Croaziera Uitarii MARINA THOMAS PDF

MARINA THOMAS
Croaziera
uit`rii
Traducerea [i adaptarea \n limba român` de
CECILIA IONESCU
ALCRIS
M94
Capitolul 1
Silueta se contura pe puntea luminat` de lun`. B`rbatul

st`tea \n picioare la pror`, cu fa]a \ntoars` spre mare.
Vaporul mare se deplasa lin pe apele calme, totu[i Ines de
Coucy sim]i o ame]eal` ciudat` \n timp ce observa, fascinat`,
necunoscutul ce se afla la câ]iva pa[i de ea.
Nu, \ntr-adev`r, nu era posibil. Trebuie s` se st`pâneasc`,
s`-[i vin` \n fire. Numai o iluzie optic`, sau oboseala acestei
prime zile pe mare, \i puteau provoca aceste halucina]ii
nebune[ti. Falsa asem`nare se va risipi... Trebuia.
Rezemat` de bastingaj, ad`postit` \n penumbr`, tân`ra
femeie continua s` priveasc` atent silueta m`rit` de reflexele
difuze ale clarului de lun`.
|n clipa \n care necunoscutul va face o mi[care, totul va
reveni la normal, va putea zâmbi de confuzie.
|n a[teptare, \ncremenit` pe loc, incapabil` s` renun]e la
observatorul ei improvizat, tremurând \n ciuda [alului
\nf`[urat \n jurul umerilor sì goi, Ines de Coucy se l`s` prad`
nelini[tii, temerii, amintirilor pe care de atâtea ori \ncercase \n
zadar s` le alunge, de mai bine de un an.
6 MARINA THOMAS
Nu mai era nici un alt pasager pe puntea de plimbare, la

aceast` or`, când orchestra de pe vapor propunea dansuri
lente [i rockuri \n saloanele marelui pachebot.
Dup` toate aparen]ele, necunoscutul era oare, ca [i ea,
indiferent la distrac]iile propuse de organizatorii acestei
croaziere de lux?
Necunoscutul...
De fapt, pentru Ines, el avea ceva inexplicabil de familiar...
Umerii la]i [i supli, ceafa, mi[carea unduioas` a p`rului \nchis
la culoare, degaja o impresie de for]`, chiar de agresivitate.
Probabil c` era \nc` sensibil` [i nervoas`, dac` se l`sa astfel
tulburat` de o coinciden]`.
Hubert era mort, iar de-acum \nainte teama r`m`sese \n
urm`. Pneul explodase. Apoi avusese lor un derapaj \ngrozitor,
ma[ina s`ltase pe primul stâlp, apoi pe parapet, apoi...
La aceast` amintire, \mpotriva voin]ei sale, tân`ra femeie
scoase un geam`t. B`rbatul, pân` atunci complet nemi[cat,
tres`ri [i se \ntoarse brusc; profilul seme] \nvinse imediat
fantasmele c`l`toarei, nu-l v`zuse niciodat`, \nainte, pe acest
b`rbat.
|ndep`rtându-se de bastingaj, ea se \ntoarse pentru a ajunge
la u[a ce d`dea spre holul de primire. Genunchiul \n]epenit de
nemi[carea prelungit`, o f`cu s` sufere; [chiop`ta jalnic.
– Doamn`!
Ah, nu! Doar nu va trebui s`-i explice unui nepoftit
motivele retragerii sale! Dac` acceptase s` se \mbarce, o f`cuse
pentru a r`mâne singur`, pentru a nu vedea pe nimeni,
pentru a \ncerca s-o ia de la \nceput! Se gr`bi, cu dificultate,
blestemându-[i genunchiul. Pe m`sur` ce \nainta astfel, nu se
putu \mpiedica s` nu considere aceast` eschivare ridicol` [i
copil`reasc`.
CROAZIERA UIT~RII 7
– Ei, domni[oar`!
Vocea grav` insista \n spatele sù. Cu siguran]`, b`rbatul
\ncepuse s-o urm`reasc`, dar cu pruden]`; probabil, v`zând-o
[chiop`tând, f`cea \nadins ca s` n-o ajung` prea repede, de
team` s` nu sperie o biat` infirm`... De ce oare continua s`
fug` f`r` s` se \ntoarc`? Era nu numai o atitudine inutil`, dar
[i nepoliticoas`...
Totu[i, Ines ajunse \n luminile holului mare cu u[urare [i-i
zâmbi stewardului care se gr`bi s-o ajute s` treac` peste
puntea de interior a vaporului.
Mai multe grupuri de c`l`tori se aflau reuni]i \n jurul unor
mese. Muzica pl`cut` ajungea aici, \n surdin`. De cealalt`
parte a s`lii spa]ioase se aflau saloanele [i pistele de dans
invadate de perechi.
L`sându-se prad` deprim`rii, Ines renun]` s` li se al`ture
tovar`[ilor de c`l`torie. Pentru c` era \nc` atât de sensbil`,
atât de emotiv`, f`cea mai bine s` se duc` imediat \n cabina sa
[i s` \ncerce s` doarm`.
Dar necunoscutul, dep`[ind la rândul sù pragul, o
interpel` din nou:
– Scuza]i-m`, dar am avut impresia c` v-am speriat.
Probabil prezen]a mea pe punte v-a surprins. }ineam s` m`
scuz...
Hot`rât lucru, b`rbatul era foarte \nalt, la fel de \nalt ca
Hubert; asta contribuise la asem`narea din penumbr`. Ines
ro[i, afirmând:
– Deloc, domnule. Urcasem s` iau pu]in aer \nainte de a
m` \ntoarce \n cabin` [i...
– |n acest caz, trebuie s` v` cer iertare de dou` ori; a]i fugit
atât de repede... inexplicabil...
8 MARINA THOMAS
– Nu m-a]i speriat, \l \ntrerupse Ines de Coucy silindu-se s`

zâmbeasc`, pentru a [terge acea impresie proast` pe care o f`cuse.
– Philippe Kervonnec, adùg` el , \nclinându-se.
– Contesa de Coucy, spuse tân`ra femeie \ntinzând mâna
[i observând chipul b`rbatului.
Avea ochii atât de \ngu[ti, \ncât se gândi automat c`
probabil era euroasiatic.
„Ve]i c`l`tori cu elita interna]ional`“, afirmaser` pliantele
publicitare ale croazierei pe Ulysse...
Aceast` asociere de idei o f`cu s` râd` \n nasul
necunoscutului, f`r` voia ei.
– Sunt \ncântat s` v`d c` sunte]i mai vesel` decât
adineaori, remarc` el \nsu[i zâmbind [i aproape ironic.
– Cum pute]i [ti exact dispozi]ia \n care eram pe punte, din
moment ce era]i cu spatele? replic` ea m`surându-[i
interlocutorul din cap pân`-n picioare.
– Exact, intui]ia mea, unele comunica]ii misterioase de
gânduri...
Zâmbetul de pe gura frumos conturat` avea farmec, dar
ochii migdala]i p`strau o expresie serioas` [i atent` care
dezorienta.
„Unul din acei play-boy obi[nui]i ai croazierelor, care caut`
aventura“, trase imediat concluzia, cu o urm` de enervare.
– Sunte]i foarte sigur de dumneavoastr`! Totu[i, intui]ia
nu mi se pare principala dumneavoastr` calitate!
– Cu atât mai bine, asta \nseamn` c` nu era]i trist`,
r`spunse el privind-o insistent, cu un fel de sfidare \n ochi.
– Pentru c`, iat`-v` lini[tit, v` urez o sear` bun`, domnule.
– Kervonnec, Philippe Kervonnec.
Dar tân`ra femeie r`mase nemi[cat` deoarece durerea din
genunchi, revenit`, o f`cea s` se team` de o c`dere dac`
\ncerca s` se deplaseze.
CROAZIERA UIT~RII 9
„N-ar fi trebuit s` merg atât de repede adineaori, \[i spuse.

La urma urmei, bietul bìat era inofensiv, nu m-a pus \n pericol
[i nu-i pot repro[a c` apreciaz` un clar de lun` pe mare!“
Vizibil surprins s-o vad` astfel nemi[cat`, necunoscutul
r`mase [i el \n loc. Situa]ia amenin]a s` devin` ridicol`. |n
jurul lor, grupuri continuau s` vin` [i s` plece.
Pentru a-[i reveni, Ines \[i scoase [alul din m`tase ro[ie [i
ap`ru \n rochia neagr`, foarte decoltat`.
Necunoscutul avu o mi[care de surpriz` [i de admira]ie pe
care nici m`car nu \ncerc` s` [i-o ascund`.
– Mi-ar face pl`cerea, domni[oar`...
– Doamn`.
– Doamn`, pentru c` s-a \ntâmplat s` ne \ntâlnim pe acest
vapor, mi-ar face pl`cere s` v` conduc \n salon...
– Sunt pu]in obosit`, admise ea. O c`dere de pe cal... M`
doare \nc` genunchiul...
El \naint` cu dezinvoltur`:
– Sprijini]i-v` pe mine...
F`r` s` protesteze, Ines lu` bra]ul care i se oferea [i f`cu
câ]iva pa[i.
– E deja mai bine, afirm` ea. Voi putea s` cobor singur`...
– Mi-a[ permite s` v` atrag aten]ia c` nu p`re]i foarte sigur`.
– M` voi ]ine de balustrad`…
El f`cu un gest u[or enervat [i-i retrase brusc sprijinul.
Ines fu gata s` se pr`bu[easc`, dar \[i reveni.
– Bun` seara, doamn`, spuse el f`r` s` mai insiste.
{i \ntorcând spatele, se \ndrept` spre primul salon.
Ines urm`ri cu privirea silueta supl`, ceafa puternic`... Da,
exista o asem`nare... Chiar [i f`r` clar de lun`...
Impresionat` de aceast` asociere de idei, tân`ra femeie
prinse balustrada, angajându-se \n coborârea spre culoarele
10 MARINA THOMAS
ce duceau la cabina sa. |i trebuir` mai multe minute pentru a

str`bate distan]a scurt`. Unul dintre stewarzii a[eza]i inevitabil
\n toate ungherele vapoului nu o p`r`si din priviri pân` ce nu
\nchise u[a dup` ea. F`r` \ndoial`, \n ochii tân`rului b`rbat
ap`ruse drept una dintre bog`ta[ele singure care parcurgeau
escalele mediteraneene \n cùtarea aventurii.
Cât despre acest Kervonnec, atât de mul]umit de el \nsu[i,
de intui]ia sa, de fizicul sù convenabil, va trebui s`-l evite pe
viitor, ceea ce probabil nu va fi u[or pe acest vapor de lux,
unde totul era conceput pentru a favoriza \ntâlnirile [i
distrac]iile \n comun.
Oglinda mare ag`]at` deasupra mesei de toalet` o atrase
ca un magnet. De [ase luni, oare câte ore petrecuse \n fa]a
oglinzii? Era peste puterile ei, trebuia s` verifice f`r`
\ncetare, s` pândeasc`, s`-[i supravegheze tr`s`turile, s`
\nve]e s` le controleze... Nu i se \ntâmpla \nc` deseori s` nu
se recunoasc` \ntâlnindu-[i din \ntâmplare imaginea \n
vitrina unui magazin?
Cu un suspin, \[i desf`cu turbanul care-i \nconjura capul.
– Micu]o! S-ar crede c` visezi! Profesorul Descamp este un
magician! E[ti \ncânt`toare, exclamase m`tu[a Anna când
venise s-o vad` la clinic`.
– Haide, n-am fost niciodat` foarte frumoas`!
– Acum e[ti, draga mea! {i sunt cu adev`rat fericit`! Un
accident care te las` bogat` [i frumoas`!
– Ui]i de moartea lui Hubert, protestase nepoata cu
\nsufle]ire.
– Nu uit nimic iubito, dar cunosc via]a [i...
Aici, m`tu[a Anne se ridicase, foarte demn`, deoarece
timpul de vizit` era cronometrat, pentru a cru]a for]ele
convalescentei. |nainte de a-[i s`ruta nepoata, adùgase:
CROAZIERA UIT~RII 11
– Mi s-a spus c` te-ai hot`rât s` pleci \ntr-o croazier` [i

m-am bucurat. N-o uita pe b`trâna ta m`tu[` [i trimite-i ni[te
ilustrate.
|n aceea[i zi, dup` plecarea singurei sale rude, Ines \i primi
pe verii Coucy, veni]i s` verifice la c`p`tâiul sù starea tinerei
v`duve a contelui.
Oricum, [i ei, ca [i m`tu[a Anne, p`rur` surprin[i de
aspectul „accidentatei“... Se gândiser`, cu siguran]`, c`
mo[tenirea atât de considerabil` a defunctului risca s` devin`
rapid bucuria unei a doua alegeri a \ncânt`toarei v`duve...
Oricum, se \n[elau, deoarece Ines, departe de a-[i reveni,
c`zuse \ntr-un fel de depresie periculoas`, care-i sc`dea
treptat puterile.
|n acea sear`, \n fa]a oglinzii, \[i contempl` \nc` o dat`
noua imagine. Da, era o alta. Cea care, pe viitor va fi
remarcat`, dup` care b`rba]ii se vor \ntoarce aproape f`r` s`
vrea, cea pe care pasagerul singuratic de pe punte o privise de
asemenea admirativ, cu pl`cere. Era o Ines necunoscut` ei
\ns`[i...
Un chip nou, o libertate nou`, o avere nou`... Tân`ra
femeie se \nfior`, cuprins` de nelini[tile care pe viitor \i vor
tulbura singur`tatea. |[i pierduse pl`cerea de a trì din
momentul [ocului \ngrozitor al ma[inii, sirenelor pompierilor
ce urlau, mirosului fad al s`lilor de opera]ie.
Fata tân`r`, sportiv`, s`n`toas` [i vesel`, de care contele de
Coucy, la patruzeci de ani, se \ndr`gostise nebune[te, se
transformase de la accident \ntr-o persoan` supl`, fragil` [i
sub]ire, cu un profil perfect... Chiar prea perfect... perfect ca
o masc` [i, sub aceast` masc`, i se p`rea c` se sufoc`...
Desigur, profesorul Descamp executase cu migal` aceast`
capodoper` [i chiar publicase unele dintre remarcabilele
12 MARINA THOMAS
rezultate ale interven]iilor sale succesive. Fa]a zdrobit` de

tabloul de bord fusese \n \ntregime ref`cut`, f`r` s` r`mân` o
cus`tur`, o cât de mic` cicatrice.
– Imediat ce-]i va cre[te p`rul, nu vei mai avea de ce s` te
preocupi de urmele opera]iilor, draga mea Ines, \i explicase
medicul...
P`rul blond, des [i ondulat, \ncepuse s` creasc` sub
e[arfele aranjate \n mod foarte priceput de tân`ra femeie. |n
seara aceasta, ca \n toate serile, verific` progresele. Peste
pu]ine zile, va putea s`-[i expun` buclele scurte... Ar fi putut-o
face de o s`pt`mân`, dar preferase s` mai a[tepte, din
sl`biciune, de team`... A[teptase s` fie singur` pe vapor, f`r`
martori ai vie]ii sale de odinioar`.
O dat` redobândit p`rul, va putea s` se gândeasc` s`
elimine cu curaj celelate sechele... {i distrugerile interioare
fuseser` la fel de grave, poate mai grave... Astfel \ncât, \n acea
sear` chiar, nervozitatea o f`cuse s` cread` o clip` \n apari]ia
lui Hubert pe puntea vaporului!
{i nu era decât un b`rbat complet strìn, acest Kervonnec,
cu chipul sù de asiatic. |i sem`na lui Hubert doar prin talie,
l`]imea \n spate [i de asemenea printr-o anumit` agresivitate...
De ce oare \i vorbise despre o c`dere de pe cal, referitor la
piciorul sù?
Pentru c` nu mai voia s` [tie, voia s` uite! Un pneu
explodase! Un accident banal! Stâlpul, parapetul, râpa...
Pentru a fugi de imaginea care-i producea de fiecare dat`
suferin]`, tân`ra femeie \ntoarse brusc spatele oglinzii,
desf`cu fermoarul rochiei [i o l`s` s` cad` \n corol`, la
picioarele sale. P`[ind peste m`tasea lucioas`, \[i scoase pe
mocheta ro[ie pantofii comozi, din [evro \mpletit. Genunchiul
nu-i permitea s` poarte \nc` tocuri \nalte, câteva luni. Cât

despre \ncheieturile mâinilor rupte \n accident, ele nu puteau
suporta \nc` nici cea mai mic` greutate.
|mbr`c` rapid o c`ma[` de noapte. De la [old pân` la
coapsa stâng`, se vedea o cicatrice lung`...
Hubert nu [tiuse nimic, nu \n]elesese nimic din ceea ce se
\ntâmplase. Murmurase numai:
„Râpa...“
Apoi vacarmul sinistru, r`sturn`rile mortale!
Ines gemu din nou aruncându-se pe pat, cùtând alinarea
arificial` a pernei.
– F`r` somnifere, nu-i a[a? M` bizui pe dumneata, \i
spusese profesorul Descamp.
Ascult`toare, \nainte de a-[i p`r`si apartamentul parizian
pentru a se \ntoarce la Vene]ia, aruncase ultima cutie de pilule
roz. |n seara aceea, \n cabin`, ar fi trebuit s` ia, ca s` doarm`,
sau va sta de veghe f`r` ajutorul iluzoriu al drogurilor.
Tân`ra femeie stinse lumina [i \nchise ochii. Lacrimile \i
curgeau f`r` voia ei. Se va putea oare vindeca vreodat`?
„{i nu uita c` la vârsta ta, nimic nu este cu adev`rat grav“, \i
scrisese m`tu[a Anne, \n ultima scrisoare. „Gânde[te-te la mama
ta pe care ai f`cut-o atât de fericit` \n ultimele sale clipe. }i-a
dorit fericirea [i trebuie s` lup]i gândindu-te la ea. Eu \ns`mi,
draga mea micu]`, am suferit destul pentru a-]i afirma c` vei ie[i
curând mai puternic` [i mai \nt`rit` din aceast` \ncercare...“
Cu toate acestea, fusese suficient` doar imaginea
necunoscutului a[ezat ca o n`luc` \n reflexele argintii ale
clarului de lun` pentru a o tulbura, pentru a-i rede[tepta
temerile, remu[c`rile.
Nu. Nu mai trebuia s` se gândeasc` la asta. Hubert murise
\n accident. Ar fi putut s` moar` [i ea. A fost doar o \ntâmplare
sinistr`.
Capitolul 2
A doua zi, \n marea sufragerie a pachebotului, Ines

\mp`r]ea masa cu o pereche tân`r` de italieni [i o
americanc` mai \n vârst`. Conversa]ia se desf`[ura \n
englez`, cu unele improviza]ii ale explozivei Majorie, \n
limba lui Dante.
L`sându-[i comesenii discutând despre farmecul comparat
al Greciei [i al Italiei, Ines se duse s` se instaleze \ntr-unul din
saloane. O duzin` de tinere fran]uzoaice \n rochii de plaj`
schimbau re]ete sigure, care le va permite s` se bronzeze \n
câteva ore \n jurul piscinei de pe Ulysse.
Ascultându-le, Ines avu un gest de regret; i-ar fi pl`cut [i ei
s` se \ntind` la soare pe puntea superioar`, s` savureze vântul
din larg [i r`coarea regeneratoare a piscinei, dar \nainte de
plecarea sa, profesorul Descamp fusese categoric: f`r` soare
peste cicatricele recente!
„Oricum, \[i spuse ea, cu genunchiul strâns \n bandaj a[ fi
o \not`toare ciudat`!“
– Domnule, domnule! V` a[teptam!
– Ne revizuiam vocabularul de greac` modern`!
Un b`rbat zâmbitor, \naint` spre masa adolescentelor. |n

c`ma[a descheiat` [i blugi, p`rea mult mai tân`r decât \n ajun.
Era c`l`torul singuratic. Z`rind-o pe Ines, o salut` cu un scurt
semn din cap.
– Ne-a]i promis c` ne ve]i ajuta, declar` una dintre tinerele
fete, cu un zâmbet ironic.
– {i o voi face, spuse el, a[ezându-se \n mijlocul pl`cutei
companii.
|ncepu s` vorbeasc` \n mod firesc, punând fiec`reia
\ntreb`ri ale c`ror r`spunsuri se p`rea c`-l mul]umesc.
„Va g`si cu siguran]` diversiuni pl`cute printre aceste
nimfe, se gândi tân`ra femeie. Dar cum [tia oare limba greac`?
A[ fi pariat mai degrab` pentru chinez`. Cu ochii lui...“
Jenat` c` se l`sase dus` de conversa]ie, se \ntoarse spre
hublou [i, tr`gând perdeaua de muselin` care estompa
lumina str`lucitoare, contempl` marea.
– Cum? Nu sunte]i la piscin`! {ti]i oare c` cele mai bune
locuri risc` s` fie ocupate?
Era americanca din sufragerie, care se apropia cu elan.
– Eu nu fac baie. Sunt obosit` [i...
– Un motiv \n plus pentru a te r`cori, draga mea. De fapt,
consider c` ar`ta]i foarte bine. Oboseala este doar o problem`
de dispozi]ie. Haide]i! Scutura]i-v`! O femeie atât de
\ncânt`toare...
– Nu , \ntr-adev`r, insist` Ines stânjenit`...
Platuroas`, senin`, Marjorie aborda un fel de pijama cu
ramuri [i flori, care putea surprinde. }inea \n mân` o p`l`rie
de paie, ornat` cu o panglic` roz.
– Ce crede]i despre asta? \ntreb` ea fluturând p`l`ria.
– Oh, este fermec`toare, afirm` Ines, este o p`l`rie de
gondolier [i a]i cump`rat-o f`r` \ndoial` din Vene]ia, \nainte
de \mbarcare?
16 MARINA THOMAS
– De fapt, n-am cump`rat-o, este a gondolierului „meu“! A

acceptat s` mi-o ofere dup` plimbare! Era atât de romantic!
Studentele fran]uzoaice plecar` de la mas`, l`sându-l pe
Kervonnec. Acesta, ridicându-se la rândul sù, se \ndrept` spre bar.
– N-a[ vrea s` v` fac s` pierde]i timpul, \i spuse Ines noii
sale prietene. Poate v` voi reg`si curând...
|n timp ce se exprima astfel, avea nepl`cuta senza]ie c`
voia s` scape de amabila doamn` pentru a-l observa pe
\ndelete, pe necunoscutul din ajun...
– Sunt \ncântat` c` v-am convins! exclam` americanca. Voi
p`stra un [ezlong lâng` mine. Nu v` gr`bi]i. Nu v` gr`bi]i. V`
voi a[tepta continuându-mi opera... |mi ve]i spune ce crede]i
despre asta...
O dat` Marjorie plecat`, Ines putu s`-l examineze din locul
sù, pe \ndelete, pe Kervonnec, aflat iar cu spatele la ea.
Da, acest b`rbat sem`na cu Hubert [i de aceea, f`r`
\ndoial`, sim]ea un fel de fascina]ie deplasat` [i de asemenea
o team`, de care de fapt nu era responsabil`. Totu[i, aceast`
coinciden]` o obseda. |[i aminti chiar vag, c` noaptea visase o
urm`rire ciudat`... Ea se afla deasupra pr`pastiei, ma[ina
ardea... Necunoscutul o strigase de pe cealalt` parte a vìi, dar
era Hubert [i zâmbea cu rùtate...
Hubert pierise \n incendiul ma[inii. Ea \ns`[i nu fusese
salvat` decât de deschiderea portierei, \nainte de c`derea
ma[inii. Fusese aruncat` la dou`zeci de metri, cu fa]a zdrobit`
[i oasele rupte... Pompierilor, sosi]i \naintea salv`rii, le
trebuise timp pân` au descoperit-o, le[inat`, la jum`tatea pantei,
\n timp ce ma[ina [i [oferul, erau \n \ntregime carboniza]i.
Philippe Kervonnec nu-[i putea da seama de amintirile
dureroase pe care i le evoca, surprinz`tor de puternic, silueta
sa rezemat` cu non[alan]` de bar.
Tân`ra doamn` de Coucy nu asistase la funeralii, nici la

deschiderea testamentului... totul se petrecuse \n prezen]a
singurei sale rude, \nc` \n via]`, m`tu[a Anne, sora mai mare
a mamei sale...
Tres`ri. Kervonnec se afla \n fa]a ei, cu dou` pahare mari
cu cafea de la ghea]`, \n mân`.
– Sunt oare foarte indiscret? murmur` el.
Pierdut` \nc` \n amintirile [i spaimele sale, Ines ro[i [i se
auzi r`spunzând automat.
– Deloc, este... dimpotriv`, este o idee bun`.
– Este \n felul meu, un mod de a \ncheia un incident
sup`r`tor.
– Face]i aluzie la \ntâlnirea noastr` \ntâmpl`toare? \ntreb`
Ines cu indiferen]`.
– Exact. Voiam s` l`muresc...
– Nu este nimic de l`murit, \l \ntrerupse tân`ra femeie
care-[i reg`si complet st`pânirea de sine dup` ce
necunoscutul se a[ez` \n fa]a sa.
– Dac` ]ine]i s` v` p`stra]i secretul, nu voi insista, remarc`
el zâmbind, m` voi duce la piscin` [i...
Ines cu r`spunse [i-[i savur` bùtura cu ghea]`. Era pl`cut.
Cât despre Kervonnec, jocul sù era atât de limpede \ncât
p`rea naiv [i copil`resc. S` vorbe[ti unei femei despre „secret“
era o strategie prea banal`.
– Nu face]i baie?
– Nu. Genunchiul m` \mpiedic` momentan s` \not [i...
– {i v` face s` dispre]ui]i soarele?
– |ntr-adev`r, afirm` ea pentru a \ncheia repede.
– |n acest caz, adùg` el, cât se poate de ironic, ar fi foarte
grosolan s` v` \ntreb ce v` putea determina s` face]i aceast`
croazier`?
18 MARINA THOMAS
– Poate c` m` intereseaz` escalele arheologice!

– A[ jura c` nu!
– {i de ce?
– Pentru c` sunte]i prea inactiv` [i prea bogat` pentru a da
importan]` trecutului... Pe vaporul acesta, toat` lumea \[i
omoar` plictiseala de-a trì...
– Totu[i, \ncânt`toarele tinere care v` \nconjurau,
adineaori, nu aveau un aer atât de dezgustat de via]`.
– Nici o leg`tur` cu restul pasagerilor. Este vorba despre
elevele mele. Noi c`l`torim \n surplus. Un acord \ntre
compania maritim` [i ministrul francez al culturii.
– {i bine\n]eles, orice alt mod de a c`l`tori pe Ulysse, vi se
pare dregradant.
– |ntr-o oarecare m`szsur`, da, r`spunse el, apropiindu-se
[i oferindu-i un zâmbet ambiguu.
– {i dumneavoastr`...
– Eu sunt \nso]itorul.
– Ei bine, v` urez o croazier` pl`cut`, domnule, spuse Ines
ridicându-se brusc. N-a[ vrea s` v` compromite]i mai mult
timp cu o femeie bogat`, inactiv` [i \n consecin]` proast`!
– {i \n consecin]` privilegiat`, o corect` el, vizibil \ncântat
de provocarea sa. Sunte]i atât de atent` la persoana
dumneavoastr`! O c`dere de pe cal, v` mobilizeaz` \n jurul
genunchiului dumneavoastr`... S-ar crede c` via]a v-a fost
teribil de afectat`!
– Ave]i cu siguran]` dreptate! explod` ea. V` urez ca \n
curând s` ave]i noroc la fel de mult ca mine!
Tremurând de indignare, p`r`si salonul. Acest Kervonnec era
desigur mult mai prost crescut [i mai orgolios decât putea b`nui.
Totu[i, cu aluzia sa la noroc, \n secret, \[I atinse ]inta. Cu
lacrimi \n ochi, f`cu o pauz` pe puntea de plimbare. Un soare
orbitor f`cea s` str`luceasc` fiecare mi[care a apei. Cerul curat

\[i oferea bolta f`r` nori. Vaporul intrase \n acea zon` magic`
a Mediteranei unde vara se prelungea [i domnea f`r`
dificultate pân` la sfâr[itul toamnei.
„F`r` lungi expuneri la soare. Pielea dumitale a fost
chinuit`. Trebuie s` i se lase timp s`-[i recapete elasticitatea.
La vârsta dumitale, totul va intra rapid \n normal“.
Pentru prima dat` de la \nceputul decep]iilor sale, Ines avu
un reflex de revolt`. De ce s` nu \ncerce o vizit` la piscin`?
Hot`rârea sa fu luat` imediat. |ntorcându-se din drum, se
duse la magazinul de pe vapor. Se g`seau acolo parfumuri,
bibelouri f`r` valoare, bijuterii [i haine \n m`sur` s`-i farmece
pe cei patru sute de privilegia]i de pe Ulysse \n timpul
croazierei.
– Bun` ziua doamn`, spuse vânz`toarea, ave]i vreo idee...
– Doresc un costum de baie.
– Avem un sortiment \n dou` piese, \ncânt`toare, [opti
vânz`toarea indicându-i un suport multicolor de prezentare a
m`rfurilor.
–Nu. A[ dori un costum de baie dintr-o singur` pies`,
discret, negru de preferin]`.
– Oh! exclam` tân`ra femeie cu un râs \n]eleg`tor. F`r`
\ndoial`, domnul este foarte gelos.
Ines era gata s` riposteze, dar la ce bun. De acum, era
eliberat` pentru totdeauna de gelozia lui Hubert de Coucy!
– N-am nimic negru, declar` vânz`toarea, punând \n fa]a
clientei sale o cutie plin` cu costume de baie, dar dac` vre]i s`
v` uita]i...
Ea alese un costum de baie albastru care sem`na cu un
costum de dansatoare. Intrând \n cabina de prob`, trase \n
urma ei perdeaua de catifea.
20 MARINA THOMAS
|n mod curios, se sim]ea aproape vesel` dezbr`cându-se.

Nici nu se uita la cicatricea care-i br`zda [oldul. Noul costum
de baie o ascundea perfect de altfel, l`sând s` apar` doar o
urm` fin` pe coaps`.
|n timp ce proba, putea urm`ri conversa]ia ce se angajase
\ntre vânz`toare [i un client.
– Parfumurile sunt vândute f`r` taxe, nu-i a[a?
– |ntr-adev`r domnule! Este pentru o doamn`?
– Oh, sunt hot`rât. A[ vrea parfumul „Revin“ din gama
Worth.
Ines zâmbi singur` \n cabin`. Acest b`rbat avea bun-gust,
deoarece era vorba chiar de parfumul ei. Aceasta i se p`ru o
prevestire bun`, \n momentul \n care, pentru prima dat` dup`
un an, oglinda reflecta imaginea unei tinere femei \n costum
de baie!
|n entuziasmul sù, nu ezit` s` o ia o nou` hot`râre:
\ncepu s`-[i desfac` bandajul ce-i strângea genunchiul. Va
vedea ce va fi!
Ap`rând din cabin` zâmbind larg, spuse:
– |l p`strez pe mine! Mi se potrive[te...
– |ntr-adev`r, vi se potrive[te perfect! spuse vocea ironic`
a lui Kervonnec, care primea de la vânz`toare un pachet ornat
cu panglici.
Ines ro[i din nou [i deplina ei siguran]` se transform` \n
iritare:
– Credeam c` parfumurile sunt produse de lux, rezervate
infamelor privilegiate!
– Dar se vând f`r` taxe, doamn`, ceea ce-i permite unui
modest profesor de limba greac`...
– Dumneavoastr` sunte]i profesor de limba greac`?
– La dispozi]ia dumneavoastr`!
– Oh, nu m` va interesa asta, f`r` \ndoial` n-am fost

niciodat` \nv`]at` nici s` citesc, nici s` scriu de-a lungul
existen]ei mele trândave!
Vânz`toare tu[i u[or [i declar` pe un ton lini[tit:
– A[adar, lua]i acest costum de baie, doamn`... Nu vre]i
s`-l \ncerca]i [i pe cel mov? se potrive[te atât de bine cu
culoarea ochilor dumneavoastr`...
– Nu. Acesta va fi perfect, spuse tân`ra femeie
\ndreptându-se spre cas`, cu po[eta \n mân`. V` voi pl`ti...
– |n dolari?
– Cu cec.
– {i... Trebuie s` v` \mpachetez rochia?
–Rochia! O, nu! O voi \mbr`ca!
– Nu-i nevoie, exclam` vocea ironic` a lui Kervonnec. Asta
mi-a permis s` m` bucur constatând c` amândoi genunchii
dumneavoastr` se comport` la fel de bine!
Furioas` de neaten]ia sa, Ines reap`ruse deja \n rochie,
rearanjându-[i turbanul din m`tase peste p`r.
Vânz`toarea, stânjenit` de dialogul dintre cei doi clien]i,
aranja cu ostenta]ie o vitrin`. Doamna de Coucy pl`ti f`r` s`-i
arunce o privire lui Kervonnec, aplecat peste un stand de
bijuterii, care zâmbea, vizibil amuzat de scen`.
– Bijuteriile nu sunt f`r` taxe domnule Kervonnec... [i
pentru un biet profesor de limba greac`... Mul]umit` de
aten]ionarea sa, Ines p`r`si magazinul.
„{i acum, se pune problema s` ajung pe puntea
superioar` f`r` s` m` \mpiedic“, \[i spuse ea, \naintând cu
precau]ie. |n realitate, de când \[i desf`cuse bandajul de
cauciuc, se sim]ea ciudat de u[oar`, aproape vindecat`. Dar
nu trebuia s` se \ncread` \n aceast` impresie [i s` admit`
impruden]e.
22 MARINA THOMAS
– Sunt aici! Alo! Alo! Vântul este atât de r`coros!

Marjorie o reperase imediat [i-i f`cea semn. |[i scosese
pijamaua din m`tase. C`rnurile i se rev`rsau f`r` jen` dintr-un
costum de baie \n dou` piese, cu flori.
– Dumnezeule! E[ti \ncânt`toare! Probabil nu m`nânci \n
fiecare zi pentru a fi atât de sub]ire! {i de ce acest costum de
baie de femeie b`trân`! Cu un asemenea corp! Voi
fran]uzoaicele, sunte]i prea pudice!
– Asta din cauz` c` pielea mea este foarte sensibil` la soare,
trebuie s` m` expun \n mod progresiv, spuse Ines.
Dar primirea c`lduroas` a Marjoriei \i redase curajul. |n
realitate, nu era prea mândr` de hot`rârea sa. Genunchiul sù
nu protestase pân` acum, era un semn bun [i dovedea c` era
f`r` \ndoial` \ntr-o form` mai bun` decât se temuse medicul
sù.
Pe marginea piscinei, studentele fran]uzoaice se
interpelau, [iroind de ap` [i bucuroase:
– Ne va fi [i mai cald mâine, când vom acosta \n Creta.
– {i profesorul ne-a spus c` vom lucra pe teren. Pân`
atunci s` ne distr`m.
– Kervonnec nu este \nc` aici. Ne-a promis c` ni se
al`tur`...
– |[i preg`te[te oare conferin]a?
– Este prea serios, dr`gu]ul!
– Am putea s`-l \nveselim... Un necaz din dragoste, poate?
– Nu, dar este un adev`rat pustnic. Adineauri am aruncat o
privire \n cabina sa.
– Nu?
– Ba da. Femeia de serviciu ie[ea cu aspiratorul. Era un
morman de c`r]i pe masa sa!
– Eu sunt totu[i sigur` c` este diferit de ceea ce crede]i voi,

dr`gu]elor, spuse o adolescent` \nalt` cu p`rul negru.
– Oh! Ai vrea s` ne faci s` credem...
– N-am spus nimic! V` sf`tuiesc doar s` a[tepta]i, s-ar putea
s` ave]i surprize!
– Mult noroc! Dac` reu[e[ti, vom face haz...
– Sst! Iat`-l!
Ines ascultase \mpotriva voin]ei sale, cu aten]ie, flec`reala
tinerelor fete. Chiar o privise atent, cu mai mult` curiozitate,
pe bruneta frumoas`, atât de sigur` de farmecele sale [i nu
gre[ea. Lâng` tân`ra femeie, Marjorie, absorbit` de o tapiserie
\n puncte mici, r`mânea t`cut`.
„Nimic mai u[or pentru un tân`r profesor, decât s`-[i
seduc` elevele, se gândi ea. Acest Kervonnec este pur [i
simplu odios“. Dar [tia bine c`-[i purta pic` ei \ns`[i pentru
interesul pe care-l avea fa]` de acest tân`r din \ntâmplare
frumos.
|n jurul piscinei [i pe cele dou` pun]i de comand`
suprapuse \n spatele navei, perechile \[i plimbau goliciunea
deseori criticabil`, iar unele dintre persoanele care se
sc`ldaser` ofereau [i \ncântarea formelor lor, a pielii netede,
bronzate perfect, [i p`rul m`t`sos ce se usca \n vânt. Femei
f`r` griji, bogate, omorându-[i timpul cu \ndeletniciri
copil`re[ti... |n acest sens, arogantul profesor de limba greac`
nu gre[ea \n \ntregime.
Kervonnec tocmai f`cu s` se ridice \n jurul piscinei un
murmur de decep]ie, trecând f`r` o privire pentru a ajunge pe
puntea superioar`. Purta un costum de baie bleumarin.
Musculatura impresionant` [i supl` fu pus` \n valoare de
24 MARINA THOMAS
modul firesc [i puternic \n care str`b`rea scara dreapt`. Ines

suferi din nou emo]ia care o tulburase \n ajun, dar de data
aceasta, teama lipsea... r`mânea o nelini[te inexplicabil`.
„Trebuie s` \ncetez s`-mi amintesc de Hubert“, murmur`
pentru ea \ns`[i.
– Iart`-m`, n-am \n]eles, exclam` Marjorie. A]i vorbit cu
mine?
–Oh, nimic important, murmur` Ines. Spuneam doar c` ai
curaj s` continui s` lucrezi astfel la soare.
– Ador tapiseria, atâta tot.
Se l`s` din nou t`cerea \ntre ele. Alte amintiri o asaltar` cu
brutalitate pe Ines. Totul se petrecuse atât de repede. Se
\ntorcea \n acea sear` ca de obicei, pe strada Jacob, \n
modestul apartament pe care-l \mp`r]ea cu mama sa. O g`sise
pe bolnav` ciudat de agitat`.
– Eram ner`bd`toare s` te v`d \ntorcându-te, draga mea, \i
declarase ea. {tii oare cine a venit s` m` viziteze \n aceast`
dup`-amiaz`?
– Cine, mam`?
– Hubert de Coucy.
– Domnul de Coucy, dar... de ce?
– Ce \nf`]I[are! Ce distinc]ie! dac` vrei s` [tii, m-a
fermecat...
Ines avusese ocazia s`-l \ntâlneasc` de mai multe ori pe
contele de Coucy la decoratorul la care f`cea practic`. |n urm`
cu dou` zile, \i trimisese flori.
– Dar de ce a venit? De ce vrea s` ne impresioneze cu
averea sa? {tiu c` r`mâne celibatar pentru a profita de femei
care...
– Oh nu, draga mea! protestase mama sa, cu ochi
str`lucitori. Mi-a spus c` i-ai f`cut o impresie de neuitat [i...
|ntr-o clip`, \n fa]a expresiei uluite a bolnavei, Ines

apreciase situa]ia. Dac` Hubert de Coucy o cerea \n c`s`torie,
\l va accepta de so]. Astfel, amândou` vor \nceta s` aib`
necazuri cu banii. Ar putea merge s` consulte acel spacialist
elve]ian care trata forma de leucemie care o distrugea \ncet pe
s`rmana femeie, de trei ani.
O mam` adorabil`, aproape o sor`, care luptase curajos
pentru a-[i cre[te fiica.
– Plângi, micu]o? exclam` Marjorie p`r`sindu-[i opera.
Dumnezeule! Trebuie s`-mi spui tot!
Ines se sili s` râd`.
– Dar n-am nimic de m`rturisit, Marjorie! M` ustur` ochii!
Este efectul soarelui, nu m-am obi[nuit \nc`...
– Am ni[te pic`turi pentru ochi miraculoase, anun]`
cealalt`, aplecându-se spre enorma geant` de plaj`.
– Mul]umesc. Voi pune imediat.
Lichidul pi[c` pu]in, dar nu-i putea face decât bine.
Hot`rât lucru, Marjorie era providen]ial`. Prezen]a sa o ajut`
pe tân`ra femeie s`-[i revin` [i s` nu se lase prad` prea mult
timp melancoliei.
– Pariez c` te sim]i deja mai bine, spuse americanca
zâmbind.
– |ntr-adev`r, acest produs este un calmant remarcabil.
Omagiile mele [tiin]ei americane...
– Este un medicament elve]ian!
Când Ines deschise ochii, privirea \i c`zu asupra lui
Kervonnec, care \nainta spre piscin`.
– Domnule, domnule, veni]i s` face]i o baie!
– Domnule, când \ncepem s` lucr`m?
F`r` vreo privire spre Ines, Philippe Kervonnec se \ndrept`
spre fermec`toarea sa clas` [i plonj` \n apa str`lucitoate.
26 MARINA THOMAS
Strig`te, râsete, s`rituri salutar` ini]iativa sa [i curând reap`ru

ciudata [i frumoasa fa]` \nconjurat` de nimfe gr`bite s`-i
zâmbeasc`.
Ines \[i privi picioarele \ntinse \n fa]a sa. Cu o grimas`
\ncerc` s` \ndoaie genunchiul stâng. Nemi[carea p`rea c`-l
\n]epenise.
– Te duci s` \no]i? \ntreb` texana.
– Nu. M` voi \ntoarce \n cabin`. Prefer s` fiu prudent`.
Era deja \n picioare. |ntinzând mâna, \[i strânse rochia de
pe sp`tarul [ezlongului [i o \mbr`c` peste costumul de baie.
– Mi se pare c` e[ti pu]in lipsit` de energie, remarc`
Marjorie.
– Nu. Pu]in obosit`, nimic mai mult. Imediat ce voi fi la
umbr`, totul va fi bine...
Reu[ise s` se \ncal]e f`r` necazuri. Era pu]in ame]it` când
se aplec` s`-[i ia geanta. Brusc, podeaua disp`ru.
|n jurul ei se produse o mi[care, se auzir` exclama]ii, apoi
o voce le domin` pe celelalte [i se sim]i ridicat` de ni[te bra]e
puternice. Capul i se rostogoli peste un piept ud... Deschise
ochii [i recunoscu chipul energic [i \ncordat al lui Kervonnec.
El schi]` un zâmbet remarcând:
– |mi pare rù, dar vi se va uda rochia. Ie[eam din piscin`!
– N-ar fi trebuit s` stau la soare, murmur` Ines. Trebuie s`
m` \ntorc \n cabin`.
– Oare unde crede]i c` v` duc? r`spunse strângând-o
simplu lâng` el.
Pieptul puternic vibra sub obrazul l`sat pe el. |[i trecuse un
bra] \n jurul gâtului lui [i se ag`]ase de el automat. Deodat`,
con[tient` de pozi]ia sa, sl`bi strânsoarea [i protest`:
– Pot foarte bine s` merg pe picioarele mele!
– Adineauri au fost de-ajuns trei pa[i pentru a v` poticni [i
spera]i...
– Exagera]i! L`sa]i-m`...
Dar el o strânse mai puternic, imobilizând f`r` drept de
apel corpul tinerei femei lâng` al sù. Ines, alarmat` de
tulburarea care o cuprindea, \ncerc` s` se zbat`, dar
\mbr`]i[area b`rbatului se strânse mai tare, indiferent` [i
puternic`.
– O vom lua pe scar`. Ajuta]i-m`, \n loc s` v` zbate]i...
Oare va rezista el atât de mult timp? Capul tinerei femei se
relax`. Buzele \i atinser` u[or pielea bronzat` pe care
str`luceau \nc` pic`turi de ap` ad`postite de p`rul cre] de pe
piept.
O durere vie \i aprinse piciorul [i totu[i Ines \ncerca o
irezistibil` stare de bine. Kervonnec mergea cu pa[i mari
acum, str`b`tând culoarul ce ducea la cabine.
Doi stewarzi se repezir` râzând. Se gândeau f`r` \ndoial`
c` tân`ra contes` \[i alesese de-acum \nso]itorul de pl`cere [i
c` nu va mai fi singur` \n cursul croazierei.
Aceast` not` de amuzament o jigni pe Ines [i o readuse la
realitate.
– Cheia este \n geant`, voi deschide...
Dar deja un steward introduse \n broasc` un [peraclu [i
Philippe Kervonnec p`trunse \n cabin`.
– Ce spa]iu luxos! exclam` el, v` ve]i putea odihni \n mod
confortabil.
{i imediat \[i a[ez` povara pe patul mare fixat \n firid`; apoi
se \ndrept`. Statura sa \nalt` o domin` din nou pe Ines.
– V` mul]umesc, murmur` ea, \mi pare cu adev`rat rù...
– Este sigur c` face]i imposibilul ca s` atrage]i asupra
dumneavoastr` aten]ia general` [i reu[i]i asta mult mai bine
decât altele, trebuie s` recunosc!
28 MARINA THOMAS
– Sper c` glumi]i, ripost` ea cu fermitate. Chiar crede]i c`

m-a[ fi supus unei asemenea c`deri [i...
– {i acestui drum \n bra]ele mele? Nu sunt foarte sigur;
ave]i o curioas` manier` de a lupta \mpotriva situa]iilor care
fac totul pentru a provoca...
– Nu \n]eleg [i nici nu vreau s` \n]eleg ce insinua]i...
– Atunci s` vorbim despre altceva. Va veni medicul de la
bord. Am trimis un steward s`-l caute.
– Haide]i, n-am nevoie de el, ave]i ni[te ini]iative...
– Totu[i, genunchiul dumneavoastr` mi se pare pu]in
umflat, remarc` el ar`tând spre piciorul descoperit pe pat.
Ines \[i adun` repede rochia peste ea. Kervonnec, ridicând-o
adineaori, i-o [ifonase [i i-o strânsese. Avusese oare timp s`-i
observe cicatricea ce-i br`zda [oldul?
– O c`dere urât`, remarc` el cu serioazitate, f`r` s` se
poat` ghici dac` f`cea aluzie la incidentul de la piscin`, sau
amintea de c`derea de pe cal.
– Oh, este de domeniul trecutului, afirm` Ines cu
pref`cut` nep`sare. Vor mai trebui câteva s`pt`mâni de
precau]ii...
Se l`s` t`cerea \ntre ei. Acest b`rbat frumos, pe jum`tate
gol, o \mpiedica pe tân`ra femeie s` se comporte natural. Era
foarte tulburat` [i \ncerca o teribil` umilin]`. |n plus, se
sim]ea nervoas` [i epuizat`. A[a c` avu o mi[care de retragere
foarte brusc` atunci când Kervonnec \ntinse mâna spre fa]a sa,
remarcând cu evident` surpriz`.
– V-a]i izbit probabil de [ezlong când a]i c`zut. Obrazul
dumneavoastr`...
– Obrazul meu? exclam` ea alarmat`. Obrazul meu?
– N-ave]i de ce s` fi]i atât de \nspìmântat`, ripost` el u[or
enervat. Este pu]in inflamat, atâta tot!
Ines se ridic` \n pat, cùtând o oglind`, \n timp ce

Kervonnec, foarte \n largul sù, o contempla râzând.
– Cùta]i o oglind`, nu-i a[a? Reac]ie clasic`. Dar \n acela[i
timp, nelini[tea dumneavoastr` fa]` de mine este foarte
surprinz`toare. Se pare c` v` este team` s` nu v` atac!
Râdea acum cu gura pân` la urechi. Din]ii albi \i str`lucir`.
Ea \[i aminti \nciudat` de tulburarea pe care i-o provocase [i
pe care o recep]ionase \n mod sigur cu satisfac]ie.
– Nu mai am vârsta acestui gen de nelini[ti, declar` ea cu
curaj, privindu-l atent, brusc dispre]uitoare. F`r` \ndoial`, m`
confunda]i cu una dintre elevele dumneavoastr`.
– Oh! Ierta]i-m`! Uitasem c` \n ciuda aspectului
dumneavoastr` tineresc, sunte]i o „doamn`“!
Spusese asta cu ironie. Indiscutabil, o considera foarte
antipatic`. De altfel, era reciproc. De acum, \i era necaz pe
acest` situa]ie stânjenitoare care-i adusese \mpreun` \n
atmosfera lini[tit` [i \n penumbr`. Va \n]elege pân` la urm` c`
trebuia s` se retrag`?
El r`mase \n picioare, lâng` pat, f`r` s` par` deloc jenat.
Ines se temea s` nu fie din nou destul de tulburat` pentru a
nu putea lupta \mpotriva farmecului acestui b`rbat,
necunoscut \n ajun [i care intrase atât de ciudat \n via]a sa.
– V-am \ntrerupt baia. N-a[ vrea s` le lipsesc prea mult timp
pe elevele dumneavoastr`...
– Sunt fermec`toare, nu-i a[a? {i atât de avide de
cuno[tin]e. {i când te gânde[ti c`, \n câ]iva ani, se vor al`tura
[irurilor stupide de p`pu[i de salon, ca...
– Ca noi toate?
– Pe legea mea, la asta m` gândeam.
– F`r` \ndoial`, dar convingerea dumneavostr` mi se pare
pu]in prea for]at`...
30 MARINA THOMAS
– Este n`scut` din dobândirea unei experien]e

dezam`gitoare cu misterul feminin, concluzia mea...
– „Concluzia“ dumneavoastr`? Hot`rât lucru, nu v` teme]i
de ridicol!
– Concluzia mea, repet` el cu o vizibil` iritare, este c` nu
exist` de fapt nici un mister, ci mici secrete naive, jocuri,
atitudini mai mult sau mai pu]in studiate [i nimic, nimic altceva.
– {i evident, misterul v` intereseaz`?
– Mult mai mult decât femeile. De exemplu, secretul
dumneavoastr` m` intrig`...
– Haide, domnule Kervonnec, eu sunt deja de mult timp \n
stadiul dezolant de p`pu[` de salon.
– Absolut exact, dar pentru un motiv sau altul, sunte]i
nelini[tit`, cùta]i ceva, min]i]i. Enigma este mai pasionant`
decât o femeie frumoas`.
Se aplecase desupra ei, f`r` ca ea s` g`seasc` puterea de a-i
rezista, \i prinsese ceafa \ntre degete [i-[i puse buzele peste ale
sale. F`r` s` se gândeasc`, Ines r`spunse acestei mângâieri
furate [i curând, prelungindu-[i s`rutul, fur` pentru pu]in
timp prizonierii atrac]iei irezistibile ap`rut` \ntre ei, de când
str`b`tuser` \mbr`]i[a]i distan]a dintre piscin` [i camer`.
Doar sosirea medicului \i desp`r]i.
– Bun` ziua, doctore, spuse Kevonmnec, credeam c` era
vorba depre o indispozi]ie, dar \n realitate...
– M` simt foarte bine, protest` Ines. Am un genunchi
sensibil \n urma unei c`deri...
– Haide]i, v` sim]i]i bine, doamn` de Coucy? exclam`
medicul. Nu este vorba despre o c`dere! Prietenul meu,
profesorul Descamp...
– |l cunoa[te]i pe profesor? exclam` tân`ra femeie
alarmat`. Dar... dar cum?
– Pe legea mea, asta dateaz` din facultate, r`spunse

medicul vizibil amuzat. Când v-a]i \mbarcat mi-a trimis dosarul
dumneavoastr`...
A[adar, de aceea profesoul \i recomandase s` se \mbarce pe
Ulysse. Nu-i putea repro[a aceste ultime scrupule, acum [tia
c` exista la bord cineva care-i cuno[tea drama pe care venise
s-o uite.
{i era mai ales acest Kervonnec ce se \nc`p`]âna s` fac` pe
martorul.
|ntre timp, medicul râdea de surpriza sa. Era un b`rbat
scund, vesel, destul de corpolent, cu o fa]` simpatic` [i
mali]ioas`. Cu siguran]`, ghicise deja c`-l min]ise pe
Kervonnec \n leg`tur` cu rana sa.
– Am remarcat c` obrazul doamnei de Coucy este inflamat
sub pleoap`, declar` Philippe apropiindu-[i din nou` mâna
mare, bronzat`, de chipul tinerei femei.
– Este din cauza soarelui, murmur` Ines rug`toare,
privindu-l pe medic insistent.
– Foarte bine, spuse el. V` trimit calmante [i o pomad`.
– Cred c` este o lovitur` de la bra]ele [ezlongului, adùg`
Kervonnec.
– Trebuie s-o l`s`m pe doamna de Coucy s` se
odihneasc`, \l sf`tui medicul cu fermitate; totu[i o voi
examina.
– V` las, doctore, replic` prompt Kervonnec. Sper c` totul
va fi bine pentru dumneavoastr`, doamn`.
– La revedere, domnule, murmur` tân`ra femeie stânjenit`
[i... mul]umesc.
El \nchise u[a. Medicul exclam` râzând.
– Femeile sunt inexplicabil de secretoase uneori. Este
limpede c` l-a]i min]it pe bietul tân`r. P`rea alarmat...
32 MARINA THOMAS
– Nu vreau s`-mi mai amintesc niciodat` de acel accident

teribil, doctore. Mi se pare c` asta m` va ajuta s` m` vindec [i
nimeni din anturajul meu nu b`nuie[te... Am vorbit despre o
c`dere de pe cal...
– Asta v` prive[te, scump` doamne. Dar s` vedem acest
obraz.
Cât dur` minu]iosul examen medical, Ines nu putu alunga
amintirea \mbr`]i[`rii lui Philippe, a s`rutului sù, a tulbur`rii
provocate \n ea de prezen]a acestui b`rbat atât de necioplit
totu[i, atât de brutal, care se folosise de ea pentru a face un
joc umilitor... La fel ca Hubert de altfel, un an mai devreme...
Medicul, cu siguran]` convins c` o idil` o lega de frumosul
Kervonnec, \i f`cu \nainte de a o p`r`si recomand`ri pe care
dispre]ul sù le f`ceau ridicole:
– Nu uita]i c` sunte]i \n convalescen]`, scump` doamn`.
F`r` excese, f`r` soare, [i nici prea multe emo]ii dac` m` pot
exprima astfel...
Iritat` de aceast` interpretare totu[i f`r` rea-voin]`, Ines
alese s` se prefac` adormit` pentru a nu replica.
Prietenul profesorului Descamp p`r`si cabina pacientei
sale \n vârful picioarelor.
Capitolul 3
Când Ines se trezi a doua zi de diminea]`, era ora nou`. Se

sim]ea perfect odihnit`.
|n ajun, ceruse s`-i fie servit` masa \n cabin` [i-[i
petrecuse seara udându-[i fa]a tumefiat`. Era exclus s` apar`
printre c`l`tori \nainte ca pielea sa s`-[i reg`seasc` aspectul
obi[nuit.
Toat` aceast` serie de incidente o descurajase. Sim]ea c`-i
vor trebui ani pentru a uita \ntors`tura dramatic` pe care o
luase existen]a sa. Era ca [i cum Hubert, so]ul sù, se r`zbuna
dup` moarte. Nu g`sea o alt` explica]ie tulbur`rii \n care o
aruncase \ntâlnirea cu un b`rbat al c`rui fizic pl`cut nu
justifica totu[i nelini[tea [i dorin]a care o cuprinsese. De[i [i
al]i c`l`tori \i zâmbeau \n trecere. Asem`narea cu Hubert
fusese cea care-l adusese \n aten]ia ei.
Din fericire, noaptea fusese lini[tit` datorit` calmantelor
medicului de la bord. A[a c` sim]ea mai mult curaj pentru a
\nfrunta cea de-a treia zi a croazierei. Se hot`râse s` se apere,
chiar \mpotriva ei \ns`[i [i, dac` asta trebuia s-o salveze, \[i va
\ntrerupe c`l`toria \n Creta, sau la Atena.
34 MARINA THOMAS
Vocea gazdei [opti \n microfon: „La ora zece intr`m \n

portul Heraclion. C`l`torii care doresc s` viziteze palatul din
Cnossos [i muzeul din ora[ sunt ruga]i s` se grupeze \n
salonul albastru“.
|n aceea[i clip` se cioc`ni la u[a cabinei. Ines se duse s`
deschid`.
– Bun` ziua, Marjorie.
– Eram atât de nelini[tit` \nc` de ieri, dar n-am vrut s` te
deranjez. |n schimb, dac` vrei s` vii la Heraclion, m-am gândit
c` vei fi mai lini[tit` s` [tii c` [i eu merg acolo...
– Dar dac` v` \nso]esc, nu v` fac s` merge]i prea \ncet?
– Mergem acolo cu autocarul [i te vei sprijini de mine, f`r`
ca aceasta s` m` deranjeze câtu[i de pu]in, \n timpul vizit`rii
palatului.
Era evident c` amabila americanc` putea s-o ajute f`r` efort
pe tân`ra femeie, dar aceasta ezit` \nc` \n fa]a a ceea ce [tia c`
este o impruden]`.
– Pentru c` e[ti deja \mbr`cat`, draga mea Ines, trebuie s`
m` \nso]e[ti, mai ales c` avem norocul s` avem cu noi un
specialist.
– Adev`rat?
– Profesorul de limba greac`. |l [tii, domnul Kervonnec,
care c`l`tore[te cu clasa sa. Am dansat ieri pân` la miezul
nop]ii!
– Dumneata...
– O \ntâmplare. Micu]ele voiau s` \nve]e s` fac` tapiserie.
Le-am ar`tat [i am r`mas \mpreun` toat` seara. Ele [tiu c` am
venit s` te iau.
Ines avu o reac]ie care o mir` [i pe ea \ns`[i. |naintând spre
masa de toalet`, \[i smulse cu un gest turbanul pe care [i-l
aranjase cu grij`.
– Ce p`cat, exclam` Marjorie, aceast` m`tase alb`. Oh! Dar

ai o coafur` foarte \ndr`znea]`, foarte parizian`.
Tân`ra femeie \[i trecu mâinile [ovìtoare prin buclele
scurte.
– Mai degrab` o coafur` african`, o corect` ea zâmbind,
dar vara este atât de practic`. M` tund \ntotdeauna foarte scurt
din luna iunie.
– A[adar, urc`m?
– Mul]umit` ]ie, Marjorie, e[ti o prieten` pre]ioas` [i-]i
sunt foarte recunosc`toare.
Câteva minute mai târziu, soseau \n salonul albastru,
salutate de cele dou`sprezece tinere fran]uzoaice deja reunite
\n totalitate [i \narmate cu c`r]i [i carnete de noti]e.
– V` sim]i]i mai bine? \ntreb` cea mai blond` cu un zâmbet
binevoitor.
– V` place antichitatea? \ntreb` bruneta nimf` c`reia Ines \i
ascultase \n ajun declara]iile ambi]ioase referitoare la
Kervonnec.
– Oh, nu [tiu mare lucru, dar m` bizui pe toate. Se pare c`
a]i muncit mult [i c` sunte]i deja savante.
– Kervonnec este cel care v-a spus? \ntreb` tân`ra
frumuse]e cu un zâmbet ambiguu.
– Nu, Marjorie.
– Credeam totu[i c` v-a]i v`zut cu domnul Kervonnec ieri,
nu-i a[a fetelor... Sigur! Sigur! Dac` nu m` \n[el, era]i chiar \n
bra]ele sale!
Celelalte izbucnir` \ntr-un râs zgomotos.
|n câteva secunde, Ines deveni ]inta ostilit`]ilor [i ironiilor
acestor domni[oare. Marjorie, care nu recep]ionase
dezaprobarea general`, \ncepu s` explice candid`:
36 MARINA THOMAS
– Este tân`ra femeie c`reia i s-a f`cut rù ieri, [ti]i bine; din
fericire profesorul vostru...
– Eram ner`bd`toare s` v` cunoa[tem, relu` sirena brun`
care p`rea s` de]in` \ncrederea grupului.
– Recunosc, spuse Ines \mp`ciuitoare, c` plecarea mea de
la piscin` a p`rut probabil destul de spectaculoas`...
– {i de invidiat, l`s` s`-i scape o minion` ro[cat` care \nc`
nu deschisese gura, dar o privea pe Ines cu o aten]ie
\nver[unat`.
– Domnule! Domnule! Suntem aici!
– Veni]i lâng` noi!
El purta o c`ma[` din pânz` alb` [i blugi de culoare
\nchis`. P`rea foarte tân`r \n aceast` ]inut` [i foarte potrivit cu
acest ansamblu gra]ios [i vesel.
|[i croi drum cu u[urin]` printre grupurile de c`l`tori \n
a[teptare, pentru a li se al`tura.
– Vom merge s` facem o vizit` la palatul regelui Minos!
Sper, domni[oarelor, c` ve]i trata cu respect o locuin]` veche
de trei mii opt sute de ani!
– Am \nv`]at planul pe dinafar`.
– Vom face fotografii extraordinare. Ar trebui s` v` a[eza]i
de tronul lui Minos, domnule!
– Toate aparatele sunt \nc`rcate, iar Agnes are chiar o
camer` de luat vederi.
– Sst! S` fim calmi. O escal` arheologic` nu este o
petrecere dansant`!
– El danseaz` atât de bine, [opti Marjorie la urechea Inesei,
n-ai putea b`nui c` [tie atâtea date [i detalii atât de vechi! Este
un b`rbat atât de frumos!
– |ntr-adev`r, destul de frumos.

– Micu]ele sunt toate \ndr`gostite.
– Este obi[nuit la vârsta lor, r`spunse Ines [i mi se pare c`
asta \l m`gule[te \n mod exagerat.
– Dimpotriv`, este foarte dr`gu] [i foarte modest, insist`
Marjorie. |n nici un caz un domn indecent.
S`rmana Marjorie p`rea la fel de fermecat` ca tinerele
fran]uzoaice [i Ines fu tentat` s` zâmbeasc`, dar se st`pâni
imediat: nu fusese oare ea \ns`[i extrem de atent` la
comentariile ce se puteau face, \n fa]a ei, despre seduc`torul
profesor de limba greac`?
Printre c`l`tori, umerii la]i \n c`ma[` str`lucitoare erau
mult deasupra. Din nou tân`ra femeie sim]ea ca pe un [oc
asem`narea siluetei cu cea a so]ului sù.
C`l`torii \ncepur` s-o ia pe drumul spre punte, pentru a
cobor\ pasarela. Ca prin vis, Ines porni s` urm`reasc` umerii
puternici. Sprijinit` pe bra]ul lui Marjorie, str`b`tu salonul
f`r` a se \mpiedica [i trecu treapta care ducea pe punte.
Pasarela era orbitoare \n lumin`.
– Dumnezeule! Ce cuptor! Ce c`ldur`, murmur` Marjorie
care \ncepuse deja s` transpire.
– Asta deoarece cretanii n-au descoperit America! exclam`
una dintre eleve râzând.
– Totu[i, probabil c` egiptenii au fost deja pe acolo, o
corect` una dintre \nso]itoare, pe un ton serios. Au g`sit
ambarca]iuni din papirus.
– S` nu schimb`m subiectul. Mergem la regele Minos! El
ascunde \n labirint acel monstru de Minotaur, mare devorator
de fete tinere! S` fi]i atente, domni[oarelor!
– Ne ve]i salva dumneavoastr`, domnule! \i strig` bruneta
cea frumoas`. Nu-mi este fric`!
38 MARINA THOMAS
– Iat` autocarul nostru!

– Urc` repede, draga mea Ines.
Se instalar` amândou` \n autobuzul mare, cu geamuri
panoramice.
– Este climatizat! Suntem salvate!
– Palatul din Cnossos nu este, spuse Kervonnec instalat
deja \n spatele celor dou` femei, \n compania frumoasei
Agnes. V`d, doamn` de Coucy, c` ve]i lua parte la c`l`torie.
– Bun` ziua, spuse Ines sobr`.
{oferul anun]` plecarea spre Cnossos. Autobuzul era plin.
Curând, câmpia \ncânt`toare, coastele [i \n dep`rtare mun]ii
ce se conturau mai severi la orizont \i minunatr` \n mod
pl`cut pe c`l`tori. O vegeta]ie \nmiresmat` parfuma acest
drum.
Pu]in ame]it`, Ines r`sturnat` pe sp`tarul scaunul sù
privea defilând peisajul. |[i d`duse seama c` acceptase
propunerea lui Marjorie imediat ce aceasta evocase prezen]a
lui Kervonnec. Va c`dea oare \n ridicolul de a intra \n
competi]ie cu o duzin` de adolescente?
Când coborâr` din autobuz \n fa]a palatului, fu mai \ntâi o
\mbulzeal` spre magazinele instalate de-o parte [i de alta a
drumului [i care vindeau amintiri [i copii ale mozaicurilor.
Profitând de acest moment de distrac]ie al Marjoriei, Ines
se desprinse de grup [i \naint` pe aleea central`. Orchestra de
greieri umplea de sonorit`]i g`l`gioase gr`dina ce preceda
curtea central` a palatului.
|ncet, tân`ra femeie ajunse la drumul procesiunilor,
\naintând f`r` greutate pe dalele largi [i netede. Pu]in
impresionat` de solemnitatea locului, schimb` direc]ia spre
curtea de audien]e a regelui [i acolo, surprins` [i \ncântat` de
placarea cu gresie roz a solului, se a[ez` pe un zid,

contemplând vasta panoram` a ruinelor sus]inute pe colin`.
Ca prin farmec, Ines de Coucy \ncerc` un sentiment de
fericire complet`, ca [i când acest loc de pe planet` era la
ad`post de toate amenin]`rile prezentului [i ale viitorului [i
o ad`postea \n consecin]` [i pe ea de grijile care n-o p`r`seau
niciodat` de la c`s`toria sa.
Scoase din po[et` tabachera de aur cizelat`, cu blazonul
familiei Coucy [i-[i aprinse o ]igar`.
Timpul parc` r`m`sese \n loc.
De cealalt` parte a palatului, grupul de c`l`tori de pe
Ulysse defila cu nasul \n vânt, contemplând` copiile frescelor.
Reper` cu u[urare silueta masiv` a Marjoriei.
F`r` \ndoial`, Philippe Kervonnec se groz`vea \n fruntea
grupului sù tân`r.
Cântecul greierilor cuprinse literalmente spa]iul. |nchise
ochii. Ar fi vrut s` nu mai plece niciodat`. I se p`rea c` f`cuse
mai mult \n câteva minute pentru uitarea trecutului decât \n
[ase luni de lupt`.
Acela fu momentul \n care o mân` lung` [i supl` se a[ez`
asupra ei, f`când-o \ncet s`-[i \ndoaie ceafa.
– S`rutul din Cnossos! }in la asta! Nu po]i refuza!
Ea nu avu timp s` se apere. R`sturnând-o spre el, \i
cuprinse cu \nver[unare gura, distrugând lini[tea pe care o
sim]ise de la sosirea la palat. Buzele Inesei se \ntredeschiser`
singure \n timp ce el o atr`gea \ncet spre sine, obligând-o s`
se ridice, lipindu-i trupul zvelt de al lui.
|n capul tinerei femei cântecul greierilor deveni o furtun`
de sunete anarhice, urechile \i vâjâiau, un fel de ame]eal` o
orbea, \n timp ce mâinile, strânse pe pieptul lui Philippe,
p`reau c` \i cuprind b`tìle inimii.
40 MARINA THOMAS
Un grup de turi[ti nem]i condu[i de un compatriot cu voce

de tenor trecu pe lâng` ei.
Confuz`, Ines \[i respinse brusc agresorul, \ncercând s`-[i
vin` \n fire:
– |nceteaz` jocul acesta stupid, eu...
Dar se opri brusc. Privirea p`trunz`toare a lui Philippe,
buzele zâmbitoare, chipul [i pieptul inundate de lumina
soarelui, \i dubl` tulburarea. Evident el era con[tient de asta.
– N-ai dreptul, e[ti... E[ti \ntr-adev`r odios. A[adar, nu-]i
mai ajung elevele tale?
Regret` imediat aceast` aluzie meschin` care-i ar`ta ciuda
\n loc s` i-o ascund`.
– Elevele mele? Cum po]i merge pân` acolo?
– Oh! Nu sunt a[a de u[or de p`c`lit!
– Credeam c` te intereseaz` escalele arheologice [i v`d c`
ceea ce te fascineaz` sunt flec`relile. Hot`rât lucru, e[ti la fel
cu toate celelalte!
Ea tremura de umilin]` \n fa]a acestui b`rbat care-i reducea
rezisten]a trupului, de[i o dispre]uia [i o folosea. Trebuia s`
fac` s` \nceteze aceast` ne\n]elegere compromi]`toare.
Dar deja vocea ironic` [i \n acela[i timp pl`cut` explica \n
mod calm:
– Palatul acesta apar]inea unei civiliza]ii rafinate, fericite, \n
care pl`cerea era rege. Vino s`-l vezi pe frumosul prin] c`ruia
cetatea i s-a \nchinat. Haide! Vino! Este doar la câ]iva pa[i, iat`,
la stânga.
O \mpinse spre fresca reprezentând, mai \nalt decât \n
m`rime natural`, pe gra]iosul „Prin] al crinilor“, \nconjurat
de flori [i a c`rui talie incredibil de sub]ire, cu [olduri
\nguste [i umeri la]i, reprezenta un fel de ideal al corpului
b`rb`tesc.
– Frumos bronzat regele-preot, nu-i a[a? spuse Philippe

aplecându-se pentru a depune pe obrazul Inesei un fel de
s`rut de \mp`care.
– Este ridicol...
– Dar nu te l`sa \n[elat`. Nu este vorba despre bronzare,
ci de o culoare conven]ional` pentru reprezentarea
b`rba]ilor. Femeile sunt pictate cu o piele foarte alb` [i,
chiar dac` probabil asta te [ocheaz`, sunt \mbr`cate \n
rochii largi cu volane care le las` sânii \n \ntregime
descoperi]i.
– A[adar, aceste femei n-aveau nici o grij`? \ntreb` ea
str`duindu-se s` fie natural`.
– Poate se temeau [i ele de soare, ca tine?
– De soare?
– Da, Marjorie ne-a spus asear` c` nu po]i rezista s` te
expui la soare prea mult timp. Totu[i, de peste o or` cel pu]in,
iat`-te printre greieri. Iar soarele este la apogeu...
Soarele. Trebuia neap`rat s` se ad`posteasc`, altfel
accidentul din ajun se va repeta, dac` nu se \ntâmplase deja.
Chipul sù va reac]iona [i \n acest caz nu va mai putea
ascunde c` tr`s`turile sale atât de fermec`toare nu erau decât
capodopera unui chirurg estetician... |n]elese c` voia \n
special s`-i ascund` adev`rul lui Kervonnec, dar el era aici,
nep`s`tor [i bine dispus... |n panica sa, nu ezit` s` joace
teatru...
– M`... m` simt rù, du-m` \napoi la autocar...Te rog...
|l luase de bra] [i vorbea cu \nsufle]ire.
El r`mase nemi[cat, vizibil ne\ncrez`tor [i cùtând cu
siguran]` motivele schimb`rii sale de atitudine.
42 MARINA THOMAS
– Ar trebui s` fii mai rezonabil`, spuse el.

– Dar te asigur...
– Oricum, capriciile nu adùg` nimic frumuse]ii tale
stranii, draga mea Ines. Pentru nu [tiu care tainic motiv, \]i faci
un deserviciu cu o surprinz`toare lips` de tact...
– Nu este vina mea dac` deodat` m` simt rù. Am r`mas
atât de mult timp expus` c`ldurii...
– Ei bine! E[ti ca toate acele fermec`toare guralive care \[i
schimb` toaleta de trei ori, pe Ulysse. Numai chipul tù este
unic, \n schimb comportamentul este de o banalitate
decep]ionant`.
– Ce ]i se pare atât de suspect la fa]a mea? \ntreb` ea,
descump`nit` de arogan]a [i severitatea interlocutorului sù.
– Este perfect` [i o [tii, cu siguran]`. A[adar, de ce faci pe
naiva?
Ea \ncerc` s` schimbe atmosfera remarcând.
– Elevele se mir` probabil de absen]a ta! Le-ai promis
explica]ii.
– M` voi \ntâlni cu ele. Nu le-am uitat.
– De altfel, este mai u[or s` te faci admirat ca profesor,
decât ca b`rbat, adùg` ea cu ironie.
– Insinuezi c` nu sunt gentleman? Asta face f`r` \ndoial`
parte din conformismul tù...
Ea \i \ntoarse deja spatele [i porni pe drumul de \ntoarcere,
f`r` s` r`spund` când el o interpel` râzând:
– Frumoas` doamn`! Aceasta valoreaz` m`car greutatea sa
\n aur [i o l`sa]i arheologilor?
Era din nou \n fa]a ei. Flutura tabachera care \i alunecase
pe p`mânt. |nainte de a i-o \napoia, privi o clip` cu aten]ie
blazonul:
– Pe scurt, bijuterie de familie?

– |ntr-adev`r, mi-a d`ruit-o so]ul meu.
– Este a[adar adev`rat c` exist` [i un conte de Coucy! Nu
s-ar spune, v`zându-te atât de cochet` \n lipsa sa.
– Este mort de un an, domnule, replic` tìos Ines.
– Probabil a plecat cu multe regrete, l`sând o atât de
\ncânt`toare so]ie!
– E[ti realmente odios!
– {i de ce?
– Abuzezi de sl`biciunea, oboseala, descump`nirea mea
trec`toare.
El o privea curios [i-[i repro[a c` st`tea de vorb` când ar fi
trebuit de mult timp s`-l lase acolo. Soarele era sufocant. Se
p`rea c` asta n-o f`cea s` sufere pe aceast` esplanad` unde
reverbera]ia sa era totu[i orbitoare.
– Te credeam \n \ntrerupre de fidelitate conjugal` pe acest
vapor luxos [i erai mai degrab` \n \ntrerupere de v`duvie... |n
realitate, profilul tù m-a intrigat \nc` din prima sear`; n-am
v`zut niciodat`...
– |nceteaz` s` vorbe[ti despre chipul meu, \l detest,
izbucni ea deodat`, cu ochii \n lacrimi. {i \nceteaz` s`-]i ba]i
joc de mine [i ajut`-m` s` m` a[ez la umbr`!
Rezisten]a \i cedase. Din nou o cuprinsese frica \n fa]a
acestui b`rbat care o f`cea s`-i accepte obr`znicia, judec`]ile
severe [i s`rut`rile.
– Nu te enerva, spuse el calm. Te voi a[eza sub m`slinii de
la intrare.
– Nu...
Dar, el o ridicase de la p`mânt [i, gr`bind pasul, str`b`tu
sala de audien]e [i se \ntoarse \n direc]ia cur]ii de onoare.
Curând, fu a[ezat` sub copaci.
El se aplec` pentru a o observa mai bine.
44 MARINA THOMAS
– A[adar, nu te sim]i bine cu adev`rat? Cine poate s` [tie

vreodat`? Dac` nu erai atât de misterioas`...
– Las`-m` acum, \i ceru ea.
El se ridic` \n t`cere [i se \ndrept` \n pas vioi spre
apartamentul regelui...
Ines \nchise ochii. O briz` pl`cut` aerisea partea aceasta a
platoului. Umbra era r`coroas`.
„Kervonnec este oare un play-boy obi[nuit sau avea [i el
vreo ran` secret`?“ se \ntreb` ea, deja mai pu]in iritat`
\mpotriva lui.
|nclin` spre cea de-a doua ipotez`, dar se acuz` de
indulgen]`. Putea oare ajunge la o asemenea judecat` doar
dintr-o atrac]ie fizic` oarb`?
„Va trebui s` ne c`s`torim foarte repede, \i spusese
Hubert, astfel mama ta se va putea \ngriji lini[tit`. Nu va mai
avea de ce s`-[i fac` griji \n privin]a ta.“
Asta se petrecuse cu câteva luni mai \nainte. I se p`rea c` tre-
cuser` secole de la acea prim` ne\n]elegere \ntre Hubert [i ea.
Ca [i Kervonnec, [tiuse s` fie seduc`tor, dar ceea ce ea
luase drept generozitate nu fusese decât un calcul
\nspìmânt`tor.
Putea oare totu[i s`-i poarte ranchiun` unui biet mort? Nu-i
f`cuse decât rù. Imediat dup` sosirea la clinica elve]ian`,
mama sa trimisese scrisori vesele [i pline de speran]`. Fusese
atât de fericit` \n timpul ultimelor trei luni... Nu \n]elesese c`
va muri. Aceast` fericire a mamei sale i-o datora lui Hubert de
Coucy, c`s`toriei sale cu el... Restul trebuia s` uite, s` ierte.
Când \[i va reg`si echilibrul, se va obi[nui cu noul sù chip,
va accepta s` fie o femeie foarte frumoas` [i dorit`...
Indiscuabil, comportarea sa cu Kervonnec nu era decât o
consecin]` a sl`biciunii sale [i acest seduc`tor de salon \i
ghicise f`r` \ndoial` vulnerabilitatea.
– |n orice caz, nu este foarte b`trân`! exclam` deasupra ei

o voce tân`r`.
– Femeile astea au destui bani pentru a-[i reface fa]a! Pun
pariu c` are cel pu]in treizeci de ani!
Ines r`mase pe loc, nemi[cat`,, uluit` de comentariile care
ajungeau pân` la ea [i al c`ror subiect era, f`r` \ndoial`. Dou`
eleve ale lui Kervonnec \ncercaser` s` viziteze palatul de var`
singure [i se \ntorceau... Vocile lor ajungeau perfect pân` la ea.
– |n plus, trebuie s` fie complet ignorant`. N-a venit nici
m`car pân` la palat, a r`mas \n sala de intrare.
– Nu-i rù, totu[i...
– Chipul este uluitor, dar ce femeie sclifosit` cu
le[inurile ei!
– Poate acest gen de femeie...
Cele dou` tinere \naintau acum deasupra locului \n care se
afla Ines, dar distan]a reall`, le \n[el`. Nu b`nuiau c` puteau fi
auzite.
– {i crezi c` va reu[i \n micul sù joc?
– Este clasic. {i totu[i, ai auzit ca [i mine ce spune el
despre acest gen de femeie?
– Da, \mi amintesc! Ne-a prevenit \nainte de \mbarcarea la
Vene]ia: „Domni[oarelor, vom naviga cu ni[te specimene
destul de \ndoielnice ale omenirii. Dac` am fi avut de ales,
v-a[ [i ferit de compania acestor parazi]i. Vaporul nostru este
plin cu oameni foarte boga]i [i preocupa]i de persoana [i de
via]a lor“.
– Ia te uit`! Se ridic`!
Ines nu ]inea s` aud` mai mult. Tocmai primise
confirmarea temerilor sale [i \n]elesese motivele atitudinii lui
Kervonnec fa]` de ea. Ceea ce-l \mpinsese s` \ncerce s` o
seduc` era dispre]ul [i nu pl`cerea jocului.
46 MARINA THOMAS
„S` \ncerce“ Oare nu reu[ise deja \n parte, de[i ea se

str`duia \nc` s`-l ignore? Niciodat` \nainte, nu suportase o
asemenea tulburare \n bra]ele so]ului sù...
– Trebuie s` ne gr`bim s`-i \ntâlnim, Agnès. Sunt deja \n
teatru. Repede!
Cele dou` adolescente se avântar` [i Ines reper` silueta
gra]ioas` a frumoasei brunete al c`rui p`r, \n fuga sa \i lovea
cu mândrie talia.
La dou`zeci [i patru de ani, ea avea impresia c` apar]ine
deja altei lumi decât cea a acestor fete de aproape optsprezece
ani.
Fu fericit` s-o vad` ap`rând, la jum`tatea drumului, pe
Marjorie care \nainta spre ea, rotindu-[i larg bra]ele!
– Am v`zut c` m-ai p`r`sit, dar n-am vrut s` fiu prea
indiscret` [i bine am f`cut, deoarece când l-am v`zut pe
domnul Kervonnec venind dup` tine, \n sfâr[it am \n]eles!
Draga mea, ar fi trebuit s`-mi spui!
– Dar de ce?
– Ei bine, spuse americanca zâmbind indulgent, nu
b`nuiam. Când m` gândesc la faptul c` \]i atr`geam aten]ia c`
era un b`rbat frumos!
– Oh, nimic important, se gr`bi Ines s` replice. Este
necesar` pu]in` distrac]ie \n c`l`torie. O toan`...
– Cum sunte]i voi, fran]uzoaicele! exclam` Marjorie, care
cu siguran]` avea tendin]a s` generalizeze f`r` s` se
gândeasc`. Noi suntem mult mai romantice. |n locul tù, m-a[
fi \ndr`gostit nebune[te.
– Domnul Kervonnec este ceeea ce noi numim un b`rbat
\ntre]inut de femei, declar` tân`ra femeie cu o simulare de
indiferen]`. Astfel de oameni, merit` uneori o lec]ie
frumoas`.
– Un b`rbat \ntre]inut de femei? Ai spus „un b`rbat

\ntre]inut de femei“, asta \nseamn` c` doamnele bogate \l
intereseaz` mai mult decât celelalte?
– Cu siguran]`, afirm` Ines f`r` s` [ovìe. Sunt numero[i
ace[ti seduc`tori pref`cu]i care \ncearc` s` fac` avere pe
seama c`l`toarelor singure.
– Ce fericire c` m-ai avertizat! exclam` Maarjorie. Pe viitor
voi fi mai atent`. Tinerii francezi sunt to]i ni[te b`rba]i
\ntre]inu]i de femei?
– Deloc, deloc, o corect` ea râzând f`r` s` vrea.
– M` gândesc la aceste s`rmane micu]e care-l admir` atât
de mult [i care-l cred F`t-Frumos.
– Lini[te[te-te, ele sunt mai pu]in naive decât ai putea s`
crezi.
– Oricum, de acum \nainte voi privi \n jurul meu cu mai
mult` rezerv`.
Ajunser` la autocar.
De când p`r`sise Ulysse, pe Ines n-o duruse deloc
genunchiul. Sim]ea ca pe o \ncurajare, aceast` prim` victorie
asupra st`rii ei [i c` \n acela[i timp \i revin for]ele, dar o mare
mânie se aprinsese \mpotriva lui Philippe Kervonnec. Se
hot`râse s` contraatace [i s`-l dema[te.
Dar spre marea sa ciud` nu-[i putu pune imediat \n practic`
planurile, deoarece v`zu grupul de fete, \nso]it de profesor,
suind \ntr-un alt autocar, cel care-i va conduce la muzeul din
Heraclion. Ea [i Marjorie se \ntoarser` direct pe vapor.
F`r` \ndoial`, constatându-i absen]a, tinerele eleve ale lui
Kervonnec vor trage concluzia c` era [i mai ignorant` [i frivol`
decât b`nuiser`.
Totu[i, Kervonnec nu pierdea nimic din ceea ce-l a[tepta,
era hot`rât`.
Capitolul 3
Ines se hot`râ s` nu apar` \nainte de serata organizat` de

comandant pentru c`l`torii sì. |ntorcându-se de la palatul
cretan, se \nchise \n cabin`. |n minte i se copsese un plan pe
care a[tepta s`-l duc` la bun sfâr[it pentru a-l ridiculiza pe
Kervonnec [i s`-[i reg`seasc` \n fa]a pasagerului sup`r`tor, tot
controlul.
|n timpul orelor petrecute \ntins` \n pat, leg`nat` de
mi[carea regulat` a navei care-[i reluase drumul spre insulele
grece[ti imediat la \nceputul dup`-amiezii, \ncercase s` se
l`mureasc`, s` \n]eleag` ce i se \ntâmplase din acea prim`
sear` \n care, pe nea[teptate, v`zuse ap`rând pe puntea
luminat` de lun`, fantoma lui Hubert de Coucy.
Lupta \nc` \mpotriva ranchiunelor pe care moartea so]ului
sù ar fi trebuit s` le [tearg` definitiv din sufletul ei.
La urma urmei, datorit` c`s`toriei sale, Ines \i putuse
asigura mamei sale un sfâr[it foarte lini[tit. S`rmana femeie
nu mai suferise [i, pân` la cap`t, putuse fi ajutat` s`-[i
p`streze speran]a c` se va vindeca.
– Vei putea r`mâne la Lausanne toat` s`pt`mâna, draga

mea, \i spusese Hubert când pleca din Paris pentru a o vizita
pe bolnav`. Mama ta va fi \ncântat`. |n ceea ce m` prive[te, voi
fi probabil la New York. Prefer s` te [tiu acolo decât singur`
aici.
Spunându-i asta, \i zâmbea con[tient c` o f`cea s` se simt`
prost [i c`-i \ntindea \n mod deschis o capcan` \n care ea nu
putea s` nu cad`.
– Vezi c` nu sunt chiar atât de despotic, adùgase el, luând-o
\n bra]e...
Trebuise s` tac` \n primele trei luni de la c`s`toria sa, atâta
timp cât mama ei fusese \nc` \n via]`.
Hubert \[i dezv`luise jocul chiar a doua zi dup` nunt`.
– Draga mea Ines, nu te-am ales de so]ie numai pentru c`
ai farmec, probabil b`nuie[ti asta. Ceea ce m-a interesat a fost
\n special situa]ia ta familial`.
– Este... Este foarte generos din partea ta, r`spunsese ea
mai \ntâi, f`r` s` prevad` urmarea conversa]iei. |]i sunt
recunosc`toare.
El izbucni \ntr-un râs brutal [i rù care o f`cuse s` \nghe]e
pe tân`ra femeie.
– Cine \]i cere recuno[tin]`? Am r`mas celibatar pân` la
patruzeci de ani [i cunosc foarte bine femeile; toate infidele,
complotiste [i frivole. Mi-am jurat s`-mi aleg so]ie \ntr-un
mod \n care sa s` se simt` obligat` fa]` de mine pentru alte
motive decât un sentiment, \ntotdeauna trec`tor. Trebuia
s`-mi poat` datora mai mult decât situa]ia, mai mult decât
siguran]a, mai mult decât averea sa... {i am g`sit. |n clipa \n
care te-am v`zut, mi s-a vorbit despre nelini[tile tale, despre
s`n`tatea mamei tale.
50 MARINA THOMAS
– Ei, haide, glume[ti, ce vrei s` spui?

– V`d, de fapt, c` nu m` \n]elegi. E[ti so]ia ideal` pentru
un b`rbat bogat [i blazat, care nu mai crede \n nimic, dar vrea
s`-[i asigure urma[i. E[ti destul de inteligent` pentru a-]i da
seama de avantajele unei asemenea pozi]ii...
|mpietrit`, nemi[cat` \n fa]a lui, \l ascultase pe Hubert
\ncheindu-[i demonstra]ia:
– |]i adori mama. E[ti \n stare s`-]i sacrifici via]a pentru
vindecarea sa. Te voi ajuta s-o faci fericit` pân` la cap`t. |n
realitate, nu m` iube[ti...
|ncercase s` protesteze. De fapt, era hot`rât` s` aib`
pentru Hubert afec]iunea [i respectul pe care le meritau
generozitatea sa... El o oprise cu un râs trist.
– Nu. Nu te ap`ra. Suntem chit, vezi bine. E[ti so]ia mea,
vei fi mama copiilor mei. |n ceea ce m` prive[te, nu voi
schimba nimic \n via]a mea.
– Ce vrei s` spui?
– C` un celibatar are obiceiurile, pl`cerile, libert`]ile sale.
{i nu va renun]a la ele.
– Dar... Dar este un calcul odios...
– Mai degrab` un târg, o corectase el luând-o de talie [i
tr`gând-o lâng` el. |]i repet, o vei vedea pe mama ta de câte
ori \]i va face pl`cere, pân` la sfâr[itul fatal.
L`sând capul \n jos, ea se supusese. N-avea de ales. Cum
s`-i anun]e bietei bolnave c` trebuia s` p`r`seasc` spitalul din
Lausanne, c` fiica sa fusese tras` pe sfoar` de un cinic?
Esen]ialul era ca muribunda s` nu se \ndoiasc` de nimic pân`
la sfâr[it.
Timp de trei luni, Ines se dusese \n mod regulat la
Lausanne, povestindu-i s`rmanei femei fericirea sa
imaginar`.
Orbit` de luxul cu care contele de Coucy \[i \nconjura

so]ia, uimit` de toaletele [i bijuteriile fiicei sale, bolnava se
bucura f`r` restric]ii, \i mul]umea ginerelui sù, sim]ea pentru
el un fel de venera]ie.
Când Ines revenes la Paris, Hubert o antrena \n via]a sa
monden`, o prezenta prietenilor [i chiar vechilor sale cuceriri,
o ame]ea cu ocupa]ii frivole [i pl`ceri. |n pofida dezgustului
sù pentru o asemenea situa]ie, avea un fel de stim` pentru
acel b`rbat f`r` iluzii [i f`r` speran]e, dar \n stare s` ob]in` tot
ceea ce voia prin cinismul sù [i prin cunoa[terea sufletului
omenesc.
Cu toate acestea, când mama sa murise...
Când \l va ierta oare \n mod definitiv, pe cel care fusese \n
cele din urm` victima arogan]ei [i durit`]ii sale?
|ntr-un anumit sens, Philippe Kervonnec nu gre[ise
b`nuind c` un secret o chinuia pe Ines, dar n-avea nici o [ans`
s` de]in` \ntr-o zi cheia.
Adormi la sfâr[itul dup`-amiezii, epuizat` de eforturile
memoriei [i sufletului sù de a-[i g`si lini[tea.
O trezi vizita medicului de bord. |n orice caz, ]inea s` fie
demn de \ncrederea pe care profesorul Descamp i-o acordase.
– P`re]i mult mai \n form`, admise el.
– M` simt complet bine [i cred c` voi progresa foarte
repede acum când m-am hot`rât s` trìesc normal.
– Prietenul meu Descamp pretinde \ntotdeauna c` o
croazier` este o formul` ideal` de convalescen]`. Nu sunte]i
prima client` pe care m-a trimis-o. Dup` o \ncercare, este bine
s` te afli printre necunoscu]i.
|i zâmbea cu amabilitate, privind-o cu o evident` simpatie.
„F`r` \ndoial`, se gânde[te c` \ntâlnirea frumosului
Kervonnec a contribuit enorm la transformarea mea, se gândi
52 MARINA THOMAS
ea cu am`r`ciune. De un an, sunt sigur` c` apari]ia unui

b`rbat \n via]a unei femei este cel mai ades o catastrof`. Dar
\[i repro[` imediat c` o clip`, putuse considera \ntâlnirea sa
\ntâmpl`toare ca pe o „apari]ie“ a lui Kervonnec \n via]a ei.
Pierdut` \n gândurile sale, \i d`du totu[i \n mod amabil
replica medicului [i acesta putu s` plece pe deplin lini[tit.
„Serata comandantului va \ncepe cum a fost prev`zut la
orele dou`zeci [i dou`, cu un spectacol de balet“, se auzi
vocea pl`cut` a gazdei.
Ines de-abia a[tepta s` asiste la serat` \n toat` str`lucirea sa.
Pentru c` toat` lumea fusese de acord s-o g`seasc` frumoas`
de când \[i pierduse adev`ratul sù chip, se va folosi de acest
avantaj pentru a-l demasca pe Kervonnec.
„|ntre noi doi, murmur` ea punând mâna pe trusa de
machiaj. Vom vedea cine va fi cucerit“.
Pielea neted` [i \ntins` primea admirabil cea mai mic` atingere,
care-o punea \n valoare. Stupefiat`, Ines se l`s` prins` \n joc,
\[i m`ri ochii, persever` asupra obrajilor, \[i puse \n valoare
irisul albastru cu nuan]e de verde [i mov.
Când Majorie cioc`ni la u[`, tân`ra femeie tocmai \mbr`ca
o rochie care-i l`sa spatele ei umerii goi.
– Dumnezeule! E[ti o adev`rat` zei]`! Ce noroc s` fii atât
de frumoas`! Mi-ar fi pl`cut atât de mult! De ce n-ai f`cut film?
– Pentru c` n-am talent deloc, draga mea Marjorie [i e[ti
foarte frumoas` \n acest ve[mânt indian.
Americanca era \nf`[urat` cu pudoare \ntr-un material \n
falduri, cu linii imprecise, care \i ascundea corpolen]a.
– Comandantul va fi curând acolo, remarc` ea [i aceast`
perspectiv` p`rea c`-l impresioneaz`.
– Nu sunt complet gata, d sunt foarte mul]umit` c` ai
venit, ia loc [i serve[te o r`coritoare din frigider...
– Oh, nu! Când te v`d atât de supl`, doresc s` sl`besc [i

bùturile cred c` au efect contrar. Bine\n]eles, rochia ta este
de la Paris! Domnul Kervonnec trebuie s` fie foarte mândru de
tine!
– Nu-i da atât de mult` importan]`, protest` u[or Ines
punându-[i inelele.
– Tocmai vorbeam adineauri cu fetele despre tine.
– Sunt atât de geloase pe idolul lor....
– Le-a spus c` te afli probabil pe acest vapor din motive
secrete [i c` vrea s` \ncerce s` descopere adev`rul. Desigur, a
inventat asta pentru a le potoli glumele.
– Care, b`nuiesc, erau probabil destul de crude!
– Oh, noi am lucrat \n special. La \ntoarcerea de la muzeu,
domnul Kervonnec ne-a f`cut un curs despre vechea Grecie...
– Ce savant!
– Am luat noti]e timp de mai mult de o or`. Ceilal]i c`l`tori
au venit \n jurul mesei noastre pentru a-l asculta. Vorbe[te atât
de bine. Te voi ajuta s`-]i \nchizi colierul...
– Mul]umesc. Este pu]in cam dificil.
– Este magnific. Avem norocul s` trìm \ntr-o epoc` \n care
se reu[esc s` se fac` asemenea imita]ii!
– Dar Marjorie, acesta nu este o imita]ie. Dac` familia
Coucy te-ar auzi, ar fi foarte ofensat`.
– Ce? Toate aceste diamante sunt veritabile?
– Da, spuse Ines amuzat`, dar nici ]ie nu-]i lipsesc
bijuteriile...
– Oh, ale mele sunt toate false, protest` americanca, ale
c`rei bra]e [i decolteu str`luceau.
– Nu mi se pare o mare diferen]`, remarc` tân`ra femeie
râzând.
54 MARINA THOMAS
– Cât sunte]i voi, fran]uzoaicele de imprudente. Dac` te

fur` cineva...
– Apartamentul meu poate fi devalizat; la fel [i seiful de la
banc`...
– Da... Cum spuneai... B`rbatul care trìe[te de pe urma
femeilor?
– N-am spus c` este un ho], o corect` Ines. De altfel, ar fi
atât de repede descoperit...
– Ar putea avea un complice la bord...
– Ce imagina]ie!
– De fapt, spuse Marjorie ridicându-se, de ce nu te vedem
niciodat` la mas`? Micu]ele sunt foarte decep]ionate.
– Micu]ele?
– Da. Elevele, compatrioatele tale.
– Nu cred c` le lipsesc prea mult scutindu-le de prezen]a
mea.
– Dar le lipse[ti de dragul lor profesor, remarc` cealalt`
amenin]ând-o râzând cu degetul.
|n mod spontan, fu tentat` s` restabileasc` adev`rul, dar se
r`zgândi. Aceast` veste inexact` nu-i displ`cea [i servea
planului sù.
– Prefer s` m`nânc \n cabin`, atâta tot, f`cu ea cu rezerv`.
– |n sfâr[it, \n seara aceasta vom fi to]i \mpreun` [i sper c`
va fi pl`cut. Nu sunt multe atrac]ii, dar orchestra este
excelent`, vei vedea.
– Nu [tiu dac` voi putea dansa, oft` Ines.
– Din cauza genunchiului?
– Da. Totu[i, voi \ncerca.
– Domnul Kervonnec va [ti s` te \ncurajeze.
– Oh, Philippe va face ce vreau eu, exclam` ea indiferent`,
\ns` pot dansa [i cu al]ii!
– Valseaz` minunat, aproape c` nu mai este nimeni ca el.

{i la acest dans te potrive[ti probabil foarte bine cu un b`rbat
atât de romantic... Mama ta este la fel de frumoas` ca tine?
– Mult mai frumoas`, r`spunse ea automat.
{i era adev`rat, sau cel pu]in fusese mult` vreme. Dar
acum, ce-ar crede ea despre noul chip al fiicei sale?
– |n orice caz, probabil este mândr` de tine.
– A murit, acum un an.
– Dar \n acest caz, draga mea, e[ti singr` pe lume? Domnul
Kervonnec ne-a informat c` e[ti v`duv`...
– |ntr-adev`r. Via]a m-a f`cut s` descop`r multe lucruri \n
pu]in timp [i am \nv`]at s` n-am \ncredere \n sentimente [i
proiecte.
– Ce concluzie \n]eleapt`! exclam` \n spatele celor dou`
femeie o voce bine cunoscut` de acum. Orice pretexte sunt
bune pentru a justifica egoismul!
– E[ti \ntotdeauna atât de sigur, domnule Kervonnec, \l
ironiz` Ines. Indiscutabil, \nc` un efect al intui]iei?
– Oh, dar e[ti mult mai \n form` ca de diminea]`! Oare
Marjorie a noastr`, care este de ne\nlocuit, te-a ajutat?
– Poate. {i de asemenea o dup`-amiaz` de singur`tate.
– Nu v` certa]i, \i rug` Marjorie, s` mergem mai degrab`
s-o salut`m pe gazda noastr`, care [i-a pus toate decora]iile ca
s` ne primeasc`.
|n uniforma sa alb`, comandantul de pe Ulysse era
str`lucitor. |ndreptându-[i cu mândrie talia, d`du capul pe
spate, câ[tigând astfel câ]iva centimetri. Strângerea sa de mân`
era viguroas`.
Cu toate acestea, când o salut` pe Ines, privirea i se \nc`lzi,
se ridic` pe vârful picioarelor [i-i [opti confiden]ial. „O re]in
pe cea mai frumoas` c`l`toare pentru primul dans!“
56 MARINA THOMAS
– Este hot`rât, comandante, r`spunse ea cu voce tare,

\ncântat` c` profesorul, care o urma, putuse auzi:
– Iat` masa micu]elor. Sunt bine a[ezate, spuse Marjorie;
suntem la marginea pistei.
Ines de Coucy [i Philippe Kervonnec mergeau unul dup`
altul traversând sala de bal imens`. Se instalar` al`turi pe
bancheta imens` r`mas` liber`.
– Vom bea [ampanie, domnule, spuse una dintre tinerele
fete.
– Cu atât nai bine, vom fi [i mai bine dispu[i.
Tân`ra Agnes purta o \ncânt`toare rochie ro[ie [i-[i
\mpletise p`rul lung, negru \n stil „cretan“.
– Este exact coafura zei]ei cu [arpele pe care am v`zut-o la
muzeu, nu-i a[a, domnule? \ntreb` ea \ntorcându-se pentru
a-[i pune \n valoare linia gra]ioas` a gâtului.
– Ai un mod pl`cut de a trage folos din lec]iile mele, Agnes,
r`spunse Kervonnec zâmbind. Trebuie s` recunosc c` este
foarte reu[it.
– {i coafura doamnei de Coucy, domnule, \n ce stil este?
\ntreb` tân`ra persoan`, privindu-[i victima cu ironie.
– O coafur` foarte parizian`, nu-i a[a? r`spunse Marjorie.
I-am spus deja, dar bine\n]eles, pentru a o purta, trebuie s` ai
un chip la fel de perfect [i frumos...
– Este o certitudine c` asemenea \ndr`zneli sunt rezervate
femeilor frumoase, \nt`ri Kervonnec, ce p`rea hot`rât s` fie
amabil.
– Mul]umesc, r`spunse Ines, cred totu[i c` ar fi de dorit ca
pe viitor s` m` tund mai pu]in scurt...
Se mira c` min]ea cu atâta u[urin]`. De ce oare declan[ase
aceast` serie de secrete \n leg`tur` cu un accident de care
totu[i nu era responsabil`, ci fusese mai degrab` victim`?
– Accepta]i s` dansa]i? \ntreb` Kervonnec.

– Desigur.
– Atunci \mi acorzi...
– Nu pe acesta, f`cu ea râzând, deoarece este promis... De
altfel, iat`-l pe comandant!
Acesta \[i croia drum prin mul]ime pentru a-[i g`si
partenera.
– Bravo! spuse Kervonnec, ironic, dup` Dumnezeu, el este
st`pân aici!
– Veni]i domnule, spuse Agnes ridicându-se cu vioiciune,
voi fi \ncântat` s-o \nlocuiesc pe doamna de Coucy!
Trebuie s` fii foarte tân`r` [i foarte z`p`cit` s` te compor]i
astfel, se gândi Ines plecând la bra]ul comandantului. Ea nu-[i
amintea s` fi avut aceast` fericit` nep`sare nici când era \nc`
la vârsta tinerei fete.
Cele dou` perechi ajunser` \mpreun` pe ringul de dans.
Micul comandant, \n pofida baretei impresionante de
decora]ii care-i \mpodobeau haina, nu avea o min` prea bun`,
deoarece Ines \l dep`[ea cu un cap. P`rea c` se \nvârte \n jurul
partenerei sale ca un cani[. Tân`ra femeie se enerv` \n mod
exagerat dup` p`rerea sa, urm`rind dialogul vesel care se
stabilise \ntre Kervonnec [i partenera sa.
Când revenir` la mas`, se aduse [ampania. |n ciuda bunei
dispozi]ii generale, Ines a[tepta cu ner`bdare \ntoarcerea pe
ringul de dans, sperând ca de aceast` dat` s` se afle \n bra]ele
lui Kervonnec. Dar acesta, dup` primul spectacol de balet,
invit` pe alt` elev` [i plec` f`r` o privire spre frumoasa
contes`.
„A \n]eles c` i-am sesizat jocul. {tie c` sunt hot`rât` s`-i dau
o lec]ie... [i a luat-o el \nainte...“
58 MARINA THOMAS
Ciud`, mânie, nelini[te \i \mboldir` atunci sufletul, f`r` a

putea m`car un singur minut s` piard` din vedere silueta
degajat` ce evolua printre dansatori.
Un tân`r neam] veni s-o invite. Refuz` automat [i \[i regret`
reflexul, dar prea târziu...
Timp de mai mult de o or`, Philippe se consacr`
fermec`toarei sale clase. Elevele sale reveneau, fiecare, cu
ochii str`lucitori, cu zâmbetul pe buze [i vizibil de acord s`
nu-i adreseze lui Ines decât priviri triumf`toare.
„Ar trebui s` m` ridic [i s` plec“, se gândi ea.
Dar r`mase a[ezat`, incapabil` s` renun]e, speriat` de
propor]iile pe care le lua interesul sù pentru „b`rbatul
\ntre]inut de femei“.
– A[adar, nu dansezi, \i spuse el \n cele din urm`, cu un
zâmbet nevinovat. Comandantul este foarte infidel!
– M` sup`r` genunchiul, atâta tot, firm` ea. Ar trebui s` m`
\ntorc, ar fi mai rezonabil.
– Nu po]i face asta, protest` Marjorie...
– M` duc s` iau m`car pu]in aer pe punte. Poate dup`
aceea \mi voi reveni...
– Cum vrei, exclam` indiferent Kervonnec ridicându-se
\nc` o dat` pentru a o duce pe ringul de dans pe cea mai
blond` dintre tinerele fran]uzoaice. Ines se afl` din nou pe
punte. Aerul era rece. Se \nfior` \n rochia u[oar`, dar nu d`du
deloc aten]ie acestui am`nunt, atât era de preocupat` [i de
umilit`. Sperase s`-[i ia o revan[` fa]` de sl`biciunea sa din
zilele precedente [i s`-i arate lui Kervonnec faptul c` putea fi
\n acela[i timp dorit` [i indiferent`. Avea un adversar mai
subtil. De asemenea poate, \ntr-un anumit fel, purta \n ea
\ns`[i elementele \nftângerii sale.
R`mase mult timp rezemat` de bastingaj, cu fa]a oferit`

brizei din larg. Totul era \ntunecat \n jurul ei. Câteva stele de
pe cer interveneau cu nostalgica lor lic`rire. Zgomotul etravei
ce tìa apa avea ceva trist [i pulsant.
Petrecu o jum`tate de or` \n aceast` confuzie. Apoi,
tinere]ea [i o reac]ie de mândrie o \nclinar` s` \ncerce din nou
s` ac]ioneze. Se \ndrept`, hot`rât` s` se \ntoarc` \n salonul
din care fugise \n mod la[.
Când porni spre interiorul vaporului, \l v`zu. Nemi[cat
\ntr-un col] al pun]ii, p`rea c-o prive[te insistent.
Stupefiat`, tulburat`, r`mase \ncremenit` ca o gra]ioas`
statuie \n rochia ce flutura. De cât timp oare dura aceast`
\nfruntare?
Dar orgoliul lui Ines de Coucy reu[i s-o fac` s`-[i
dep`[easc` emo]ia.
– Nu mai dansezi? \l \ntreb`.
– Detest s` dansez, murmur` el, \naintând \ncet spre ea.
– S-ar fi putut jura contrarul v`zându-te adineauri atât de atent.
– Pur` polite]e.
– |n mod obi[nuit nu e[ti atât de politicos, continu` ea,
cu voce tremur`toare, dar dornic` s` evite \ntre ei o t`cere mai
tulbur`toare decât un dialog banal.
– |]i urm`ream profilul, cùtând s` g`sesc locul, \ntre
frunte [i nas, \ncare se situeaz` punctul de armonie pur`.
– |n acest \ntuneric?
– Te obi[nuie[ti cu \ntunericul.
Pentru c` el continuase s` se apropie \n t`cere, acum
umerii lor se atingeau, \n timp ce priveau marea [i noaptea.
La aceast` atingere, Ines reg`si farmecul amenin]`tor care
o cuprinsese \n prima sear` [i care, indiscutabil, n-o mai
p`r`sise de atunci.
60 MARINA THOMAS
– Dac` a[ putea s` aflu cine te-a speriat...

– Dar nu sunt speriat`, protest` ea.
– Ast`zi nu, ci \n seara \n care ne-am \ntâlnit; a[ putea jura
c` s-a \ntâmplat ceva la apari]ia mea...
Bra]ul \i \nconjura tinerei femei umerii ce tremurau. Nu
f`cu nici un gest pentru a se elibera; totu[i, o parte din ea \[i
repro[a cu triste]e sl`biciunea.
– Poate-mi aminteai de cineva \nspìmânt`tor? exclam` ea
cu un u[or râs pref`cut.
– M-am gândit de asemenea c` te-ai fi putut preface
speriat` pentru a reu[i s` m`...
– Pentru a reu[i s` te seduc? Dup` tine, fiecare femeie cu
care te \ntâlne[ti se \ndr`goste[te imediat de farmecele tale?
– Nu, dar cu noi, este sigur c` lucrurile s-au desf`[urat
aproximativ a[a?
Sl`bise \mbr`]i[area [i ea se l`s` spre el, condus` de o
oboseal` [i descurajare care-i aduse lacrimi \n ochi.
– Ce oare te \mpiedic` s` trìe[ti?
Ea tres`ri. Era o \ntrebare bun`, dar cum i-ar fi putut
r`spunde la ea? Murmur`:
– Nici eu nu [tiu...
– Interesant, sublinie el pe un ton mai ironic. Depresia
caracteristic`, a[adar.
– Este deseori cazul privilegiatelor când sunt \n acela[i
timp bogate, r`sf`]ate [i ignorante.
– |ntr-adev`r, este deseori cazul; dar dac` indispozi]ia ta
provine dintr-o mare banalitate, chipul, tù, nu seam`n` cu
nici un altul [i din cauza lui, cel mai blazat dintre b`rba]i este
tentat s` se opreasc` pentru a \ncerca s` \n]eleag`.
– Nu vrea s` vorbesc despre chipul meu. Revii f`r` \ncetare
la el, f`r` s` \n]elegi c` eu nu ]in nici m`car s` fie apreciat...
– Haide, nu face pe naivul! Te pânde[ti ne\ncetat \n

oglinzi. Chiar \n seara aceasta te priveai \n oglinda a[ezat`
lâng` masa noastr`...
– Nu po]i \n]elege, nici m`car nu \ncerca, ar fi mai bine.
Sunt mai sincer` decât crezi, nu-mi place chipul meu.
– Atunci ofer`-mi-l, spuse el, luând-o brusc \n bra]e [i
lipindu-[i buzele de ale sale.
Ea rezist` slab, \n timp ce sim]urile \i erau delicios chinuite.
|ntunericul, singur`tatea, o f`cur` s` doreasc` s` profite de o
libertate aparte. Planurile sale de r`zbunare disp`ruser` de
când Philippe \i acoperea trupul cu mângâieri [i s`rut`ri. |ntr-o
ame]eal`, se arcui de imaginea din trecutul sù: \l revedea pe
Hubert, amenin]`tor [i taciturn... |n acela[i timp, o tulburare
profund` punea st`pânire pe ea.
Ni[te râsete \n`bu[ite \i desp`r]ir` brusc. Dou` siluete
distincte \i atinser` u[or \n fug`...
– Sunt nebunaticele noastre.
– Sunt \ngrozitoare, spuse Ines la cap`tul r`bd`rii [i cu
ochii plini de lacrimi. Este prea nedrept.
{i se arunc` brusc la pieptul lui Kervonnec izbucnind \n
plâns.
El t`cu mult timp, surprins cu siguran]` de violen]a reac]iei
sale.
– Pân` la urm` vei ajunge s` fii luat` \n serios, remarc` el
amuzat.
Dar Ines \[i pieduse controlul nervilor. Epuizat` de
eforturile pe care le realizase de trei zile, obosit`, la cap`tul
puterilor, se abandon` lacrimilor care-i permiteau s` alunge
din ea o parte a disper`rii.
– Dar \n cele din urm`, de ce plângi? Aceste pu[toaice nu sunt
atât de rele. La vârsta lor se amuz` cu u[urin]` dintr-un fleac.
62 MARINA THOMAS
Un fleac, tocmai o spusese [i f`r` \ndoial` exact a[a se

gândea despre acest flirt ciudat cu o anumit` contes` de
Coucy, v`duv` [i frumoas`, \ntâlnit` pe vapor... „Un fleac...“
Dar vai, pentru ea era vorba de cu totul altceva, nu se mai
putea \ndoi dup` aceste minute \n cursul c`rora fusese gata s`
cedeze tuturor tulbur`rilor din trupul sù.
– Dac` te-ai explica m`car o dat`, Ines.
– Nu [tiu, nu pot, repeta tân`ra femeie cu capul afundat \n
pieptul b`rbatului; de altfel, nu mai [tiu nimic.
El o \ndep`rt` cu brutalitate, [i ]inând-o cu bra]ele \ntinse,
o privea \n ochi. Ea \ncerc` s` primeasc` provocarea, dar
lacrimile \i sporir`:
– |nceteaz`, spuse el. |nceteaz` imediat jocul acesta! Nu-]i
dai seama \n ce m`sur` mi se pare de enervant [i lipsit de
importan]`. Nu faci o dram` din faptul c` e[ti dorit`, ar fi
ridicol!
Deodat` era sever. Ordinele scurte, aruncate cu o voce
tìoas`, de[teptar` \n ea, \nc` o dat`, amintirea lui Hubert. I se
p`rea c` aude vocea aspr` a so]ului sù:
– Aminte[te-]i c` e[ti so]ia mea, Ines; nu-mi vei refuza
nimic.
Dar Hubert n-o tulbura; \i era \n acela[i timp team` [i mil`
de el, dar trupul ei nu reu[ise niciodat` s` r`spund`
preten]iilor lui. Cu Kervonnec, se afla \ntr-o situa]ie nou` [i
derutant`.
Philippe se \ntorsese. Umerii i se conturau \n penumbr`.
Erau din nou siguri pe puntea pustie... |[i auzi cu stupoare
propria voce ridicându-se \n lini[te:
– |n seara aceea, mi-a fost team` pentru c` sem`nai teribil cu...
– Nu, izbucni el, g`se[te altceva! Farsa cu asem`narea este
pu]in \nvechit`, nu crezi?
Se afla din nou cu fa]a la ea [i ochii \ngu[ti desenau un

ansamblu mai \ntunecat pe chipul frumos [i regulat. Ea \[i
reg`si mânia [i puterile \n acela[i timp [i izbucni:
– Situa]ia este ridicol`. N-ar fi trebuit s` vii aici. N-am nimic
s`-]i spun!
– Conformismul tù este cel care-]i interzice s` ai o
aventur` cu un b`rbat care \]i place?
Spusese asta cu o voce dispre]uitoare. Ea se sim]i ca
biciuit`:
– Aventurile mele m` privesc numai pe mine, spuse. Le am
când doresc eu [i te asigur c` nu sunt conformiste. De altfel,
cum m-ai f`cut cu amabilitate s` remarc de trei zile, sunt
destul de bogat` [i destul de capricioas` pentru a ar`ta
imagina]ia necesar`. Drept cine te iei?
– Drept un adev`rat profesor de limba greac` ce
c`l`tore[te cu pre] redus [i nu poart` un nume mare \n
Fran]a...
L-ar fi p`lmuit pentru aceast` replic` obraznic`, dar nu ea
o cùtase oare, lansând tot felul de minciuni \n leg`tur` cu
via]a sa?
– Placi mai mult fetelor tinere, consoleaz`-te, \i r`spunse.
– Sunt \n stare s`-mi dau seama când m` atrage o femeie [i
când este atras` de mine. |]i repet, dac` rezi[ti este pentru c`,
f`r` \ndoial`, pozi]ia mea social` nu ]i se pare demn` de
distrac]iile tale precedente!
– Cuno[ti atât de bine femeile!
– Destul pentru a nu mai avea \ncredere pe viitor. |n
leg`tur` cu acest lucru, c`s`toria m-a doborât pân` jos de tot!
– E[ti... E[ti c`s`torit? \ntreb` Ines pe care aceast`
descoperire o tulburase mai mult decât ar fi crezut.
64 MARINA THOMAS
– Da. Cu o femeie proast` [i flecar` care-]i seam`n` prin

nervozitate [i fantezia caraghioas`. Nu iubea decât banii [i
ma[inile rapide.
– Ai spus „iubea“.
– Iat` ceea ce va sfâr[i prin a m` face \n ochii tì un
monstru. S-a omorât la volanul ma[inii sale, acum cinci ani.
Am avut norocul s` n-o \nso]esc \n ziua aceea!
Contrar oric`rei a[tept`ri [i oric`rei rectific`ri, Ines de
Coucy fu cuprins` de un neast`pânit râs nervos. Aceast`
pl`cere pentru ma[inile rapide, aceast` dragoste sinuciga[`
pentru vitez`! Era oare posibil ca amândoi s`-[i g`seasc`
astfel libertatea [i pentru a se certa \ntr-un mod atât de
copil`resc pe puntea unui vapor \n drum spre insulele
grece[ti?
– Sunt \ncântat c` am reu[it s` te \nveselesc, remarc` el
calm.
– Trebuie s` m` ier]i... eu... viteza... Dar ai [ti c` [i so]ul
meu...
Dar râdea \ntr-atât, \ncât nu mai reu[ea s` vorbeasc`
distinct. A[adar, s`rmanul profesor de limba greac`, atât de
frumos [i atât de sigur pe sine, avusese iubiri nefericite. Ceva
\n ea se bucura \n mod ciudat; sim]ea c` o imens` u[urare.
– Mi-ar pl`cea s` iau parte la ciudata ta veselie, mai
remarc` el.
– |mi pare rù , cu adev`rat rù, dar asta m-a \nviorat, \n
ciuda unei serii de amintiri atât de nepl`cute... Nu-]i pot
explica, nu m-ai crede. Dar cu siguran]` ]i-ai iubit so]ia [i
moartea sa...
– Nu ne-am iubit, nici unul nici cel`lalt, dar nu inten]ionez
s` te distrez prea mult timp cu povestea vie]ii ele.
– Dac` era o „femeie proast` [i flecar`“, cum se pare c` la[i

s` se \n]eleag`, ar fi ales, ca mine, un so] bogat [i cu titlu,
interveni Ines.
– }i-am povestit asta doar pentru a te face s` \n]elegi c`
„femeile fâ[ne]e“, mondene, nu-mi sunt necunoscute. M-ar
putea chiar interesa timp de câteva luni...
– Durata unei aventuri, de exemplu?
– Este exact ceea ce voiam s` spun. |n tinere]ea mea, am
avut ocazia s` observ destule.
– Te crezi oare un Matusalem?
– La treizeci [i cinci de ani nu mai e[ti cu adev`rat tân`r,
desigur, doar dac` n-ai trìt...
– |n consecin]`, sunt asigurat` de tinere]ea mea ve[nic`
datorit` activit`]ii mele mentale limitate?
– Cine [tie? Dar tu reprzin]i pentru un b`rbat o cucerire de
invidiat, ceea ce nu este cazul tuturor celor ce-]i seam`n`.
– {i interesez \n mod special b`trânii domni ca tine, \n
lips` de aventuri?
– Sau pe b`rba]ii \ntre]inu]i de femei, dac` preferi.
Ines l`s` capul \n jos. Indiscutabil, Marjorie folosise cu
inocen]` termenul \n fa]a lui...
El râse, luând-o cu blânde]e de talie:
– A[adar, tot [ovìtoare?
– Eu... \n realitate n-am avut asemenea aventuri, murmur`
ea, [i chiar nici una...
– Pari aproape sincer`; f`r` \ndoial`, min]i mai bine decât
celelalte...
Ea fu frapat` de triste]ea ce trecu pe nea[teptate prin ochii
sì. {i el p`rea mai sincer... dar cu siguran]`, era o iluzie. Oare
alt`dat` nu crezuse \n generozitatea lui Hubert de Coucy?
66 MARINA THOMAS
– Crezi c` mint [i mai bine decât tine?

– Eu nu mint niciodat`, \i replic` el. Nu este nici folositor,
nici eficace, a[a c` la ce bun. Totul se termin` prin a fi
descoperit.
Va afla oare \ntr-o zi c` tr`s`turile ei de fapt nu-i
apar]ineau? C` anumite puncte de pe tâmple, de pe obraji,
nu-[i vor reg`si niciodat` sensibilitatea? {i ce va crede \n acel
moment, despre aceast` fals` femeie frumoas`, opera unui
chirurg talentat?
– Exist` adev`ruri atât de \ngrozitore, \ncât este de preferat
s` le ascunzi...
– Dar \n acest caz, remarc` el cu gravitate, a purta o tain`
foarte ap`s`toare, m` \ntreb dac` este de preferat?
– Este cu siguran]` de preferat, afirm` Ines cu convingere.
Ca [i când \[i urma incon[tient mersul gândurilor el
continu`:
– Acea c`dere de pe cal... Se pare c` nu-ncetezi s` te
gânde[ti la ea?
– Am fost zdruncinat` zdrav`n, spuse ea cu un zâmbet
for]at. A fost destul de dur`.
– Esen]ialul \n cazul tù era s` nu-]i zdrobe[ti
fermec`torul nas pe care ]i l-a dat natura; ai fi avut foarte mult
de pierdut...
Fusese gata s`-i r`spund` cu brutalitate. „Dimpotriv`, se
pare c` a[ fi câ[tigat mai mult“. Dar r`mase \n loc t`cut`,
vr`jit` din nou de atingerea bra]elor ferme trecute \n jurul
taliei. Dac` ar fi \ndr`znit... dar [tia c` nu va \ndr`zni
niciodat`, din mândrie [i de asemenea din ne\ncredere.
– Eu consider \ntâlnirea noastr` ca pe o experien]`
interesant`, anun]` el vesel. N-avem nici o afinitate de gusturi
sau de caracter, nimic nu ne apropie social sau sentimental [i

totu[i sunt atât de atras de tine \ncât deja ]i-am povestit din
trecut.
Pentru ce oare folosea acelea[i vorbe care-i veneau [i ei pe
buze, dar pe care ea [i le re]inea? Era oare \nc` un efect al
remu[c`rilor fa]` de Hubert? Acorda un sens exagerat fiec`reia
dintre reflec]iiile lui Philippe pentru a se pedepsi de moartea
so]ului sù?
– Trebuie s` m` \ntorc. Acum s-a f`cut frig.
– A[a este. Ai bra]ele \nghe]ate.
|[i scosese deja haina [i o puse cald` \nc` pe umerii ei goi.
Ea tres`ri la aceast` atingere, aproape la fel de pl`cut` ca
pielea sa.
– S` ne \ntoarem \n salon, spuse el, brusc gânditor.
– Prefer s` cobor \n cabin`. Simt nevoia s` fiu singur`.
– |mi datorezi un dans...
Luminile salonului \i \ntâmpinau deja. Ea arunc` o
privire \n oglinzile mari [i fu surprins` c` tulburarea sa
interioar`, oboseala, nu l`saser` nici o urm` pe tr`s`turile
sale. Chipul \i era calm [i neted ca de obicei sub buclele de
aur...
Silueta lui Kervonnec se potrivea cu a sa.
Dar Hubert [i Ines de Coucy f`ceau [i ei, dup` p`rerea
general` „o foarte frumoas` pereche“ [i so]ul sù nu rata
niciodat` s` remarce cu ironie:
– Suntem considera]i foarte potrivi]i, \n ciuda tinere]ii tale,
draga mea, iat` ceva ce m` m`gule[te foarte mult, crede-m`.
– Dar nu avem nimic \n comun, replica atunci tân`ra
femeie cu dispre]...
Philippe tocmai rostise acelea[i cuvinte. Era oare
condamnat` la gre[eal`, la pref`c`torie?
68 MARINA THOMAS
Se l`s` condus` pe ringul de dans unde Majorie, obraz

lâng` obraz cu unul dintre compatrio]ii sì, avea pe chipul
rotund un aer vis`tor foarte nou.
Tân`ra Agnes dansa de asemenea cu un \nso]itor de vârsta
sa. Pe m`sur` ce Philippe [i Ines se \nvârteau \n jurul ringului,
\ntâlneau tinerele fran]uzoiace de care se ocupau tineri
amabili...
– O or` de neaten]ie [i [i-au uitat profesorul devotat,
remarc` Philippe, vizibil \nduio[at. Toate sunte]i la fel:
infidele din fire.
– Trebuie s` se apere. E[ti atât de posesiv [i de preten]ios,
trebuie s` devenim mai pu]in vulnerabile.
– So]ul tù era un b`rbat autoritar?
– A[a se pretindea, admise ea, cu vocea tremurând la
aceast` evocare.
O strânse lâng` el.
– Suntem destul de maturi pentru a recunoa[te leg`turile
care s-au \nnodat \ntre noi, f`r` s` vrem, Ines...
Ea nu r`spunse, dar \nchise ochii, rezemându-[i capul de
um`rul lui Philippe. Se aprinse din nou \n bra]ele sale [i
tremura ghicind emo]ia \mp`rt`[it` de \nso]itorul sù.
Hubert voise s` fac` din ea o femeie experimentat`, dar
numai dup` trei zile corpul sù p`rea c` \n]elesese brusc
atâtea lec]ii inutile pân` atunci [i care o revoltaser`.
– E[ti \nc` atât de tân`r`, spunea Hubert amuzat. |ntr-o zi,
vei fi pentru mine o amant` irezistibil`...Va veni oare aceast`
zi? Venise? Dup` moartea lui Hubert?
Totu[i, Kervonnec nu sim]ea pentru ea nici un sentiment
deosebit, [i nu i-o ascunsese.
Ea \ns`[i, \n pofida tulbur`rii r`m`sese suspicioas`,
aproape permanent agresiv`. Acest b`rbat o descump`nea
prin \ns`[i dorin]a care o f`cea s` se nasc` \n ea, nelini[te

necunoscut` pân` atunci [i pe care nu era st`pân`.
– Dac` ai vrea, murmur` el lâng` obrazul ei.
– Nu pot, r`spunse prompt.
– Te voi conduce, hot`r\ el [i vocea devenise brusc
\ncurajatoare, prietenoas`, a[a \ncât ea se l`s` deja condus`
spre luminile pl`cute din hol. Totu[i, tremura \nc`,
indiscutabil de frig, [i din cauza oboselii provocate de
eforturile pe care le f`cuse asupra sensibilt`]ii sale pentru a
pre\ntâmpina dorin]a, a \ndep`rta o tenta]ie atât de
puternic`.
Ce r`m`sese oare din mânia [i ne\ncrederea sa? |nainta la
bra]ul lui, sus]inut`, pe jum`tate purtat` de for]a acestui lup,
care acum f`cea pe mielul... sau \i era sincer mil` de ea? Numai
\n cazul \n care nu renu]ase s` vrea s` creeze \ntre ei o
\ncântare.
Sim]i lâng` ea [oldul suplu, coapsa ferm` sub pantalonii
negri. Se eliberasee oare de tulburarea sa, sau dimpotriv`,
era deja singur` cu aceast` dorin]` care-i surprinsese
sim]urile?
– {i acum, trec eu \nainte. Scara este dreapt` [i treptele
sunt \nguste pe vapoare. Trebuie s` fii prudent.
O alt` voce, un alt b`rbat, atent, aproape tandru, dar noua
polite]e o f`cea s` se team` de indiferen]`, a[a \ncât se
surprinse regretând duritatea, agresivitatea raporturilor lor
precedente.
– Ai cheia?
Ea cobora ca prin vis. O cea]` \i dansa prin fa]a ochilor,
f`când ecran \ntre trupul sù [i umerii puternici, ceafa lat` [i
p`rul ondulat, care se ridicase \n fa]a ei, cu fiecare treapt`, un
zid de ap`rare lini[titor [i \n acela[i timp de temut.
70 MARINA THOMAS
Odinioar`, Hubert o precedase astfel pe scara casei lor de

la ]ar`... Hubert... era foarte vinovat` fa]` de el... Evoc` trist`
cele câteva zile care urmaser` mor]ii mamei sale... El
devenise complet diferit... m`rturisise: „de câteva s`pt`mâni,
sunt sigur c` te iubesc, sunt atât de nefericit, m-am jucat cu
focul...“
|n loc s`-l ierte, s` \ncerce s`-l \n]eleag`, ea \l ironizase,
ascultând numai de ranchiuna [i de orgoliul sù r`nit.
– Te iubesc dar [tiu c` \ntotdeauna \mi vei purta pic`. Nu
voiam s` te iubesc, \ns` s` [tii c` suf`r [i \mi pare rù...
Dar aceast` m`rturisire n-o \nduio[ase. Dimpotriv`, \i
vorbise despre desp`r]ire, \[i strigase indignarea, amintindu-i
de cursa prin care voise s-o \nfrâng`.
– Ai dreptate, r`spunse el cu triste]e, n-am nimic de spus
\n ap`rarea mea...
Acum, spre ea se \ntorcea chipul lui Philippe. Alung`
imediat fantoma lui Hubert.
– D`-mi cheia, voi deschide eu...
Apoi, cea]a se \ngro[` \n fa]a ochilor sì; o groap` neagr`,
apoi ideea ciudat` c` plute[ti: „{ampania... Este din cauza
[ampaniei, nu mai sunt obi[nuit`...“
Capitolul 5
Raza de soare care intr` \n \nc`pere prin deschiz`tura

perdelelor, ajunse pân` la pern`. Ines se \ntoarse.
Un sfert de or` mai târziu, lumina o atinse din nou; oftând,
\[i protej` fa]a cu amândou` mâinile [i deschise ochii; era
\ntins` \n a[ternut \n furou. Totu[i, nu-[i amintea s` se fi
dezbr`cat [i culcat. Nu-[i mai amintea nimic de la intrarea \n
cabin`, cu o sear` \nainte.
Ultima imagine pe care o avea \n memorie era cea a lui
Kervonnec, aplecat asupra \ncuietoarei.
Nu \ndr`zni s` se mi[te de team` s` nu-[i aminteasc` [i alte
am`nunte \n leg`tur` cu \ncheierea acelei seri.
Cu ochii mari deschi[i, se uita ]int` \n tavan, atent` s` nu
fac` vreo mi[care. Totu[i, o mare panic` o cuprinse: dac`
Philippe Kervonnec abuzase de ea?
R`mase nemi[cat` o or`, complet apatic`, incapabil` s`
lege \ntre ele dou` idei. Cu noile evenimente, pierduse
aproape no]iunea timpului [i a locului.
72 MARINA THOMAS
„{ocul a fost foarte dur. S-ar putea s` mai ave]i \nc` mici
crize de amnezie, câteva luni. S` nu v` nelini[ti]i. Totul va
intra treptat \n normal...“
|ns` ea \l revedea numai pe Kervonnec aplecat asupra ei,
zâmbitor, calm [i aproape tandru. Apoi groapa, cea]a...
|ncepând din ce moment oare, vocea sa atât de tìoas` se
modificase brusc?
– D`-mi cheia...
Cheia! Se a[ez` deodat` [i privi cu \ngrijorare \n jurul ei.
Cheia era pe noptier`. A[adar, nu putuse \nchide cabina din
exterior... Dar dac` n-o l`sase deschis` decât foarte târziu,
ie[ind din camera sa... Diminea]a?
Dar era oare diminea]` sau deja dup`-amiaz`? Trebuia s`
afle. Totul era atât de confuz \n mintea sa. Ap`s` instinctiv pe
butonul soneriei. Aproape imediat o b`taie discret` \n u[`
semnal` sosirea stewardului.
– Intra]i, spuse ea.
Era un tân`r frumos, ca to]i angaja]ii care frecventau
culoarele cabinelor de lux. Zâmbea cu un aer lini[tit,
mul]umit de persoana sa.
– Doamna a dormit mult.
– |ntr-adev`r. Nu [tiu ce or` este... ceasul meu s-a oprit [i...
– Este ora treisprezec [i treizeci [i patru de minute, o
anun]` el.
– Cum? A[a de târziu?
– Doamna n-a cerut s` fie trezit`.
– |ntr-adev`r. A[ vrea o cafea [i ni[te brio[e. Nu vreau
altceva la prânz.
– Mai ales c` ast`zi, al doilea serviciu era avansat. Vom
acosta \ntr-o jum`tate de or`.
– Unde?
– La Patnos! exclam` tân`rul b`rbat foarte surprins. De
altfel, domnul Kervonnec ne-a recomandat s` v-o amintim, dar
cum n-a]i sunat...
– Domnul Kervonnec? {i când a f`cut aceast`
recomandare?
– Ei bine, \n diminea]a aceasta, spuse stewardul cu un
zâmbet pe care ea \l considera \ngrozitor de ambiguu.
– Foarte bine. Mul]umesc.
Era ner`bd`toare s` r`mân` singur` [i nu mai dorea cafea.
|n cazul \n care Kervonnec \l v`zuse pe steward diminea]`,
\nsemna c`... Da, f`r` \ndoial` \[i petrecuse noaptea lâng` ea.
Era \nspìmântat`. Memoria \i reveni, par]ial. |[i amintea
acum de conversa]ia lor de pe punte [i \ntoarcerea \n salon.
Dansaser` [i, la un moment dat, avusese impresia c` el
\ncetase s-o mai judece cu ironie.... Acum \n]elegea mai bine
aceast` perfid` schimbare de atitudine. Cu cât` precau]ie o
ajutase s` ajung` \n camer`. Vocea era \ntr-adev`r blând`,
tonul aproape prietenos... Cât de naiv` fusese \nc` o dat`!
„Poate am bùt prea mult` [ampanie, se gândi ea, dornic`
s` se conving` c` \n nici un caz nu putuse consim]i...
Câteodat`, [i Hubert \ncercase s-o \mbete... Oare ce fatalitate
o abandona astfel unor b`rba]i f`r` scrupule? {i ce sl`biciune
de neiertat o f`cuse s` tolereze din prima sear` arogan]a [i
familiaritatea acestui b`rbat?“
Se ridic` [i f`cu un du[ foarte rece pentru a \ncerca s`
alunge toropeala care \i r`m`sese \n minte. La \ntoarcerea
stewardului, era deja gata.
– Vom \ntârzia pu]in, declar` tân`rul b`rbat punând o tav`
pe mas`; trebuie a[teptate [alupele [i marinarii nu sunt
niciodat` gr`bi]i la ora siestei.
74 MARINA THOMAS
– {alupele? Pentru ce?

– Pentru a merge pe insul`. Ulysse r`mâne \n larg [i
pescarii din Patmos vin s` ia c`l`tori \n [alupe.
Stewardul disp`ru.
F`r` nici un gest spre tav`, termin` \n grab` s`-[i pieptene
p`rul. Gesturile executate automat o ajutar` s` lupte
\mpotriva panicii care o asalta treptat. Pentru prima dat` din
timpul sejurului sù \n spital, nu aruncase nici m`car o privire
\n oglind`.
De obicei, \n momentul \n care se trezea, d`dea fuga s`-[i
examineze tr`s`turile, s` le studieze mimicile, s` se
obi[nuiasc` pân` la urm` cu noul aspect. Probabil c` \n acea
diminea]` nu dorea s` \ntâneasc` imaginea celei pe care
Kervonnec o sedusese \ntr-un mod atât de brutal.
Totu[i... Patul era aproape nedesf`cut. S-ar fi spus c` un
singur trup, frânt de oboseal`, se adâncise \ntr-un loc [i
r`m`sese nemi[cat toat` noaptea...
Cu o fantezie care o \nspìmânta, \ncerc` s`-[i imagineze
trupul lui Philippe \ntins lang` al sù [i descoperi c` era mai
mult tulburat` decât revoltat` de aceast` eventualitate.
Era oare \n curs s` inventeze astfel o \ntâmplare conform`
cu dorin]a sa secret`?
Dar stewrdul \i vorbise pe un ton atât de firesc despre
Philippe [i evocase f`r` nici o jen` conversa]ia lor de
diminea]`... N-ar fi folosit termenul dac` ar fi fost vorba de
noapte.
Era posibil ca memoria s`-i refuze cea mai mic` amintire?
{i aceast` amnezie nu era oare \ntr-un fel o confirmare a ceea
ce probabil se \ntâmplase \ntre Philippe [i ea?
|n timp ce orgoliul i se revolta \mpotriva acestui abuz de
\ncredere, trebuie s` admit` de asemenea c` aceast`
eventualitate o tulbura. Inima \i b`tea la ideea c`... Nu. Era

imposibil. Chiar epuizat`, ar fi reac]ionat, s-ar fi ap`rat.
Dar pân` acum fusese cu adev`rat capabil` s` reziste, s`-i
refuze acestui b`rbat seduc`tor cel mai mic s`rut? Fugise de
mângâierile sale? Dimpotriv`, emo]ionat`, tulburat`, se
pref`cuse doar c` le suport`, \n timp ce o parte din ea le
dorise, le savurase. Chiar [i \n aceast` clip` \n care
incertitudinea o chinuia, se temea \n egal` m`sur` de cele
dou` ipoteze: ca el s` fi plecat, ca el s` fi r`mas.
„Domnul Kervonnec mi-a spus s` v` anun]... Domnul
Kervonnec...“ De ce oare rostise rostise stewardul atât de
firesc numele c`l`torului?
Ideea unei complicit`]i \ntre cei doi b`rba]i provoc` \n ea
o tres`rire a con[tiin]ei. Trebuia neap`rat s` afle...
Sun` din nou.
De data aceasta, pentru a-l primi pe steward, st`tea \n
picioare \n mijlocul camerei, foarte dreapt` \n rochia de
bumbac albastr` ca cerul, a c`rei jup` larg` \i punea \n valoare
fine]ea taliei, gra]ia \ncânt`toare a bustului.
– Doamnei nu i-a pl`cut? remarc` tân`rul b`rbat privind
tava intact`.
Ea nu r`spunse la \ntrebare [i atac`, foarte distant`:
– Mi-a]i spus c` cineva v-a cerut s` m` aun]a]i despre
sosirea noastr` la Patmos?
– Da. Domnul Kervonnec.
– {i… Cum de cunoa[te]i numele acestui domn?
– Pentru c`, r`spunse cel`lalt cu un zâmbet surprins, to]i
de aici \l cunoa[tem pe domnul Kervonnec; de altfel, \l [i
iubim.
– De trei zile de când se afl` pe nav`, a]i avut timp s`-l
aprecia]i?
76 MARINA THOMAS
– De trei ani!
– Cum? Este a treia sa croazier`?
– Aici, el nu este \n croazier`, este acas`! R`mâne pe Ulysse
timp de trei luni vara [i se ocup` de grupuri de studen]i.
– Ah, \n]eleg, \ntr-un anumit fel, este angajat ca ghid.
– Da, \ns` pentru c` vrea el.
– El? Ce vre]i s` spune]i?
– Este fiul domnului Kervonnec!
– B`nuiam, \ntr-adev`r c` poart` numele tat`lui sù,
replic` Ines oarecum agasat`, dar nu era cazul, dac` n-ar fi fost
totu[i profesor de limba greac`!
– Haide]i, doamn`, dac` nu era fiul armatorului...
– Fiul...
– Ei da, spuse cu mândrie stewardul, cu un aer \ncântat de
acest interogatoriu care-i d`dea importan]`. Domnul
Kervonnec tat`l, Jean Kervonnec, este patronul nostru. Are
mai multe vapoare...
Niciodat` pân` atunci, Ines nu f`cuse o apropiere \ntre
numele lui Philippe [i cel al celebrului armator care dispunea
pe Mediterana de o flot` cu mai multe ambarca]iuni de turism
[i de comer].
– Poate doamna vrea s` [tie mai multe? \ntreb` tân`rul
steward cu un zâmbet mali]ios.
– Ba nu, deloc, pute]i pleca, ripost` Ines ro[ind.
|n realitate, i-ar fi pl`cut s` pun` mii de \ntreb`ri, dar
zâmbetul ironic al tân`rului b`rbat o opri. Cu siguran]`, n-ar
fi rezistat s` nu-i dea socoteal` fiului patronului sù despre
curiozitatea noii sale cuceriri.
Oare de ce min]ise? Se prezentase ca un b`rbat cu venituri
modeste, care dispre]uia banii [i-i critica pe privilegia]i. {i iat`
c` afla c` era mo[tenitorul unei imense averi... Ce pl`cere
\ncerca \n aceast` \n[el`torie? Dispre]ul pentru avere nu-l

\mpiedicase s` foloseasc` vapoarele tat`lui sù s` seduc` \n
timul verii tinere adolescente, conducându-le \n jurul
Mediteranei sub un pretext cultural... |n realitate...
„|n realitate, e[ti extrem de feminin`, \i spunea uneori
Hubert, dar te aperi cu \nver[unare \n bra]ele mele, de orice
sensibilitate. E[ti a[a de pornit` \mpotriva mea!“
|n acele momente Hubert avea un aer aproape triumf`tor.
Oare Philippe se amuzase la fel la ideea c` putea abuza atât de
u[or de ea? Practica \n mod sistematic acest joc \n timpul
croazierelor? |n acest caz, probabil c` tocmai se felicita [i el
pentru femintatea sa! {i asta \i va spori dispre]ul pentru
bog`ta[ele lene[e, c`l`torind pentru pl`cerea lor sau pentru
a-[i compensa plictiseala din escal` \n escal`.
Se b`tu cu putere \n u[a cabinei. Ea se duse s` deschid`:
– Ce sear`, izbucni Marjorie, instalându-se f`r` fasoane pe
patul desf`cut. N-a[ fi crezut niciodat`! Dar vin s`-]i cer sfatul.
– Mie! exclam` Ines cu o am`r`ciune pe care amabila
americanc` nu o putea b`nui.
– Desigur. Am \ncredere \n tine de când m-ai avertizat [i
Gregory Smith este poate un b`rbat \ntre]inut de femei…
– Gregory Smith?
– B`rbatul cu care am dansat ieri toat` seara. Are fabrici de
mobil` \n Florida...
– Domnul blond, cu p`rul tuns ca o perie?
– Exact, spuse ea cu un zâmbet \nduio[at. Mi-a pl`cut
imediat, dar...
– Ezi]i?
– {tii, spuse Marjorie ro[ind, eu sunt o fat` b`trân`, parc`
a[a spune]i voi \n limba francez`?
78 MARINA THOMAS
– Vrei s` spui c` n-ai fost \nc` niciodat` c`s`torit`?

– Asta este. Tat`l meu \mi atrage mereu aten]ia, spune c`
suntem boga]i [i c` tinerii sunt foarte interesa]i... Gregory
caut` o so]ie de mult timp. Are cincizeci de ani...
– Nu-i arat`! exclam` Ines.
– Asta i-am spus [i eu. Pe scurt, pretinde c` imediat ce m-a
v`zut...
– A [tiut c` vei fi tu sau nimeni?
– Voi fran]uzoiacele, intui]i atât de bine sentimentele
altora! exclam` americanca vizibil impresionat` de intui]ia
noii sale prietene! Mi-a propus s` lu`m avionul spre Florida,
imediat dup` sosirea la Atena.
– S` \ntrerupi croaziera? Dar este foarte romantic! O
adev`rat` dragoste la prima vedere, a[adar?
– Eu nu sunt Julieta [i el nu este Romeo, oft` ea, [i nu [tiu
ce s` cred despre propunerea sa...
– Este un b`rbat frumos, se gr`bi Ines s` fac` remarca, [i
dac` vrea s` te ia de so]ie, nu este un b`rbat care trìe[te pe
seama femeilor...
– Exist` atâtea femei frumoase la bord. M` \ntreb...
– Haide, Marjorie, \]i faci complexe de licean`. Po]i s`
placi multor b`rba]i!
– Philippe Kervonnec mi-a spus acela[i lucru adineaori...
– Philippe?
– Da, am luat micul dejun \mpreun` \n sufragerie. El s-a
trezit mult mai devreme decât mine. M-a \ncurajat când i-am
vorbit. Dup` el, Gregory nu poate [ti cine sunt...
– Dar... {i el, de unde [tia?
– I-am explicat eu \ns`mi problema. Tat`l meu mi-a l`sat
toat` averea sa [i eu sunt cea care conduce uzinele. El trìe[te
la Cannes tot anul...
– A[adar, e[ti foarte bogat`, Marjorie?

– Da, recunoscu ea l`sând capul \n jos. Avem aproximativ
o mie de camione de livr`ri... o afacere foarte mare...
– Dar dac` Philippe te-a lini[tit...
– M-a sf`tuit s` am \ncredere, s` nu m` gândesc mereu la
averea mea, crede c` este nes`n`tos s` ai o asemenea team`...
Este adev`rat c` domnul Kervonnec avea un aer atât de
optimist \n aceast` diminea]`, vedea totul \n roz...
– Adev`rat? remarc` Ines ro[ind, dar de data aceast de
mânie [i nu de emo]ie.
– Da. Mi-am spus c` f`r` \ndoial` ai un amestec \n asta [i
m-am bucurat, draga mea, erai atât de trist` când ai sosit pe
vapor...
– {i acum sunt mai pu]in?
– E[ti mult mai \n form` [i chiar [i mai frumoas`, dac` asta
este posibil!
– Marjorie, e[ti prea entuziast`!
„Pasagerii care doresc s` viziteze insula Patmos [i
m`n`stirea sunt ruga]i s` se adune pe punte. {alupele \i vor
conduce \n port.“
– Vei merge? \ntreb` Ines.
– Nu. Gregory ar vrea s` profit`m de aceast` escal` care va
goli vaporul de c`l`tori, pentru a vorbi despre viitorul
nostru...
– Eu m` voi duce, spuse Ines pe un ton hot`rât care o
surprinse [i pe ea \ns`[i. Doresc foarte mult s` cunosc insula
unde Sfântul Ioan a scris Apocalipsa!
P`r`sir` cabina \mpreun`.
Cinci minute mai târziu, Ines de Coucy, rezemat` de cabina
[alupei, admira marea, cerul, colinele conturate la orizont [i
\n[iruirea de insule care anima peisajul. Alte ambarca]iuni
80 MARINA THOMAS
mergeau al`turi de a sa. Pilo]ii se interpelau \n mod familiar \n

limba greac`. Pe una dintre [alupe, Ines \l z`ri a[ezat la pupa
[i stând de vorb` cu st`pânul, pe Philippe Kervonnec.
„O alt` manier` de a-[i folosi cuno[tin]ele“, \[i spuse ea
\ncercând s`-[i alunge emo]ia care-i f`cea inima s` palpite.
|n realitate, nu se putea \mpiedica, de când \l v`zuse, s`
nu-l spioneze cu curiozitate pe cel care, poate, \i fusese amant
de-o noapte. Doar la aceast` idee \n ea se aprindea un
incendiu de senza]ii. Soarele f`cea s` luceasc` p`rul negru,
subliniind perfec]iunea profilului... Nu putea z`ri corpul
b`rbatului cu care noaptea trecut`...
„Dau prea mult` importan]` acestei \ntâmpl`ri nepl`cute,
se dojeni ea. Dac` duceam via]a multora din tinerele fete de
vârsta mea, n-a[ fi ajuns la c`s`torie o ne[tiutoare [i poate, da,
poate nu m-a[ fi c`s`torit cu Hubert, deoarece n-a[ fi fost atât
de u[or de \n[elat de jocul lui. Trebuie s` \ncerc s` iau mai
u[or o \ntâlnire pe care alte femei \n locul meu, ar fi
considerat-o doar picant` [i pl`cut`...“
Cu toate acestea nu se putea \mpiedica s`-[i imagineze
pieptul musculos, pielea bronzat`, \mbr`]i[area lui Philippe. |i
va reveni vreodat` amintirea acelei nop]i? Oare vorbise, f`cuse
m`rturisiri? Ce f`cuse \n timp ce epuizarea [i poate ame]eala, o
abandonase capriciilor acestui tân`r frumos obi[nuit s` seduc`?
De altfel, i se p`rea aproape mai tulbur`tor s` nu-[i aminteasc`,
o parte din ea gusta misterul, neobi[nuitul situa]iei.
|n aceast` incertitudine, privirea \i trecea de la peisajul
lini[tit la silueta lui Philippe, pe care distan]a o f`cea pu]in
neclar`. Amestecul de presupuneri [i amintiri, evocarea
s`rut`rilor lor, apropierile pe furi[, o \nfierbântau. Pentru a
\ncerca s`-[i revin`, respir` adânc briza care-i lovea obrajii,
tìndu-i respira]ia.
Deodat`, Kervonnec se ridic` [i f`cu un semn larg. Ea

\ntoarse capul. Atunci, auzi cuvinte \ntretìate de vânt [i
distan]`...
„Tu... fermec`toare... Elegant`...“
Indiscutabil, râdea din nou de ea. Rezist` tenta]iei de a se
\ntoarce, nu trebuia s` mai accepte, niciodat`... pentru a sc`pa
de vocea lui Philippe se concentr` asupra manevrelor pe care
le f`cea pilotul cu [alupa pentru a se apropia de digul
portului, care ie[ea \n mare.
Patmos era de acum aproape. Satul etajat pe colin` era
orbitor de alb \n lumin`. Mai sus de aglomera]ie, m`n`stirea
din c`r`mid` de culoare \nchis`, \ncorona ansamblul.
Pe chei, era o cafenea mare cu teras`, ocupat` de juc`tori
de c`r]i [i de domino care vor fi \n curând \nlocui]i de
consumatori mai pu]in pitore[ti: cpasagerii de pe Ulysse, cu
aparatele lor de fotografiat [i ve[mintele lor multicolore.
Indiscutabil, sosirea [alupelor le tulbura lini[tea.
Doar \n momentul \n care vru s` se deplaseze pentru a
p`r`si [alupa, Ines de Coucy observ` cu jen` c` vântul din larg
\i lipise jupa larg` de corp, cu mult deasupra genunchilor [i c`
f`r` \ndoial` c`l`torise astfel o bun` parte din drum. Se sim]i
ro[ind la ideea c` Philippe remarcase incidentul [i chiar \l
subliniase printr-o glum`. Putuse chiar s` trag` probabil
concluzia unei anumite inten]ii din din partea sa?
Pentru a nu risca s` se afle \n prezen]a lui, \ndat` ce puse
piciorul pe p`mânt, tân`ra femeie se \ndrept` spre centrul
satului, l`sându-[i tovar`[ii de c`l`torie s` se adune \n jurul
autocarelor care \i vor conduce la m`n`stire. F`cea mai bine
s` renun]e la aceast` vizit` decât s` ri[te s` \nfrunte iar un
b`rbat c`ruia [tia c` era incapabil` s`-i reziste, \n ciuda
ranchiunelor sale.
82 MARINA THOMAS
Curând, ad`postit` de \mpletitura capricioas` de str`du]e,

Ines se sim]i \n siguran]`. I se p`rea c` absolut nimic n-o va
atinge \n mijlocul acestui sat pl`cut \n care pere]ii albi]i cu
var, florile ce se c`]`rau pe fa]ade [i gr`dini]ele frumos
\mprejmuite, formau un univers poetic [i pl`cut.
– A]i venit pe insul`?
Se \ntoarse. Un b`rbat tân`r, \nalt [i blond era instalat pe
un zid [i o interpela \n englez`. El zâmbi. |n spatele lui, \n jos,
era o p`[une motan` \n pant` lin` spre o cas` joas`. O capr`
alb` p`[tea lini[tit` sub un mic m`slin.
– Nu. Sunt \n trecere.
– Atunci, cu Ulysse?
– Da. Fac parte dintre invadatori.
– Ne-am obi[nuit, spuse el, speram c` sunte]i noua vecin`.
O a[tept`m cu ner`bdare: este o englezoaic` ce a \nchiriat
casa pe care o vede]i \n fa]a casei mele.
– Ce vil` frumoas`!
– Da. Vi s-ar fi potrivit foarte bine. Sper c` adev`rata
locatar` s` fie la fel de frumoas` ca dumneavoastr`!
– |mi pare rù c` nu sunt eu aceea. Mi-ar pl`cea [i mie s`
am o cas` pe aceast` insul`. Totul aici este este atât de lini[tit.
El s`ri [i veni s` se plaseze \n fa]a ei. Era \nalt, robust,
\mbr`cat doar cu un costum de baie [i ]inea \n mân` o masc`
pentru scufund`ri subacvatice.
– M` duceam s` m` scald, \i explic` el.
– Este atât de frumos, remarc` Ines sobr`.
– {i totu[i, sunte]i trist`...
– Oh, nu! Nu sunt deloc trist`, protest` ea pu]in
contrariat`, sunt doar pu]in dezavantajat`, merg greu...
– Un accident?
– Am c`zut de pe biciclet`. O poveste prosteasc` [i f`r`
importan]`.
– {i asta v` \mpiedic` [i s` \nota]i?

– Da, afirm` ea, \ncântat` s` aib` un motiv credibil de a-l
\ndep`rta pe tân`rul b`rbat!
– P`cat. V-a[ fi ar`tat plaja mea. Este pu]in mai departe, de
cealalt` parte a colinei [i trebuie \ntâi s` urci, apoi s` cobori...
– |ntr-adev`r \mi pare rù, afirm` Ines care, \ntr-o oarecare
m`sur` era sincer`. Cu un asemenea \nso]itor lini[tit, n-ar fi
avut nici o problem` [i ar fi putut trì câteva ore de relaxare.
– Sunte]i atât de frumoas`! declar` el grav. Dar probabil vi
s-a spus destul de des...
– Nu-i a[a? |ntr-adev`r, doamna este \ncânt`toare, dar
imagina]i-v` c` asta pare s-o enerveze! Exclam` o voce de
b`rbat deasupra lor.
– So]ul dumneavoastr`, cu siguran]`? spuse tân`rul b`rbat
\n [oapt`; \mi pare rù...
– |ntr-adev`r, spuse Ines tulburat` de aceast` apari]ie
brusc` [i doritoare s` simplifice situa]ia.
– Atunci, v` las, afirm` tân`rul pu]in iritat, nu-mi plac
gelo[ii. V` urez curaj!
Se \ndep`rtase deja.
Ea \n`l]` capul.
– De ce te amesteci?
– Pentru c` m` prive[te! O c`dere de pe cal, un accident
de biciclet`! Ce imagina]ie!
Purta un trening alb din material plu[at, care-i punea \n
valoare chipul bronzat. Ochii i se \ncre]ir`, mai \ngu[ti, mai
ironici ca niciodat`.
Un reflex de mândrie o r`scoli. Se hot`r\ s` nu se lase iar
umilit` [i s` par` [i ea la fel de degajat`.
– M-ai f`cut s` ratez o idil` fermec`toare, declar` ea
amuzat`. Un b`rbat \n fiecare port, asta este deviza mea!
84 MARINA THOMAS
– {i o versiune pentru fiecare \n leg`tur` cu fermec`torul

tù genunchi pe care \l ar`tai cu atâta u[urin]` adineauri,
supunând marinarii greci la chinuri!
– |ntr-adev`r, o versiune pentru fiecare. De ce nu! B`rba]ii
sunt naivi, cred tot ce li se spune. Tu nu m-ai crezut?
– Nu, f`cu el s`rind jos de pe stinghia pe care st`tea, ceea
ce-i smulse Inesei un strig`t involuntar de \ngrijorare.
El ateriz` teaf`r [i nev`t`mat [i acum cobora \n fug` cei
câ]iva metri care-l mai desp`r]eau de tân`ra femeie.
– E[ti foarte emotiv`, draga mea Ines.
– Nu-mi plac mi[c`rile bru[te!
– Dac`-mi sp`rgeam capul pentru a te ajunge mai repede,
ce-ai fi f`cut?
– M-a[ fi dus \n sat s` anun] accidentul.
– Mul]umesc.
– A[ face asta pentru oricine.
Erau din nou fa]` \n fa]` [i hot`rârile Inesei se topir`.
Prefera s` cread` c` se r`zbuna mai bine ]inându-i piept, dar
nu \ndr`znea s`-[i m`rturiseasc` faptul c` era un pretext, un
abili pentru a r`mâne lâng` Kervonnec.
– A[adar, sunt deja scos din inima ta? \ntreb` el bine dispus.
Nu era oare o aluzie ironic` la concesia ce o f`cuse pentru
el cu câteva ore mai \nainte?
– Mi-ai pl`cut timp de câteva zile, \ntr-adev`r, r`spunse ea
f`când un efort ca vocea s`-i r`mân` ferm`.
– {i am fost \ncântat de asta, crede-m`.
Astfel, el confirm`, crezând c` acceptase \ndr`znelile sale
din timpul nop]ii!
|n acest peisaj lini[tit la care se adùga briza r`coroas`, iat`
c` ea se sim]ea descump`nit`, vulnerabil`, fa]` de acest b`rbat
prea frumos, prea atr`g`tor.
– Nu te vei duce la m`n`stire? o \ntreb` el ridicând ochii

spre colin`.
– Nu, dar presupun c` mica ta clas` te a[teapt` acolo cu
ner`bdare, cu blocnotesurile \n mân`, pentru a nu pierde
nimic din explica]iile tale?
– Ast`zi, clasa mea este \n pauz` sentimental`.
|ntotdeauna este a[a a doua zi dup` serata comandantului.
Ele au \nnodat leg`turi cu tineri cavaleri pe care-i vor uita \n
clipa \ntoarcerii lor
– Este neserios! Când trebuie s`-]i câ[tigi existen]a ca tine,
instruindu-]i aproapele, trebuie s` ai mai multe scrupule...
El nu neg` [i nici nu p`ru m`car s` observe ironia din ton,
dimpotriv`, când protest` era foarte serios:
– Dar \mi fac datoria cu con[tinciozitate. Ele [tiu mult mai
multe lucruri decât la plecare, te asigur; dar ar fi un procedeu
foarte ne\ndemânatc s` le bombardez \n fiecare zi cu date [i
evenimente atât de vechi. Sunt tinere [i la urma urmei, \n
vacan]`!
– Am aflat din \ntâmplare c` e[ti un fel de specialist al
croazierelor culturale...
– |ntr-adev`r. {i nu-mi este ru[ine. Se pare c` ]i-e necaz pe
mine c` prestez \n societate o munc` onorabil`.
A[adar, continua s` mint` cu dezinvoltur`. Aerul sù
modest [i sincer ar fi putut-o \n[ela mult timp pe Ines dac`
n-ar fi cunoscut de acum adev`rul. Kervonnec era un bìat de
familie bun`, care f`cea pe intelectualul virtuos dar ocazional
\[i petrecea noaptea \n cabinele c`l`toarelor bogate.
– Am uitat s`-]i spun, adùg` Ines, \n speran]a de a-l irita,
c` \mi aleg \ntotdeauna aman]ii printre s`raci, este mai
amuzant.
86 MARINA THOMAS
– |n acest caz...
– Mi-e team` c` nu e[ti destul de s`rac pentru gustul meu.
– Asta pentru a te folosi de autoritatea ta de femeie bogat`?
– Poate. Noi suntem atât de capricioase, atât de vicioase.
– |nceteaz` cu jocul!
El \[i pusese mâinile pe umerii \nso]itoarei sale. La aceast`
atingere de acum familiar`, ea tres`ri. I-ar fi pl`cut s` plâng`
la pieptul robust, dar reu[i totu[i s`-[i revin`. Un seduc`tor de
profesie \i tulbura sim]urile, dar lupta...
– Las`-m`! izbucni ea.
– Haide, Ines!
Vocea era calm` [i grav`, la fel de blând` ca \n ajun, când
o condusese cu atâta aten]ie \n cabin`. Dar oare n-o f`cea iar,
pentru a o \n[ela mai bine?
Dar ra]iunea [i regretul de a fi fost atât de slab`, fur` din
nou mai puternice. Se \ndep`rt` brusc de Philippe, \l respinse
[i sfidând orice pruden]`, \ncepu s` alerge spre centrul
satului, pe str`du]a \ngust` [i alb`, sub soarele str`lucitor.
Capitolul 6
Era prima ei victorie! Era total`. Nu se \ntorsese nici o

clip` pentru a-i r`spunde lui Philippe care o striga [i rezist` s`
nu se \ntoarc` din drum.
A[ezat` \n fa]a digului ce \nainta \n mare; \n cafeneaua pe
care o remarcase la sosire, Ines \[i revenea. Poate foarte
curând nu va mai fi femeia fragil` care se speria de orice, de la
ie[irea sa din clinic`. |n timp ce-[i reg`sea \ncet r`suflarea, era
foarte fericit` de revenirea puterilor [i de asemenea a
mândriei sale. De ce oare nu intervenise acest reflex de
ap`rare imediat, la prima \ntâlnire cu Kervonnec?
|n spatele ei, \n timp ce se str`duia s` se gr`beasc`, vocea
lui Philippe strigase:
– Ines! Genunchiul tù! Ines, nu uita c` e[ti \nc` fragil`.
De unde de]inea acest am`nunt dac` nu din faptul c`-i
cuno[tea cicatricea de pe corp?
Trebuia totu[i s` recunoasc`, avea o real` \ngrijorare \n
voce când o rugase s` se opreasc`. Aceast` nea[teptat`
solicititudine din partea unui b`rbat atât de indiferent [i
insolent de obicei, o \ncurajase chiar s`-[i continue alergarea.
88 MARINA THOMAS
– O cafea greceasc` v` rog, f`r` prea mult zah`r...

Chelnerul \i zâmbi. |n]elegea limba francez` [i chiar o
vorbea destul de bine.
– Noi spunem aici „metrios“. A]i vizitat satul?
– Da, este foarte frumos.
– A]i \nchiriat o cas`?
– Nu. Din nefericire. Sunt cu pasagerii de pe Ulysse.
Zâmbetul chelnerului disp`ru imediat. Nu-i repro[a asta.
Pentru locuitorii insulei, valul regulat de vizitatori strica \n
fiecare dup`-amiaz` destul de pl`cuta or` de siest`. Preferau
strìnii \n stare s` \mpart` cu ei pentru câteva s`pt`mâni via]a
de pe insul`.
|n timp ce-[i savura primele \nghi]ituri de cafea, \l v`zu pe
Kervonnec ajungând \n pia]`. |n mod vizibil, o cùta. |i f`cu
pl`cere s`-l vad` mergând \ncolo [i-ncoace, \ntrebând pescarii
care-[i reparau plasele, ducându-se pe zidul ce p`trundea \n
mare ca s` vorbeasc` [i cu proprietarii [alupelor ancorate \n
a[teptarea \ntoarcerii c`l`torilor de pe Ulysse.
Deodat`, unul dintre marinari ar`t` cu bra]ul \ntins
spre cafenea. Kervonnec urm`ri gestul din ochi [i cu
siguran]` o z`ri, deoarece porni imediat pe drumul din
direc]ia terasei.
|n trening, p`rea [i mai \nalt [i mai atletic. La trecerea sa,
femeile a[ezate la mese \[i \ndreptau privirea asupra lui. Sim]i
o ciudat` pl`cere.
– Este o minune c` ai ajuns f`r` s` te \mpiedici! exclam` el.
A fost o sfidare ridicol` [i periculoas`!
– |nceteaz` cu aceste mici manevre, domnul Kervonnec,
\ncepând de ieri, cred c` nu mai avem nimic s` ne spunem.
– Ba, dimpotriv`! De acum, \mi po]i vorbi f`r` s` te mai
ascunzi permanent \n spatele unei m`[ti.
„De acum“, asta voia s` \nsemne: „acum când am f`cut

dragoste“? Cât despre masc`...
– O masc`, sublinie ea ironic. Ce glum` elegant`!
– Nu-mi imaginam c` te deranjeaz` atât de mult. Asear`
aveai mai mult` \ncredere a[a c` am dedus...
„Mai mult` \ncredere“. F`r` \ndoial` c`, ame]it`, vorbise [i
\i povestise proste[te nenorocirea sa unui b`rbat care nu cerea
decât s-o asculte. A[adar, \i cuno[tea secretul. Dar atunci, de
ce continua s-o persecute?
– Pentru c` nu mai am nimic s`-]i ascund, ar trebui s`
\ncetezi s` m` urm`re[ti, credeam c` \]i plac doar misterele,
nu femeile.
– Mul]umesc pentru c` ]i-ai amintit!
|ntorsese totul \n avantajul sù [i, \n clipa \n care era sigur`
c` este destul de puternic` pentru a rezista, o dezarmase doar
cu o reflec]ie, cu un zâmbet \n acela[i timp arogant [i ironic,
ce-l f`cea s` m`soare puterea pe care o p`stra asupra ei.
„{i dac` \l iubesc?“
Aceast` idee o revolta. Nu iube[ti un b`rbat care a abuzat
de tine \ntr-un mod atât de vulgar.
Cu toate acestea o curiozitate irezistibil` \i \nlocuise deja
indignarea. F`r` s` vrea, tân`ra femeie \i privea admirator
trupul lui Philippe, \i recep]iona gesturile, for]a lor calculat`,
u[urin]a lor. Astfel misterul schimbase tab`ra. De acum, ea era
cea care-[i punea \ntreb`ri. Oare ce se \ntâmplase \n realitate
\n cabin`? Profitase \n mod la[ de o partener` incon[tient` sau
dimpotriv`, trupurile lor se cùtaser`, se iubiser`, unite \ntr-o
pl`cere comun`?
Ochi \i m`surau silueta \nalt`, remarcând \nc` o dat` p`rul
cre] [i negru de pe piept [i pe care treningul \ntredeschis \l
l`sa s` se z`reasc`. Imagini tulbur`toare \i revenir`. Sim]i chiar
90 MARINA THOMAS
atingerea p`rului de pe piept pe obraz \n ziua \n care o luase

\n bra]e dup` ce c`zuse la piscin`. |n acea zi, pieptul musculos
p`strase pic`turile de ap` ca pe ni[te stele sclipitoare.
Dorin]a o cuprinse din nou, \n timp ce el lua loc \n fa]a ei
[i chelnerul tocmai glumea cu el \n limba matern`, cum faci
cu un vechi prieten.
– M` felicit` c` am [tiut s` m` fac acceptat la masa ta. Te
g`se[te atât de frumoas`...
– Mul]ume[te-i din partea mea! Omagiile sunt necesare
lene[elor de genul meu. Eu nu trìesc decât pentru cuceririle
mele, chiar trec`toare.
– Nu te face antipatic`, pentru c` nu e[ti.
– Fiecare dintre noi se prezint` semenului sub aparen]a pe
care [i-o alege, tu e[ti cel mai \n m`sur` s` m` \n]elegi.
– Sunt cel mai \n m`sur` s` [tiu c` e[ti fixat` pe o problem`
imaginar`, care \]i d` numai griji. Crede-m`, regret asta mult
pentru tine.
Ei i se f`cu din nou fric`. Nu f`cea aluzie la confiden]ele pe
care le-o fi f`cut, \n timpul nop]ii lor comune?
Dar \n timp ce-[i punea \ntreb`ri f`r` r`spuns, supraveghea
cu complezen]` chipul energic. Buzele ferme marcau ironia
mali]ioas` a expresiei. Aceast` gur` frumos conturat` o fi
oferit mângâieri trupului ei? Cât de ciudat` era situa]ia sa
\ncepând de diminea]`. Philippe se afla \n fa]a sa [i totu[i nu
era capabil` s` \ndr`zeasc` m`car o \ntrebare care ar fi
l`murit-o.
– Ce ciudat` este situa]ia noastr`, remarc` el cu non[alan]`
l`sându-se pu]in pe sp`tarul scaunului.
Ines tres`ri din nou. La ce se gândea oare, f`când aceast`
remarc`? Trebuia s` par` c` \n]elege [i s` intre \n joc la fel de
indiferent` ca el.
– |ntr-adev`r, se auzi r`spunzând râzând, dar dac` te

gânde[ti mai bine, este de asemenea o situa]ie clasic`. Eu
nu am nimic s` te \nv`] despre croaziere [i idilele
trec`toare, pentru c` e[ti un obi[nuit al acestor plimb`ri pe
Mediterana.
|l privea, provocatoare \n aparen]`, dar \n realitate atât de
tulburat`, atât de speriat` de atrac]ia fizic` pe care o p`stra
asupra sa, \ncât era gata s` plâng`.
– |n tot cazul, sunt un obi[nuit la m`n`stire [i \n Patmos.
|]i propun s` te conduc pân` sus. Pe insul` sunt trei [oferi de
taxi, dintre care unul \mi este prieten. Este foare mândru de
talentele sale de ventriloc!
– Este ventriloc? exclam` Ines, amuzat` f`r` s` vrea de
acest am`nunt.
– Ei da!
Râdea [i el din toat` inima. Fulger`tor, ea se gândi c` era
minunat s` râd` amândoi. Apoi \ntreb`:
– Cum ai putea s`-l \ntâlne[ti?
– Este acolo, spuse el, indicând interiorul cafenelei unde
continuaser`, la ad`pos de intru[i, dou` partide de domino.
– Ei bine, du-te [i caut`-l!
El se ridic` imediat. Ines [tia foarte bine c` tocmai
renun]ase la toate hot`rârile sale \n]elepte \n privin]a lui
Philippe.
„Nu pot s` vin la Patmos [i s` nu v`d m`n`stirea“, se lini[ti
ea cu o nesinceritate care n-o \n[ela decât pe jum`tate.
– Iat`-l pe prietenul nostru Tsavaras.
Ines salut` un b`rbat mai \n vârst` care zâmbea cu
amabilitate.
– Evident, spuse Philippe, nu [tii nimic! Ne va face un
num`r imediat ce vom fi \n ma[in` [i va trebui s` te la[i dus`.
92 MARINA THOMAS
– Promit, spuse ea.

– {i pentru \nceput, s` mai lu`m o cafea cu talentatul
nostru [ofer.
– Sper c` [tie s` [i conduc`, glumi Ines pe care sosirea lui
Tsavaras o eliberase \n parte de tulburarea sa fa]` de Philippe.
{oferul f`cea escapada nevinovat`.
– Conduce foarte bine. Vei vedea. Ne va oferi o plimbare
foarte frumoas` [i \]i promit c` nu vei regreta c` ai acceptat.
Cei doi b`rba]i schimbar` câteva cuvinte \n limba greac`.
Ines asculta cu pl`cere acea intona]ie pl`cut` [i sonor` \n
acela[i timp. Aceast` conversa]ie la care ea nu putea s` ia parte
o odihnea, \i permitea s`-[i lase gândul s` zboare f`r` nici o
]inr`.
O dat` \mp`r]it` cafeaua prieteniei, urcar` to]i trei \n
vechiul Buick al lui Tsavaras [i pornir` \n c`l`toria \n jurul
micilor golfule]e [i a colinelor.
Ines n-avu deloc timp s` priveasc` peisajul [i \[i d`du
seama \nc` o dat` prea târziu, c` Philippe Kervonnec \n]elegea
s` se foloseasc` de plimbare pentru a face s` renasc` \n ea
toae farmecele dorin]ei.
F`r` un cuvânt, o atrase spre sine [i puse cu autoritate
st`pânire pe buzele ei.
Cu amândou` mâinile prinse \ntre degetele suple [i
puternice ale lui Philippe, se l`s` s` alunece spre sp`tarul
scaunului [i \ntins`, gusta pl`cerea de-a se sim]i topindu-se [i
rupt` de realitate \n fa]a acestui b`rbat pe care nu reu[ea s`-l
deteste. Un fel de somnolen]` foare pl`cut` pusese st`pânire
pe mintea ei, \i cuprinsese [i trupul. Parc` ar fi c`zut \ntr-un
nor de puf moale care o purta [i o leg`na.
Hot`rât lucru, lupta era inegal`. Kervonnec, strecurându-[i
bra]ul \n jurul taliei sale, o ridic` u[or pentru a o strânge lâng` el.
Cu ochii \nchi[i, recunoscu lâng` pieptul sù atingerea

pu]in aspr` a materialului plu[at al treningului, apoi obrazul
sù \ntâlni pielea neted` a gâtului. Se abandon` timp
\ndelungat, f`r` s` reu[easc` s`-[i revin` \n sim]iri.
– Po]i fi atât de docil` [i fermec`toare, \i murmur` el la
ureche.
Ea tres`ri, deschise ochii [i \ncerc` s` se elibereze... Dar \n
acea clip` el \i d`du brusc drumul [i rezemându-se de geamul
portierei, declar` pe un ton indiferent.
– Ne vom opri \nainte de m`n`stire pentru ca s` po]i
admira vederea...
Ea bângui o acceptare.
P`r`sind ma[ina, observ` c` tremura [i f`cu cu greu cei
câ]iva pa[i care o desp`r]eau de parapetul ce d`dea spre
mare.
Peisajul se schimbase. |n timp ce interiorul satului [i
portul degajau calm [i ging`[ie, Patmos, v`zut de sus de pe
coline ap`rea ca un decor grandios. O parte din \n`l]imi era
acoperit` cu o vegeta]ie s`lbatic` [i parfumat` \n care roci
enorme p`reau c` fuseser` r`sucite de vreun uria[.
|n timp ce contempla panorama, Philippe se apropie [i-[i
trecu mâna \n jurul umerilor sì. Ea se \ndep`rt` brusc:
– Las`-m`, \i spuse cu iritare; n-am nevoie de
solicitudinea ta!
Aceast` izbucnire \l f`cu s` zâmbeasc` pe [ofer care, al`turi
de ei, se a[ezase pe un zid, \ntorccând cu hot`râre spatele
peisajului.
– Aten]ie, anun]` Philippe, este momentul de a-i face
pl`cere lui Tsavaras, \[i face num`rul!
Cum ea ridic` din umeri [i se rezem` de zid pentru a privi
falezele adâncite \n golfuri, auzi o voce strigând:
94 MARINA THOMAS
– Tsavaras! Tsavaras!
|n mod incon[tient, cùt` locul de unde putea veni
chemarea... Apoi \l v`zu pe Philippe [i pe \nso]itorul lui
schimbând o privire triumf`toare [i \n]elese [iretlicul:
– A[adar, acest talent de ventriloc te amuz` foarte mult!
exclam` ea f`r` s` zâmbeasc`. E[ti un personaj curios! Te
fascineaz` cele mai banale lucruri...
– De ce e[ti atât de rea? protest` el. Prietenul nostru este
mândru de talentul sù. Trebuie s` te pricepi s`-i faci
pl`cere...
– Sunt mi[cat` de dragostea pentru aproapele tù!
– Ai mare necaz pe mine?
– Dar de ce a[ avea necaz pe tine? r`spunse ea f`când un
efort pentru a p`rea surprins`.
– De exemplu, pentru c` nu-]i displac, cu toate c` ai vrea
s` m` faci s` cred asta.
Era la câ]iva metri de ea, \n soare, dominând-o cu statura [i
siguran]a sa, [i-i zâmbea.
Ines \i sus]inu privirea ironic`; \n realitate, \nc` o dat`
Philippe \i ap`rea ca un simbol al fatalit`]ii. Nu-i mai amintea
de Hubert, o \nspìmânta tot mai pu]in, dar aceast` evolu]ie
a reac]iilor sale i se p`rea [i mai alarmant`. |[i spusese c`
numai trupul sù era interesat [i c` o atrac]ie fizic`, chiar
destul de puternic`, putea disp`rea, dar nu mai reu[ea s`
lupte cu pl`cerea de a fi lâng` acest b`rbat, care totu[i nu
rezista niciodat` tenta]iei de a o umili.
Nu-i r`spunse [i se \ntoarse. Ce ar fi putut spune? Era \nc`
\nfierbântat` de mângâierile [i s`rut`rile lui. El, dimpotriv`, se
desprinsese de ea cu brusche]e [i indiferen]`. |ntr-un anumit
fel, avea dreptate: \i pl`cea teribil. |l auzi pe Tsavaras
intervenind [i cei doi b`rba]i \[i reluar` conversa]ia
misterioas` pentru ea. |ntoars` spre mare, \ncerca s`-[i
reg`seasc` lini[tea.
Deodat`, pe o paj` \n josul colinei pe care se aflau se

observ` o persoan` care se sc`lda, ie[ind din ap`. Ducea un
pe[te de dimensiuni impresionante... Ea sim]i dorin]a de a-i
face un semn, de a-l felicita pentru captura sa. Era tân`rul
b`rbat blond pe care-l \ntâlnise la sosirea \n sat. |n compania
sa, poate ar fi reg`sit, cu pl`cerile sc`ldatului, gustul pentru o
via]` rezonabil` [i s`n`toas`... Dar \l \ndep`rtase [i acum
Philippe Kervonnec se afla \n spatele ei, râzând \n compania
[oferului. Poate chiar ea era cea despre care cei doi b`rba]i
glumeau bine dispu[i.
– Ai o existen]` foarte dificil`, o f`cuse s` remarce Hubert
cu cruzime, c`s`toria noastr` \]i aduce multe, de aceea n-am
ezitat s`-]i m`rturisesc inten]iile mele...
|i adusese \ntr-adev`r confortul care-i lipsise \ntotdeauna,
dar [tia bine c` pân` atunci, nu-i lipsise dragostea [i
afec]iunea. Mama sa [i cu ea trìser` \mpreun` \n armonie
pân` la sfâr[it...
– Pari teribil de gânditoare, aproape la fel ca \n prima
sear`, când te-ai speriat atât de tare de mine pe puntea
vaporului.
Ea se \ntoarse pentru a-i r`spunde. El zâmbea, privind-o cu
o evident` amabilitate.
– Nu m-ai speriat.
– De acord. Nu discut acest lucru. Dar e[ti preocupat` \n
timp ce lumina [i frumuse]ea ne \nconjoar` [i când m`n`stirea
ne a[teapt` cu icoanele sale minunate...
– Nu voi merge la m`n`stire.
– Ah, nu? Tsavares va fi decep]ionat!
– Vreau s` m` \ntorc imediat.
Vorbea cu o voce distant` dar lipsit` de inflexiuni, pe
care-i fu greu ei \ns`[i s` [i-o recunoasc`. Insist` totu[i:
96 MARINA THOMAS
– S` lu`m ma[ina [i s` ne \ntoarcem \n port.

– Cum vrei...
Pentru prima dat`, el nu \ncercase s-o conving`. Cu
siguran]` era convins c` nu va ceda.
Se a[ezar` din nou unul lâng` altul. Ma[ina demar`. |n
clipa aceea, Ines observ` c` era mai relaxat`, mai pu]in
crispat`... Ca [I cum, de când pusese piciorul pe p`mânt,
a[teptase momentul s` se afle din nou.
|i era team` s` \n]eleag` [i totu[i, trebuia s` accepte
eviden]a: \[i dorea s` se afle din nou lâng` acest b`rbat care-i
supunea con[tiin]a la chinuri, dar \i fermeca sim]urile [i o
transporta \ntr-o lume de emo]ii [i de dorin]` pe care n-o
cunoscuse niciodat` pân` atunci.
– |]i cuno[ti bine puterea asupra b`rba]ilor! Dar nu ]i se
poate repro[a c` te folose[ti de ea!
O spusese pe un ton calm, ca [i când constata o eviden]`.
Se sim]ea ciudat de m`gulit` [i asta \i d`du destul` siguran]`
pentru a glumi:
– Puterea mea? Mai degrab` a ta! Cea care oricum ]i se
atribuie!
– Ai reflexul de a fugi de realitate. Nu [tiu ce te \mpinge la
asta. Caracterul tù? |mprejur`ri pe care nu le cunosc?
Oricum, nu po]i nega atrac]ia care ne apropie de când ne-am
\ntâlnit. {i am convingerea c` nu este numai pentru
frumuse]ea ta, ci...
– |nc` un mister?
– Da. Un mister. Caut. Nu m` pot \mpiedica s` nu revin la
prima noastr` \ntânire, la expresia pe care o aveai când
privirile ni s-au \ntâlnit pe punte...
– Iar?
– Sunt sigur c` punctul de plecare este acolo, dar pentru
moment \nc` \mi scap`.
Se apropiase de ea.
Ma[ina cobora \ncet pe alt versant al colinei, ce deschidea
o panoram` mai s`lbatic` [i rocile tìate \naintau \n
golfule]ele de nisip alb.
Emo]ionat` f`r` voia ei de peisaj [i de asemenea, trebuia s`
admit` asta, de tonul brusc mai relaxat al discu]iei, tân`ra
femeie se sprijini de um`rul \nso]itorului sù.
– A[adar? Facem pace? propuse el bine dispus.
Ea \[i sim]i ochii umplându-i-se de lacrimi. Pace... Nu era
oare ceea ce-[i dorea cel mai mult pe lume? S` se afle \n pace
mai \ntâi cu ea \ns`[i, cu trecutul [i de asemenea cu Phillippe?
Fu cuprins` de-o imens` oboseal`. Nu f`cea mai bine s`
m`rturiseasc` totul?
Cu o voce frânt`, care era totu[i a ei, \ncepu prima
confiden]`:
– Am \ncercat deja s`-]i spun adev`rul dar nu m-ai crezutt,
dimpotriv`, ]i-ai b`tut joc de mine, m-ai respins...
– Cum? Am putut s` fiu atât de crud?
– Da, pentru asem`narea...
Avea fa]a \ntoars` spre ea. Era grav [i atent. Ochii \ngu[ti o
priveau atent, cu intensitate. Sub aceast` privire, sim]ea
topindu-se toate ranchiunele sale. Era oare destul de viclean
pentru a simula astfel interesul?
– Când te-am v`zut pe punte, spusee ea de-a dreptul. Erai
\ntors cu spatele [i timp de o clip` a crezut c`-l v`d pe so]ul
meu...
98 MARINA THOMAS
– A[adar, nu e[ti v`duv`?

– Ba da, dar... |mprejur`rile erau atât de tulbur`toare [i
vezi tu, nu mi-am dat seama decât mult prea târziu...
El se \ncrunt`. Ea \n]elegea foarte bine c` vorbele sale
puteau p`rea incoerente.
– Vrei s` spui, relu` el zâmbind \mpotriva voin]ei sale, c`
m-ai luat drept o fantom`?
– Bine\n]eles c` nu. |n sfâr[it. Era o senza]ie penibil`, atâta
tot. Am plecat \n croazier` pentru a \ncerca s`-l uit [i...
– Ai avut impresia c` trecutul ]i se arat` iar?
– Aproximativ.
– Dar \l iubeai pe acest b`rbat?
Ea crezu c` sesizeaz` \n ton o nuan]` de agresare.
– Eu... Este prea complicat. Nu puteam s`-l iubesc...
– Dar atunci de ce l-ai...
Ea ced` nevoii de a vorbi, de a-i spune, \n special lui, ceea
ce f`cuse atâta efort s` ascund` pân` atunci.
|n timp ce o lu` lâng` el [i o leg`na \ncet, ea povesti
dezolanta istorie: boala mamei sale, desperea amândurora,
speran]a imens` [i \n[el`toare pe care o trezise \n sufletul
bolnavei, sosirea lui Hubert de Coucy [i iubirea pe care
pretindea c` o simte pentru Ines.
Tsavaras ajunsese de mult timp cu ma[ina \n port, dar Ines
vorbea \nc` [i Philipp, vizibil surprins, o asculta cu aten]ie.
Totu[i, ea \[i opri povestirea la moartea mamei sale. Restul
o costa prea scump s` spun`.
„Nu vreau ca el s` [tie c` sunt vinovat` fa]` de Hubert, \[i
spuse, dar dac` nu vreau s` continuu este pentru c` \ntr-
adev`r n-am [tiut s` fiu generoas` [i c` trebuie s` isp`[esc“.
|n momentul când s` povesteasc` accidentul care pusese
atât de brutal cap`t \ncerc`rilor conjugale, se \ntrerupse. De
altfel, nu-i vorbise despre o c`dere de pe cal? Dac` ataca acum

versiunea accidentului, ar fi ridicol`. {i apoi mai era [i acest
chip, acest chip frumos, pe care e p`rea c`-l admira [i care
nu-i apar]inea, nu era cu adev`rat al sù.
– Pe scurt, not` el calm, dup` o t`cere, soarta n-a fost atât
de crud` fa]` de tine.
– G`se[ti?
– Desigur, continu` el cu un fel de nep`sare [i de
vioiciune care i se p`ru deplasat`. Ai scurtat de timpuriu via]a
banal`, care se anun]a dificil`.
Ea avu o remu[care. De fapt, nu vorbise deloc despre
schimbarea sentimental` a lui Hubert, despre descump`nirea
sa, observând c`-[i iubea so]ia [i c` o pierduse pentru
totdeauna m`rturisindu-[i calculul... Philippe nu trebuia s`
[tie cât de nemiloas` fusese la rândul ei, chiar \n ajunul
accidentului, ironizând nevoile, sentimentale ale lui Hubert [i
anun]ându-[i dorin]a de a se desp`r]i de el.
|n ma[in` domnea din nou t`cerea.
{oferul, discret, a[tepta \n exterior, rezemat cu non[alan]`
de coca unei b`rci mici.
Ines remarc`:
– Chiar [i prietenul tù ventriloc a fost redus la t`cere.
Probabil \mi poat` pic` pentru c` am fost atât de pu]in
sensibil` la talentele sale!
Râser` amândoi, ca doi prieteni vechi. Cu toate acestea,
contactul degetelor lor strâns \nl`n]uite, al umerilor,
apropierea atât de tulbur`toare a trupurilor \[i exercitau
farmecele asupra nervilor \ncorda]i ai tinerei femei. Era oare
blestemul lui Hubert care o urm`rea, o condamna s` simt`
pentru un altul ceea ce sim]ise el \nsu[i \n zadar pentru ea?
Se \nfior`.
100 MARINA THOMAS
– E[ti obosit`, remarc` el scurt. Trebuie s` te \ntorci pe

vapor. {alupele sunt la chei.
Ea nu se mi[ca, incapabil` s` renun]e la acel loc \nchis , \n
care se afla cu Philippe izolat` de restul lumii. Ar fi vrut s`
prelungeasc` la infinit aceeast` clip` care [tia c` era ultima...
Trebuia s` revin` la realitate, s` \nceteze s` viseze, s` \nfrunte
viitorul f`r` Philippe.
Dar el nu avea acelea[i motive s` r`mân` acolo. Poate
\ntr-adev`r sim]ea ceva pentru ea, dar pentru câte alte femei
avusese aten]ii timp de trei ani? Câte sim]iser` \n bra]ele sale
aceea[i dorin]` ne\mplinit`? |[i exercitase \nc` o dat`
curiozitatea [i farmecul cu una dintre „\ncânt`toarele“
c`l`toare de pe Ulysse.
|l privi. El se uita atent la mare. Profilul se contura cu
autoritate. Gura ferm`, aspectul voluntar, \l condamnau s`
plac`. |n leg`tur` cu acest subiect nu avea nici o \ndoial`.
Totu[i, o femeie cel pu]in \l decep]ionase [i-l tr`dase, a lui.
Cine fusese aceast` so]ie fa]` de care se p`rea c` nutre[te
atâtea ranchiune?
Roas` de curiozitate, u[or geloas` [i jenat` c` este, \ntreb`:
– So]ia ta era frumoas`, nu-i a[a?
– So]ia mea? Era \ntr-adev`r ceea ce se poate numi o
creatur` \ncânt`toare, dar ce gre[eal` \n via]a mea!
– De ce?
– Eram foare tân`r [i destul de vanitos. Ea avea câ]iva ani
mai mult decât mine. Un tân`r b`rbat neexperimentat este
\ntotdeauna m`gulit s` stârneasc` interesul unei femei
\mplinite.
– |mi este greu s` mi te imaginez ca pe un tân`r b`rbat
naiv, exclam` ea f`r` s` se gândeasc`. Dimpotriv`, e[ti atât de
st`pân pe tine!
– Sunt \ncântat c` ai aceast` p`rere despre mine, spuse el

sobru. De fapt, mi-am dat repede seama c` nu m` iubea.
– Era... blond`?
– La fel de brunet` pe cât e[ti tu de blond`, dar nu avea
perfec]iunea \ncânt`toare a tr`s`turilor tale.
|mpotriva voin]ei sale, Ines \ncerc` un sentiment de triumf.
Apoi se gândi cu am`r`ciune c` regularitatea
„surprinz`toarelor“ sale tr`s`turi veneau de la talentul unui
chirurg estetician... Dac` el ar fi [tiut... Nu. N-o va [ti
niciodat`.
|n[elându-se asupra semnifica]iei t`cerii sale, el remarc`:
– |ncrederea dintre noi nu este complet stabilit` \nc`,
nu-i a[a?
– Nu complet, admise ea.
– Nici din partea mea, afirm` el destul de aspru de data
aceasta. Povestea ta este foarte emo]ionant`, dar dac` vrei
p`rerea mea, nu este pe deplin conving`toare. Ar fi trebuit s`
prive[ti de acum \nainte spre viitor, ori tu pari chinuit` de un
trecut... diferit de cel pe care tocmai l-ai amintit.
Era cât se poate de adev`rat. El avea deja o mân` pe
mânerul portierei. Cuprins` de panic` la ideea c` nu se vor
mai afla niciodat` poate atât de aproape, ea exclam`:
– {i tu? Crezi c` este elegant s` afi[ezi o asemenea
indiferen]` pentru o moart`?
– Asta m` \mpiedic` cel pu]in s` o v`d pretutindeni,
ripost` el cu asprime. Eu n-am nimic s`-mi repro[ez. M-a luat
de so] doar pentru c`...
Se opri brusc.
– Un secret? {i tu?
– Nu. Dar mi-am dat seama c` eram gata s`-]i m`rturisesc
un am`nunt al vie]ii mele care nu te prive[te câtu[i de pu]in.
102 MARINA THOMAS
– Dac` voiai s`-mi vorbe[ti despre leg`tura ta cu bine

cunoscutul armator, este inutil s` te ascunzi!
– Ce? {tii c` sunt fiul...
– Lui Jean Kervonnec, afirm` ea triumf`toare, fericit` c`
marcase un punct [i c`-l prinsese pe picior gre[it! Recunosc
faptul c` profesiunea ta de credin]` \n leg`tur` cu boga]ii
m-a amuzat mult!
– Cine ]i-a spus?
– O [tiam deja când te-am z`rit pe punte, min]i ea, pentru
a-l \ncurca mai mult. Ceea ce nu \n]eleg, este c` aveai
\ndr`zneala s`-mi repro[ezi pl`cerea mea pentru lux!
|l privi triumf`toare. Dar reac]ia lui Philippe fu violent` [i
nea[teptat`:
– Ie[i din ma[in`, ne vom \ntoarce!
– Dar...
Deja el o ajuta s` coboare. Era \n soare, \n port.
– S` iei [alupa albastr`. A doua.
– Dar... Tu nu te \ntorci?
– Nu. Vreau s` m` plimb o clip` singur pentru a medita
asupra [ireteniei femeilor [i mul]umi lui Dumnezeu c` m-a
oprit la timp, \n marginea pr`pastiei. Adio, doamn` de Coucy
[i un sfâr[it de croazier` pl`cut!
Era stupefiat` [i realmente alarmat` de aceast` mânie.
Nedreptatea acestei reac]ii o revolt`. Nu putea accepta o
atitudine atât de umilitoare.
– E[ti foarte irascibil! protest` ea. Când ]i se descoper`
minciunile este ofensat ca un pu[ti! Nu se potrive[te cu
arogan]a unui seduc`tor de proast` calitate care \n[al` o
femeie bolnav` [i p`trunde la ea pentru a-[i petrece noaptea
acolo!
El r`mase nemi[cat [i o privi cu uimire:
– Dar e[ti nebun`!

– Poate, replic` ea, la cap`tul r`bd`rii [i cu siguran]` am
inventat de asemenea complicitatea dubioas` cu stewardul,
care a doua zi avea un zâmbet \n]eleg`tor când a intrat \n
cabina mea.
– Care steward?
– Unul dintre cei pe care \i cuno[ti atât de bine.
– |i cunosc pe to]i \n mod obligatoriu. Lucr`m \mpreun`...
– Ah, nu! S` nu-mi spui c` e[ti un angajat pe acest vapor
ca un lucr`tor merituos [i retribuit modest!
– Totu[i este adev`rat. Dar nu asta este problema! M` acuzi
c` am profitat de tine...
– |n acest caz o fi fost alt c`l`tor suferind de singur`tate
care o fi p`r`sit cabina mea diminea]a, cu recomandarea s` fiu
trezit` \nainte de sosirea la Patmos...
– Dar nu v`d ce rù am f`cut cerând s` ]i se semnaleze
aceast` escal`. Erai atât de obosit`... Mi-a fost team`... Dar ai
dreptate, n-ar fi trebuit s` m` preocupe acest am`nunt. Te rog
s` m` ier]i!
– Mul]umesc pentru am`nunt! La rândul meu, sunt foarte
\ncurcat` c` te-am decep]ionat atât de mult \n timpul acestei nop]i!
– Dar nu m-ai decep]ionat, eu...
– Este inutil s` min]i. De altfel, eu \mi repro[ez mai mult
decât tine acel moment de abandon. |n mod incontestabil,
eram epuizat`, incon[tient`...
– Erai complet adormitt`...
– {i recuno[ti asta f`r` nici o jen`?
– Pune-te \n locul meu, spuse el pe un ton aspru; ce
altceva puteam face?
Iat`. M`rturisea c` profitase de ea f`r` scrupule, zâmbea ca
[i când era vorba de un fapt nesemnificativ [i, \n timp ce se
104 MARINA THOMAS
desf`[ura aceast` scen` jignitoare, ea nu se putea \mpiedica s`

nu regrete, da, s` nu regrete, c` nu avea nici o amintire a
acelei \mbr`]i[`ri, care, oricum, \i era teribil de drag`.
Pentru c` era incapabil` s` p`streze o comportare
onorabil`, trebuia s` fug`.
|ntorcându-i brusc spatele lui Kervonnec, se \ndrept` \ncet
spre [alupa amarat` la aproximativ dou`zeci de metri. F`cu
mari eforturi s` nu se \ntoarc` [i ciuli \n zadar urechile pentru
a auzi vocea grav` strigând-o, re]inut-o...
Dou` minute mai târziu se instalase \n [alup` [i ca pentru
a marca acea clip` decisiv` care o desp`r]ea pentru totdeauna
de un necunoscut mult prea drag, soarele cobor\ deasupra
m`rii ca un glob de foc ce incendia orizontul [i apa atât de
neted`... neted` ca pielea lui Philippe, ca diezmierd`rile
pricepute [i sigure, ca buzele fierbin]i... |ntinse fa]a spre
vântul din larg. Silueta alba [i masiv` a lui Ulysse, a[ezat pe
ap`, se \n`l]a ca o fort`rea]`. Va trebui de acum s`-[i
ad`posteasc` acolo singur`tatea [i s` \ncerce s` uite o
„p`]anie“ de vacan]` cum multe alte c`l`toare trìser`
probabil la fiecare c`l`torie, f`r` s`-i dea aceea[i importan]`.
De ce era oare atât de romantic`? {i ce leg`tur` avea asta
cu avansurile unui tân`r frumos cu o comportare u[uratic` [i
pasiunea care o cuprinsese?
O alt` [alup` se al`tur` celei \n care era. Philippe
Kervonnec, \n picioare pe punte, le ar`ta elevelor sale unul
dintre golfuri.
„N-a r`mas singur prea mult timp“, oft` Ines. {i, \ntoars`
spre orizont, l`s` s`-i curg` lacrimile pe care vântul le usca.
Capitolul 7
Accidentul se produse la sfâr[itul dimine]ii. De o or` deja,

marea se umflase [i Ulysse \[i f`cea drum printr-o ap`
\ntunecat` \n largul Turciei.
A[ezat` \n salon pe o banchet` cu vedere spre punte [i
furtun`, Ines \ncerca s`-[i adune voin]a [i s`-[i organizeze cu
chibzuin]` care va fi via]a sa la \ntoarcerea \n Paris.
|n fa]a ei, la o mas` apropiat`, o pereche mai \n vârst`
consulta documente despre Atena.
F`r` s` vrea, tân`ra femeie se surprinse ascultându-le
dialogul:
– Nu ne vom duce imediat pe Acropole. Mai bine ne
familiariz`m \ntâi cu ora[ul.
– {i mai ales cu vechiul cartier. Este atât de pitoresc!
– Vom debarca poimâine pe la ora zece.
– {i vom urca s` vedem Partenonul pe \nserat; ce noroc
avem!
– A[a este, draga mea. Vis`m la asta de atât de mult timp!
– Crezi c` frutuna ne va \nso]i mult timp?
106 MARINA THOMAS
– |n nici un caz. Este un loc cunoscut de marinari, mi-a

exlicat comandantul adineauri. |n câteva ore vom avea din
nou lini[te.
– A[adar, vom merge mai \ntâi la Plaka, apoi la muzeul
na]ional [i vom mânca la prânz...
Conversa]ia lini[tit` \ntre dou` fiin]e care trìser` mult timp
\mpreun` [i care [tiuser` s` transforme c`s`toria lor \ntr-o reu[it`.
Ce se va \ntâmpla oare pe viitor cu v`duva contelui de
Coucy? Acesta ar fi murit, dac` \n ajun ar fi acceptat s`-l ierte?
Cu lacrimi \n ochi, Ines retrìa \nc` o dat` orele care
precedar` accidentul. Nu, dac` nu s-ar fi \nc`p`]ânat s` vrea
s`-l p`r`seasc` pe Hubert, ei nu s-ar fi aflat pe acel drum [i
n-ar fi existat nici stâlpul, nici parapetul, nici focul uria[ ce-a
f`cut s` explodeze ma[ina \n josul râpei...
O v`zu cu u[urare sosind pe Majorie. De când era
\ndr`gostit`, noua sa prieten` radia, ochii \i str`luceau.
– Eu nu am rù de mare, declar` ea, dar s`rmanul Gregory
este consemnat \n cabin` de indispozi]ii... pu]in romantice!
Mi-a interzis s` m` duc s`-l ajut!
Râdea din toat` inima.
– Are mândria sa, admise Ines, \ncântat` de aceast`
diversiune.
– |ntr-adev`r. {i nu-i port pic`, dimpotriv`. Nici mie nu
mi-ar pl`cea ca el s` m` vad` când sunt bolnav`. Dar m`
gândesc la el, totu[i...
– Marjorie, e[ti frumoas`, declar` Ines cu sinceritate; [i
te-ai bronzat atât de bine!
– Crezi \ntr-dev`r?
– Desigur.
– Credeam c` Gregory spunea asta pentru a-mi face
pl`cere, remarc` cealalt`, gânditoare.
– Haide! Trebuie s` ai mai mult` \ncredere \n tine, o

\nconjur` prietena sa zâmbind.
Dar expresia i se \mpietri când o v`zu pe Marjorie
a]intindu-[i privirea brusc asupra hubloului din spatele ei [i
r`mânând nemi[cat`.
– Sunt nebuni! murmur` ea.
– Ce s-a \ntâmplat? \ntreb` Ines, intrigat`.
– Ar trebui s` revin` \n interior. N-ar trebui l`sa]i s` ri[te \n
felul acesta, continu` Marjorie, vizibil contraiat`.
– Dar \n sfâr[it, ce s-a \ntâmplat? insist` tân`ra femeie.
– Domnul Kervonnec [i Agnes sunt pe punte! Este o
prostie cu vântul [i cu valurile astea... Mi-e team`...
– Dar de ce?
– O mi[care mai accentuat` a vaporului, un val, \i poate
smulge...
Ines \[i sim]i inima b`tând mai repede, dar era dintr-o
nelini[te diferit` de cea pe care o ar`ta Majorie. Ea nu se putu
\mpiedica s` nu se gândeasc`: ce fac \mpreun`?
– Ah! Schimb` locul! Iat`-i c` vin s` se ad`posteasc`!
exclam` americanca u[urat`.
Ines nu \ndr`znea s` se mi[te, dar nu se putu st`pâni s`
\ntrebe.
– {i acum unde sunt?
– Lâng` noi. Exact de cealalt` parte a hubloului. Acolo sunt
mai bine proteja]i. Agnes a vrut cu siguran]` s` vad` furtuna
mai de-aproape. La vârsta asta...
Apoi, aruncând o privire [treng`reasc` spre Ines, adùg`:
– |n clipa \n care te va vedea aici, domnul Kervonnec va
veni s` ]i se al`ture, [i cum nu vreau s` fiu indiscret`...
– Dar te \n[eli Marjorie! Prefer s` r`mâi cu mine... de atfel,
vaporul se leag`n` tot mai mult [i...
108 MARINA THOMAS
– M` voi ag`]a de mese, sunt fixate \n podea, nu uita [i eu

m` ]in perfect pe picioare... de fapt, a[ vrea s` te \ntreb... Crezi
c` un ruj pe buze...
|ntrebarea o surprinse pe tân`ra femeie, apoi zâmbi.
Prietena sa avea de acum preocup`ri de seducere.
– Desigur, cu tenta ta pl`cut`, un ruj frumos...
– {i unghiile?
|ntinse cu \ncredere mânile gr`su]e cu unghiile tìate
scurt.
– Este mai pu]in urgent, constat` Ines; va trebui s` le por]i
pu]in mai lungi...
– Oh, este hot`rât! Gregory ]ine s` fiu foarte feminin`!
|n clipa aceea, vocea Agnesei, mai strident` decât de obicei,
mai agresiv`, strig`:
– Totu[i este limpede! Este vorba despre o aventurier` [i
a]i intrat \n jocul sù. Cu toate acestea ne-a]i spus c` amatorii
de aceste croaziere... dar desigur, era \nainte de a o \ntâlni!
– O [terg, spuse Marjorie f`când un semn prietenesc.
{i privi pe drumul periculos care, cu ruliul, se transforma
\ntr-o performan]` de echilibru. Ines o urm` automat cu
privirea, dar \mpotriva voin]ei ei, ciulea urechea la conversa]ia
care continua \n spatele hubloului \ntredeschis.
Zgomotele m`rii acopereau \n parte vocile amestecate
acum ale lui Kervonnec [i elevei sale.
– Prea tân`r`... tu... Pentru a judeca...
– Pentru c` sunt \nc` tân`r`, sunt preten]ioas`... Banii...
– S` vorbe[ti... Nu [tii totul despre... Suferin]`
– Aceast` cochet`... Compromi]`toare...
Era cât se poate de rea. |n iubirea sa geloas` de
adolescent`, Agnes izbucnise [i ]inea s-o nimiceasc` fa]` de
Kervonnec, f`r` s` [tie c` nimic nu-i justifica ciuda! De ce
accepta oare Philippe s` continue o conversa]ie atât de

absurd` [i lipsit` de obiect? Nu-i f`cuse destul rù \n aceste
ultime zile?
– Atunci este [i mai rù, exclam` Agnes \n culmea
enerv`rii, este...
– Agnes! strig` vocea lui Kervonnec.
Se produse un zgomot de pa[i, un zgomot de fug`, ni[te
exclama]ii [i ca un strig`t de ajutor. Barmanul, alertat de
aceast` rumoare, \[i p`r`si compartimentul pentru a se
apropia de hublou!
– Cum? izbucni el, nu este \nchis! Dar este absurd! Ce se
\ntâmpl` oare?...
Ines era deja lâng` geam [i deschizând complet fereastra
\ncerc` s` vad` ce se \ntâmpl`.
– Veni]i repede s` vede]i, spuse ea.
– Dar trebuie s` \nchid, doamn`... Avem ordin...
Un jet de stropi de valuri se \mpr`[tie pe fa]a tinerei femei,
\mpro[când livreaua barmanului...
– M` duc s` strig, spuse el. O fat` tân`r` este pe scara ce
duce la piscin`...
Abandonandu-[i de aceast` dat` postul, Ines alerg` la u[a ce
d`dea spre exterior. Avu timp s`-l vad` pe Kervonnec prinzând-o
de umeri pe Agnes care s`rea ultimele trepte [i tocmai se afla
\n plin` furtun`. Se produse rumoare, ]ipete apoi.
Se striga.
– Colaci de salvare!
– Doi oameni la ap`!
Oare câte secole trecuser` \nainte ca ma[inile s`
\ncetineasc` [i pân` la urm` s` opreasc`? Cât timp \i va
men]ine Kervonnec Agnesei capul \n afara apei \n aceast`
furtun` puternic` [i de temut?
110 MARINA THOMAS
Amândoi se aflau deja la mai mult de cincizeci de metri de

nav`. O [alup` cobora \ncet pe lâng` coca lui Ulysse pentru a
ajunge \n mare.
„Voi le[ina, se gândi Ines, voi le[ina...“
Dar r`mase pe loc, solid ag`]at` de bastingaj, pe jum`tate
culcat` pe el pentru a rezista mai bine la zdruncin`turile care
zgâl]âiau vaporul. |n realitate, doar marinarii se agitau pe cele
dou` pun]i [i supravegheau manevrele de salvare. Nimeni nu
p`rea s` se preocupe de prezen]a sa afar`.
Philippe continua s` lupte \mpotriva valurilor. Uneori,
marea rea [i \ntunecat` \l acoperea timp de lungi secunde...
Apoi se ivea fa]a \ngrozit` a Agnesei, cu p`rul sù lung, \n
sfâr[it, cele dou` capete strâns apropiate, biruir` elementele
naturii, ajungând la suprafa]`.
Barca ducea de asemenea o lupt` cu furia valurilor. {ase
marinari, \mbr`ca]i \n costume acvatice negre [i veste
portocalii umflate cu aer, formau un echipaj ciudat, o viziune
de co[mar. Desf`[urau sforile colacilor de salvare cu care
\nc`rcaser` [alupa.
Cum putuse oare o discu]ie atât de copil`reasc`, o ceart`
banal`, s` degenereze \ntr-un accident atât de grav? F`r`
\ndoial`, câteva mi[c`ri mai violente ale vaporului o f`cuser`
s` se dezchilibreze involuntar pe tân`ra fat`.
Doar dac` Philippe Kervonec nu reac]ionase fa]` de tân`ra
sa elev` cu tot atâta u[urin]` [i cinism ca fa]` de ea \ns`[i.
Aceast` idee o chinuia pe Ines \n timp ce Philippe [i Agnes
luptau cu moartea.
Totu[i, [alupa \nainta. Marinarii aruncaser` deja colacii de
salvare de care Philippe \ncerca \n mod vizibil s` se apropie |n
zadar. B`rba]ii din barc` strigau avertismente [i \ncuraj`ri
celor doi naufragia]i. Se striga de asemenea de pe puntea lui
Ulysse. Numai Ines se izolase \n t`cere [i spaim`.
Când colacii de salvare se \ndep`rtau, marinarii \i aduceau

spre ei la cap`tul parâmei [i-i aruncau din nou; unul dintre ei,
proiectat cu violen]` \n aer de un val mai mare, rupse leg`tura
care-l ]inea [i porni cu toat` viteza pe creasta valurilor, trecând
\n apropiere de Philippe care nu-l putea prinde f`r` s`-i dea
drumul Agnesei.
Privind cu ochii m`ri]i aceast` scen` tragic`, Ines nu \nceta
ca s` spere [i s` se team` \n acela[i timp. Dac`, pentru a o
salva pe tân`ra fat`, Philippe \[i epuiza for]ele \nainte de
sosirea [alupei? Dac` va muri sub ochii ei, pierzându-se \n
abisuri?
„N-a[ suporta, murmur` pentru ea \ns`[i, n-a[ putea trì
f`r` el“...
Deodat`, o ploaie toren]ial` se ab`tu peste Ulysse [i
acoperi cu o perdea groas` cel patru col]uri ale orizontului.
Un fream`t de u[urare trecu prin grupul de marinari r`ma[i
pe puntea superioar`. Pic`turile pocneau cu violen]`,
mitraliind pun]ile [i coca. |n câteva clipe, Ines fu [i ea ud` [i
tremura, dar sim]i o mare bucurie: ca prin miracol, mi[carea
furioas` a valurilor se domoli...
Dintr-o mi[care, [alupa care deviase \ndep`rtându-se de
cei doi naufragia]i, trasa din nou o urm` distinct`. Bra]ul lui
Kervonnec prinse un colac... Ines se pr`bu[i pe punte
\ncercând \n zadar s` se prind` de bastingaj.
Capitolul 8
|n seara ce urm` \ntâmpl`rii ce ar fi putut fi o dram`,

comandantul de pe Ulysse le anun]ase c`l`torilor c` va oferi
[ampanie \n salon, \n onoarea celor doi care sc`paser` teferi.
Ines, dus` \n cabina sa de marinari, auzise anun]ul de
invita]ie \n timp ce se odihnea pe pat, epuizat` de emo]ie [i de
asemenea de descoperirea sa: se \ndr`gostise atât de puternic
de Kervonnec, \ncât nu va reu[i s`-l uite atât de repede.
|n consecin]`, se hot`r\ s` nu mearg` la serata
comandantului. Ar costa-o prea scump s`-i vad` pe Agnes [i pe
Philippe unul lâng` altul \n aceast` \mprejurare. Acceptase
\ntr-adev`r c` dac` tân`ra fat` se putuse comporta cu atâta
violen]` [i desperare, era cu siguran]` pentru c` \ntre ea [i
Philippe exista o leg`tur` foarte puternic`... De altfel, el \nsu[i
nu ezitase s`-[i ri[te via]a pentru a o salva, cu toate c` ar fi
putut striga [i ar fi g`sit imediat ajutor la personalul vaporului.
Când se cioc`ni la u[a sa, la ora cinei, Ines cedase \n cele
din urm` oboselii [i dormea adânc.
Cel care ap`ru \n prag fu tân`rul steward.
– Ce dori]i?
– Domnul Kervonnec a insistat s` v` aduc ve[ti.
– Dar de ce?
– Ei bine, din cauza accidentului. Mi-a spus s` v` lini[tesc.
El [i tân`ra fat` se simt foarte bine.
– Sunt \ncântat` de asta, ripost` Ines, dar aveam \ncredere
\n echipaj pentru a salva doi impruden]i!
– Ar fi putut muri, adùg` tân`rul b`rbat, vizibil uluit de
reac]ia sa.
– |ntr-adev`r, admise ea pe un ton degajat, dar nu puteam
face nimic pentru ei, recunoa[te]i?
Se str`duia s` par` calm` [i indiferent` [i sim]ea bine c`
prin asta \l [oca mult pe steward.
– Pentru asta m-a]i trezit? adùg` ea cu o oarecare
indispozi]ie.
– Pentru... pentru asta, \ntr-adev`r. Domnul Kervonnec
mi-a recomandat.
– Dac` \n]eleg bine, el taie [i spânzur` la bord! Profit` de
faptul c` este fiul patronului pentru a-[i exercita influen]a!
– Ba nu, domnul Kervonnec nu este cum crede]i
dumneavoastr`. De altfel, nu vorbe[te cu tat`l sù.
– Se unde [ti]i?
– A[a se spune \ntre noi. Este \n leg`tur` cu moartea so]iei
sale...
– P`re]i foarte la curent cu toate?
– Toat` lumea de aici [tie c` de când a murit so]ia sa,
domnul Kervonnec [i-a schimbat via]a.
|mpotriva voin]ei sale, Ines nu-l concedie pe tân`rul
steward. Dimpotriv`, profit` de indiscre]iile sale pentru a auzi
vorbindu-se despre b`rbatul pe care-l iubea [i pe care totu[i se
hot`râse s` nu-l mai vad` pân` la Atena.
114 MARINA THOMAS
– {tiu bine c` este profesor de limba greac`, dar \[i petrece

totu[i trei luni pe vapoarele tat`lui sù \n fiecare an...
– Dar \[i pl`te[te locul! ripost` tân`rul cu un fel de
mândrie [i provocare \n voce.
– Foarte bine, i-o tìe Ines, pe care acest am`nunt o
tulbur`; oricum, v` mul]umesc pentru mesaj. {i lini[ti]i-l din
partea mea pe domnul Kervonnec. M` simt foarte bine, \n
ciuda riscurilor pe care [i le-a asumat alergând s`-[i salveze
fermec`toarea elev`!
|nchise u[a cu enervare. Iat` c` veneau s`-i cânte osanale
lui Philippe pân` [i \n cabina sa. {i ce oare \l putuse face pe
acest b`rbat preten]ios s` se gândeasc` la fapul c` se
nelini[tea pentru el? Aflase c` i se f`cuse rù pe punte? |n acest
caz trebuia s` aib` puterea de a-i ar`ta mai mult` indiferen]`.
Se va duce la serat`! O va face pentru a str`luci acolo, prin
toate eforturile de care era capabil`!
Dup` o or`, prinzându-[i la gât colierul de diamante al
familiei Coucy, care-i punea \n valoare gra]ia cefei, [i conturul
pur al bustului, Ines \[i contempla imaginea \n oglind`.
O rochie ro[ie \[i l`rgea poalele \n jurul taliei sale. Un
decolteu foarte adânc [i o singur` bretea adùgau \ndr`zneal`
acestei toalete. Odinioar`, so]ul sù alesese aceste toalete
scumpe care d`deau str`lucire chipului delicat [i siluetei
\ncânt`toare a tinerei contese. De acum, noua sa frumuse]e
g`sea \n aceste rochii somptuoase \nveli[ul demn de
perfec]iunea sa. Pentru prima dat`, se bucura. Dac` inima \i
era sfâ[iat`, dac` luni de singur`tate [i triste]e o a[teptau la
\ntoarcerea la Paris, putea cel pu]in induce \n eroare, s`
provoace admira]ia datorit` fizicului sù. O experien]` pe care
n-o trìa decât de câteva zile [i \n parte mul]umit` lui Philippe,
trebuia s-o recunoasc`, deoarece el fusese primul b`rbat care
o remarcase [i o complimentase de când ie[ise din clinic`.
R`mase pe loc mult timp pentru a o contempla pe

frumoasa strìn` care se reflecta \n oglinda cabinei.
„A[adar, asta sunt eu, se gândi ea cu am`r`ciune, eu atât de
frumoas` [i atât de nefericit`...“
Dar trebuia s` se duc` \n salon \ntr-o dispozi]ie mai
cuceritoare. |[i aminti s`rut`rile lui Philippe, dorin]a sa,
mângâierile atât de pricepute [i care dovedeau c` cel pu]in
trupul sù nu-l l`sa indiferent. Trebuia s` fie regina
seratei.
Curând, \[i f`cea intrarea \n sala mare iluminat`, unde
cupele de [ampanie erau deja aranjate pe toate mesele.
Nu erau \nc` decât vreo treizeci e c`l`tori a[eza]i. Ceilal]i
\[i continuau probabil preg`tirile pentru a-[i onora gazda.
– Mâine vom acosta la Efes [i poimâine te p`r`sesc, draga
mea Ines, spuse \n spatele ei vocea Marjoriei; sper c` vei veni
s` ne vezi \n Florida...
– De ce nu, \ntr-adev`r, accept` Ines salutându-l pe
Gregory care-[i \nso]ea logodnica demn.
– Gregory se gânde[te c` vom r`mâne la Atena timp de
câteva s`pt`mâni [i c` ne vom c`s`tori la consulat.
– Ce idee bun`! Astfel ve]i r`mâne \n vacan]`! Pân` atunci,
lua]i loc lâng` mine!
– Domnul Kervonnec a fost extraordinar, coment` Gregory
Smith cu entuziasm; merita s` fie decorat!
– {i când s-a \ntors, nu p`rea nici m`car obosit! adùg`
Marjorie.
– {i Agnes? \ntreb` Ines.
– Ei bine, este extraordinar, dar aceste adolescente de
ast`zi nu se las` impresionate de nimic, nu [i-a pierdut
cuno[tin]a, a luptat [i ea cu marea [i o or` dup` aceea, ]inea
o adev`rat` conferin]` \n jurul piscinei! Râdea!
116 MARINA THOMAS
„Avea un bun motiv s` râd`! \[i spuse Ines. Când b`rbatul

pe care-l iube[te a fost capabil s` \nfrunte moartea pentru a te
salva.“ |[i interzise orice urm` de ciud` fa]` de tân`ra fat`,
scuzându-i chiar, ulterior, observa]iile al c`ror obiect fusese.
|n definitiv, Agnesei \i fusese team` s` nu-i ia iubitul!
– Sunt \ncântat` c` totul s-a terminat bine, declar` ea pe un
ton indiferent. Mi-a fost team` la un moment dat ca lucrurile
s` nu ia o \ntors`tur` proast`.
– Ai v`zut ? \ntreb` Marjorie. To]i pasagerii au fost
consemna]i \n interiorul vaporului \n timpul opera]iilor de
salvare...
– Eram deja ie[it` pe punte, explic` Ines. Nimeni nu s-a
preocupat de mine!
– {i de aceea ai le[inat?
Tân`ra femeie tres`ri.
– De unde [tii?
– Pentru c` am vorbit \n seara aceasta la cin` cu domnul
Kervonnec. Era \n sufragerie...
A[adar, Philippe aflase c` ea... ce umilin]`! |n vanitatea sa,
acest am`nunt \l m`gulise probabil!
– Asta intervine \n favoarea sensibilit`]ii tale, draga mea
Ines, continu` Marjorie. Gregory m-a f`cut s` remarc faptul c`
era emo]ionant [i domnul Kervonnec a fost de aceea[i p`rere.
– O simpl` rea]ie nervoas` i-o tìe tân`ra femeie din ce \n
ce mai umulit`. Dup` accidentul meu...
– Ce accident?
– |n sfâr[it, de la c`derea de pe cal! Am fost destul de
zbuciumat` [i am devenit foarte emotiv`. |n câteva luni \mi voi
reg`si echilibrul!
– Ei bine, este normal s`-]i fie fric`! Domnul Kervonnec ar
fi putut muri!
Sala se umpluse. Orchestra era \n curs de a-[i aranja

instrumentele pe estrad`. Brusc, izbucnir` aplauze: Philippe [i
Agnes, preceda]i de comandantul vaporului \[i f`cuser`
intrarea, zâmbitori [i destin[i.
Agnès mai ales era minunat`, \ntr-o rochie cu bretele din
m`tase galben` care-i punea \n valoare trupul suplu [i gra]ios.
Mul]umi adun`rii cu salut`ri fermec`toare din mân` [i p`rea
\ncântat` de aceast` intrare solemn`. Restul clasei aplauda cu
entuziasm [i se ridic` pentru a primi la mas` pe profesor [i pe
eleva sa.
Ines se descoperi a fi u[urat` la gândul c`-[i va petrece
seara cu Marjorie [i cu logodnicul sù \n loc s` aib` de
\nfruntat fericirea lui Philippe [i a Agnesei. Totu[i, de la
intrarea celor doi eroi, inima sa b`tea mai repede [i sim]ea o
vag` dorin]` de a plânge.
|naintând spre estrad`, comandantul ]inu un scurt discurs
foarte reu[it pentru a spune bucuria echipajului de-a a fi putut
salva cei doi c`l`tori. Ca r`spuns, la rândul sù Philipe veni
sub lumina reflectoarelor [i propuse ca salvatorii s` fie
felicita]i \n mod public.
Purta un constum de in de culoarea untului [i o c`ma[`
asortat`. |n aceast` ]inut` sobr` [i elegant`, p`rea mai frumos,
mai de dorit ca niciodat` lui Ines, care nu reu[ea s`-[i
desprind` privirea de el.
– Un b`rbat foarte frumos, am mai spus-o, \i [opti Marjorie
la ureche. Cum merg lucrurile \ntre voi?
– Eu sunt atât de capricioas`! exclam` Ines pe care
\ntrebarea o stânjeni.
– Ar trebui s` te gânde[ti bine \nainte de a-l p`r`si,
draga mea.
118 MARINA THOMAS
– |]i voi urma sfatul, Marjorie, promise Ines.

Philippe continua s` vorbeasc`. |i prezenta acum pe
marinarii care se \mbarcaser` \n [alup` [i vorbea un timp cu
fiecare. Elevele de limba greac`, \n culmea entuziasmului, nu
\ncetau s` se manifeste zgomotos, aplaudând cu zarv` [i cu
strig`te de „ura“.
Câteva minute mai târziu, sala \ntreag` ridic` paharele \n
s`n`tatea salva]ilor [i orchestra \ncepu un vals lent, f`r`
\ndoial` pentru a-i permite comandantului s` deschid` balul
cu Agnes.
Marjorie se ridic` la rândul sù, \nso]it` de Gregory. |n
penumbr`, Ines l`s` capul \n jos. Din nou singur`tatea [i
nelini[tea puseser` st`pânirea pe via]a sa.
– Cred c` l-ai fi preferat pe comandant, dar este ocupat cu
alta, murmur` o voce ironic`.
|ntr-o secund`, ren`scu. Kervonnec era aplecat spre ea [i-i
\ntindea mâna. |l urm` f`r` un cuvânt pe ringul de dans.
– |mi pare rù c` ai fost atât de tulburat`, f`r` inten]ie,
murmur`, atr`gând-o spre el. Când am aflat acest lucru, era
gata s` viu s` te v`d, dar...
– Ai preferat s`-mi trimi]i spionul obi[nuit!
– Spionul meu? Vorbe[ti despre stewardul angajat s` te
serveasc`? Nu este prea amabil.
Fusese ceva mai puternic decât ea. Când se credea
desp`r]it` de el pentru totdeauna se \nduio[ase din dragoste
pentru el, dar \ndat` ce erau fa]` \n fa]`, orgoliul \i dictata lui
Ines reac]ii agresive.
– |n orice caz, am fost foarte u[urat s` descoper c`
„spionul“ te-a informat c` eram fiul armatorului, remarc` el...
– Vezi bine c` te folose[ti de el...

– Nu, dar când mi-ai spus c` [tiai deja cine eram când
ne-am \ntâlnit, nu m-a r`bdat inima s` nu verific; vocea \]i
sunase atunci fals, a[a c` am sperat c` ai min]it...
– Ai sperat? Pentru a te convinge mai bine de josnicia
inten]iilor mele?
– Nici nu [tii ce bine o spui. Te-am b`nuit, frumoas`
doamn`!
– De ce?
– De un calcul.
Ea nu \n]elegea [i \ntinzând capul spre el, \l \ntreb` din
priviri.
– Când te c`s`tore[ti cu primul so] pentru averea sa, po]i
fi tentat` s` faci o croazier` pentru a g`si un al doilea la fel de
bogat...
– Este grotesc.
– Nu e[ti niciodat` prea precaut! Dar dansezi ca un \nger
\n pofida genunchiului tù. De fapt, te mai doare \nc`?
Spusese asta f`r` ironie, dar evenimentele din ultimele zile
o f`cuser` atât de ne\ncrez`toare, \ncât nu mai reu[ea deloc
s`-l cread` sincer.
– Genunchiul meu este cât se poate de bine, dar nu cred
c` problema te prive[te!
– De ce e[ti atât de agresiv`, atunci când trupul tù este
atât de \ng`duitor?
– Ce-]i permite...
– Eviden]a.
{i f`r` s` mai vorbeasc`, o f`cu s` se \nvârt` \n jurul
ringului, conducând cu mìestrie o partener` ml`dioas` [i
u[oar` care se acorda atât de firesc pa[ilor sì. Sus]inut` de
mâna ferm` a lui Philippe, Ines avea impresia c` zboar` [i
120 MARINA THOMAS
vârfurile picioarelor de-abia \i atingeau podeaua, c` era gata

s-o ia de la \nceput, s` se \nvârteasc` iar, s` se abandoneze
ritmului valsului [i irezistibilei atrac]ii de a sim]i lâng` ea
trupul tare [i puternic al cavalerului sù.
Cuprins` de o bucurie ira]ional`, nu mai rezist`, ced` f`r`
s` protesteze, schimba direc]ia, r`mânea \n loc, sau se avânta
din nou...
– Iat` o alt` furtun`! \i spuse el la ureche.
{i \ntr-adev`r, era o serie de valuri din adânc ce provoca \n
ea emo]ie [i dorin]`. |n realitate, valsul nu era decât un
pretext. Un alt dans lu` locul celui care le crease tulburarea [i
emo]ia.
– Oricum, pentru elevele tale ai devenit un erou, remarc`
Ines.
– S` l`s`m asta. Nu m` gândesc decât la tine \n aceast`
clip` [i, dac` este reciproc, a[a cum \ndr`znesc s` sper, nu
strica totul cu rùtatea ta obi[nuit`!
– Rùtatea mea?
– Da. Sau o [iretenie foarte feminin` care te face ca s` te
ascunzi \ntotdeauna când e[ti cùtat` [i s` provoci când
cineva \ncearc` s` se apere de farmecul tù.
Ea nu r`spunse nimic. Ced` din nou iluziei de-a crede c`,
poate, Kervonnnec, strângând-o astfel lâng` el [i
murmurându-i cuvinte m`gulitoare care o leg`nau, era
sincer.
– |ndr`gosti]ii sunt singuri pe lume, exclam` Marjorie \n
bra]ele logodnicului sù.
Dar ei nu-i putur` r`spunde, deoarece se aflau deja
desp`r]i]i de mai multe perechi. |n schimb, Agnes [i
comandantul le adres` un salut ambiguu atingându-i \n
treac`t.
– Agnes \]i va repro[a din nou c` te la[i prins \n curs` de-o

aventurier`, remarc` Ines pe jum`tate ironic`, pe jum`tate
trist`.
– Esen]ialul este c` nu se va mai arunca \nc` o dat` \n ap`,
r`spunse el cu un gest iritat.
– A fost cu siguran]` vina ta...
– |n nici un caz! ajungând pe punte, ea s-a \mpiedicat de-o
parâm` [i [i-a pierdut echilibrul. Apoi a fost o zdruncin`tur` [i
corpul i-a trecut printre barele bastingajului.
– Am crezut, continu` Ines u[urat`, c` a vrut s` te sperie,
s`-]i dovedeasc`...
– Agnes este o persoan` foarte echilibrat`! I-ar fi pl`cut s`-i
fac curte pentru c` este foarte frumoas` [i foarte cuceritoare.
Nu suport` ideea de-a avea o rival`.
„O rival`?“, spusese. |[i sim]i inima b`tând mai puternic la
ideea c` poate el o considera drept... Nu, prefera s` lungeasc`
aceast` iluzie suplimentar`!
– Ar trebui totu[i s` dansezi cu regina seratei!
– Dar asta [i fac, r`spunse strângând-o mai puternic lâng`
el. {i când te gânde[ti c` era gata s` te pierd!
– S` m` pierzi?
Nu \n]elegea. Ea era cea care avusese f`r` \ncetare aceast`
impresie, de fiecare dat` când o p`r`sea, de fiecare dat` când
tonul vocii sale devenea zeflemitor, de fiecare dat` când \[i
permisese s-o judece [i s-o condamne.
Orchestra tocmai se oprise. R`maser` o clip` nemi[ca]i,
unul lâng` cel`lalt, \nc` strâns \nl`n]ui]i, \n timp ce ea repet`:
– Dar de ce s` m` pierzi [i cum?
– Dup` conversa]ia noastr` din Patmos, hot`râsem s` nu te
mai v`d.
– {i eu la fel, anun]` ea pe negândite [i imediat ro[i,
regretând aceast` m`rturisire.
122 MARINA THOMAS
– Din cauza comport`rii mele?

– Da... \n sfâr[it... Era \nc` din seara \n care m-ai \nso]it \n
cabina mea...
– De ce?
O ]inea acum de amândou` mâinile. Erau siguri \n mijlocul
pistei [i nu auzeau glumele care li se adresau de la masa
zgmotoas` a elevelor, amuzate cu siguran]` de aceast`
intimitate atât de pu]in discret`.
– Când m-am trezit, eram \n pat [i...
– Unde voiai s` fii?
Ea ridic` din umeri. Nu, hot`rât lucru, era prea greu s`
vorbeasc`. Cum oare l-ar fi putut \ntreba pe acest b`rbat dac`
\n acea noapte f`cuser` dragoste \mpreun`? Trìa o situa]ie
care practic nu putea fi m`rturisit`!
– V`d c` ezi]i. Crezi cu adev`rat c`, a[a cum i-ai spus lui
Marjorie, a[ putea fi un b`rbat care trìe[te pe seama
femeilor?
– De exemplu! admise ea, u[urat` c` putea evita adev`rata
problem`.
– So]ul tù a fost probabil foarte \ndr`gostit de tine?
– }i-am explicat, spuse ea, c` inten]iile sale când m-a ales
de so]ie erau deosebite. Era convins c` toate femeile sunt
nestatornice. Cu mine avea ocazia s` creeze leg`turi de
recuno[tin]`, mai durabile decât dragostea [i de aceea....
– Cred c` a min]it. Cu siguran]`, se \ndoia teribil de el
\nsu[i. |n realitate, te iubea...
– S` mergem s` ne a[ez`m, murmur` ea, tulburat` de
aceast` interpretare care coincidea atât de bine cu ceea ce se
\ntâmplase dup` moartea mamei sale, când Hubert \i
m`rturisise dragostea sa...
– Pari deodat` obosit`, \i spuse el a[ezându-se al`turi.

– Nu. M` gândeam la ceea ce tocmai spuneai....
Majorie [i logodnicul sù disp`ruser`. Ea remarc`.
– S-or fi dus s` admire clarul de lun`, \n cazul \n care n-ai
preferat s` ne lase siguri....
|i sim]ea deja bra]ul pe talia sa. Pe bancheta moale,
profitând de penumbr`, o atrase lâng` el. Ea \[i l`s` capul pe
pieptul lui Philippe. |n aceea[i clip`, avu impresia c` sala [i
\ntreg universul se r`stoarn`. Tocmai admise f`r` rezerve
ata[amentul pentru acest b`rbat pe care ea nu reu[ea s`-l
\n]eleag` dac` \[i b`tea joc de ea, dac` o considera ca pe o
aventur` de c`l`torie, sau \ntâmpl`tor avea un sentiment mai
tandru [i mai profund...
– M` intrig` un lucru: c` e[ti \n acela[i timp atât de
ne\ncrez`toare [i atât de tem`toare [i c` dimpotriv`, toaletele
tale arat` o siguran]` atât de provocatoare...
|i mângâie spatele gol, \i masa ceafa, provocând \n ea o
emo]ie a sim]urilor care o oblig` s` \nchid` ochii. Nu-i putea
m`rturisi c` aceste toalete atât de costisitoare [i de sumare
erau op]iunea contelui de Coucy [i c` mai \nainte ea \ns`[i
n-ar fi \ndr`znit niciodat` s` \mbrace asemenea minun`]ii. De
altfel, renumera]ia modest` pe care o primea muncind la un
decorator de-abia e ajungea pentru lucrurile obi[nuite... Pe
atunci mama sa trìa... Ce-ar gândi ea oare despre fiica sa,
cople[it` de dorin]` pentru un necunoscut?
– Exist` \n tine, cu siguran]`, o mare dragoste de via]` dar
[i un refuz...
– De ce-]i pui atâtea \ntreb`ri \n leg`tur` cu o femeie din
lumea privilegiat` [i superficial`?
124 MARINA THOMAS
|n loc de r`spuns el puse st`pânire pe buzele sale cu

ner`bdare [i s`rutul profund pe care-l schimbar` \i rupse
pentru mult timp de restul lumii.
Pe ringul de dans, c`l`torii de pe Ulysse se dezl`n]uir` \n
ritmul unui dans foarte rapid. Toate elevele lui Philippe erau
prezente. Marjorie [i logodnicul sù, epuiza]i dup` trei
dansuri succesive se apropiar` de mas` [i v`zându-i pe
\ndr`gosti]i unul \n bra]ele celuilalt, hot`râr` s` schimbe
locul. |ncepur` s` r`t`ceasc` printre mese \n penumbr`,
pentru a g`si alt` banchet` goal` [i s` se a[eze acolo, unul
lâng` cel`lalt, ]inându-se cu dr`g`l`[enie de mân`.
– Las`-m`, gemu \ncet Ines \n bra]ele lui Philippe.
El se \ndep`rt` u[or, f`r` s`-i lase mâna.
– Ce ai?
– A[ vrea s` [tiu atâtea... Despre noaptea aceea?
– Ce vrei s` spui?
|i zâmbi [i ea v`zu str`lucind din]ii lui albi.
– Nu-mi amintesc cum am ajuns \n cabin`...
– Evident, r`spunse el izbucnind \n hohohte de râs, \ndat`
ce te-ai apropiat de pat, ai adormit... Am...
P`rea c` ezit`. Ea \ncepu s` se team` c`-i va spune... Totu[i,
nu p`rea deloc jenat; nu, era doar o simpl` ezitare.
– M-am temut mai \ntâi s` nu-]i fie rù... De aceea, am
chemat medicul. |mi repro[ezi asta?
– Medicul? izbucni ea \nspìmântat`. De ce?
– Nu [tii? L-am chemat pe amabilul doctor care te
examinase deja. El mi-a spus c` am f`cut bine... S` fi profitat
de tine? adùg` el bine dispus.
– A[adar, m-ai l`sat...

– Nu m-am gândit la suferin]`, dar pentru c` el trebuia s`
dezbrace \ncânt`torul trup al pacientei sale, am crezut c` e
mai bine s` m` retrag \nainte... Am f`cut rù?
Atât de mari erau tulburarea [i contradic]iile \n care o
aruncaser` pasiunea sa pentru Philippe! La aflarea adev`rului,
se sim]i \n acela[i timp u[urat` [i dezam`git`. A[adar, el nu-[i
dep`[ise nici un moment drepturile... dar dac` l-a v`zut pe
medic, acesta nu-i dezv`luise oare teribilul accident...
– {i ce ]i-a spus medicul?
– C` m-am \n[elat. C` p`reai adormit` profund, dar c` se
va asigura de asta. I-am precizat c` ai bùt [ampanie [i c`
mi-ai f`cut remarca de a nu fi obi[nuit`...
– {i atunci?
– Atunci a afirmat c` era normal [i c` e[ti \nc` prea
sensibil` pentru a suporta alcoolul...
– {i... N-a adùgat nimic?
– Ce-ar mai fi putut s`-mi spun`?
– Nimic, absolut nimic, f`cu ea gr`bit`. Nu m-a trezit [i
g`sesc asta ciudat...
– Draga mea Ines, dac` atât de pu]in vin pe care \l bùsei,
te-ai \mb`tat, nu te puteai trezi!
Izbucnir` amândoi \n râs. A[adar, nu fusese decât o
confuzie... Totu[i, se gândise ea brusc, era diminea]` când \i
ceruse stewardului s` m` trezeasc`. Se hot`r\ s`-l surprind`
asupra faptului:
– {i ai venit mai târziu s` vezi ce fac?
– Nu.
– De ce min]i? {tiu de la steward c` i-ai cerut s` m`
trezeasc` \nainte de sosirea la Patmos!
126 MARINA THOMAS
– Nu lua acest aer sever [i acuzator, nu se potrive[te cu

\ncânt`torul tù chip! |ntr-adev`r, l-am \ntâlnit pe stewardul
tù pe punte, când vorbeam cu medicul. El este cel c`ruia
i-am cerut ve[ti despre tine diminea]a devreme, imagineaz`-]i,
pentru c` nu sunt un monstru. Dup` p`rerea lui te sim]eai
bine [i m-am gândit atunci c` vei dori cu siguran]` s` vezi
m`n`stirea... de altfel, o gre[eal` din partea mea!
Totul se explica. |n realitate, fusese atât de orgolioas` s`
cread` c` Philippe Kervonnec, atât de frumos, atât de seduc`tor,
avea pentru ea o asemenea \nclina]ie \ncât s` profite \ntr-o sear`
de oboseala sa. Descoperi c`-i repro[a c` ac]ionase \ntr-o
manier` atât de fireasc` [i pân` la urm`, atât de indiferent`.
– Pari tulburat`?
– Deloc, numai c` ar fi trebuit s`-mi spui toate astea. N-am
putut s`-]i mul]umesc nici ]ie, nici s`-i mul]umesc
excelentului doctor care a fost deranjat degeaba.
– N-aveai pentru ce!
N-avea, \ntr-adev`r. Ar fi f`cut asta pentru oricare alt
c`l`tor, cum s-ar fi expus cu siguran]` mor]ii pentru a salva
orice fiin]` uman` c`zut` \n mare \n timpul furtunii!
– Unde ai \nv`]at s` \no]i atât de bine?
– Pe vapoarele tat`lui meu, când eram un copil \ngrozitor
de r`sf`]at, r`spunse el cu un zâmbet trist.
– Nu este un mare p`cat! Nu-]i puteai alege p`rin]ii!
– |ntr-adev`r. Dar când te na[ti bogat, ]i-e greu s` \n]elegi
realitatea altora.
– Este adev`rat, spuse ea cu convingere, deoarece \[i
aminti de lipsa de \n]elegere a lui Hubert de Coucy pentru
anumite probleme, \n timp ce ea \ns`[i cuno[tea suficient
greut`]ile vie]ii pentru a avea o apreciere mai exact`.
– Ce [tii despre asta? \ntreb` Philippe cu o ironie mai

tìoas`.
– Nu [tii totul despre mine [i ai hot`rât c` n-am nici un fel
de experien]` de via]`. Te po]i \n[ela...
– Dar acum, draga mea, por]i \n jurul gâtului o mic` avere
[i asta nu pare s` te impresioneze deloc!
– Colierul apar]ine familiei so]ului meu. |nainte...
Dar se opri brusc. Nu era necesar s`-i dea am`nunte
despre trecut. Dimpotriv`, f`cea mai bine s` contraatace:
– „Spionul“ mi-a m`rturisit c` ]i-ai schimbat via]a dup`
moartea so]iei tale, asta este \n contradic]ie cu ceea ce mi-ai
spus tu \nsu]i...
– De ce?
– Pentru c` asta dovede[te c` a fost un [oc...
– |ntr-adev`r. A fost cel pu]in ocazia unei profunde
reconsider`ri. Atunci m-am hot`rât s`-mi fac studiile [i s` m`
consacru arheologiei care-mi place mai mult decât orice. |n
felul acesta renun]am s` trìesc ca un mo[tenitor neproductiv!
– Sunt de acord s` te cred.
– Acesta este adev`rul. So]ul tù a murit \ntr-un accident
de ma[in`, nu-i a[a?
– Da, admise ea sobr`. A murit imediat.
Se l`s` t`cerea. Era ca [i când vraja care domnise dintre ei
\n timpul minunatului vals disp`ruse. Rec`zuser` \n durele lor
realit`]i, respectiv \n trecutul lor. Cum s` revin` la \n]elegere
[i complicitate?
Lâng` el, pe bancheta care le favorizase atât de bine
apropierea mai \nainte, Ines se sim]i brusc izolat`, pierdut`.
Ridic` ochii spre \nso]itorul sù. El fixa cu intensitate un
punct necunoscut, dincolo de sal`, dincolo de clipa
128 MARINA THOMAS
prezent`... Totu[i, profilul frumos era tot la fel de regulat,

fermec`tor [i de dorit... se \nfior`, \ngrozit` de influen]a pe
care o avea asupra ei.
El se \ntoarse brusc.
– Iat` pu]in` muzic` lini[tit`. Dac` am dansa?
Ea se ridic` emo]ionat` de perspectiva de a reg`si
apropierea corpului \nalt, musculos, cald [i deja atât de
familiar, lâng` care i se rede[tepta \ncrederea [i dragostea de
via]`. Dar pentru cât timp?
O dat` \n bra]ele sale, nu-[i mai puse \ntrebarea. Timpul
trecea din nou ca \n vis. Un blues cu inflexiuni dureroase \i
duse \ncet spre ringul de dans, unde to]i dansatorii, tandru
\mbr`]i[a]i, p`reau supu[i aceleia[i vr`ji a muzicii [i dansului.
Ea \ndr`zni, aproape f`r` s` se gândeasc` la asta, s`-[i pun`
o mân` \n spatele cefei lui Philippe, care r`spunse imediat acestei
apropieri. |i sim]i ccorpul \ncordându-se [i \ncerc` un fel de
senza]ie de triumf [i \ncântare. Dar curând, ea fu cea care se
topi sub alte dezmierd`ri, \n timp ce el murmura la urechea ei:
– A[ vrea s` pot dansa toat` via]a cu tine; chiar [i m`tasea
rochiei tale este ca o alt` piele \ncânt`toare...
Cu capul pe um`rul sù, ea zâmbi la aceste complimente
care o tulburau, ca [i la dorin]a de a fi tot mai apropia]i...
– Mâine \]i voi ar`ta Efesul. Este unul dintre cele mai
frumoase ora[e antice care se pot vizita la ora actual`...
Ea fu decep]ionat` s`-l aud` vorbind astfel foarte lini[tit,
\n timp ce vocea ei ar fi fost gâtuit` [i tremur`toare de emo]ie.
– Tentezi mul]i b`rba]i, dar \mi vei fi fidel`, o [tiu, \i
spusese Hubert de Coucy \n seara nun]ii lor... |]i vei vedea
mama de câte ori va trebui, pân` la sfâr[itul fatal... Astfel voi fi
un so] mul]umit, chiar \mpotriva voin]ei tale...
Putea s` tenteze b`rba]ii. Recunoscuse de mai multe ori la

trecerea sa, scânteia de dorin]` pe care o aprindea \n ochii lor.
Philippe nu era poate decât unul dintre acei b`rba]i sensibili
la frumuse]e [i numai propria sa dorin]` o f`cea s` spere c`
\ncerca un sentiment mai profund? |n acest caz, era oare
demn de ea s` se lase astfel curtat`, tulburat`?
|ncerc` s` se \ndep`rteze pu]in, dar el o aduse din nou, cu
blânde]e lâng` pieptul sù [i ea intr` iar \n zona magic` \n
care trupul sù [i sufletul sù gustau \mpreun` o fericire pe
care n-o mai sim]ise niciodat` \nainte.
– Care este secretul tù, Ines? murmur` el, atingându-i
\ncet buzele.
Era gata s`-i m`rturiseasc` pe ner`suflate adev`rul:
„Sunt o femeie f`r` chip, tr`s`turile mele nu-mi mai apar]in
[i-mi vor trebui probabil mul]i ani s`-mi revin dintr-un [oc...“
Dar \ntoarse capul cu regret [i \[i lipi obrazul de al lui
Philippe, p`strând t`cerea [i l`sându-se leg`nat` de muzic`.
– Se pare c` n-ai \ncredere \n nimeni.
|ntr-un anumit fel, era [i mai rù decât credea el. |[i dorea
enorm s` i se destìnuie dar \[i spunea c` acest mister era poate
singura sa [ans` de a-i \ntre]ine mai mult timp interesul pe care
i-l purta. F`când un efort pentru a vorbi normal, declar`:
– |mi p`strez misterul. Tu mi-ai explicat c` pentru o femie
cochet`, este un atu major.
– Dac` este singurul motiv, nu spune nimic, voi afla eu.
Ea se \nfior` la ideea c`, \ntr-adev`r, ar putea s` ghiceasc`.
Era \n stare, pentru c` pân` atunci demonstrase mult`
perspicacitate. Dar un asemenea secret era mai greu de
deslu[it decât altele. Era rar ca o femeie atât de tân`r` s` fi
suferit o asemenea \ncercare.
130 MARINA THOMAS
Deodat`, el p`rea preocupat, parc` nu mai d`dea nici cea

mai mic` aten]ie apropierii lor. Era ca [i când \[i p`r`sise
\nveli[ul trupesc [i se retr`sese \n gândurile sale.
Continuar` s` danseze \n t`cere [i aproape pe loc. Nu mai
era vârtejul de la primul vals, ci lenta evolu]ie a temei
bluesului [i a triste]ii lor u[or de transmis. |n aceast` pozi]ie
atât de tulbur`toare, Ines, ardea de dorin]`, dar Philippe
p`rea c` o p`r`sise.
Când \ncepu s` vorbeasc`, o f`cu pentru a aminti viitoarea
escal` [i a povesti despre locurile din Efes, dând date [i
am`nunte despre monumente.
Asaltat` de emo]ii, cucerit` de tulburare, ea abia asculta,
având penibila impresie c` el prefera frumuse]ile vechi ale
ora[elor moarte.
Nimeni, niciodat` pân` atunci, n-o ini]iase pe Ines de
Coucy \n dragostea pentru trecut. Se descoperea ignorant` la
tot ceea ce iubea Philippe.
„M-am hot`rât s` m` consacru arheologiei“, \i explicase.
Din acel moment, cum l-ar mai fi putut interesa mult timp o
femeie incapabil` s`-i \mp`rt`[easc` pasiunea?
Rochia, colierul superb [i chiar chipul despre care se
spunea c` este perfect [i pe care i-l d`duse soarta, \i ap`rur`
ca valori [ubrede [i chiar zadarnice. Frumoasa Agnes [i fiecare
dintre camaradele sale, erau interlocutoare mult mai
interesante \n aceast` materie.
F`r` s` [tie scrupulele [i descurajarea crescânde a
\nso]itoarei sale, Philippe Kervonnec continua s` dea
am`nunte, s` vorbeasc` \nfl`c`rat despre civiliza]iile care-[i
acumulaser` influen]ele \n aceast` parte a lumii care se numea
ast`zi Turcia.
La sfâr[itul dansului, o conduse spre masa lor [i se a[ez`

lâng` ea, f`r` s` \ncerce m`car s`-i ating` mâna. Din nou, ca
de atâtea alte d`]i de când \l cuno[tea pe acest b`rbat, se
\ndoi de interesul pe care el i-l purta. Oare nu-[i imaginase
totul?
Pentru c` ceea ce sim]ea era dragoste, era acum sigur` de
asta, chiar dac` era obligat` s` m`rturiseasc` faptul c` nu [tia
totul despre el [i c` aceast` pasiune risca s` o aduc` \nc` o
dat` la desperare.
– Pari obosit, remarc` el, vrei cu siguran]` s` te \ntorci \n
cabin`?
Avea impresia c` o d` afar`. Ca o copil`, cùta un motiv
pentru a mai r`mâne \nc` o clip` lâng` el.
– Voiam s`-]i spun...
– Ce anume? o \ntreb` el zâmbind.
– N-a ... n-a fost o c`dere de pe cal...
– Nu. A fost un accident de biciclet`! exclam` el ironic.
– Eram... Eram \n ma[in` când a murit so]ul meu.
El r`mase o clip` \ncremenit. P`rea c` se gânde[te.
– {i nu ]ii s` revii asupra... acestor detalii?
– Da. Atunci vorbesc despre o c`dere. Asta dezl`n]uie mai
pu]in curiozit`]ile.
– {i \ntreb`rile stânjenitoare?
– La fel.
– Te conduc pân` la scar`...
– {i mâine diminea]` vom vedea Efesul? \ntreb` ea cu un
fel de timiditate.
– Efesul? A, da! }i-am promis. Ei bine...
P`rea brusc jenat. Ea \i veni \n ajutor:
132 MARINA THOMAS
– Ai elevele tale, este adev`rat! Nu le po]i p`r`si...

Str`b`tuser` deja amândoi salonul. Ceilal]i c`l`tori
umpleau \nc` toat` sala [i p`reau hot`râ]i s` prelungeasc`
noaptea. De ce oare p`rea deodat` atât de gr`bit s` o conduc`
\napoi?
Ca printr-un vis neclar, ajunser` sus pe scara de ducea la
cabina sa [i sper` c` el \i va propune s-o \nso]easc` pân` la
u[`.
Dar el nu f`cu nimic [i aplecându-se, \i s`rut` u[or mâna.
– Bun` seara [i noapte bun`, \i spuse.
Ea \i urm`ri drumul pân` la cabina sa, cu impresia c` o
leg`tur` sub]ire tocmai se rupsese \ntre ea [i Kervonnec. Ce
rù f`cuse oare? M`rturisirea de ultim` or` i se p`ruse
stângace? Nu era vina ei dac` pneul explodase, dac` ma[ina
s`rise peste pod pentru a c`dea...
Timp de \nc` dou` ore, amestec` \n gândurile sale toate
aceste \ntreb`ri... Dar din când \n când, trupul sù \[i mai
amintea de mângâierile lui Philippe [i speran]a \i revenea,
incapabil` s` renun]e la via]a [i la planurile ce se instalaser` \n
sufletul sù.
Când primele lic`riri ale zorilor ap`ruser` la hublou, \n
sfâr[it adormi.
Capitolul 9
Sosirea pe locul Efesului fu o \ncântare. Philippe

Kervonnec \i d`duse \ntâlnire lui Ines \n fa]a „Fântânii lui
Traian“. P`rea mai relaxat decât \n ajun [i-i explic` bine
dispus:
– Le sunt dator scumpelor mele eleve. M` voi ocupa
s`-[i fac` vizita \n mod con[tiincios, apoi vom putea vorbi
despre cetate [i ne vom plimba atât cât ne va permite
genunchiul tù.
|n consecin]`, Ines \[i urm` tovar`[ii la coborârea din
autobuzele care-i l`saser` pe situl aflat la câ]iva kilometri de
port.
Un cer de un albastru intens, o lumin` superb`, prezentau
ruinele \n tot relieful lor. F`r` s` oboseasc`, Ines se l`s`
purtat` de forfota ampl` de pe aleea pavat` cu marmur`, ale
c`rei dale mari, \nc` perfect \mbinate, d`deau o idee exact`
despre importan]a ora[ului antic. Acesta se \ntindea pe mai
multe hectare. |n valea vast` [i bine aerisit` se \n`l]au peste tot
coloane, temple, alte str`zi trasate de arhitec]i exigen]i.
134 MARINA THOMAS
Ines nu se a[tepta la un orizont atât de vast. De altfel, nu

era singura care se mira de asta. |n jurul sù se exclama \n
englez`, \n italian`, \n flamand` sau \n francez`. Totul era
extrem de impresionant prin \ntinderea ruinelor [i calitatea
monumentelor deja resturate. Cu dou` mii de ani mai \nainte,
ora[ul Efes fusese f`r` \ndoial` o important` metropol` \n
care \ndeletnicirile din timpul liber, sporturile, situa]ia
material`, bìle publice, reveneau cet`]enilor rafina]i. Nimic
uimitor ca pentru Philippe Efes era \nc` viu, p`rea astfel [i
pentru un vizitator neavizat.
La aproximativ cincizeci de metri \n jurul drumului, z`ri
grupul antrenant al tinerelor fete urm`rindu-[i profesorul.
Sim]i \n ea o emo]ie nou`. Philippe putea s` dea [i altceva
decât farmecul sù [i s` creeze [i alte leg`turi decât cele de
seduc]ie. Era mândr` de asta.
Hubert de Coucy nu-i d`duse niciodat` aceast` impresie, cu
toate c` [i el fusese mai \n vârst` decât ea. Era bogat \n tradi]ii,
str`mo[i, bunuri materiale, dar n-avea puterea s` fac` s` renasc`
via]a \n mijlocul ruinelor. Aveau dreptate aceste adolescente s`
se ata[eze peste m`sur` de vr`jitorul care le transforma astfel
vacan]a. Nu le putea purta pic` pentru faptul c` vegheau cu
gelozie asupra lui, pentru a-l ap`ra de „\ntâlniri nepl`cute“.
Grupul se apropia de gra]ioasa construc]ie a „Bibliotecii“.
|n`l]at` pe trei etaje, scoas` \n relief de coloane u[oare, fa]ada
parc` dansa \n lumina dimine]ii. Philippe, cu fa]a \ntoars` spre
soare, indica frontonul de marmur`. Cu siguran]`, inventaria
elementele constitutive ale sculpturilor [i materialele venite
din mai multe locuri din Turcia [i Grecia. Inesei i se p`rea c`
l-ar fi putut auzi chiar atât de departe, atât de mult erau
prezente \n mintea sa comentariile pe care i le f`cuse \n ajun
\n leg`tur` cu acest subiect.
Se duse s` se a[eze pe marginea drumului, pe un capitel

p`r`sit, decorat cu frunze de marmur`. O umbr` lini[titoare
domnea aici. Construc]ia ce constituia fântâna f`cea ecran
\ntre ea [i soare. L`sându-se u[or \napoi, g`si pentru a-[i
sprijini spatele o coloan` [i zâmbi la ideea c` arti[ti atât de
vechi \i procuraser` \n acela[i timp pl`cerea de-a vedea [i
confortul.
Pentru prima dat`, avea cu adev`rat \ntâlnire cu
Kervonnec. Pân` acum, \l a[teptase sau fugise de el \ntr-o
manier` dezordonat` [i numai \ntâmplarea f`cuse s` se nasc`
un dialog \ntre ei.
Era oare un progres real \n rela]ia lor? |ncerca s` cread`.
|nclinându-se pu]in mai spre coloana robust` din
marmur`, neted` ca o piele, \[i rezem` obrazul de ea. Astfel
instalat`, era perfect \n largul ei. Nu mai putea z`ri cl`direa
Bibliotecii, dar f`r` \ndoial`, profesorul [i trupa sa se
\ndreptaser` spre alt cartier al ora[ului. Ar fi fost inutil s`
\ncerce s` urm`reasc` din privire micul grup de-a lungul unui
teren atât de vast.
Trecu o or` \n aceast` \ncântare. |n zadar evoc` Ines
nelini[tile [i \ndoielile sale din ajun, nu g`sea \n ea decât
speran]` [i bun` dispozi]ie.
– {i iat-o pe nimfa din Efes! Va ie[i din cutia mea mic`.
Ines tres`ri. Philippe Kervonnec era \n fa]a ei, fluturând un
aparat fotografic. Instinctiv, \[i puse mâna la fa]`, dar [tia bine
c` de-acum gestul era inutil [i c` fotografia fusese f`cut`.
– Cu aceast` coloan` corintian` \n spatele tù, va fi foarte
bine. Aparatului meu \i trebuie trei minute pentru a ne restitui
capodopera [i...
Dar se \ntrerupse, uluit. Ines se ridicase furioas` [i
tulburat`. Se \ncrunt` [i, schimbând tonul, exclam`:
136 MARINA THOMAS
– Calmeaz`-te, nu voi p`stra o dublur`! |]i voi da unica

fotografie! Pentru c` este atât de compromi]`toare...
Dar ea nu putea vorbi [i fixa cu team` cutia neagr` din care
va ie[i, \n câteva minute, prima fotografie a noului sù chip.
– B`nuiam c` aveai ceva de ascuns [i \ncepând de asear`
m-am luminat, dar am \ndep`rtat o atât de penibil` b`nuial`...
|n acest caz, continu` el cu o privire sever`, de ce te afi[ezi pe
un vapor de lux?
– Nu-mi... plac fotografiile...
– Cel pu]in dac` te hot`rai s`-]i petreci restul vie]ii \n
strìn`tate, \n speran]a c` nimeni nu se va gândi...
– Eu? Dar de ce?
Se auzi un declic [i fotografia ie[i din aparat. El nu se mai
preocup` de asta.
– M-am gândit mult noaptea trecut`, la so]ul tù mort. {i,
pe cuvânt, am ajuns la o concluzie logic`, dar cu ni[te tr`s`turi
atât de blânde, un chip atât de pur, este u[or s`-]i ascunzi
jocul. Noi, b`rba]ii, ne l`s`m cu u[urin]` prin[i. Eu \nsumi,
care m` laud c` am devenit prudent, eram gata...
– Nu \n]eleg, repet` ea.
– Dar eu \ncep s` aranjez minciunile [i adev`rurile din
puzzle.
– E[ti norocos; eu \nc` n-am reu[it, m`rturisi ea cu o
am`r`ciune sincer`.
– |nceteaz` s` joci teatru. Este inutil, pentru c` acum
\n]eleg totul.
– Dac` [tii despre ce este vorba, \]i dai seama c` o
fotografie nu putea decât s` m` tulbure. Oricum, \mi pare rù
de aceast` indiscre]ie!
– Dup` ce am f`cut fotografia, am \n]eles eviden]a. Reac]ia
ta a fost atât de prompt`!
|mpotriva voin]ei sale, \n timp ce el vorbea, ea \ncerca s`

z`reasc` fotografia \nc` prins` de aparat. El \i surprinse
privirea, o smulse [i i-o d`du.
O primi cu mâinile tremurânde [i se sili s-o examineze.
Aceasta era a[adar noua Ines de Coucy!
Tot ceea ce-i spusese Philippe [i ce recep]ionase ea mai
pu]in bine \n oglinzi, era adev`rat. Tân`ra femeie rezemat` de
coloan`, avea un profil \ncânt`tor. Buclele blonde formau o
casc` de aur care apar]inea zei]elor antice...
Emo]ionat`, izbucni \n hohote de plâns [i fotografia \i c`zu
la picioare.
– Este pu]in prea târziu ca s` plângi, nu g`se[ti? \i arunc`
el cu un inexplicabil dispre].
– Cred c` nu \n]elegi!
– |n]eleg c` ]i-ai stricat via]a printr-un act stupid. Cu
siguran]` vei oferi ni[te motive bune: constrângerea, decep]ia,
poate vei evoca [i o prea mare sensibilitate? Dar de ce n-ai ales
s` te despar]i de so]ul tù?
O frac]iune de secund`, Ines, \n naivitatea sa, se \ntreb`
dac` din \ntâmplare Philippe era gelos pe Hubert. Dar
aceast` explica]ie prea m`gulitoare i se p`ru neverosimil`.
N-o iubea suficient pentru asta! |n acest caz, de ce se
amesteca? De altfel, Hubert nu mai era o problem`. Murise \n
pr`pastie... Bâigui:
– Trebuia s` ne desp`r]im, dar el mi-a cerut s` a[tept [i...
– {i erai prea ner`bd`toare, a[a este? Probabil g`sise[i deja...
Ae apropiase de ea. Avea soarele \n spate. Niciodat` nu i se
p`ruse atât de \nalt, nici atât de temut. Avu un gest de-a se da
\napoi. Unde era oare cavalerul tandru din ajun [i oare visase
dorin]a pe care o sim]ea el atunci?
Urmându-[i mi[carea, el \naint` câ]iva pa[i [i \ntreb` cu
agresivitate:
138 MARINA THOMAS
– |nc` mai g`se[ti c`-i seam`n?

– Nu fi gelos, \l rug` ea, \n[elându-se \nc` o dat` asupra
reac]iei sale. N-a reprezentat nimic pentru mine; dac` mama
n-ar fi fost \n situa]ia aceea, niciodat`...
– Asta nu explic` deloc gestul tù!
– Dar era atât de bolnav`! {i dac` i-ai fi v`zut s`rmanul
chip, atât de zâmbitor, când mi-a adus la cuno[tin]` ce i-a
declarat el... N-am rezistat... Era pierdut` [i [tiam asta, o [tiam
deja de trei luni. N-aveam nici o [ans` s-o duc \n Elve]ia, unde
era convins` c` ar putea fi salvat`...
– {i probabil asem`narea noastr` ]i-a dat ideea de-a face
din mine viitoarea ta victim`?
„Victim`“? |n loc s` se revolte, Ines crezu c` Phlippe l`sa s`
se \n]eleag` c` [i el o iubea [i se apropie de el zâmbind.
– Nu ]in s` fac victime, spuse ea \ncet.
– N-are rost s` schimbi astfel discu]ia! izbucni el. {tiu c`
femeile sunt de temut, dar de aici pân` la a ucide!
– A ucide? De ce vorbe[ti astfel?
– A ucide pentru a deveni o v`duv` bogat` [i ciudat`,
pentru a purta un colier de diamante...
Ines ame]i brusc. De-abia acum \n]elegea c` de un sfert de
or` ei nu vorbeau despre acelea[i fapte, despre acelea[i
probleme... Dar care era aceast` crim`?
Lu` automat fotografia c`zut` la picioarele sale [i o
contempl`.
– {i eu care am fost gata s` te iubesc! Exclam` Philippe.
Timp de cinci ani am [tiut s` fiu rezervat, s`-mi schimb via]a [i
iat` c` era gata s` cad din nou \n plasa unei aventuriere!
– Nu sunt a[a ceva. Acestea sunt expresii ridicole [i
vulgare. Ar trebui s` evi]i s` faci apel la asemenea banalit`]i!
El \i lu` brusc fotografia din mâini [i o ridic` \n lumin`.
– D`-mi \napoi aceast`...

– Prive[te, continu` el, \nc` la fel de ironic, iat-o pe nimfa
cu tr`s`turi mai pure decât con[tiin]a [i sufletul sù!
– |ntr-adev`r, con[tiin]a mea nu-mi repro[eaz` nimic...
Dar vocea i se frânse. |n realitate, se sim]ea vinovat` fa]` de
Hubert de Coucy. Moartea sa tragic` o f`cuse s`-[i regrete
duritatea [i refuzul de a-l ierta. Dar Philippe nu putea s` [tie.
Atunci, ce-i repro[a? {i cu ce drept?
– Nu, nu ai con[tiin]a lini[tit` [i e[ti \ngrijorat`. De când
ne-am \ntâlnit, te por]i ca o vinovat`.
– Vinovat` pentru c` nu l-am iertat?
– Nu. Pentru c` l-ai omorât.
Ea r`mase o clip` uluit`. A[adar, el credea c` Hubert voise
s` moar`? Aceast` b`nuial` o atinsese o clip` [i pe ea, dar
amintindu-[i \mprejur`rile accidentului, nu reu[ea s-o cread`
cu adev`rat. {i apoi, ar fi trebuit s` vrea s-o ia cu el \n moarte...
Ridic` ochii spre Philippe. Avea o fa]` \mpietrit` ca a unei
statui. O privea cu un fel de s`lb`ticie.
– Crezi c` ar fi vrut s` moar`? M-am temut [i eu când am
devenit con[tient`. Dar atunci, a vrut s` ne ucid` pe amândoi?
{i, \n timp ce vorbea, devenea con[tient` de adev`r. Da,
f`r` \ndoial`, Hubert, desperat, \[i dorise aceast` sc`pare. De
aceea, accelerase atât de imprudent \n acea clip`...
Ce contau \n clipa aceasta b`nuielile lui Philippe, repro[urile
nejustificate pe care i le f`cea... Se a[ez` din nou pe capitel
pentru a se gândi. De]inea firul care o va conduce spre adev`r...
Philippe Kervonnec continua s-o fulgere cu privirea. Ochii
\i str`luceau.
– Vei m`rturisi? izbucni el.
– N-am nimic s`-]i spun. Mi se pare c` aceast` problem`
\mi apar]ine mie [i c` am pl`tit destul de scump...
140 MARINA THOMAS
– Nu v`d \n ce m`sur` e[ti chiar a[a de plâns! Dimpotriv`,

consider c` ai conceput un plan banal, dar eficace. Necazul
este c` fenomenul de remu[c`ri stric` deseori frumoasele
planuri de viitor!
– Las`-m` s` m` gândesc, murmur` ea rug`toare, las`-m`.
Mi se pare c`-mi revine deodat` memoria [i...
– Hot`rât lucru, e[ti o actri]` extraordinar`! Acum vei
evoca amnezia! Nu dai \napoi din fa]a nici unui [iretlic...
O prinse cu brutalitate de umeri [i o oblig` s` se ridice. |n
pofida agresivit`]ii gesturilor, ea r`mânea sensibil` la cea mai
mic` atingere [i temându-se s` nu cedeze emo]iei, se
\ndep`rt` de el...
– Asear` \]i pl`ceam mai mult, \i spuse el cu dispre], dar
atunci nu te gândeai c` voi ghici!
– Nu este nimic de ghicit. Oricum, acest trecut nu este
important pentru tine, ci pentru mine! Dac` m-ai l`sa o clip`...
– S` te las? Ei bine, aveam o \ntâlnire fermec`toare, trebuie
s` te fac s` vizitezi frumoasele ruine. Am renun]at la toate
obliga]iile mele! Dar \]i m`rturisesc faptul c` perspectiva de-a
iubi o criminal` poate provoca o anumit` stupoare \n sufletul
unui b`rbat cinstit!
– Nu sunt o criminal`! Dac` so]ul meu era disperat [i dac`
a vrut s` moar`...
Dar se opri. Dac` \ntr-adev`r Hubert de Coucy concepuse
un plan de sinucidere, Philippe n-avea s` fie confidentul unui
asemenea secret! {i, de altfel, de ce se \ndârjea astfel asupra
trecutului sù?
– De ce ]i-a fost atât de team` c` te-am fotografiat?
Ea \l privi o clip` f`r` s` r`spund`. Va face \nc` o dat`
pentru el un efort de sinceritate care o va costa. |l privi atent,
cu intensitate, ca pentru a-[i imprima bine \n memorie
tr`s`turile sale, pân` când el fu surprins de expresia sa

\ncordat`. Cum va primi oare vestea? |i va accepta chipul când
va afla c` aceast` armonie este aproape artificial`?
Cu lacrimi \n ochi, murmur`:
– Este din cauza chipului meu. Nu l-am v`zut niciodat`
pân` acum \n fotografie...
El rican` cu rùtate:
– Ai vrea s` m` faci s` cred c` acel so] atât de \ndr`gostit
n-a avut niciodat` ideea de-a fixa pe pelicul`...
Ea \l opri dintr-o mi[care, punând mâna pe gura lui
Philippe.
– Vorbesc despre noul meu chip, de dup` accident...
Acesta nu este al meu!
– Te credeam mai abil`! spuse el aplecându-se asupra ei.
Aceast` nou` inven]ie este de cel mai prost gust!
– Dar este adev`rul! Portiera mea s-a deschis [i am fost
aruncat`...
– Mai degrab` ai s`rit la timp!
– S`rit la timp? Dar ce vrei s` spui?
– Când e[ti la volan, se poate reu[i o asemenea manevr`...
Ea scoase un strig`t de stupoare. Tocmai \n]elesese! O
acuza c`-l ucisese inten]ionat pe Hubert [i c` aranjase
accidentul pentru a camufla crima!
– Dar e[ti nebun! strig` ea. Complet nebun! Cum po]i
n`scoci o asemenea inep]ie! {i spui c` m` iube[ti. Frumos
rezultat!
Apoi imediat, printr-o reac]ie surprinz`toare pe care nu
[i-o putu st`pâni, izbucni \n râs \n timp ce el r`mase nemi[cat
lâng` ea, cu aparatul \n mân`, redus la t`cere.
Dup` o clip`, ea \n`l]` capul pentru a-l interpela cu
ranchiun`:
142 MARINA THOMAS
– De ce nu faci o fotografie a criminalei evocându-[i crima

râzând?
– A[adar, este adev`rat \n leg`tu` cu chipul tù... El...
Ea p`li. Vestea \l impresionase indiscutabil pe Philippe. |[i
va mai apropia oare buzele de obrazul sù, \[i va mai trece
mâna prin p`rul sù f`r` s` se team` de prezen]a cicatricelor?
– Imagineaz`-]i, chipul meu este rezultatul unor serii de
interven]ii considerate „delicate“! f`cu ea pe grozava, \n
realitate moart` de fric` [i pândindu-i privirea.
Reac]ia sa fu nea[teptat`. O prinse \n bra]e cu blânde]e [i
murmur`:
– Ines, a[ vrea atât de mult s` fie adev`rat!
Ea sim]i c` cedeaz` dorin]ei de a primi s`rut`rile lui,
mângâierile... Dar, mai \ntâi voia s` se explice, s` \nl`ture
orice b`nuial` din mintea lui Philippe.
– Vezi tu, n-am avut timp s` \nv`] s` conduc, remarc` ea cu
ranchiun`. N-am avut niciodat` ma[in` \nainte de c`s`torie [i
sunt ie[it` dintr-o clinic`. Am prev`zut aceast` c`l`torie
pentru a \ncerca s` uit! Cu tine, n-a fost posibil...
El st`tea nemi[cat, l`sând-o s` se plimbe de colo colo prin
fa]a sa, f`r` s` fac` vreun gest. Se calmase. P`rea c` se
gânde[te.
Ea mai vorbi un timp, \ncercând astfel s`-[i justifice
anumite atitudini, dar \n timp ce evoca lunile penibile trìte \n
clinic` \ntre dou` interven]ii, avea impresia c`-l pierdea
pentru totdeauna pe Philippe, c` el \ncerca din polite]e s`
admit` realitatea, dar c`, indiscutabil, sim]urile sale o
respingeau. N-ar fi trebuit s`-i m`rturiseasc`... El ar fi
continuat s`-i admire frumuse]ea, s`-i doreasc` trupul... Dar,
printr-un fel de cruzime fa]` de ea \ns`[i, d`dea am`nunte,
preciza cu lacrimi \n ochi c` pân` când se trezise nimeni nu
crezuse c` va supravie]ui.
El \naint` [i cuprinse \n mâini chipul tinerei femei. Timp

de câteva clipe, ea \l l`s` s-o fac`, fericit` s` reg`seasc` gustul
buzelor b`rbatului pe care-l iubea mai presus de orice. O duse
lâng` fântân`, o f`cu s` se a[eze al`turi de el [i, murmurându-i
numele, \i acoperi cu s`rut`ri gâtul [i mâinile.
Tremurând de dorin]`, ea nu-ndr`zni totu[i s` r`spund`
avansurilor sale. O idee \nspìmânt`toare se stabilise \n sinea
sa: \i era mil`, regret` izbucnirea precedent` [i \ncerca s` se
fac` iertat. Tulburarea ce o curpinsese \mpotriva voin]ei ei, se
p`rea c` nu era \mp`rt`[it` de Philippe.
|ntr-o tres`rire de curaj, de demnitate, \ncerc` s` scape de
\mbr`]i[are. El nu insist`. Era o dovad` \n plus c` avusese
dreptate: nu po]i dori o masc`, indiferent dac` aceasta era atât
de perfect`. Ori, dac` ea \ns`[i avea atâtea dificut`]i \n a-[i
accepta noua \nf`]i[are, cum ar fi putut s`-i repro[eze unui
strìn c` \ncearc` pentru ea un fel de repulsie?
– Trebuie s`-mi por]i o pic` teribil`, spuse el cu o voce
\n`bu[it`, ridicându-se.
– Oh, trebuia ca \ntr-o zi s` accept complet adev`rul. Ast`zi
sau mâine, este acela[i lucru!
– Nu [tiu ce s` spun pentru a \ncerca s` m` justific. Am
vegheat toat` noaptea cu aceast` b`nuial` oribil`. Am reu[it
s-o \nl`tur, dar când ai ridicat mâinile pentru a te ap`ra...
– Haide, Philippe, nu te procupa prea mult de o v`duv`
bogat` [i dornic` s` fie curtat`!
|i venea greu s` glumeasc`, s`-l priveasc` firesc, \n timp ce
sim]ea bine c` era gata s`-l piard` [i c` nu vor mai fi niciodat`
\ntre ei nici certuri, nici ne\n]elegeri, nici un vals lent.
– Este timpul s` ne \ntoarcem pe Ulysse, remarc` el.
Autocarele sunt probabil gata de plecare spre port.
Urcar` \ncet, frumoasa strad` pavat` cu marmur`. Din sens
invers sosea un grup de japonezi.
144 MARINA THOMAS
„Nu trebuie s` plâng, \[i repeta Ines, nu trebuie s` plâng.

Trebuie s` rezist pân` la sosirea pe vapor...“.
Al`turi de ea, Philippe se str`duia s` dea am`nunte despre
cl`dirile restaurate pe care le \ntâlneau, dar se sim]ea c` era
pentru el un mod de-a continua o conversa]ie artificial`.
Pentru a-[i face curaj, Ines \ncerca s`-[i bat` joc de ea
\ns`[i, s`-[i fac` repro[uri.
„Ar trebui s` \nv`] pe viitor s` m` feresc [i eu de \ntâlniri
nepl`cute. Sunt slab` [i la[`... N-ar fi trebuit s` accept nici
m`car s` mergem \mpreun` la autocar. Trebuia s`-l trimit
\napoi! Un b`rbat capabil s` m` b`nuiasc` de o crim`!“.
|l privea pe ascuns. Mergea cu capul \n jos, pref`cându-se
c` face s` se rostogoleasc` ni[te pietricele cu vârful
piciorului... Dorin]a sa nu rezistase... N-o iubise cu adev`rat \n
aceste câteva zile, dar cedase totu[i pl`cerii de-a o cuceri.
– Aveai dreptate, remarc` ea, f`când un mare efort s` nu
plâng`, numai misterul te intereseaz`.
– |mi pare rù c` am glumit atât de mult, murmur` el. Nu
mi-am dat seama. Am fost un prost. Crede-m` c`-mi repro[ez
foarte mult.
Dac` o iubea, \n aceast` clip` n-ar fi avut nici un repro[
s`-[i fac`.
– Sprijin`-te de mine, adùg` el amabil. Mai avem \nc`
dou` sute de metri [i \mi este team`...
– Te temi pentru genunchiul meu? \l \ntreb` ea,
acceptându-i bra]ul.
Reg`si lâng` el aceea[i emo]ie [i dac` ar fi \ncercat s-o
s`rute, cu siguran]` s-ar fi l`sat sedus` \nc` o dat`. Dar el
\nainta f`r` s` spun` nimic, atent doar s-o fac` s` evite locurile
mai accidentate ale drumului.
Când \i v`zur` pe Gregory Smith [i pe Marjorie venind \n

\ntâmpinarea lor, fur` f`r` \ndoial` u[ura]i amândoi c` nu
trebuia s` se mai prefac` \ntr-o intimitate atât de penibil`.
– |ncepusem s` ne \ngrijor`m, explic` Marjorie. Toat`
lumea v` a[teapt`...
– Eu nu m` \ngrijorasem, adùg` Gregory \n englez`, cu
un zâmbet mali]ios.
– S` mergem s` ne lini[tim \nso]itorii, r`spunse scurt
Philippe, care f`cea un efort vizibil s` fie amabil.
– Ce ruine minunate! exclam` Marjorie trecându-[i bra]ul
pe sub cel al lui Ines. {i ai fost deosebit de bine \nso]it` pentru
a aprecia!
– Admirabil \nso]it`, \ntr-adev`r, \nt`ri ea, \n timp ce
Philippe [i Gregory o luaser` \nainte.
– Dar este atât de vast. Ar trebui s` revenim [i s` r`mânem
câteva zile. Gregory sper` c` o vom putea face dup`
c`s`torie...
– A[adar, este hot`rât? V` c`s`tori]i la Atena? \ntreb` Ines
cu o veselie for]at`.
– Da. Sunt foarte fericit`. Asta dovede[te c` este un b`rbat
serios! {tii c` pân` acum m-a s`rutat de cinci ori?
P`rea \ncântat` de atâta pudoare. |nduio[at`, Ines
confirm`:
– Te respect` pentru c` te iube[te cu adev`rat.
– {i vom cunoa[te mai bine Grecia r`mânând aici. Gregory
a citit un vraf de c`r]i despre aceste civiliza]ii [i dore[te s`
devin mai pu]in ignorant`.
Hot`rât lucru, cei doi \ndr`gosti]i dovedeau c` erau
capabili [i de alt interes decât cel de a-[i administra
respectivele averi. Oare nu punea dragostea la punct
adev`ratele priorit`]i?
146 MARINA THOMAS
Din p`cate, Ines nu putea face un bilan] la fel de pozitiv al

acestei croaziere. Departe de asta. De altfel, de când \n]elesese
c` Philippe n-avusese puterea s` accepte adev`rul, c`zuse
\ntr-un fel de apatie care-i permitea s` fie neatent` la gesturile
[i cuvintele vie]ii obi[nuite.
„M` descurc, se gândi ea. |n realitate, sunt complet
desperat`“.
Ideea c` so]ul sù i-ar fi putut dori moartea \i venea tot mai
des \n minte, \n memorie. Avea impresia c` o [tia de mult
timp, dar n-o acceptase niciodat`... Acest fapt o elibera \n
parte de remu[c`rile fa]` de conte; g`sea \n ea chiar destul`
indulgen]` pentru a-l ierta. Totu[i, \ntr-un anumit fel, reu[ise
\n tentativa sa, deoarece dup` accident nu mai era aceea[i.
|ntr-adev`r, ea era moart` [i cea care o \nlocuise nu p`rea prea
\nzestrat` pentru fericire...
„Dar la ce bun s`-[i repete mereu toate acestea“, \[i spuse
ea suind \n autocar, unde c`l`torii le salutar` sosirea cu glume
mai degrab` \ndoielnice [i ridicole, dat` fiind situa]ia.
Cei doi b`rba]i se a[ezar` unul lâng` altul, rezervând cele
dou` locuri din fa]a lor Inesei [i prietenei sale.
|ntoarcerea avu loc \n mijlocul cântecelor [i râsetelor.
Marjorie \[i al`tur` curând vocea celor ale \nso]itorilor lor,
care fredonau cântece folclorice.
Numai Philippe [i Ines nu cântau, dar ea sim]i curând pe
um`rul sù o mân` ferm`.
Se \nfior`. Nu \ncerca nici o ranchiun` fa]` de acest b`rbat
atât de seduc`tor. |[i puse la rândul ei mâna u[or peste
degetele bronzate, \ntr-o dezmierdare prietenoas`. Nu era
vina sa dac` era impresionat; nu-i era oare ei \ns`[i pu]in
team` de propriul sù chip?
„Nu. Nu-mi mai este team`, descoperi cu uimire. De când

am v`zut fotografia, mi se pare c` am fost \ntotdeauna a[a...
Cred chiar c` m`tu[a Anne n-a gre[it spunând c` mai degrab`
am câ[tigat!“.
A[adar, Philippe Kervonnec avusese un loc foarte
important \n via]a sa: \l iubea cum nu avusese niciodat` pân`
atunci ocazia s` iubeasc` [i o \mp`case cu ea \ns`[i. Nu era
totul negativ \n aceast` aventur` care totu[i risca s-o fac` s`
sufere multe luni.
„Numai c` de acum \nainte nu sunt capabil` s` iubesc alt
b`rbat... |n via]a mea nou`...“.
Dar se [tia legat` de Philippe nu numai din cauza seduc]iei
sale naturale, ci [i pentru c` trupul ei reac]ionase pentru
prima dat` [i c` aceast` leg`tur` i se p`rea [i mai ireversibil`.
– Prânzim to]i patru \mpreun`? \ntrebase Marjorie la
sosirea pe Ulysse.
– Cred c` Ines are nevoie s` se odihneasc`, obiect`
Philippe, venindu-i \n ajutor tinerei femei.
– Atunci v` l`s`m. Pe mai târziu, spuse americanca,
luându-[i logodnicul cu ea.
Philippe adùg` cu blânde]e:
– Te conduc pân` la tine.
– Mul]umesc.
Era curios s` aib` cu el aceste raporturi de polite]e, s`-i
accepte amabilitatea, s` [tie c` el \[i ar`ta astfel regretele, dar
[i neputin]a de-a o iubi. Pentru el, devenise un adev`rat
monstru... Totu[i, o mare tandre]e o cople[i \n timp ce,
rezemat` de el, cobora treptele \nguste.
– Iat`, spuse el.
– Am cheia, adùg` ea, f`când un efort pentru a zâmbi.
{i, \ndat` ce \nchise u[a, se pr`bu[i pe pat plângând \n hohote.
Capitolul 10
– Dar unde este Acropole? Nu se vede nimic?

– Sosim \n Pireu; nu este decât portul pentru Atena!
– Trebuie s` mai a[tept`m mult timp?
– Cel pu]in o or`...
– Eu sunt pe punte din zori, era superb, pe mare parc` era
aur!
– {i Acropole?
– Dar se pare c` nu suntem la Atena, numai \n fa]a
Pireului...
– Grecia! Salut`m Grecia! }ara muzelor [i a zeilor!
– Mi s-a spus c` nu vom acosta \nainte de o or` [i, pentru
Acropolr, va trebui s` mai a[tept`m \nc` mult timp...
|n largul Pireului, Ulysse a[tepta sosirea pilotului pentru a
acosta.
C`l`torii, emo]iona]i [i surescita]i de sosirea \n Grecia,
reac]ionau fiecare \n felul sù, unii cu ner`bdare, al]ii
printr-un lirism debordant, al]ii prin uimirea clasic` a
ignoran]ei lor. Oricum, toat` lumea d`dea impresia c`
trìe[te un moment mare, \n timp ce debarc`rile de la

precedentele escale se desf`[uraser` f`r` emo]ii deosebite.
|n timp ce se schimbau atât de multe \ntreb`ri [i atât de
pu]ine r`spunsuri, soarele urca solemn la orizont [i to]i \[i
exprimau admira]ia \n leg`tur` cu legendara puritate a aerului
[i transparen]a luminii.
|nconjurat de elevele sale, toate animate [i fermec`toare
\n rochii ce le descopereau umerii tineri, Philippe
Kervonnec r`spundea cum putea mai bine, d`dea am`nunte
[i date cum \i cerea rolul, dar chipul \i r`mânea grav [i
preocupat.
Ines de Coucy nu ap`ruse \nc`, nici pe punte, nici \n
sufragerie [i saloanele erau pustii. A luat oare micul dejun \n
cabin`, dup` obiceiul sù?
– Domnule, vom \ncepe cu Muzeul Na]ional?
– Nu. Vom merge mai \ntâi la Muzeul Benakis. Este mai
pu]in mare [i d` o foarte bun` \n]elegere a istoriei Greciei.
– {i vom bea o cafea turceasc`?
– Vom bea o cafea greceasc`! \ntrerupse prompt Philippe.
Dac` v` gândi]i c` este acela[i lucru, ave]i perfect` dreptate,
dar pentru greci, ceva ce este turcesc este \n mod obligatoriu
rù!
– Au fost atât de des tortura]i [i invada]i de ace[ti barbari!
interveni Agnes senten]ios.
– Bravo Agnes, dar nu exagera prea mult! Nu mai sunt
r`zboaie \ntre ei de mai mul]i ani. Nu aprinde flac`ra
discordiei prin comentarii belicoase!
– Oricum, \n locul lor, eu nu i-a[ fi iertat niciodat`! declar`
o alt` domni[oar`, blond` [i durdulie.
Philippe se bucura c` trezise \n câteva zile acestor tinere
fete o asemenea dragoste pentru patria tuturor civiliza]iilor.
150 MARINA THOMAS
Totu[i, \l preocupa gândul la Ines de Coucy [i pândea sosirea

Marjoriei pentru a o \ntreba dac` are ve[ti despre tân`ra
femeie.
|n cabina sa, Ines terminase de f`cut bagajele. Se hot`râse.
Se va \ntoarce discret la Paris, dup` un sejur la Atena. Nu voia
s`-l mai vad` pe Phlippe, [i dac`-[i continua croaziera pe
Ulysse, n-ar fi putut evita s`-l \ntâlneasc`.
Dup` ce plânsese ca o feti]` timp de dou` ore, frumoasa
contes` se ridicase [i \[i umezise cu grij` fa]a cu ap` foarte
rece. Un prim mod de a lupta \mpotriva desper`rii.
Cu toate acestea, noaptea fusese lung` [i \ntrerupt` de vise
cu atât mai crude, cu cât fusese fericit`. |n somn, \[i imaginase
plimb`ri cu Philippe, drumuri ciudate pe care le f`ceau sub
cerul liber sau pe suprafa]a unei m`ri calme [i albastre. Chipul
de statuie revenise a[adar deseori \n memoria sa [i, de fiecare
dat`, trezindu-se tres`rind \nainte de sfâr[itul visului, avusese
nostalgia corpului \nalt, suplu [i puternic, a buzelor atât de
bine conturate, al c`ror contact cu pielea sa declan[aser`
aceast` avalan[` de senza]ii [i de dorin]` careo va l`sa
nostalgic` mult timp.
Acum, a[ezat` pe pat, \ntr-un taior de m`tase verde care-i
punea \n valoare p`rul [i ochii, resim]ea asupra ei \ns`[i
consecin]a eforturilor. O durere surd` \n ceaf` \i anun]`
\nceputul uneia din acele migrene care, de la accident, se
ab`tea asupra ei pentru câteva ore, l`sând-o extenuat`.
„Nu ridica nici o greutate, \i recomandase doctorul
Descamp, la plecare. |ncheieturile dumitale sunt \nc` foarte
fragile...“.
|ntr-adev`r, ele fuseser` cele care amortizaser` [ocul când
fusese aruncat` din ma[ina ce nu mai putuse fi controlat`.
Sun` pentru a chema stewardul, \n scopul de-a elibera

cabina de cele dou` valize \nchise.
„|n ciuda aparen]elor, sunt foarte neputincioas`, \[i spuse
ea [i am fost nebun` s` sper c` un b`rbat atât de dinamic [i
plin de via]` ca Philippe poate accepta povara pe care o
reprezint...“.
Se a[ez` din nou, \ncercând s`-[i goleasc` total mintea
pentru a nu c`dea din nou \ntr-o descurajare care o l`sa f`r`
puteri.
Când se cioc`ni la u[`, preg`tise o bacnot` pentru a-i
mul]umi stewardului.
– Intra]i, spuse ea, este deschis...
Dar se sim]i ro[ind [i inima \ncepu s`-i bat` mai repede
când \l recunoscu pe Kervonnec.
P`rea \nvins.
– Pot s` intru?
– Desigur, \l asigur` \n mod automat, f`r` s` [tie dac`
dorea cu adev`rat asta.
|nchise u[a dup` el [i r`mase \n picioare privind-o.
Ea \ns`[i foarte \ncurcat`, \[i aprinse o ]igar` pentru a-[i
face de lucru.
– Am venit s`-mi cer iertare, n-am putut dormi [i...
– Iar! Hot`rât lucru, vei deveni o persoan` care sufer` de
insomnii, r`spunse ea, aruncând un nor de fum. Veghezi
pentru c` sunt o criminal`, veghezi pentru c` sunt
nevinovat`!
|n realitate, de când se afla \n fa]a ei, mânia [i dragostea \i
h`r]uiau din noumintea. Sim]ea \n acela[i timp dorin]a s`
plâng` [i s` se r`zbune, s` dispar` \n bra]ele lui [i s`-l
umileasc`.
152 MARINA THOMAS
– Probabil \mi repro[ezi teribil.

– S`-]i repro[ez? Dar de ce? Nu i se poate repro[a cuiva o
gre[eal` de judecat`...
– Ar fi trebuit s` fiu mai pu]in sigur de mine...
Se gândi o clip` s`-i spun` s` se a[eze, dar un reflex de
r`zbunare pu]in copil`resc o f`cu s`-[i schimbe p`rerea.
– Ai fi putut s` te ab]i s` vii, adùg` ea.
– Nu puteam.
De ce oare era atât de schimbat? Avea chiar impresia c` [i
expresia fe]ei i se modificase. P`rea mai pu]in tân`r... Mai
pu]in... cuceritor.
– Ai dreptates` fii atât de rece [i dur` cu mine; \ntr-adev`r
mi-am pierdut capul, admise el. Aceast` poveste de asasinat
era ridicol`.
– |nc` un miracol al intui]iei tale, indiscutabil!
Se mira s`-l vad` atât de umil, \n timp ce pân` atunci fusese
atât de sigur de el. Totu[i, chiar [i a[a, se sim]ea dominat` [i
tulburat` de prezen]a lui pl`cut`. |n aceast` camer`
\ntunecat`, \n care perdelele nu fuseser` trase, dou` l`mpi
mici aruncau umbre pe unul din pere]i [i pe tavan. Asta crea
[i mai mult` intimitate. |n penumbr`, tr`s`turile lui Philippe
erau accentuate, puse \n eviden]`.
Cum ceda treptat ambian]ei [i regretelor, [i pentru c` se
temea s` nu se \nduio[eze, \ncerc` s`-[i reg`seasc` pu]in din
umor:
„Pentru el, sunt o alt` persoan`, o femeie fabricat`. La Efes
m-a s`rutat din mil` [i n-are nici m`car curajul s` continue s`
m` induc` \n eroare! Asta zic [i eu o aventur` frumoas` [i atât
de romantic`!“.
La aceast` idee, lacrimi de umilin]` \i urcar` \n ochi.

– Ce a[ putea face, \ntreb` el, ai suferit atât de mult [i eu
am petrecut cinci zile ironizându-te cu cruzime.
Ea nu \ndr`zni s` r`spund`, de team` s` nu izbucneasc` \n
plâns. Scena aceasta o umilea profund. Avea impresia c` era
considerat` o victim` f`r` ap`rare.
Totu[i, când \[i plec` ochii [i l`s` t`cerea s` se instaleze
\ntre ei, v`zu piciorul lui Philippe \naintând un pas. Inima
\ncepu s`-i palpite. R`mase nemi[cat`, de team` s` nu-l
descurajeze. |nc`l]at cu o espadril` de culoare deschis`,
piciorul \naint` f`r` zgomot, cel`lalt \l urm`... Se va propia
\ntr-adev`r, va veni la ea?
Nu. El r`mase din nou nemi[cat.
– Suntem la chei, remarc` el.
{i ea \n]elese c` noua consisten]` a lini[tii venea nu din
emo]ia sa, ci din oprirea ma[inilor.
{i atunci? Foarte curând se vor desp`r]i? Nu-l va mai
revedea niciodat` pe acest profesor de limba greac`, ce avea
privirea ironic` [i tandr`; nu se va mai afla niciodat` \n bra]ele
necunoscutului de pe punte!
– Philippe..., murmur` ea.
– Ines, m` vei putea ierta \ntr-o zi? Mi-ar pl`cea atât de
mult s` te rev`d la Paris. Predau la liceul Mallarme... Dac` din
\ntâmplare...
Ea nu \ndr`znea s` \n]eleag`. Lacrimi \i [iroiau pe obraji. |i
propunea oare prietenia pentru a ob]ine iertarea? N-ar
suporta, ar fi [i mai penibil decât s` \ncerce s`-l uite complet.
Din nou dansul t`cut al espadrilelor! Picioarele lungi, unul
dup` altul, ezitau \nainte de-a se apropia de patul pe care era
a[ezat`.
154 MARINA THOMAS
– Pot s` iau bagajele? \ntreb` vocea vesel` a stewardului.

– Nu mi[ca, spuse Philippe, Inesei; m` voi ocupa eu de
asta.
Ridic` f`r` greutate cele dou` valize [i i le trecu f`r` o
vorb` stewardului. Apoi \nchise u[a... cu cheia.
Ines se ridicase când stewardul ceruse bagajele. Se gândise
atunci c` acest incident va fi semnalul desp`r]irii. A[a c` fu
u[urat` s`-l vad` pe Philippe \ntorcându-se spre ea. Oare ce
mai voia? Ce efort va face pentru a-[i uita repulsia?
– {tii, \n diminea]a aceasta, vroiam s` te conving s`
m`rturise[ti totul la poli]ie, spuse el zâmbind trist.
– Altfel m-ai fi denun]at tu \nsu]i? \ntreb` Ines,
decep]ionat` de reflec]ia sa.
– Cu siguran]`, nu. Nu vroiam s` ]in seam` de nimic. Ur`sc
violen]a, banii care corup; ur`sc târgurile [i calculele.
– Iat` o profesiune de credin]` foarte interesant`, \l ironiz`
ea, tot mai \nciudat`. Nu e[ti vesel \n diminea]a asta!
– V`d bine c` m` dete[ti [i o merit, admise el. N-ar fi
trebuit nici m`car s` \ncerc aceast` interven]ie, dar aveam ceva
s`-]i dau...
Scoase din buzunar fotografia pe care probabil o l`sase s`
cad` la Efes.
– Pune-o acolo pe mas`, spuse ea.
– Tot nu vrei s-o vezi?
– Nu [tiu...
– Este o fotografie care-mi va r`mâne foarte scump`, spuse
el, pentru c` este prima pe care ]i-am f`cut-o.
Ea r`mase uluit`. |n loc s-o comp`timeasc`, el p`rea c` se
bucur` s` fie o alta. O str`b`tu o lic`rire de speran]`.
– Am [i alte fotografii, murmur` ea. Mama mi-a f`cut
uneori...
– Nu vreau s` le v`d! izbucni el. Pentru mine, vei fi \ntotdeauna

cea pe care am v`zut-o fugind pe punte \n lumina lunii!
I-ar fi putut spune c` [i ea p`stra de la aceast` prim`
\ntâlnire o amintire mai vie decât toate celelalte [i c` va
r`mâne strìnul clarului de lun`. Dar pentru a alunga oprice
speran]`, alese resemnarea.
– Nu-]i port pic`.
– Totu[i, v`d c` ]i-ai f`cut bagajele. Nu te \ntorci pe Ulisse?
– Este de preferat s` nu te oblig s`-]i \nvingi repulsia de-a
lungul \ntregii c`l`torii de \ntoarcere.
– Repulsia mea? se mir` el. Dar de ce spui asemenea lucru?
– Nu te str`dui, Philippe. Pot s` \n]eleg c` o femeie cu
chipul ref`cut este pentru un b`rbat un obiect de...
– Ines! Ai putut crede c` m-am speriat deodat` de
frumuse]ea ta?... Haide, este o prostie! Complet absurd!
– F`r` s` vrei, Philippe. Nu mai nega mult timp, ar fi
penibil pentru amândoi. Te-ai schimbat imediat.
– Dar tu e[ti cea care s-a schimbat, nu eu! {i am \n]eles c`
nu mai aveai nici o \nclina]ie pentru un imbecil care te-a
b`nuit atât de proste[te!
El se \nfuriase acum, dar o lu` \n bra]e, astfel \ncât ea \i
putea mângâia ceafa solid`, [i s`-[i pun` capul pe pieptul
musculos.
– Mi-a fost atât de team`, murmur` ea. Este adev`rat, oare,
c` nu te dezgust?
El protest` acoperind-o cu s`rut`ri.
– Haide, Ines, draga mea, nu se poate s` nu fi \n]eles c` m`
zb`team, c` luptam \mpotriva ta...
– Pân` la a m` crede o criminal`, ai mers prea departe cu
ap`rarea! {i apoi...
Dar se opri ezitând.
156 MARINA THOMAS
– {i apoi? insist` el a[ezând-o pe pat [i \ngenunchind lâng` ea.

– {i apoi, ai diversiuni \n aceast` c`l`torie, e[ti iubit,
admirat...
– Te \nc`p`]ânezi s` vorbe[ti despre clasa mea. Dar am mai
multe grupuri pe an. Dac` trebuia s` ascult toate
domni[oarele, mi-a[ fi petrecut timpul f`cându-le sonete!
„Pasagerii sunt ruga]i s` se adune pe puntea de plimbare.
Bagajele vor fi expediate...“.
– Valizele tale, strig` Philippe.
Era deja \n picioare [i deschise u[a cabinei.
– |l voi anun]a pe „spion“ c` r`mâi la bord, \i spuse \nainte
de a pleca.
R`mas` singur`, Ines avu o scurt` ame]eal`. |ntr-un sfert de
or`, via]a sa \[i schimbase din nou sensul, iar planurile sale,
modificate f`r` consim]`mântul sù, vor fi preluate de acum
de mâinile lui Philippe Kervonnec. |nchizând ochii, se l`s`
prad` oboselii. Avea impresia c` timp de cinci zile escaladase
ni[te mun]i imposibili. Urcase, coborâse, urcase din nou...
Philippe revenise deja, zâmbitor, transformat, voios.
– Pasagerii aiuri]i sunt ruga]i s` nu mai \ncerce s` fug` [i
s`-[i lase bagajele la bord! Ordinul comandantului!
– Ce comandant? \ntreb` Ines.
– Comandantul Kervonnec, umil profesor de limba greac`...
– La liceul Mallarme, [tiu.
Dar el \nchise u[a [i \nainta spre ea, mai emo]ionat decât
voia s` lase s` se vad`.
– Ines!
– Philippe!
Mul]imea de s`rut`ri delicioase o acoperi din nou. El
spunea „te iubesc“, ea r`spundea „te iubesc“ [i buzele li se
\ntâlneau din nou. |n inima Inesei nu mai era nici o nelini[te,
nici o imagine nefericit`.
– Eu ]i-am f`cut prima fotografie, spuse el, te-ai n`scut \n

bra]ele mele [i restul nu mai trebuie s` fie pentru tine nici
m`car o amintire...
– Gelos? \ntreb` ea, stupefiat` c` ar putea fi a[a când \l
iubea atât de mult.
– Cu s`lb`ticie! O detest pe doamna de Coucy! A[ face-o s`
sufere, a[ fi \n stare de cel mai odios [antaj ca s` dispar`!
– Dar cum?
– Schimbându-i numele!
– Pentru asta va trebui s` a[tep]i s` fiu la Paris, mumur`
Ines, surprins` de aceast` perspectiv` care \i d`dea, \ntr-
adev`r, impresia c` rena[te.
El \i s`rut` genunchii, \i mângâie sânii, iar ea se l`s` purtat`
de tulburarea [i dorin]a sa. Dac` ar fi vrut-o, cu siguran]` n-ar
fi avut puterea s` i se refuze \n aceast` penumbr` pl`cut` a
cabinei [i nici o fibr` a fiin]ei sale n-ar fi r`mas la o parte de
bucuria sa.
Dar el se \ndrept` brusc [i cum ea \ntinse bra]ele instinctiv,
declar`, deodat` preocupat:
– Dar eu sunt angajat pe Ulysse pân` \n septembrie! Ce
vom face?
– Voi r`mâne [i eu pe Ulysse... nu mai vreu s` te p`r`sesc!
Dac` vei fi gata s`-]i ri[ti via]a pentru a salva o pasager`
imprudent`, vreau s` fiu aici, ca s` te opresc!
– Nu sunt un b`rbat care trìe[te pe seama femeilor,
doamn`! spuse el cu solemnitate. Ast`zi, la Atena, va trebui s`
faci unele demersuri pentru mine!
– La Atena?
– Da. La consulat! Ulysse acosteaz` \n fiecare s`pt`mân`.
Ne-am putea c`s`tori acolo...
158 MARINA THOMAS
– Ca Marjorie [i Gregory? glumi ea.

– De ce nu?
– Ei bine, dac` vrei, vom merge la consulat \mpreun` \n
aceast` diminea]`...
Ea se ridicase deja, plin` de dorin]`, dar el p`rea
\ncurcat.
– Va trebui s` te duci singur`, m`rturisi el.
– Dar, de ce?
– Pentru c` am o obliga]ie moral`. |ntr-o or`, trebuie s`-mi
ini]iez elevele \n frumuse]ile de pe Acropole!
– Ei bine, dup`-amiaz`...
– Muzeul Benakis, Muzeul Na]ional...
– Oh, \n]eleg, spuse Ines râzând, domnul este foarte
ocupat.
– Nu te sup`r` prea mult asta?
– Când iube[ti un profesor de limba greac`...
El p`ru foarte u[urat. O s`rut` cu \nsufle]ire, [ifonând f`r`
menajamente taiorul verde ca migdala, tulburându-i din nou
sim]urile [i amândoi uitar` mult timp c` se \ntâlniser` doar de
câteva zile [i c`-[i petrecuser` multe ore \nfruntându-se,
bìnuindu-se, p`r`sindu-se.
– Draga mea, trebuie s` ie[m din aceast` cabin` \nainte ca
ireparabilul s` se produc`! o anun]` el cu bun` dispozi]ie.
– Oricum, \]i atrag aten]ia, domnule Kervonnec, te
c`s`tore[ti cu o avere!
– Când alegi s` fii iubit ca un b`rbat care trìe[te pe seama
femeilor [i ai ca tat` un armator, nu poate fi prea greu! ripost`
el ajutând-o s`-[i pun` ]inuta \n ordine.
Ea fu gata [i, f`r` nici o jen`, \i cuprinse gâtul pentru un
ultim s`rut.
Ie[ir` \mpreun` [i Philippe \nchise u[a cabinei.
Când ajunser` pe pasarela orbitoare \n lumin`, avur`

amândoi sentimentul c` lumea \ntreag` \ntinerise.
– Te \ntâlnesc disear`, draga mea.
– Pe disear`, dragostea mea, r`spunse ea, cu ochii plini de
lacrimi.
– Dar ai uitat ceva...
– Am uitat? Ce?
El \i ar`t` fotografia din Efes. O l`sase pe masa din cabin`.
– P`streaz-o, \i spuse cu nep`sare; sper c`-mi vei face [i
altele. Nu e[ti un fotograf rù!
Sfâr[it

Croaziera Uitarii MARINA THOMAS PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Croaziera Uitarii MARINA THOMAS PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

MARINA THOMAS

Silueta se contura pe puntea luminat` de lun`. B`rbatul

Nu mai era nici un alt pasager pe puntea de plimbare, la

– Nu m-a]i speriat, \l \ntrerupse Ines de Coucy silindu-se s`

„N-ar fi trebuit s` merg atât de repede adineaori, \[i spuse.

ce duceau la cabina sa. |i trebuir` mai multe minute pentru a

– Mi s-a spus c` te-ai hot`rât s` pleci \ntr-o croazier` [i

rezultate ale interven]iilor sale succesive. Fa]a zdrobit` de

nu-i permitea s` poarte \nc` tocuri \nalte, câteva luni. Cât

A doua zi, \n marea sufragerie a pachebotului, Ines

Un b`rbat zâmbitor, \naint` spre masa adolescentelor. |n

– De fapt, n-am cump`rat-o, este a gondolierului „meu“! A

Tân`ra doamn` de Coucy nu asistase la funeralii, nici la

– Poate c` m` intereseaz` escalele arheologice!

orbitor f`cea s` str`luceasc` fiecare mi[care a apei. Cerul curat

|n mod curios, se sim]ea aproape vesel` dezbr`cându-se.

– Oh, nu m` va interesa asta, f`r` \ndoial` n-am fost

– Sunt aici! Alo! Alo! Vântul este atât de r`coros!

– Eu sunt totu[i sigur` c` este diferit de ceea ce crede]i voi,

modul firesc [i puternic \n care str`b`rea scara dreapt`. Ines

|ntr-o clip`, \n fa]a expresiei uluite a bolnavei, Ines

Strig`te, râsete, s`rituri salutar` ini]iativa sa [i curând reap`ru

– Sper c` glumi]i, ripost` ea cu fermitate. Chiar crede]i c`

Ines se ridic` \n pat, c`utând o oglind`, \n timp ce

– Este n`scut` din dobândirea unei experien]e

– Pe legea mea, asta dateaz` din facultate, r`spunse

– Nu vreau s`-mi mai amintesc niciodat` de acel accident

Când Ines se trezi a doua zi de diminea]`, era ora nou`. Se

Vocea gazdei [opti \n microfon: „La ora zece intr`m \n

– Ce p`cat, exclam` Marjorie, aceast` m`tase alb`. Oh! Dar

– |ntr-adev`r, destul de frumos.

– Iat` autocarul nostru!

placarea cu gresie roz a solului, se a[ez` pe un zid,

Un grup de turi[ti nem]i condu[i de un compatriot cu voce

– Frumos bronzat regele-preot, nu-i a[a? spuse Philippe

– Ar trebui s` fii mai rezonabil`, spuse el.

– Pe scurt, bijuterie de familie?

– A[adar, nu te sim]i bine cu adev`rat? Cine poate s` [tie

– |n orice caz, nu este foarte b`trân`! exclam` deasupra ei

„S` \ncerce“ Oare nu reu[ise deja \n parte, de[i ea se

– Un b`rbat \ntre]inut de femei? Ai spus „un b`rbat

Ines se hot`râ s` nu apar` \nainte de serata organizat` de

– Vei putea r`mâne la Lausanne toat` s`pt`mâna, draga

– Ei, haide, glume[ti, ce vrei s` spui?

Orbit` de luxul cu care contele de Coucy \[i \nconjura

ea cu am`r`ciune. De un an, sunt sigur` c` apari]ia unui

– Oh, nu! Când te v`d atât de supl`, doresc s` sl`besc [i

– Cât sunte]i voi, fran]uzoaicele de imprudente. Dac` te

– Valseaz` minunat, aproape c` nu mai este nimeni ca el.

– Este hot`rât, comandante, r`spunse ea cu voce tare,

– Accepta]i s` dansa]i? \ntreb` Kervonnec.

Ciud`, mânie, nelini[te \i \mboldir` atunci sufletul, f`r` a

R`mase mult timp rezemat` de bastingaj, cu fa]a oferit`

– Dac` a[ putea s` aflu cine te-a speriat...

– Haide, nu face pe naivul! Te pânde[ti ne\ncetat \n

Un fleac, tocmai o spusese [i f`r` \ndoial` exact a[a se

Se afla din nou cu fa]a la ea [i ochii \ngu[ti desenau un

– Da. Cu o femeie proast` [i flecar` care-]i seam`n` prin

– Dac` era o „femeie proast` [i flecar`“, cum se pare c` la[i

– Crezi c` mint [i mai bine decât tine?

sau de caracter, nimic nu ne apropie social sau sentimental [i

Se l`s` condus` pe ringul de dans unde Majorie, obraz

prin \ns`[i dorin]a care o f`cea s` se nasc` \n ea, nelini[te