CAPUL 5

Libertatea voinţei se arată în voirea sufletului raţional, care e gata să

se mişte spre orice ar vrea. Pe aceasta să o convingem să fie gata numai
spre bine, ca prin amintirile cele bune să nimicim totdeauna pomenirea
răului.
Antropologia Sfinţilor Părinţi identifică libertatea morală cu libertatea
voinţei . De aceea şi Sfântul Diadoh caracterizează libertatea voinţei ca
"voire ... gata să se mişte spre orice ar vrea", adică drept voie liberă.
Dar libertatea morală stă sub necurmata încercare a chemării ei, câtă
vreme sufletul este cuvântător şi se mişcă "spre orice ar vrea", dar şi
poate primi atât cele rele cât şi pe cele bune. Aşa cum spune şi Sfântul
Grigorie Palama,
"sufletul raţional şi înţelegător are viaţa ca fiinţă, dar în stare să
primească cele potrivnice, adică răutatea şi bunătatea. De aici se
arată că nu are bunătatea ca fiinţă, precum nici răutatea, ci o
oarecare însuşire în stare să se îndrepte şi spre o parte şi spre alta
când e lăsată" (Sf.Grigorie Palama, Capete naturale, teologice, c. 33).
Aşadar, omul este liber deoarece e "vas cuvântător", însă lupta
pentru ca binele să se sălăşluiască în noi, iar răul strecurat de diavol şi
patimile să fie lepădate, se duce în minte prin gânduri. Prin observarea
faptului că "prin amintirile bune să nimicim totdeauna pomenirea
răului", Sfântul Diadoh are în vedere un suflet vătămat deja de amintiri
rele. Când amintirile zăbovesc, devin patimi mincinoase, stare în care
libertatea morală este robită. Unul din modurile de bază pentru eliberare
sunt "amintirile cele bune", ajutate fireşte de o viaţă ascetică dusă
potrivit tradiţiei şi de lucrarea poruncilor lui Hristos şi, mai întâi de
toate, de lucrarea Sfântului Duh (Cf. Sf.Maxim Mărturisitorul, Cele 400
de capete despre iubire, suta a patra, c. 47).
(Teoclit-Dionisiatul-Sf-Diadoh-al-Foticeii)