (a + 4)2 = 4, sau încă cu:
3a2 + 15 – a2 -9 – 6a + 3a2 + 3 + 6a + 15 – a2 – 16 – 8a = 4, deci cu:
4a2 – 8a +4 = 0, adică:
a2 – 2a +1 = 0 sau:
(a – 1)2 = 0, de unde a1,2 =1
Prin urmare a = 1.
Observaţie: Exerciţiul mai putea fi rezolvat şi altfel (adică parcurgând etapele
următoare):
etapa 1) rămâne cea de mai înainte;
etapa 2) se construieşte v.a.d. (X – Y);
etapa 3) se determină D(X – Y);
4
etapa 4) se determină a, impunând condiţia ca D(X-Y) = .
9
Din cele de mai sus, se poate constata că această variantă de rezolvare conduce la
calcule mai lungi.

Aplicaţia4: Se consideră v.a. independente X şi Y cu M(X) = -1, M(Y) = 1, D(X) =

D(Y) = 2. Să se determine dispersia variabilei (X Y).

Rezolvare:
D(X Y) = M[(X Y)2] – M2(X Y) = M(X2 Y2) – M2(X Y) (1)
X, Y = v.a.i. (variabile aleatoare independente)  M(X Y) =
= M(X) M(Y) = (-1) 1 = - 1  M2(X Y) = (-1)2 = 1 (2)
2 2 2 2 2 2
X, Y = v.a.i.  X , Y = v.a.i.  M(X Y ) = M(X ) M(Y ) (3)
Din: 2 = D(X) = M(X2) – M2(X) = M(X2) – (-1)2 = M(X2) – 1, rezultă: 2 = M(X2)
– 1, de unde obţinem:
M(X2) = 2 +1 (4)
2 2 2 2 2 2
Din  = D(Y) = M(Y ) – M (Y) = M(Y ) -1 = M(Y ) – 1, rezultă:
 2 = M(Y2) – 1, de unde obţinem:
M(Y2) = 2 +1 (5)
Înlocuind (4) şi (5) în (3) vom avea:
M(X2 Y2) = (2 +1)(2 +1) = (2 +1)2 (6)
Înlocuind (2) şi (6) în (1), suntem conduşi la:
D(X Y) = (2 +1)2 -1 = 4 +22 +1-1 = 4 +22 = 2(2 +2).

Aplicaţia5: Se consideră v.a.i. (variabilele aleatoare independente):

 1 2 4   1 4 6 7 
X:  , Y :  
 0,7 0,1 0,2   0, 2 0,4 0,1 0,3 
Să se calculeze: M(2X + 4Y), D(2X + 4Y), 2x+4Y.

Rezolvare:
Se verifică faptul că repartiţiile v.a.d. X şi Y au sens, deoarece:
 pentru X:
1) 0,7  0; 0,1  0; 0,2  0 (evident)
2) 0,7 + 0,1 + 0,2 = 1 (evident).
 pentru Y:
1) 0,2  0; 0,4  0; 0,1  0; 0,3  0 (evident)
2) 0,2 + 0,4 + 0,1 + 0,3 = 1 (evident)
Folosind proprietăţile valorii medii avem că:
M(2X +4Y)= M(2X)+ M(4Y)= 2M(X)+ 4M(Y) = 2  1,7 + 4  4,5 = = 21,4, unde:
M(X) = 1  0,7 + 2  0,1 + 4  0,2 = 1,7
M(Y) = 1  0,2 + 4  0,4 + 6  0,1 + 7  0,3 = 4,5
Folosind proprietăţile dispersiei avem că:
X, Y v.a.i.  2X, 4Y v.a.i.  D(2X + 4Y) = D(2X) + D(4Y) = 22D(X) + 42D(Y) =
= 4D(X) + 16D(Y) = 4  1,41 + 16  4,65 = 80,09, unde:
D(X) = M(X2) – M2(X) = 4,3 – (1,7)2 = 1,41,

întrucât:
 1 2 4  12  1 22  4 4 2  16 
X:    X 2 :    X2 = v.a.d. 
 0, 7 0,1 0, 2   0,7 0,1 0,2 
 M(X2) = 1  0,7 + 4  0,1 + 16  0,2 = 4,3, iar:
D(Y) = M(Y2) – M2(Y) = 24,9 – (4,5)2 = 4,65, întrucât:
 1 4 6 7  12  1 4 2  16 6 2  36 7 2  49 
Y :    Y 2 :  
 0,2 0,4 0,1 0,3   0,2 0,4 0,1 0,3 
 Y2 = v.a.d.  M(Y2) = 1  0,2 + 16  0,4 + 36  0,1 + 49  0,3 = 24,9
 2X+4Y = D(2X  4Y )  80,09  8,9
Observaţie. Exerciţiul mai putea fi rezolvat construind v.a.d (2X +4Y) pe baza
operaţiilor cu v.a.d. şi apoi calculându-i media, dispersia şi respectiv, abaterea medie
pătratică. Însă această variantă de rezolvare conduce la calcule mai lungi.

Aplicaţia6: Fie v.a.d. (variabila aleatoare discretă)

 1 0 1 
X:   (p  ℝ)
2
 0, 2 0,3 p 
i) Scrieţi repartiţiile v.a. (variabilelor aleatoare): Y = 4X + 3, Z = X3, U = X + X2
ii) Determinaţi mediile, dispersiile şi abaterile medii pătratice ale v.a. X, Y, Z, U
1 1 1
iii) Calculaţi probabilităţile: P(X – M(X)  1); P(X   X  - ); P(X2  )
4 2 5
iv) Determinaţi funcţia de repartiţie a lui X, adică pe FX.
v) Calculaţi probabilitatea P(2X -1  0| 4X > -1)

Rezolvare:
i) Pentru a şti cine sunt v.a. Y, Z, U, adică ce repartiţii au ele, trebuie să ne asigurăm
că repartiţia v.a.d. X are sens. În cele ce urmează, verificăm dacă repartiţia dată, adică a
v.a.d. X are sens. Pentru ca repartiţia v.a.d. X să aibă sens, trebuie ca să fie îndeplinite
condiţiile:
10 ) 0,2  0 (evident);
0,3  0 (evident);
p2  0 (evident);

20 ) 0,2 + 0,3 + p2 = 1  p =  0,5 .

Ambele valori obţinute pentru p convin, deoarece sunt reale. În concluzie, nu pentru
orice
p  ℝ repartiţia v.a.d. X are sens, ci numai pentru p = - 0,5 sau p = + 0,5 .
Aşadar (fie că p = - 0,5 , fie că p = + 0,5 )
 1 0 1   1 0 1 
X :  2
   
 0, 2 0,3 p  0,5   0, 2 0 ,3 0,5 
Folosind operaţiile cu v.a.d. rezultă:
 4(1)  3 4  0  3 4  1  3    1 3 7 
Y = 4X +3:     ;
 0, 2 0,3 0,5   0, 2 0,3 0,5 
Deci Y = v.a.d.
 3 (1)3 03 13    1 0 1 
Z = X :    
 
 0,2 0,3 0,5   0,2 0,3 0,5 
Observaţie: Două v.a. X şi Y se numesc identice din punct de vedere probabilistic şi
scriem X (p) Y, dacă ele au (urmează) aceeaşi repartiţie.

La noi, se observă că Z (p) X.

 (1)  (1) 2
2 0  0 2 1  12   0 0 2 
U = X + X :     
 0,2 0,3 0,5   0,2 0,3 0,5 
 0 2 
   ; deci: U = v.a.d. +
 0,5 0,5 
ii) X = v.a.d.  M(X) = (-1)  0,2 + 0  0,3 + 1  0,5 = -0,2 + 0,5 = 0,3; D(X) =
= M(X ) – M2(X) = 0,7 – (0,3)2 = 0,70 – 0,09 = 0,61,
2

unde:

2 2 2
 1 0 1  2  ( 1)  1 0  0 1  1  1 0 1 
   
X: 
0, 2 0,3 0,5   X :  0,2 0 ,3 0 ,5   0,2 0,3 0,5  
 
     

+
 0 1 
    X2 = v.a.d.  M(X2) = 0  0,3 + 1  0,7 = 0,7
 0,3 0,7 
X = D(X )  0,61 .
Folosind proprietăţile mediei avem:
M(Y) = M(4X +3) = M(4X) + M(3) = 4M(X) + 3 = 4  0,3 +3 =
= 1,2 +3 = 4,2 [M(Y) se mai putea calcula şi pe baza repartiţiei v.a.d. Y, astfel:
M(Y) = (-1)0,2 + 30,3 + 70,5 = -0,2 + 0,9 + 3,5 = 0,7 + 3,5 =4,2]
Folosind proprietăţile dispersiei avem:
D(Y) = D(4X +3) = D(4X) + D(3) = 42D(X) +0 = 160,61 = 9,76
[D(Y) se mai putea calcula şi cu definiţia echivalentă a dispersiei, astfel:
D(Y) = M(Y2) – M2(Y), dar aceasta ar fi condus la calcule mai lungi]
 Y  D(Y)  9,76
Z (p) X  M(Z) = M(X) = 0,3;

D(Z) = D(X) = 0,61; Z = X = 0,61 .

U = v.a.d.  M(U) = 0+ 20,5 = 1
 [M(U) se mai putea calcula şi folosind proprietăţile valorii medii, astfel: M(U) =
M(X +X2) = M(X) + M(X2) = 0,3 +0,7 =1]; D(U) = M(U2) - - M2(U) = 2 – 12 = 2 – 1 = 1,
deoarece:
 0 2   02  0 2 2  4 
U:    U 2 :    U2 = v.a.d.  M(U2) = 0+ + 40,5 = 2
 0,5 0,5   0,5 0,5 
Observaţie: D(U) = D(X +X2)  D(X) + D(X2), deoarece X, X2 nu sunt v.a.
independente (sunt dependente şi anume X2 depinde, în mod evident, de X); U =
D( U )  1  1 .
iii) P(X-M(X) 1)=P(-1 X – M(X) 1)=P(-1 + M(X)X1 +
+M(X))= P(-1 + 0,3  X  1 +0,3)= P(- 0,7  X  1,3)= P[(X = 0)(X=1)] =
=P(X =0) + P(X =1) = 0,3 + 0,5 = 0,8.
-0,7 1,3
 (   ) 
X: -1 0 1

valorile lui X din intervalul (-0,7; 1,3) sunt 0 şi 1  (-0,7 X 1,3) = = (X = 0) (X= 1);
scriem (X = 0) sau () (X = 1), deoarece aceste evenimente sunt incompatibile.
Altfel calculată P(X-M(X) 1):
  1  M(X ) 0  M(X ) 1  M(X ) 
X – M(X):   , adică:
 0,2 0,3 0,5 
  1  0,3  1,3 0  0,3  0,3 1  0,3  0,7 
X – M(X):   ,
 0,2 0,3 0,5 
 | 1,3 | 1,3 | 0,3 | 0,3 | 0,7 | 0,7 
deci: | X  M ( X ) |:  ,
 0,2 0,3 0,5 
sau (aşezând în ordine crescătoare valorile posibile):
 0,3 0,7 1,3 
| X  M ( X ) |:   ,
 0,3 0,5 0,2 
de unde rezultă:
P(X-M(X)  1) = P[(X-M(X) = 0,3) (X-M(X) = 0,7)] =
= P[(X-M(X) = 0,3] + P[(X-M(X) = 0,7] = 0,3 + 0,5 = 0,8.

  ) 
X-M(X): 0,3 0,7 1 1,3
  1 1
P   X  
1 1 P( A  B) 2 4
P(X  | X  - ) = P(AB) =   
4 2 P( B)  1 
P X   
 2
 1 1
P   X  
2 4 P ( X  0) 0,3 3
    
 1 P( X  0)  ( X  1) 0,8 8
P X   
 2
1 1

2 4
 [  ) 
X: -1 0 1

1

2
 [ 
X: -1 0 1
1
P(X2  ) = P(X2 = 0) = 0,3
5
 0 1 
X 2 :  
 0,3 0,7 
1
5
)
X2: 0 1
sau altfel raţionând:
1  1 1 
P(X2    P  X   P(X = 0) = 0,3
5  5 5
1 1

5 5
 (  ) 
X: -1 0 1

iv) X = v.a.d.  FX(x) = P(X  x)  x ℝ

Fie x ℝ arbitrar, dar dixat. Are loc următoarea discuţie după poziţia lui x în raport
cu valorile posibile ale lui X şi anume:
Cazul (I) x  -1  (X  x) = 
 )   
X: x -1 0 1

Cazul (II): -1  x  0  (X  x) = (X = -1)

 )  
X: -1 x 0 1

Cazul (III): 0  x  1  (X  x) = (X = -1)(X=0)

  ) 
X: -1 0 x 1
Cazul (IV): x  1  (X  x) = (X = -1) (X = 0)  (X = 1) = 

   )
X: -1 0 1 x

Prin urmare:
FX(x) = P(X  x) =
P ( )  0 ; x  1
P(X  1)  0,2 ; -1  x  0


P(X  1)  (X  0)  P(X  1)  P(X  0); 0  x  1
P()  1 ; x 1

x ℝ, adică:
0 ; x  1
0,2 ; -1  x  0

FX(x) = 
0,2  0,3  0,5 ; 0  x 1
1 ; x 1

x ℝ.
P( A  B) P ( X  0)
v) P(2X -1  0| 4X > -1) =P(A|B) =  =
P( B) P[( X  0)  ( X  1)]
10 )
0,3 0,3 0,3 3
=    , întrucât au loc cele de mai jos:
P ( X  0)  P ( X  1) 0,3  0,5 0,8 8
1
A = (2X -1  0) = (X  ) = (X = -1) ∪ (X = 0),
2
1
B = (4X > -1) = (X >  ) = (X = 0) ∪ (X = 1),
4
 1 1 1 1
A ∩ B = (X  ) ∩ (X >  ) = (  < X  ) = (X = 0).
2 4 4 2

Aplicaţia7: Fie X v.a. cu funcţia de repartiţie:

0 ; x  2
0,3 ; - 2  x  3

FX(x) = 
0,7 ; 3  x  10
1 ; x  10
a) Să se traseze graficul lui FX şi să se decidă natura lui X;
b) Să se calculeze: P(-1,5  X  10), P(-2  X  3), P(X  3).

Rezolvare:
a)
y = FX(x)

1 (

0,7 ( ]

0,3
( ]

]
-2 0 3 10 x

Graficul lui FX este graficul unei funcţii etajate (în trepte, scară); rezultă că X este
v.a.d, iar valorile posibile ale lui X sunt date de punctele de discontinuitate ale lui FX.
Deoarece: FX(-2 -0) = 0  FX (-2+0) = 0,3; FX(3-0) = 0,3  FX(3+0) = = 0,7; FX(10-
0) = 0,7  FX(10 +0) = 1, deducem că punctele de discontinuitate ale lui FX sunt: -2, 3, 10.
P(X = -2) = FX(-2+0) –FX(-2-0) = 0,3-0 = 0,3
P(X = 3) = FX(3+0) – FX(3-0) = 0,7 – 0,3 = 0,4
P(X =10) = FX(10+0) – FX(10-0) = 1 – 0,7 = 0,3
(sau P(X = 10) = 1 – P(X = -2) – P(X = 3) = 1 -0,3 – 0,4 = 1 -0,7 = 0,3).
Deci:
  2 3 10 
X = v.a.d.:  
 0,3 0,4 0,3
 Observaţie: S-a folosit formula:
P(X = x) = FX(x +0) – FX(x-0) (unde x  ℝ) valabilă oricare ar fi v.a. X cu funcţia
de repartiţie FX.
b) P(-1,5  X  10) = P[(X =3) (X=10)] = P(X = 3) + P(X = 10) =
= 0,4 + 0,3 = 0,7.

-1,5
 (  ]
X: -2 3 10

P(-2  X  3) = P() = 0

( ) 
X: -2 3 10

P(X  3) = P[(X = 3)(X =10)] = P(X =3) + P(X =10) = 0,4 + 0,3 = = 0,7

 [ 
X: -2 3 10
sau altfel: P(X  3) = 1 – P( X  3 ) = 1- P(X  3) = 1- P(X = -2) = 1 – 0,3 = 0,7

 ) 
X: -2 3 10

Aplicaţia8: Se dau v.a.i (variabilele aleatoare independente):

3 4 1 3 
X:   ; Y:  
 p1 p2 ( p , p  q1 q2 ( q1 , q 2 ℝ*
1 2 ℝ* )  )

a) Să se determine p1 şi p2 dacă X = 0,4;

b) Să se determine q1 şi q2, dacă X are repartiţia de la a) şi P(X = 3, Y = -1) = 0,2.

Rezolvare:
a) Pentru ca repartiţia v.a.d. X să aibă sens, trebuie să fie îndeplinite condiţiile:
1) p1, p2  0
2) p1 + p2 = 1
(1)
 X = 0,4  D ( X ) = 0,4  D(X) = 0,16 
M(X2) – M2(X) = 0,16
(2)
X = v.a.d.  M(X) = 3p1 + 4p2
(3)
3 4  32  9 42  16 
X:  2
  X :    X2 = v.a.d.  M(X2) = 9p1 + 16p2
 p1 p2   p1 p2 
(4)

Înlocuind (3) şi (4) în (2) obţinem:

9p1 + 16p2 –(3p1 + 4p2)2 = 0,16 sau:
9p1 + 16p2 –9p21 - 16p22 -24p1p2 = 0,16
(5)
Relaţia (1) implică: p1 = 1 – p2
(6)
Înlocuind (6) în (5), rezultă:
9(1 – p2) + 16p2 – 9(1-p2)2 – 16 p22 – 24(1-p2)p2 = 0,16 sau:
9 – 9p2 + 16p2 – 9 – 9p22 +18p2 – 16p22 -24p2 + 24p22 = 0,16 sau încă: -p22 + p2 –
0,16 = 0, adică:
p22 – p2 + 0,16 = 0,

de unde:

1  1  4  0,16 1  0,36 1  0,6

p2', ' '   
2 2 2
1,6 0,4
Deci: p2', ''  ; , adică p2', ' ' = 0,8; 0,2
2 2
Are loc următoarea discuţie:
Cazul (I): Dacă p2= p’2= 0,8 atunci, conform lui (6), p1 = 1 -0,8 = 0,2
Cum p1, p2  0, rezultă că valorile obţinute pentru p1 şi p2 convin, ceea ce înseamnă
că:
 3 4
X:   .
 0,2 0,8 
Cazul (II): Dacă p2 = p’’2 = 0,2 atunci, conform lui (6), p1 = 1 – p2 = = 0,8. Cum p1,
p2  0, rezultă că valorile obţinute pentru p1 şi p2 convin, ceea ce înseamnă că:
  3 4 
X:   .
 0,8 0,2 
b) Pentru ca repartiţia v.a.d. Y să aibă sens, trebuie să fie îndeplinite condiţiile:
1) q1, q2  0
2) q1 +q2 = 1
(7)
Ţinând seama că v.a.d. X şi Y sunt independente (a se vedea ipoteza), relaţia:
P(X = 3, Y = -1) = 0,2 este echivalentă cu:
P(X = 3) P(Y = -1) = 0,2
(8)
Cazul (I): de la a) şi relaţia (8) implică:
0,2 q1 = 0,2, de unde obţinem:
q1 = 1  0 care împreună cu (7) conduce la:
q2 = 1 – q1 = 1 – 1 = 0, ceea ce nu convine deoarece q2  0.

Cazul (II): de la a) şi relaţia (8) implică:

0,8 q1 = 0,2, de unde obţinem:
0,2 2 1
q1 =    0 care împreună cu (7) conduce la:
0,8 8 4
1 3 1 3
q2 = 1 – q1 = 1 -   0 . Deci q1 = şi q2 = , ceea ce înseamnă că:
4 4 4 4
1 3 
Y:  1 3  .
 
 4 4

Aplicaţia9: Variabila aleatoare X are repartiţia discretă:

 1 2 3 4 5 6 
X:  
 0,05 0,10 0,25 0,30 0, 20 0,10 
Să se determine exact P(X – M(X) 2) şi să se calculeze dispersia D(X).

Rezolvare:
 Se verifică faptul că repartiţia v.a.d. X are sens, deoarece sunt îndeplinite condiţiile:
1) 0,05  0; 0,10 0; 0,25  0; 0,30 0; 0,200; 0,10 0;
2) 0,05 + 0,10+ 0,25 +0,30 + 0,20 + 0,10 = 1
X = v.a.d.  M(X) = 1  0,05 + 20,10+30,25+40,3 +50,2+ 60,1 = =3,80,
P(X-M(X)2)= P(-2X-M(X)  2) = P(-2 + M(X) X2+M(X))= = P(-2 +3,80
 5 
X2+3,80) = P(1,80 X5,80) = P   ( X  x)  
 x2 
5
=  P ( X  x ) = 0,10 + 0,25 + 0,30+ 0,20 = 0,85
x2

1,80 5,80
(  (    ) 
X 1 2 3 4 5 6

Am ţinut seama că evenimentele (X = x) pentru x = 2,5 sunt incompatibile două

câte două, ceea ce a condus la penultima egalitate a şirului de mai sus.
D(X) = M(X2) – M2(X) = 16,10 – (3,80)2 = 16,10 – 14,44 = 1,66,
2 12  1 22  4 32  9 42  16 52  25 6 2  36 
X :  

 0,05 0,10 0, 25 0 ,30 0 , 20 0 ,10 
2 2
 X = v.a.d.  M(X )=10,5+40,10 + 90,25 +160,30+250,20 + + 360,10 =
16,10.

Aplicaţia10: Se consideră variabila aleatoare discretă:

 1 0 2 
X:   .
 0,2 0,3 0,5 

Să se calculeze M(X), M(3X), M(4X - 2), D(X), x.

Rezolvare:

M(X) = (-1) 0,2 + 0 0,3 + 2 0,5 = 0,8, deoarece X este v.a.d.

 3(1)  3 3  0  0 3  2  6    3 0 6 
3X :       3X = v.a.d. 
 0, 2 0 ,3 0 ,5   0, 2 0,3 0,5 
M(3X) = (-3) 0,2 + 0 0,3 + 6 0,5 = 2,4 sau altfel calculată M(3X), folosind
proprietăţile valorii medii şi anume:
M(3X) = 3M(X) = 3 0,8 = 2,4
  4(1)  2  6 4  0  2  2 4  2  2  6 
4X – 2:    4X – 2 = v.a.d. M(4X-2)
 0, 2 0,3 0,5 
=
= (-6)0,2 + (-2)0,3 + 6 0,5 = 1,2 sau altfel calculată M(4X-2), folosind proprietăţile valorii
medii şi anume:
M(4X-2) = M(4X) + M(-2) = 4M(X) – 2 = 40,8 – 2 = 1, 2
D(X) = M(X2) – M2(X) = 2,2 – (0,8)2 = 2,2 – 0,64 = 1,56, deoarece:
 (1) 2  1 02  0 22  4 
X 2 :    X2 = v.a.d.  M(X2) = 1 0,2 + 0 0,3 + 4 0,5 =
 0,2 0,3 0,5 
2,2
X= D(X)  1,56 = 1,249.

Aplicaţii rezolvate la v.a. d. unidimensionale

  1 0  1
Aplicaţia1: Fie v.a.d. X:  2 ,
2 
unde a  ℝ.
a a a 
1) Să se determine a.
2) Să se scrie repartiţia v.a. X + 2X2.
3) Să se calculeze funcţia de repartiţie a v.a. X + 2X2.
4) Să se determine probabilitatea condiţionată P(2X  1| 3X > -
1).

Rezolvare:

1) Pe L2 din repartiţia lui X verificăm îndeplinirea celor 2

proprietăţi (P1) şi (P2), unde:

(P1) a2  0, ceea ce este evident adevărat; a  0; a2  0, ceea ce este

evident adevărat.
1  1 8 1 9
(P2) a2 + a + a2 = 1  2a2 + a – 1 = 0  a1,2 = = =
22 4
(2 (4
1 3 4
a1 "   1  3 şi a2 "   1  3 =
" 2 1 "
=  =   1 .
4 4 4 2 4 4
 Discuţie:

1
(I) a = a1 = convine, pentru că verifică relaţia a  0.
2
(II) a = a1 = -1 nu convine, pentru că nu verifică relaţia a  0.

Pe L1 din repartiţia lui X avem: -1 < 0 < 1, ceea ce este evident

adevărat. Deci valorile posibile ale lui X sunt scrise în ordine strict
„↑”.

Aşadar, repartiţia corect şi complet determinată a lui X este:

 1 0 1  1 0  1 " "

 2 2 
X:     1
1 1 1 1  1 1 1  "" .
     
 2
  4 2 2 4  4 2 4  1

1 0  1   1  2(1) 2 0  2  0 2  1  2  12 
1 1 2   
2) X: 1  X + 2X :  1 1 1
   
4 2 4  4 2 4 
2 2 2
  1  2(1)  1  2  1 0  2  0  0  1  2  1  1  2  3  " nu "
 X + 2X2: 
 1 1 1
 ""
  1
 4 2 4 

0 1 3  " "
 X + 2X2: 1

1 1  "" .

2 4 4 1
not . def .
3) Y  X + 2X2; Y = (v.a.d.)  FY: ℝ →[0, 1], FY(y)  P(Y <
y),  y ℝ, conform definiţiei funcţiei de repartiţie pentru o v.a.o.
(=
= „oarecare”).
În cele ce urmează, fie y  ℝ arbitrar, dar fixat.
În acest sens, ne „?” – ăm cine este P(Y < y), adică ne „?” –
ăm cine este evenimentul (Y < y), a cărui probabilitate se caută.
Apoi, ne „?” – ăm cine este v.a., la care se referă
evenimentul de mai sus, mai precis ce repartiţie are ea.
 În dreapta inegalităţii (Y < y), avem numărul y, iar în stânga
aceleiaşi inegalităţi avem v.a. Y.
Deci, v.a. la care se referă evenimentul, a cărui probabilitate
0 1 3
se caută, este Y: 1 1 1 .
 
2 4 4
Întrucât v.a. Y ia numai valorile: 0; 1; 3, iar numarul y este
ales arbitrar în ℝ, variind de la „-  ” la „+  ”, rezultă că pentru a
ştii cine este evenimentul (Y < y), ne „?” – ăm care sunt valorile
lui Y situate la stânga strict a lui y, adică în intervalul (-  , y),
adică se efectuează următoarea discuţie, după poziţia lui y în raport
cu valorile posibile ale lui Y, şi anume:
y  ℝ = (-  , +  )

0 1 3
| | |

Menţiune: când spunem la stânga unei valori sau unui punct,

scriem „  ”, iar când spunem la dreapta unei valori sau a unui
punct, scriem „>”.

Cazul (I): y  0

y 0 1 3
def .
| | | |  FY(y) 
P(Y < < y) = P(  ) = 0;

Cazul (II): 0 < y  1

 0 y 1 3
def .
| | | |  FY(y) 
P(Y < < y) = P(Y = 0) = 1 ;
2

Cazul (III): 1 < y  3

0 1 y 3
def .
| | | |  FY(y) 
2)
1 1
P(Y < < y) = P[(Y = 0)  (Y = 1)] = P(Y = 0) + P(Y = 1) = +
2 4
= 3;
4
↑
ev-le reprez - te de cele 2 ( , ) -ze
rotunde sunt incompatibile

Cazul (IV): 3 < y

0 1 3 y
| | | |  FY(y)
def .

= P(Y< y) = P[(Y = 0)  (Y = 1)  (Y = 3)] = P(  ) = 1 (sau FY(y)
def .

= P(Y< y) = P[(Y = 0)  (Y = 1)  (Y = 3)] = P(Y = 0) + P(Y = 1)
+
↑
ev-le reprez - te de cele 3 ( , ) -ze
rotunde sunt incompatibile 2 câte 2
2)
1 1 1
+ P(Y = 3) = + + = 1.
2 4 4
 Prin urmare:

 0, y0
1
def .  , 0  y  1
FY: ℝ →[0, 1], FY(y)  P(Y < y) 3
2 .
 , 1 y  3
4
 1, y3

def .
1
4) ? = P(2X  1| 3X > - 1) = P(X  | X > - 1 ) = P(A|B) 
2 3
1 1
def . P(  X  )
P( A  B)
  3 2 , unde: ? = P(  1  X 
1
), ? = P(X > - 1 ); ?
P( B) 1 3 2 3
P( X   )
3
=
? 1 0  1
= ( 1  X 
1
), ? = (X > - 1 ); ? = X:   ; X: 1 1

1 .

3 2 3 ? 4 2 4

-1 -1 0 1
1
3 2
| |( | ]| |  (
1 1
 X  )=
3 2

= (X = 0)  P(  1  X 
1
) = P(X = 0) = 1
 (0,1) .
3 2 2

-1 -1 0 1
3
| |( | |  (X > - 1 )
3
=

= (X = 0)  (X = 1)  P(X > - 1 ) = P[(X = 0)  (X = 1)] =

3
↑
 ev-le reprez - te de cele 2 ( ,
) -ze
rotunde sunt incompatibile
2)
1 1 3
= P(X = 0) + P(X = 1) = + =  (0,1) .
2 4 4

Deci:

1
P(A|B) = .....= 2  1  4  2  (0,1) .
3 2 3 3
4