Modulul 3.

ReŃele de largă acoperire geografică

Cuprins
Introducere .................................................................................................................... 59
CompetenŃe.................................................................................................................... 59
U1. Nivelul reŃea ........................................................................................................... 60
U2. Legături între procese............................................................................................. 82
U3. Apelul unei proceduri la distanŃă............................................................................ 97
U4. Problema limitării spaŃiului de adrese .................................................................. 112
U5. Protocoale ale nivelului aplicaŃie ......................................................................... 127

Introducere
Dezvoltarea teoriei şi tehnologiei reŃelelor de calculatoare, a făcut posibilă apariŃia
şi dezvoltarea reŃelelor de largă răspândire geografică. Internetul este cel mai
concludent exemplu de astfel de reŃea.
Datorită numărului mare de gazde conectate într-o astfel de reŃea, adresa MAC nu
mai poate fi utilă pentru identificarea elementelor reŃelei. Astfel, a apărut adresa
IP, care are o organizare ierarhică, în sensul că există o legătură între toate adresele
care identifică calculatoarele dintr-o reŃea locală şi adresa reŃelei.
O reŃea de largă răspândire geografică este o inter-reŃea, care se obŃine prin
conectarea altor reŃele care se sprijină pe utilizarea adreselor IP în identificarea
gazdelor. Pentru a se realiza conectarea acestora, se utilizează componentele
intermediare numite routere. Problema transmiterii mesajelor de la o reŃea la
interfaŃa unui router şi apoi mai departe de la un router la alt router şi, în final către
gazda de destinaŃie, este una dintre problemele fundamentale care va fi prezentată
în cadrul acestui modul.
Într-o reŃea comunică procesele care se execută pe diverse calculatoare conectate
între ele. În acest sens, un rol esenŃial îl joacă nivelul transport, care gestionează
numerele de port prin care se identifică procesele şi realizează transmiterea sigură
a mesajelor.
O altă problemă discutată este apelul unei proceduri la distanŃă, care presu pune o
altă abordare decât cea a unui apel loca, datorită necesităŃii transmiterii apelului pe
medii de comunicaŃie şi arhitecturii diferite a calculatoarelor client şi server.
Nivelul aplicaŃie oferă o serie de protocoale şi aplicaŃii pe baza cărora utilizatorul
are acces facil la mediul de reŃea şi poate lansa în execuŃie alte aplicaŃii care se
execută în reŃea.

CompetenŃe
La sfârşitul acestui modul studenŃii vor fi capabili să:

înŃeleagă şi să explice conceptele adresării într-o inter-reŃea;

înŃeleagă şi să explice conceptele comunicaŃiei între procese;

înŃeleagă şi să explice apelul unei proceduri la distanŃă;

înŃeleagă şi să explice protocoalele şi aplicaŃiile nivelului aplicaŃie.

59
Unitatea de învăŃare M3.U1. Nivelul reŃea
Cuprins
M3.U1.1. Introducere ............................................................................................................... 60
M3.U1.2. Obiectivele unităŃii de învăŃare ................................................................................ 60
M3.U1.3. Adresarea într-o inter-reŃea ...................................................................................... 60
M3.U1.4. Utilizarea routerelor la nivel local............................................................................ 63
M3.U1.5. Pachetul IP ............................................................................................................... 66
M3.U1.6. Protocoale de rezoluŃie a adreselor .......................................................................... 68
M3.U1.7. Furnizarea, rutarea şi transmiterea mai departe a pachetelor ................................... 69
M2.U1.8. Test de evaluare a cunoştinŃelor ............................................................................... 78
M2.U1.9. Rezumat.................................................................................................................... 80

M2.U1.1. Introducere
Sunt prezentate problemele rezolvate de nivelul reŃea, legat de comunicaŃia la
nivelul inter-reŃelelor. Sunt discutate: conceptul de adresă IP divizată pe clase,
utilizarea routerelor pentru optimizarea comunicaŃiei la nivel local, corespondenŃa
dintre adresele MAC şi IP şi problemele transmiterii mai departe şi routarii într-o
inter-reŃea.

M3.U2.2. Obiectivele unităŃii de învăŃare

Această unitate de învăŃare îşi propune ca obiectiv principal o introducere a
studenŃilor în problematica nivelului reŃea al ierarhiei OSI. La sfârşitul acestei
unităŃi de învăŃare, studenŃii vor fi capabili să:

înŃeleagă şi să explice conceptul de adresă IP;

înŃeleagă şi să explice utilizarea routerelor la nivel local;

înŃeleagă şi să explice protocoalele de rezoluŃie a adreselor;

înŃeleagă şi să explice structura pachetului IP;

înŃeleagă şi să explice conceptele legate de routarea pachetelor.

Durata medie de parcurgere a unităŃii de învăŃare este de 3 ore.

M3.U1.3. Adresarea într-o inter-reŃea

Inter-reŃeaua este o mulŃime de reŃele sau segmente care folosesc acelaşi tip de adrese.
Necesitatea interconectării reŃelelor a apărut din cel puŃin două motive:
- sisteme de calcul din reŃele locale cu arhitecturi diferite trebuie să comunice între ele;
- creşterea numărului de calculatoare din fiecare reŃea locală.
Când o reŃea LAN, MAN sau WAN creşte, este necesar să fie divizat controlul traficului în
mai multe bucăŃi, numite segmente de reŃea sau pe scurt segmente. Aceasta are ca rezultat,
faptul că reŃeaua devine un grup de reŃele, fiecare necesitând o adresă separată.
Datorită faptului că adresa MAC este o adresă pe un singur nivel (distribuirea lor nu respectă
nici o regulă care să permită determinarea căii pe care trebuie să o urmeze un pachet), acest
lucru necesită un nou tip de adresă, organizată ierarhic. Aceasta este adresa IP, care este o
adresă a nivelului reŃea. Protocolul Internet (IP) este cea mai populară implementare a
schemei de adresare ierarhice. IP este protocolul nivelului reŃea utilizat în Internet.

60
Internetul este cea mai cunoscută inter-reŃea, dar nu este singura. Există organizaŃii care au
filiale situate în diferite zone geografice, dotate cu sisteme de calcul care trebuie să comunice
între ele. De multe ori, din motive de securitate, ele nu folosec conectarea la Internet pentru a
realiza acest lucru, preferând să fie legate într-o inter-reŃea distinctă.
ObservaŃie. O adresă MAC poate fi comparată cu numele unei persoane iar o adresă IP cu
adresa poştală a persoanei respective. Dacă o persoană doreşte să se mute în alt oraş, numele
ei rămâne acelaşi, dar se schimbă adresa de domiciliu; dacă un calculator este mutat pe o altă
reŃea, adresa sa MAC rămâne aceeaşi, dar se schimbă adresa de reŃea.
Router-ele sunt unităŃi de legătură între reŃele care operează la nivelul reŃea. Ele
interconectează segmente de reŃea sau chiar reŃele întregi. Ele transmit pachetele de date între
reŃele, pe baza informaŃiilor nivelului 3. Router-le iau decizia cu privire la drumul optim pe
care trebuie să-l parcurgă pachetele de date pe o inter-reŃea, pe baza unor informaŃii cu privire
la topologia reŃelei, densitatea de trafic şi viteza de legătură.
ObservaŃie. Router-ul poate fi asimilat cu un oficiu poştal care cunoaşte adresele IP de pe
segmentul respectiv.
Adresa IP este modalitatea de adresare a gazdelor într-o inter-retea. În cadrul protocolului
IPv4 este reprezentată pe 32 de biŃi. Adresa IP poate fi reprezentată şi în zecimal; numerele
care corespund conŃinutului celor patru octeŃi ai adresei reprezintă echivalentul zecimal al
acestora şi sunt separate prin punct.
Adresa IP este formată din două câmpuri: reŃea şi gazdă. Deoarece adresa IP conŃine patru
octeŃi, unul, doi sau trei dintre aceşti octeŃi pot fi folosiŃi pentru a identifica numărul de reŃea,
iar restul pentru a identifica numărul de gazdă din cadrul reŃelei respective. Tipurile de adrese
IP sunt:
- de gazdă
- de reŃea (toti biŃii din câmpul de gazdă sunt setaŃi pe 0)
- de difuzare sau broadcast (toti biŃii din câmpul de gazdă sunt setaŃi pe1 ).
Adrese IP împărŃite pe clase. Există următoarele clase de adrese IP: A, B, C, D, E. Primele
3 clase sunt destinate reŃelelor (companiilor/instituŃiilor), în conformitate cu dimensiunea
companiei pe care reŃeaua respectivă o deserveşte. Astfel, clasa A de adrese este rezervată
pentru companii mari care au multe gazde în reŃea, clasa B pentru cele de dimensiune medie
iar clasa C pentru celelalte. Această clasificare este realizată în conformitate cu ARIN
(American Registry for Internet Numbers). Clasa de adrese D a fost creată pentru a permite
multicasting folosind o adresă IP. Clasa E este rezervată de către IETF (Internet Engineering
Task Force) pentru cercetare.
Adrese IP de clasă A. Când este scrisă în format binar, primul (cel mai din stânga) bit este
totdeauna 0. Primul octet, identifică numărul de reŃea asignat de către ARIN. Administratorul
reŃelei manipulează ceilalŃi 24 de biŃi rămaşi. Un mod uşor de a recunoaşte o adresă de clasa
A, este de a observa că numărul memorat în primul octet este între 0 şi 126. (127 a fost
rezervat pentru alte scopuri speciale). Toate adresele clasei A, folosesc ceilalŃi trei octeŃi (24
de biŃi) pentru a identifica numărul de gazdă. Fiecare reŃea, care are o adresă din clasa A,
poate avea asignate cel mult 224-2 sau 16777214 adrese IP posibile, pentru unităŃile ataşate
ei, deoarece adresa IP de forma x.0.0.0, în care x este numărul de reŃea este asociată
reŃelei, iar x.255.255.255 este o adresă de difuzare (broadcast).
Exemplu. Adresa 124.95.44.15 este de clasă A, de gazdă. Adresa reŃelei din
care face parte gazda respectivă este 124.0.0.0. Adresa de difuzare în această
reŃea este 124.255.255.255.

61
Adrese IP de clasă B. Primii 2 biŃi ai unei adrese de clasă B sunt totdeauna 10. Primii doi
octeŃi identifică numărul de reŃea, asignat de către ARIN. Administratorul reŃelei asignează
ceilalŃi 16 biŃi rămaşi. Un mod uşor de a recunoaşte dacă o unitate este ataşată unei adrese de
tip B, este de a verifica dacă numărul memorat în primul octet este cuprins între 128 şi 191.
CeilalŃi 16 biŃi sunt alocaŃi pentru numărul de gazdă. Dintr-un motiv similar celui anterior,
fiecare reŃea ce foloseşte adrese IP din clasa B poate asigna 216 -2 sau 65534 adrese IP
posible unităŃilor reŃelei.
Exemplu. Adresa 151.10.13.28 este de clasă B, de gazdă; adrea IP a reŃelei din
care face parte gazda respectivă este 151.10.0.0; adrea IP de broadcast în
această reŃea este 151.10.255.255.

Adrese IP de clasă C. Primii trei octeŃi identifică numărul de reŃea, asignat de către ARIN.
Administratorul reŃelei asignează ceilalŃi 8 biŃi rămaşi. Un mod uşor de a recunoaşte dacă o
unitate este ataşată unei adrese de tip C, este de a verifica dacă numărul memorat în primul
octet este cuprins între 192 şi 223. Dintr-un motiv similar celui anterior, fiecare reŃea ce
foloseşte adrese IP din clasa C poate asigna 28-2, sau 254 adrese IP posible unităŃilor
reŃelei.
Exemplu. Adresa 201.110.213.28 este de clasă B, de gazdă; adrea IP a reŃelei
din care face parte gazda respectivă este 201.110.213.0; adrea IP de broadcast
în această reŃea este 201.110.213.255.

Clasa D. Primii patru biŃi ai unei adrese de clasă D sunt întotdeauna 1110. SpaŃiul de adrese
este 11100000 – 11101111 (baza 2), sau în zecimal: 224-239. Adresele de clasă D
sunt de tip multicast; o astfel de adresă direcŃionează pachetele cu acea adresă destinaŃie către
grupuri predefinite de IP-uri; astfel, o singură staŃie poate să transmită simultan un singur flux
de date către destinaŃii multiple
Clasa E. Primii 4 biŃi ai unei adrese de tip E sunt întotdeauna 1. Domeniul de valori al
primului octet este 11110000 – 11111111 sau 240-255. Nu se folosesc în Internet
decât pentru experienŃe ale IETF.
ObservaŃie. Este important să înŃelegem semnificaŃia părŃii de reŃea a adresei IP-
identificatorul reŃelei. Gazdele dintr-o reŃea pot comunica numai cu unităŃile care au acelaşi
identificator de reŃea. Ele pot folosi în comun acelaşi segment fizic, dar dacă ele au numere de
reŃea diferite, ele nu pot comunica decât dacă există o altă unitate ce poate face o conexiune
între reŃele.
Să ne reamintim...
Inter-reŃeaua este o mulŃime de reŃele sau segmente care folosesc acelaşi tip de
adrese. Internetul este cea mai cunoscută inter-reŃea.
Router-ele sunt unităŃi de legătură între reŃele care operează la nivelul reŃea. Ele
interconectează segmente de reŃea sau chiar reŃele întregi.
Adresa IP este modalitatea de adresare a gazdelor într-o inter-retea. În cadrul
protocolului IPv4 este reprezentată pe 32 de biŃi. Adresa IP poate fi reprezentată
şi în zecimal. Adresa IP este formată din două câmpuri: reŃea şi gazdă. Deoarece
adresa IP conŃine patru octeŃi, unul, doi sau trei dintre aceşti octeŃi pot fi folosiŃi
pentru a identifica numărul de reŃea, iar restul pentru a identifica numărul de
gazdă din cadrul reŃelei respective.

62
 1. Se dă adresa 126.95.0.0. ScrieŃi tipul şi clasa adresei.
2. ScrieŃi adresa reŃelei din care face parte gazda de adresă
190.19.23.98. ScrieŃi adresa de difuzare pe această reŃea.
3. ScrieŃi o adresă de gazdă de clasă C. ScrieŃi adresele reŃelei din care face
parte gazda. Care este adresa de broadcast pe această reŃea.
M3.U1.4. Utilizarea routerelor la nivel local
În cazul reŃelelor cu un număr mare de unităŃi, în vederea diminuării traficului în reŃea este
necesară împărŃirea gazdelor în grupuri cu mai puŃine unităŃi, numite subreŃele. Ca şi câmpul
de gazdă, câmpul de subreŃea este asignat local, de către administrator şi este unic. Pentru a-l
crea, administratorul împrumută un număr de biŃi din câmpul de gazdă. Aceşti biŃi sunt cei
mai din stânga ai câmpului de gazdă.
Numărul minim de biŃi ce poate fi împrumutat este de 2. Dacă se împrumută un singur bit
pentru a crea o subreŃea, atunci dacă acesta are valoarea 0, va corespunde adresei de reŃea iar
dacă are valoarea 1 va corespunde adresei de broadcast. Numărul maxim de biŃi ce pot fi
împrumutaŃi este numărul de biŃi alocaŃi câmpului de gazdă din care scădem 2, deoarece
trebuie să rămână cel puŃin 2 biŃi pentru câmpul de gazdă, din aceleaşi motive ca mai sus.
Masca de subreŃea are o lungime de 32 de biŃi, ca şi adresa IP şi este folosită pentu a
determina care câmp este destinat numărului de sub-reŃea şi care celui de gazdă.
Pentru a determina masca de subreŃea, pentru o subreŃea oarecare, executăm paşii următori:
- Înlocuim porŃiunea de reŃea şi cea de subreŃea cu cifre binare egale cu 1.
- Înlocuim porŃiunea de gazdă cu cifre binare egale cu 0.
- Forma binară de la pasul (3) se exprimă cu notaŃia zecimală, utilizată în cazul adreselor IP.
Determinarea sub-reŃelei căreia îi aparŃine o anumită gazdă. Se execută o operaŃie “şi”
logic între adresa IP a gazdei destinaŃie şi masca de subreŃea, exprimate în forma binară.
Rezultatul va fi adresa IP a subreŃelei.
Exemplu. Presupunem că adresa IP de clasă B este 130.5.2.144 şi masca de
subreŃea este 255.255.255.0. Rezultă că 8 biŃi au fost împrumutaŃi pentru a crea
subreŃele. Pentru a determina subreŃeaua căreia îi aparŃine gazda, router-ul va
efectua operaŃia “and” între reprezentările binare ale adresei IP şi măştii de subreŃea:
100000010 00000101 00000010 10010000
111111111 11111111 11111111 00000000
Adresa subreŃelei ( în binar) obŃinută este:
100000010 00000101 00000010 00000000
care în reprezentare zecimală este 130.5.2.0.
Exemplu. Considerăm adresa de clasă C 197.15.22.131 şi masca de subreŃea
255.255.255.224. Numărul 224 din ultimul octet ( 11100000 în binar ) al
măştii de subretea, specifică faptul că s-au imprumutat 3 biŃi (avem adresă de clasă
C). Pentru a afla adresa IP a subreŃelei din care face parte gazda de adresă dată, se
efectuează operaŃia amintită şi se obŃine 197.15.22.128. De asemenea,
subreŃeaua obtinută va fi a 4-a în ordine lexicografică în cadrul reŃelei, iar gazda va
fi a treia din subreŃeaua care are adresa 197.15.22.128.

Exemplu. Dacă masca de subreŃea este 255.255.240.0, iar reŃeaua este de clasă
B, vom avea 4 biŃi imprumutati pentru câmpul de subreŃea ( reprezentarea în binar
a numărului 240 este 11110000). În acest caz, numărul posibil de subreŃele este

63
16-2=14, deoarece din cele 16 posibilităŃi le scădem pe cele extreme, 0000 şi
1111 care fac parte din adresa întregii reŃele, respectiv a celei de „broadcast” în
reŃea.

Exemplu. Considerăm adresa de reŃea de clasă C 199.5.12.0 şi masca de

subreŃea 255.255.255.224, atunci gazda de adresă 199.5.12.97 va aparŃine
celei de-a treia subreŃele; într-adevăr 97 are reprezentarea binară 01100001 şi cum
224 în binar este 11100000, va rezulta că pentru câmpul de subreŃea au fost
împrumutaŃi 3 biŃi şi cum 3 are reprezentarea binară 011, va rezulta concluzia
exprimată.

Exemplu. Se dă adresa de reŃea 193.168.10.0. Pentru a se crea subreŃele se

împrumută 3 biŃi.
a. Să se scrie masca de subreŃea.
b. Câte subreŃele se pot crea? Care este numărul maxim de gazde dintr-o
subreŃea?
c. Să se scrie adresa IP a fiecărei subreŃele.
d. Să se scrie adresa IP a celei de-a treia gazde din a doua subreŃea.
e. Să se scrie adresa de broadcast pentru prima subreŃea.
f. Pentru fiecare număr de biŃi care se pot împrumuta, să se determine: masca de
subreŃea şi numărul maxim de gazde dintr-o subreŃea.
Rezolvare.
a. Adresa de reŃea este de tip C. Ca atare, primii trei octeŃi aparŃin adresei de
reŃea, iar împrumutul de biŃi se face din ultimul octet. Masca de reŃea este
255.255.255.224
b. Numărul de subreŃele este 23-2 (numărul maxim de combinaŃii pe 3 biŃi, din
care se scad cele 2 combinaŃii care au toŃi biŃii 0 sau 1). Numărul maxim de
gazde din fiecare subreŃea este: 25-2 (raŃionamentul este analog).
c. 193.168.10.32, 193.168.10.64, 193.168.10.96, 193.168.10.128,
193.168.10.160, 193.168.10.192
d. 193.168.10.67
e. 193.168.10.63
f.
Număr biŃi Masca de subreŃea Numărul maxim de gazde
împrumutaŃi dintr-o subreŃea
2 255.255.255.192 26-2
3 255.255.255.224 25-2
4 255.255.255.240 24-2
5 255.255.255.248 23-2
6 255.255.255.252 22-2

Exemplu. Se dă adresa IP de gazdă 11.12.13.14

a. Care este clasa adresei? Câte gazde se pot afla în această reŃea? (fără
subreŃele). Ce fel de adresă este?
b. Care este adresa reŃelei ? Care este adresa de broadcast?
c. Care este numărul minim de biŃi care trebuie împrumutaŃi astfel încât să se

64
 creeze cel puŃin 64 de subreŃele, iar în fiecare subreŃea să se afle 500 de gazde?
d. Care este adresa celei de a doua subreŃele, în condiŃiile de la subpunctul c?
e. Care este adresa de broadcast a ultimei subreŃele? (în aceleaşi condiŃii)
f. CîŃi biŃi trebuie împrumutaŃi astfel încât în fiecare subreŃea să nu se poată pune
mai mult de 62 de gazde, dar cel puŃin 10?
Rezolvare
a.Clasa A, 224-2 gazde, este o adresă de gazdă.
b.Adresa reŃelei este 11.0.0.0, adresa de broadcast: 11.255.255.255
c.Fie k numărul de biŃi împrumutaŃi. RestricŃiile se modelează astfel:
2 ≤ k ≤ 22
 k
2 − 2 ≥ 64
2 24− k ≥ 500

k minim
care are soluŃia k=7.
d.11.2.0.0
e.10.253.255.255
f.Fie k numarul de biŃi împrumutaŃi. Avem sistemul:
2 ≤ k ≤ 22
 24− k
2 − 2 ≤ 62
2 24− k − 2 ≥ 10

care dă mulŃimea de soluŃii k ∈ {18,19,20} (sistemul este în numere întregi).

Să ne reamintim...
Ca şi câmpul de gazdă, câmpul de subreŃea este asignat local, de către
administrator şi este unic. Pentru a-l crea, administratorul împrumută un număr
de biŃi din câmpul de gazdă. Aceşti biŃi sunt cei mai din stânga ai câmpului de
gazdă.
Masca de subreŃea are o lungime de 32 de biŃi, ca şi adresa IP şi este folosită
pentu a determina care câmp este destinat numărului de sub-reŃea şi care celui de
gazdă.
Pentru a determina sub-reŃeaua căreia îi aparŃine o anumită gazdă, se execută o
operaŃie “şi” logic între adresa IP a gazdei destinaŃie şi masca de subreŃea,
exprimate în forma binară. Rezultatul va fi adresa IP a subreŃelei.

1. Dacă adresa IP este 190.95.92.144 şi masca de subreŃea este

255.255.254.0, determinaŃi:
a) Numărul de biŃi împrumutaŃi pentru a se crea subreŃele.
b) Adresa sub-reŃelei căreia îi aparŃine o gazda dată.
2. Aceeşi problemă pentru adresa 126.95.0.0 cu masca 255.252.0.0,
respectiv 199.99.33.88, cu masca 255.255.255.252
3. Se dă adresa 130.131.255.255.
a. Carei clase îi aparŃine adresa dată? De ce tip este adresa?
b. Care este masca de sub-reŃea implicită? Care este adresa reŃelei?

65
 c. Care este adresa celei de a 25-a gazde din această reŃea?
d. Câte gazde pot exista în întreaga reŃea, conform celor de mai sus?
e. CâŃi biŃi trebuie să se împrumute, dacă:
1. numărul este minim şi se crează 17 subreŃele,
2. numărul este maxim, astfel încât în fiecare subreŃea să existe 31 de
gazde.
f. În condiŃiile de la e.1., să se scrie adresa IP a ultimei subreŃele, domeniul
adreselor gazdelor, adresa IP de broadcast pentru această subreŃea, adresa celei de
a 19 - a gazde din această subreŃea.
g. Dacă se împrumută 4 biŃi pentru crearea de subreŃele, să se scrie într-un tabel
adresa IP a fiecărei subreŃele, domeniul adreselor pentru gazde, adresa de
broadcast.
e. Câte gazde se pot crea în cadrul reŃelei iniŃiale, dacă nu se fac subreŃele?
4. Se dă adresa IP 194.195.196.198, cu masca de reŃea 255.255.255.240
a. Să se determine adresa reŃelei, adresa subreŃelei, a câta gazdă este în
subreŃeaua respectivă, adresa de broadcast pe subreŃea.
b. Numărul maxim de gazde din fiecare subreŃea, numărul de subreŃele care se
pot obŃine, numărul total de gazde din reŃea (de pe toate subreŃelele).
c. Adresele fiecărei subreŃele, domeniul de adrese pentru gazdele din fiecare
subreŃea, adresele de broadcast pentru fiecare subreŃea.

M3.U1.5. Pachetul IP
Pachetul este strucura gestionată de nivelul reŃea al ierarhiei OSI. Conform principiului
încapsulării, la gazda destinaŃie se adaugă setului de date primite de la nivelul superior un
antet, care conŃine informaŃii destinate nivelului reŃea al gazdei destinaŃie.
Orice pachet are două zone: header-ul şi datele care sunt transmise. Protocolul Internet
determină forma header-ului pachetului IP, care include informaŃii de adresare precum şi alte
informaŃii de control.
Fragmentare şi reasamblare. În interconectarea unor reŃele de diverse tehnologii, una dintre
probleme este dimensiunea diferită a pachetului care poate fi transmis prin mediul de
comunicaŃie al unei anumite reŃele.
Exemplu. O reŃea Ethernet poate accepta pachete cu o lungime de cel mult 1500
de octeŃi, pe când pachetele într-o reŃea FDDI pot avea cel mult 4500 de octeŃi.

Fiecare reŃea are o dimensiune maximă a unităŃii transmisie (MTU-Maximum Transmision

Unit), care este dimensiunea maximă a pachetelui ce poate fi încapsulat într-un cadru de date.
Fragmentarea apare la un router atunci când vrea să transmită un pachet peste o reŃea, care are
un MTU mai mic decât dimensiunea pachetului primit de către router. Pentru a se putea
realiza reasamblarea la gazda destinaŃie, elementele de identificare ale fragmentelor trebuie să
conŃină aceeaşi valoare. Dacă nu sunt primite toate fragmentele, gazda destinaŃie nu relizează
reasamblarea şi fragmentele primite sunt distruse.
ObservaŃii:
- Fiecare fragment este el însuşi un pachet IP care este transmis independent de celelalte
fragmente.
- Fiecare pachet IP este reîncapsulat pentru fiecare reŃea fizică pe care o traversează.
Header-ul IP conŃine următoarele informaŃii:

66
versiune - indică versiunea protocolului IP folosit; prin includerea acestui câmp, este posibil
ca două gazde pe care rulează versiuni diferite ale unui protocol, să poată comunica între ele
(4 biŃi).
hlen - indică lungimea efectivă a header-lui, exprimată în cuvinte de 32 de biŃi (4 biŃi).
tip-de-serviciu – permite gazdei să comunice subreŃelei de comunicaŃie(reŃeaua de routere) ce
tip de serviciu doreşte. Sunt posibile diferite combinaŃii de fiabilitate şi viteză. Pentru vocea
digitizată, livrarea rapidă are prioritate faŃă de transmisia corectă. Pentru transferul de fişiere,
transmisia fără erori este mult mai importantă decât transmisia rapidă. Câmpul este format
dintr-un subcâmp de trei biti PrecedenŃă, din trei fanioane (indicatori) D, T si R, plus doi biŃi
nefolosiŃi. PrecedenŃa indică prioritatea, de la 0 (obişnuit) la 7 ( pachet de control al reŃelei).
Cei trei indicatori, permit gazdei să specifice ce este mai important din mulŃimea {Delay
(Întirziere), Throughput (Productivitate), Reliability (Fiabilitate)}. Teoretic, aceste câmpuri
permit router-ului să ia decizii privind căile pe care să fie transmis pachetul respectiv (8 biŃi).
Lungime totală – specifică lungimea totală a pachetului, incluzând datele şi header-ul (16 biŃi)
identificare - conŃine un întreg ce identifică datagrama curentă (16 biŃi)
DF si MF – sunt două câmpuri de un bit; DF(Don’t Fragment) indică router-ului să nu
fragmentize datagrama pentru că destinaŃia nu este capabilă să asambleze bucăŃile la loc;
MF(More Fragments) este activat pentru toate fragmentele cu excepŃia ultimului; el este
necesar pentru a şti când au ajuns toate pachetele la destinaŃie. Următorul bit este gol. (3 biŃi)
deplasament de fragment – dacă o datagramă a fost fragmentată, acest câmp specifică
deplasamentul faŃă de datagrama iniŃială a datelor care se transferă (poziŃia fragmentului în
cadrul mesajului transmis). Toate fragmentele dintr-o datagramă, cu excepŃia ultimului,
trebuie să fie un multiplu de 8 octeŃi – unitatea de fragmentare elementară. Din moment ce
sunt prevăzuŃi 13 biŃi, există un maxim de 8192 de fragmente pe datagrama, obŃinându-se
lungimea maximă a datagramei de 65536 octeŃi, cu unul mai mult decât lungimea totala.(13
biŃi)
timp de viaŃă - conŃine un contor ce descreşte gradual, prin decrementare, până la zero, punct
la care datagrama este distrusă, împiedicând pachetele să parcurgă un ciclu de o infinitate de
ori (8 biŃi) .
protocol - indică protocolul de nivel superior utilizat în crearea mesajelor transportate de
datagrama; de exemplu, dacă acest câmp are valoarea 6, el specifica protocolul TCP, în timp
ce valoarea 12 va indica protocolul UDP (8 biŃi)
suma de control – câmp prin care se verifică transmiterea corectă a header-ului (16 biŃi)
adresa soursă – specifică adresa IP a expeditorului (32 biŃi)
adresa de destinaŃie - specifică adresa IP a destinatarului (32 biŃi)
Să ne reamintim...
Pachetul este strucura gestionată de nivelul reŃea al ierarhiei OSI. Conform
principiului încapsulării, la gazda destinaŃie se adaugă setului de date primite de
la nivelul superior un antet, care conŃine informaŃii destinate nivelului reŃea al
gazdei destinaŃie.
Fiecare reŃea are o dimensiune maximă a unităŃii transmisie (MTU-Maximum
Transmision Unit), care este dimensiunea maximă a pachetelui ce poate fi
încapsulat într-un cadru de date. Fragmentarea apare la un router atunci când
vrea să transmită un pachet peste o reŃea, care are un MTU mai mic decât
dimensiunea pachetului primit de către router. Pentru a se putea realiza
reasamblarea la gazda destinaŃie, elementele de identificare ale fragmentelor
trebuie să conŃină aceeaşi valoare.

67
 ÎnlocuiŃi zona punctată cu termenii corespunzători
1. Câmpul............. indică versiunea protocolului IP folosit; prin includerea acestui
câmp, este posibil ca două gazde pe care rulează ..............., să poată comunica între
ele
2. Câmpul ................. permite gazdei să comunice subreŃelei de comunicaŃie ce tip
de serviciu doreşte.
3. Câmpul DFindică router-ului ........... datagrama pentru că destinaŃia nu este
capabilă .....................
4. Câmpul MF este activat pentru toate .................... cu excepŃia .................
5. Dacă o datagramă a fost fragmentată, câmpul .................. specifică deplasamentul
faŃă de datagrama iniŃială a datelor care se transferă (poziŃia fragmentului în cadrul
mesajului transmis).
6. Câmpul ..................conŃine un contor ce descreşte prin decrementare, până la zero,
punct la care datagrama este ...............
M3.U1.6. Protocoale de rezoluŃie a adreselor
Indiferent de tipul retelei (LAN sau WAN) un mesaj transmis va parcurge obligatoriu mediul
de comunicaŃie al unei retele locale, pe care va circula sub formă de cadru de date. Un câmp
obligatoriu al acestuia este adresa MAC de destinaŃie ( Plăcile de reŃea ataşate gazdelor
recunosc numai adresele MAC).
Protocolul ARP (Adress Resolution Protocol) este cel care permite aflarea unei adrese MAC,
pe baza unei adrese IP, la nivelul unei reŃele locale. Să presupunem că un utilizator de pe o
gazdă (cu A adresa IP) de pe o reŃea vrea să transmită un pachet unui alt utilizator, conectat la
o altă gazdă, aflată pe aceeaşi reŃea locala (cu B adresa IP). Prin intermediul protocolului DNS
(pe care îl vom studia mai târziu), expeditorul poate afla adresa IP a destinatarului.
Protocoalele de la nivelele superioare ale expeditorului construiesc un pachet IP cu adresa
destinatarului. Protocoalele IP văd adresa destinatarului şi constată că acestea se află pe
aceeaşi reŃea, dar au nevoie de un mecanism prin care să determine adresa MAC a
destinatarului.
La nivelul fiecărei gazde există în memorie o tabelă, numită tabelă ARP care realizează o
corespondenŃă între adresele IP ale gazdelor şi adresele MAC corespunzătoare (la nivelul
retelei locale). Dacă adresa IP a gazdei destinaŃie se găseşte în tabela ARP a gazdei sursă, se
ia de aici adresa MAC corespunzătoare şi se formează cadrul de date corespunzător.
În caz contrar, expeditorul trimite un pachet de difuzare în reŃeaua locală cu adresa IP a
destinatarului (de genul “Cine este proprietarul adresei B?”). Pachetul de difuzare va ajunge la
toate maşinile din reŃeaua locală şi fiecare îşi va verifica adresa IP. Numai gazda cu adresa B
va răspunde cu adresa plăcii sale de reŃea, care va ajunge la gazda expeditor care a iniŃiat
cererea.
După ce a obŃinut adresa MAC a destinatarului (notată B1), programele IP ale gazdei
încapsulează într-un cadru de date care conŃine B1 şi-l transmit pe cablu; placa de reŃea a
gazdei destinatar va recunoaşte acest pachet, îl va prelua şi-l va prelucra. De asemenea, tabela
ARP a sursei va fi actualizată, prin introducerea acestei noi corespondenŃe ca intrare.
Protocolul de rezoluŃie inversă a adresei (RARP – Reverse Address Resolution Protocol)
rezolvă problema inversă, adică a aflării adresei IP corespunzătoare unei adrese fizice.
Exemplu. Această problemă apare, de exemplu atunci când se porneşte o
gazdă fără disc. O astfel de maşină primeşte imaginea binară a sistemului
său de operare de la un server de fişiere aflat la distanŃă. Pentru a se realiza

68
 acest lucru, este necesar să-şi cunoască propria adresă IP. Pentru aceasta, se
foloseşte protocolul RARP, care permite unei staŃii de lucru de-abia pornite
să difuzeze adresa sa fizică, pentru a-şi obŃine propria adresa IP.

Server-ul RARP vede această cerere, caută adresa fizică în fişierele sale de configurare şi
trimite înapoi adresa sa de configurare.
Proxy ARP. Când o gazdă dintr-o reŃea locală doreşte să transmită un pachet unei gazde
dintr-o altă reŃea locală, din aceeaşi inter-reŃea, pachetul trebuie să parcurgă mediile locale de
comunicaŃie sub formă de cadre de date. Pentru construcŃia acestora, este necesară adresa
MAC a destinaŃiei.
Proxy ARP este folosit atunci când o gazdă cunoaşte adresa IP a altei gazde de pe o altă reŃea
locala şi doreşte adresa fizică a acesteia. În acest scop, gazda expeditor transmite o cerere
ARP care ajunge la router. Acesta răspunde cu adresa MAC a interfeŃei asociate reŃelei locale,
unde se află gazda care a iniŃiat cererea, pentru acele cereri în care adresa IP de destinaŃie nu
este în domeniul adreselor de pe reŃeaua locală respectivă. Folosind această adresă MAC,
gazda sursă poate construi cadrul de date, care circulă pe mediul de comunicaŃie al reŃelei
locale la care este legată gazda sursă. Când router-ul primeşte cadrul de date, transmite
pachetul IP către router-ul la care este conectată reŃeaua locală în care se află gazda de
destinaŃie.
Router-ele conŃin şi ele tabele ARP, adică tabele care fac corespondenŃa între adrese IP şi
adrese MAC. Pe baza tabelelor sale, router-ul de destinatie reconstruieşte cadrul de date,
înlocuind adresa MAC de destinaŃie primită în pachet, cu adresa MAC a gazdei de destinaŃie.
Să ne reamintim...
Protocolul ARP (Adress Resolution Protocol) este cel care permite aflarea unei
adrese MAC, pe baza unei adrese IP, la nivelul unei reŃele locale.
Protocolul de rezoluŃie inversă a adresei (RARP – Reverse Address Resolution
Protocol) rezolvă problema inversă, adică a aflării adresei IP corespunzătoare unei
adrese fizice.
Proxy ARP este folosit atunci când o gazdă cunoaşte adresa IP a altei gazde de pe o
altă reŃea locala şi doreşte adresa fizică a acesteia.
ÎnlocuiŃi zona punctată cu termenii corespunzători
1. Protocoalele IP văd adresa ............ şi constată că acestea se află pe aceeaşi
............, dar au nevoie de un mecanism prin care să determine ............ a
destinatarului.
2. La nivelul fiecărei gazde există în memorie o tabelă, numită ........... care
realizează o corespondenŃă între .................... şi adresele MAC corespunzătoare.
3. Protocolul RARP rezolvă problema aflării adresei .............. corespunzătoare unei
adrese fizice.
4. Proxy ARP este folosit atunci când o gazdă cunoaşte ....... a altei gazde ............şi
doreşte .................. a acesteia.

M3.U1.7. Furnizarea, rutarea şi transmiterea mai departe a pachetelor

Furnizarea pachetelor . Furnizarea directă poate apare în două situaŃii:
- destinaŃia finală a pachetului este o gazdă legată la acceaşi reŃea fizica (LAN) cu gazda care
transmite pachetul.

69
- destinaŃia finală a pachetului este o interfaŃă a routerului la care este legată reŃeua locală din
care face parte gazda emiŃătoare şi invers.
Gazda sursă poate stabili dacă furnizarea se face direct, prin compararea valorii câmpului
reŃea din cele două adrese IP.
Furnizarea indirectă apare când gazda de destinaŃie nu se află pe acceaşi reŃea fizică cu gazda
care trimite pachetul. Pachetul va parcurge mediul de comunicaŃie al reŃelei locale pe care se
află gazda sursă, apoi va merge din router în router pâna la routerul de care este legată reŃeaua
locală în care se află gazda de destinaŃie şi, în final va parcurge mediul de comunicaŃie. Se
observă că furnizarea indirectă este formată din mai multe furnizări directe.
Sisteme autonome. Un sistem autonom (Autonomous System - AS ) (figura 3.1.1) este o
regiune din reŃeaua Internet care este administrată de o singură entitate.

Figura 3.1.1. Un sistem autonom

Exemplu. Următoarele reŃele sunt sisteme autonome.
- ReŃeaua UniversităŃii Transilvania din Brasov
- ReŃeaua educaŃiei din România RoEduNet
- ReŃeaua europeană pentru cercetare şi educaŃie GEANT
Un AS este divizat în arii – grupuri contigue de reŃele şi gazde; fiecare arie poate conŃine
routere care menŃin informaŃii topologice pentru fiecare arie (area border routers). Domeniul
este o porŃiune de reŃea pentru care router-ele au aceeasi informaŃie privitoare la topologia
ariei. Coloana vertebrală (backbone) este responsabilă cu distribuŃia informaŃiilor de rutare
între arii. Toate ariile sunt conectate la coloana vertebrală, astfel încât se poate ajunge dintr-o
zonă în altă zonă ale AS-ului. Fiecare router care este conectat la două sau mai multe zone,
aparŃine coloanei vertebrale.
Protocoale de dirijare. Componentele unui protocol de dirijare sunt:
- O procedură pentru transmiterea informaŃiilor de dirijare.

70
- Procedură pentru calcularea celei mai scurte căi către orice destinaŃie; pentru fiecare
conexiune se asociază un cost.
- O procedură pentru modificarea tabelei de dirijare şi anunŃarea modificărilor.
Protocoalele utilizate pentru construirea tabelei de dirijare sunt diferite pentru routerele din
interiorul unui AS (intradomain routing) faŃă de routerele care fac parte din sisteme
autonome diferite (interdomain routing).
Dirijarea în interiorul unui AS. Se ignoră reŃeaua Internet (toată reŃeaua din exteriorul
domeniului). Protocoalele de dirijare folosite în interiorul unui domeniu se numesc protocoale
de porŃi interioare sau IGP - Interior Gateway Protocols ( RIP, IGRP, EIGRP, OSPF)
Dirijare între domenii. ReŃeaua Internet este o colecŃie de AS-uri interconectate. Există câte
un router care conectează un domeniu cu altul/altele. Protocoalele de dirijare între AS-uri se
numesc protocoale de porŃi exterioare sau EGP- Exterior Gateway Protocols( EGP, BGP)
ObservaŃie. Routerele din subreŃeaua de comunicaŃie împreună cu legăturile dintre ele pot fi
privite ca un graf. Pentru ca un pachet să ajungă de la o gazdă aflată pe o anumită reŃea locală,
la o altă gazdă situată pe o altă reŃea locală, el trebuie, mai întâi transmis routerului la care
este legată prima reŃea locală şi apoi să străbată un drum in acest graf, până la routerul la care
este conectată gazda destinaŃie.
Determinarea acestui drum apare la nivelul reŃea. FuncŃia de determinare a drumului permite
routerului, să aleagă dintre mai multe căi disponibile, pe cea optimă. Pentru determinarea
acestor drumuri şi alegerea celui optim la momentul respectiv, routerul foloseşte o serie de
tabele. Problema care se pune este ca aceste tabele să conŃină un număr cât mai mic da intrări.
Dacă tabelele ar conŃine căile complete către fiecare gazdă din Internet, căutarea în aceste
tabele ar deveni practic imposibilă. O intrare într-o astfel de tabelă conŃine adresa IP a unei
reŃele locale de destinaŃie şi următorul nod către destinaŃia respectivă. Actualizarea acestor
tabele se numeşte routare sau dirijare.
Pentru evaluarea drumurilor, existente între două routere la un moment dat se folosesc
informaŃiile despre topologia reŃelei. Aceste informaŃii se introduc manual de către
administratorul de reŃea sau pot fi actualizate dinamic de către anumite protocoale care se
execută în reŃea. Nivelul reŃea foloseşte tabelele de rutare pentru a transmite pachetele de la o
reŃea sursă, la o reŃea destinaŃie. După ce routerul determină care drum va fi folosit, el trece la
transmiterea mai departe a pachetului (“forwarding”). El ia pachetul care a fost primit la o
interfaŃă şi îl transmite mai departe la o altă interfaŃă care constituie următorul nod din drumul
optim ales.
Când ne referim la transmiterea mai departe a pachetelor, trebuie să luăm în discuŃie
următoarele aspecte:
- fiecare pachet conŃine adresa IP a gazdei destinaŃie;
-câmpul de reŃea al unei adrese IP identifică în mod unic o singură legătură fizică, către o
anumită reŃea ce face parte dintr-o inter-reŃea;
- toate gazdele care au aceeaşi valoare a câmpului de reŃea în adresle lor IP, sunt conectate la
aceeaşi reŃea locală şi astfel fiecare poate transmite cadre de date peste peste acea reŃea;
-fiecare reŃea fizică ce face parte dintr-o inter-reŃea este conectată la o interfaŃă a unui router.
Exemplu. O reŃea A are un unic număr de reŃea – A1. Ea este compusă din patru
unităŃi. Adresele IP ale unităŃilor sunt A2, A3, A4, şi A5. Deoarece interfaŃa unde
router-ul conectează reŃeaua este considerată parte a reŃelei şi aceasta va avea o
adresă IP - A1. O altă reŃea B, cu un alt număr de identificare - B1, are patru
unităŃi. Această reŃea este la rândul ei ataşată aceluiasi router, dar printr-o altă
interfaŃă. Adresele IP ale unităŃilor sunt B2, B3, B4 şi B5, iar adresa IP a celei de-
a doua interfeŃe a router-ului este B1.

71
 Dacă o gazdă din reŃeaua A vrea să transmită date la o gazdă din reŃeaua B, când
cadrele de date care vin de la reŃeaua A ating router-ul, acesta execută
următoarele acŃiuni:
- Scoate header-ul cadrului, care conŃine adresele MAC ale sursei şi destinaŃiei.
- Examinează câmpul de reŃea(subreŃea) din adresa IP de destinaŃie, pentru a
determina reŃeaua de destinaŃie.
- Consultă tabelele lui de rutare, pentru a vedea care dintre interfeŃele lui vor fi
folosite pentru a transmite datele mai departe către reŃeaua de destinaŃie; în
exemplul nostru, router-ul va folosi interfaŃa cu adresa B1 pentru a transmite date
către reŃeaua B. Înainte ca router-ul să transmită datele, el le va încapsula într-un
cadru de date corespunzator. Daca reteaua de destinaŃie este legată la alt router va
trimite pachetul catre o interfaŃă de ieşire corespunzătoare
Când o gazdă sursă doreşte să transmită un pachet unei gazde destinaŃie, mai întâi compară
valoarea câmpului reŃea din propria adresă cu cel din adresa de destinaŃie; dacă cele două
valori sunt egale, atunci pachetul de date se transmite în reŃeaua locală din care fac parte cele
două gazde, deci el este încapsulat într-un cadru de date şi transmis pe mediul de comunicaŃie;
în caz contrar, pachetul este transmis router-ului prin interfaŃa corespunzătoare reŃelei locale,
router-ul fiind responsabil cu transmiterea mai departe a pachetului.
În general, fiecare router are mai multe posibilităŃi de a alege router-ul căruia să-i transmită un
anumit pachet. Evident, că el va alege acest nod următor din subreŃeaua de comunicaŃie, astfel
încât pachetul respectiv să urmeze cel mai bun drum până la destinaŃie.
Router-ul găseşte un nod următor corect consultându-şi o aşa – zisă “tabelă de transmitere mai
departe”. Această tabelă conŃine intrări de forma: (Număr ReŃea, Nod următor).
Sub-reŃeaua de comunicatie ca un graf. În esenŃă, rutarea este o problemă de teoria
grafurilor. În figura 3.1.2 este prezentat un graf care reprezintă o astfel de reŃea. Nodurile
grafului sunt routere. O muchie a grafului corespunde unei legături a reŃelei. De asemenea,
fiecare muchie are un cost care corespunde la cât de convenabilă este acea legătură. Despre
modul în care se stabilesc aceste legături vom discuta puŃin mai târziu.
A B

E D
F
G
Figura 3.1.2. Graf care reprezintă o inter-reŃea
Protocolul bazat pe vectorul distanŃă RIP (Routing Information Protocol). Fiecare nod îşi
construieşte un vector cu distanŃele (costurile) către toate nodurile din reŃea şi distribuie acest
vector tuturor vecinilor săi. IniŃial, fiecare nod cunoaşte costul legăturii către vecinii lui. O
legătură care nu mai este operaŃională are un cost egal cu ∞ . Pentru graful din figura 3.1.2,
distanŃele iniŃiale stocate în fiecare nod sunt date în tabela 3.1.2. În acest exemplu, costul
fiecărei legături este 1, deci costul unui drum minim este egal cu numărul de noduri
intermediare care trebuie parcurse pentru a ajunge la destinaŃie. La nivelul fiecărui nod se
construieşte o tabelă iniŃială de rutare.

72
 Exemplu. Pentru nodul A se construieşte tabela 3.1.2.

Nodu DistanŃa la nod

rile A B C D E F G
A 0 1 1 ∞ 1 1 ∞
B 1 0 1 ∞ ∞ ∞ ∞
C 1 1 0 1 ∞ ∞ ∞
D ∞ ∞ 1 0 ∞ ∞ 1
E 1 ∞ ∞ ∞ 0 ∞ ∞
F 1 ∞ ∞ ∞ ∞ 0 1
G ∞ ∞ ∞ 1 ∞ 1 0

Tabelul 3.1.2 DistanŃele iniŃiale stocate în routerele unei inter-reŃele

DestinaŃia Costul Nodul următor
B 1 B
C 1 C
D ∞ -
E 1 E
F 1 E
G ∞ -
Tabelul 3.1.2.Conexiunile la nivelul unui router
Observăm că la început pentru vecini se fixează o distanŃă egală cu 1, iar pentru celelate
noduri distanŃa este ∞ . Următorul pas, este transmiterea de către fiecare nod a unui mesaj
către vecinii săi, prin care comunică listele cu distanŃele către alte noduri pe care le deŃine. De
exemplu, nodul F comunică nodului A că el poate atinge nodul G printr-un drum de cost egal
cu 1; deoarece A cunoaşte că distanŃa de la el la F este 1, poate calcula distanŃa de la el la G,
egală cu 2. Acest cost este mai mic decât costul existent în tabelă( ∞ ), deci este înlocuit cu
valoarea care afost determinată. Într-un mod asemănător, toate celelalte vârfuri determină
drumul minim către celelalte noduri din reŃeaua de comunicaŃii. În final se obŃine tabela de
rutare a nodului A(tabela 3.1.3)

DestinaŃia Costul Nodul următor

B 1 B
C 1 C
D 2 C
E 1 E
F 1 E
G 2 C
Tabelul 3.1.3. Tabelul de routare a unui nod
Dacă nu are loc nici o schimbare în topologia reŃelei, se realizează numai schimburi de
informaŃii între vecini, pentru ca fiecare nod să aibă o tabelă completă de rutare. Procesul prin
care se obŃin informaŃiile de rutare de către noduri se numeşte convergenŃă. În final se obŃine
matricea costurilor(tabela 3.1.4). Această matrice nu este memorată de fiecare nod; un nod

73
oarecare conŃine numai tabela lui de rutare. Schimbul de informaŃii între noduri se poate
realiza periodic, sau de fiecare dată când are loc o anumită modificare în structura reŃelei.
Nodurile DistanŃa la nod
A B C D E F G
A 0 1 1 2 1 1 2
B 1 0 1 2 2 2 3
C 1 1 0 1 2 2 2
D 2 2 1 0 3 2 1
E 1 2 2 3 0 2 3
F 1 2 2 2 2 0 1
G 2 3 2 1 3 1 0
Tabelul 3.1.4. Matricea costurilor într-o inter-reŃea
Interior Gateway Routing Protocol – IGRP este un succesor eficient pentru RIP; Enhanced
Interior Gateway Routing Protocol – EIGRP este o versiune îmbunataŃită a lui IGRP. Este de
tipul vector distanŃă; foloseşte o metrică complexă, funcŃie de: Lărgimea de bandă, Timp de
întârziere, MTU, Încărcare, fiabilitate. Schimbul informaŃiilor (tabela de dirijare completă)
pentru funcŃionarea protocolului IGRP se face folosind TCP. Algoritmul Belman-Ford este
modificat : În locul unei metrici simple se foloseşte un vector de metrici pentru caracterizarea
unei căi. Nu se alege doar o singură cale cu metrica cea mai mică, se aleg mai multe căi
(traficul este împărŃit) a căror metrică se încadrează într-un anumit interval
Notăm: B – lărgimea de bandă (kbps); D – timp de întârziere ; F – gradul de siguranŃa a liniei.
Formula de calcul pentru metrică este (K i- constante):

metrica =  K1 + K 2 D  F
 B 
Protocolul bazat pe starea legăturilor OSPF ("open shortest path first"). Spre deosebire de
RIP, protocolul bazat pe starea legăturilor OSPF ("open shortest path first") ia în considerare
costul conexiunilor dintre două routere (viteza de rutare, traficul, fiabilitatea şi securitatea,
lărgimea de bandă, încărcarea şi întârzierea). Are următoarele avantaje şi facilităŃi
- Este un protocol public(O-Open).
- Permite autentificarea mesajelor între routere (grad sporit de securitate).
- Are capacitatea de a dirija traficul pe mai multe căi cu acelaşi cost (Load-balancing )
- Face dirijarea în funcŃie de tipul traficului, specificat în antetul IP.
- Suporta CIDR (despre care vom discuta în unitatea de învăŃare următoare).
- Permite ulticasting.
- Permite organizare ierarhică.
- ConvergenŃă garantată.
Starea Legăturilor. Fiecare nod are informaŃii complete despre topologia reŃelei. Dacă un
nod devine nefuncŃional, fiecare nod poate recalcula noua tabelă de dirijare. InformaŃiile
privind starea legăturilor se trimit (flood) la toate nodurile (routerele).
Dificultate: Fiecare nod trebuie să dispună de informaŃii complete despre toată reŃeaua.
Principii de bază pe care se sprijină acest protocol sunt:
- Fiecare router stabileşte relaŃii cu vecinii săi (“adjacency”).
- Fiecare router generează informaŃii (link state advertisements – LSA-uri) necesare pentru
construirea topologiei reŃelei, informaŃii care se distribuie tuturor routerelor; sunt de forma:
(link id, state of the link, cost, neighbors of the link)
- Fiecare router întreŃine o bază de date cu toate LSA-urile primite (topological database sau
link state database) care descrie reŃeaua.

74
- Fiecare router rulează algoritmul SPF (Diijkstra) folosind informaŃiile din baza de date LSA,
rezultatul este calea cea mai scurtă către fiecare reŃea.
OSPF distinge 4 clase de routere:
-Routerele interne-integral în interiorul unei zone.
-Routerele de la graniŃa zonei- conectează două sau mai multe zone.
-Routerele coloanei vertebrale.
-Routerele de la graniŃa AS-ului, care discută cu routerele din alte AS-uri.
Este permis ca aceste clase să se suprapuna: toate routerele de la graniŃă fac parte din coloana
vertebrala.
OSPF suportă trei tipuri de conexiuni şi reŃele:
- Linii punct-la-punct între două routere (conexiune directă între ele)
- ReŃele multiaacces cu difuzare(cele mai multe LAN-uri)
- ReŃele multiaacces fără difuzare(cele mai multe WAN-uri cu comutare de pachete); o
reşea multiacces poate să conŃină mai multe routere; fiecare dintre ele poate comunica direct
cu celelalte. Toate LAN-urile şi WAN-urile au această proprietate.
OSPF abstractizează colecŃia de reŃele şi rutere într-un graf orientat în care fiecare arc are
atribuit un cost (distanŃă, întirziere etc.). O conexiune serială între două routere este
reprezentată prin două arce, câte unul din fiecare direcŃie. Ponderile lor pot fi diferite. O reŃea
multiacces este reprezentată de un nod pentru reteaua însăşi, plus un nod pentru fiecare router.
Arcele de la nodul reŃea la rutere au pondere 0.
Exemplu. În figura 3.1.3. este prezentat un sistem autonom, al cărui graf asociat
este prezentat ăn figura 3.1.4.

Figura 3.1.3. Exemplu de sistem autonom

75
Figura 3.1.4. Graful asociat sistemului autonom

Când ruterul se iniŃializeză, determină costul legăturii la fiecare interfaŃă, după care publică
setul de costuri ale legăturii la toate celelalte rutere din topologie (Nu doar ruterelor vecine).
Dirijarea la nivelul unui AS este intrazonală sau interzonală. În interiorul zonei, fiecare ruter
are aceeaşi bază de date pentru starea legaturilor şi foloseşte acelaşi algoritm pentru
determinarea celei mai scurte căi (algoritmul Dijkstra). Dacă se schimbă semnificativ, se
publică noul set de costuri. Fiecare ruter poate construi topologia întregii configuraŃii, poate
calcula cea mai scurtă cale către fiecare reŃea destinaŃie, construieşte tabele de rutare,
considerând primul nod către fiecare destinaŃie. De aici încolo, monitorizează costurile
legăturilor
Un router care conectează două zone are nevoie de bazele de date pentru ambele zone şi
trebuie să folosească algoritmul de cale cât mai scurtă pentru ambele zone. Dirijarea
interzonală se desfasoară în trei paşi:
- Drum de la sursă la coloana vertebrală;

76
 - Drum de-a lungul coloanei vertebrale pâna la zona de destinaŃie;
- Drum la destinaŃie.
Protocoale de rutare exterioară. AS-uri diferite pot folosi metrici diferite şi pot avea
restricŃii diferite, deci nu este posibilă folosirea unui algoritm de rutare consistent (Nu Ńine
cont de metrici de rutare). Inundarea cu informaŃii de stare a legaturilor la toate ruterele nu
poate fi manipulată.
Aceste protocoale asigură informaŃii despre ce reŃele pot fi găsite de un anumit router şi ce AS
se traversează pentru a ajunge la destinatie. Ele nu includ distanŃe sau estimări de cost. Fiecare
bloc de informaŃie listează toate AS-urile vizitate pe acea rută şi permite ruterului să
stabilească o politică de rutare.
Exemple de politici de routare.
- Ocolirea unui traseu pentru evitarea unui AS particular.
- Minimizarea numărului de AS vizitate.
- Un AS al unei corporaŃii poate dori facilitatea de a trimite pachete oricărui site
de pe Internet şi reciproc.
Politicile sunt configurate manual.
Protocolul portilor de graniŃă (BGP- Border Gateway Protocol ) este utilizat de arhitectura
TCP/IP. Perechile de rutere BGP comunică între ele stabilind conexiuni TCP (oferă o
comunicaŃie sigură şi ascunde detaliile legate de reŃelele traversate). Tipurile de mesaje
trimise pe conexiunile TCP sunt: Open, Update, Keep alive, Notification. Procedurile
utilizate sunt denumite generic: Neighbor acquisition, Neighbor reachability, Network
reachability.
Cu proceduri BGP, se realizează următoarele acŃiuni:
- Se deschide o conexiune TCP
- Se trimite un mesaj de deschidere
- Se specifică timpul propus de păstrare a conexiunii
- Receptorul selectează cel mai mic timp de păstrare (al lui şi cel trimis)
- Se setează timpul maxim între mesaje de tip Keep alive şi/sau Update
Să ne reamintim...
Furnizarea pachetelor poate fi directă sau indirectă. Furnizarea directă poate
apare când - destinaŃia finală a pachetului este o gazdă legată la acceaşi reŃea fizica
(LAN) cu gazda care transmite pachetul sau destinaŃia finală a pachetului este o
interfaŃă a routerului la care este legată reŃeua locală din care face parte gazda
emiŃătoare şi invers. Gazda sursă poate stabili dacă furnizarea se face direct, prin
compararea valorii câmpului reŃea din cele două adrese IP.
Furnizarea indirectă apare când gazda de destinaŃie nu se află pe acceaşi reŃea fizică
cu gazda care trimite pachetul.
Routerele din subreŃeaua de comunicaŃie împreună cu legăturile dintre ele pot fi
privite ca un graf. Pentru ca un pachet să ajungă de la o gazdă aflată pe o anumită
reŃea locală, la o altă gazdă situată pe o altă reŃea locală, el trebuie, mai întâi
transmis routerului la care este legată prima reŃea locală şi apoi să străbată un drum
in acest graf, până la routerul la care este conectată gazda destinaŃie. Determinarea
acestui drum apare la nivelul reŃea. FuncŃia de determinare a drumului permite
routerului, să aleagă dintre mai multe căi disponibile, pe cea optimă. Pentru
determinarea acestor drumuri şi alegerea celui optim la momentul respectiv, routerul
foloseşte o serie de tabele. Actualizarea acestor tabele se numeşte routare sau
dirijare.

77
ÎnlocuiŃi zona punctată cu termenii corespunzători.
1. După ce routerul determină care drum va fi folosit, el trece la ................... a
pachetului. El ia pachetul care a fost primit la o ......... şi îl transmite mai
departe la o altă .............. care constituie .............. nod din ................ optim
ales.
2. Câmpul de reŃea al unei .............. identifică în mod ..........o singură
..............., către o anumită ...........ce face parte dintr-o ...............
3. Toate gazdele care au aceeaşi valoare a câmpului de reŃea în adresle lor
............, sunt conectate la aceeaşi ............. şi astfel fiecare poate transmite
................. peste peste acea reŃea.
4. Fiecare reŃea fizică ce face parte dintr-o ........... este conectată la o ..............a
unui router.
5. Un sistem autonom (Autonomous System - AS ) este o .......... din ...........
Internet care este ................... de o singură entitate. Un AS este divizat în arii
care sunt grupuri .......... de ............; fiecare arie poate conŃine routere care
menŃin informaŃii ............. pentru fiecare arie.
6. Domeniul este o ......... de reŃea pentru care router-ele au aceeasi ............
privitoare la ................ ariei.
7. Coloana vertebrală (backbone) este responsabilă cu ...............informaŃiilor de
............. între arii. Toate ariile sunt conectate la ..............., astfel încât se
poate ajunge dintr-o .......... în altă ............ ale AS-ului. Fiecare router care
este conectat la .................., aparŃine ........................

M3.U1.8. Test de evaluare a cunoştinŃelor

SelectaŃi varianta corectă.
1. Fiecare reŃea, care are o adresă din clasa A, poate avea asignate pentru unităŃile
ataşate ei, cel mult:
a) 232-2 adrese IP posibile. b) 216-2 adrese IP posibile.
24
c) 2 -2 adrese IP posibile. d) 28-2 adrese IP posibile.
2. Un mod de a recunoaşte dacă o unitate este ataşată unei adrese de tip B, este de a
verifica dacă numărul memorat în primul octet este cuprins între: 128 şi 191.
a) 128 şi 191. b) 64 şi 128.
c) 64 şi 191. d) 191 şi 223.
3. În cazul adreselor IP de clasă C, care octeŃi identifică numărul de reŃea:
a) ultimii trei. b) primii doi.
c) ultimii doi. d) primii trei.
4. Adresele din care clasă sunt de tip multicast:
a) A. b) C.
c) B. d) D.
5. Dacă cele trei reŃele locale din figura 3.1.5 sunt de clasă A, gazdele A1, A2, B1,
C1 pot avea adresele:
a)125.126.127.128; c) 129.126.127.128;
125.127.128.126; 129.126.128.127;
27.126.125.128; 129.127.128.126;
128.125.127.126. 129.128.127.126.
b) 125.126.127.128; d) 129.126.127.128;
125.126.127.129; 129.127.128.127;

78
 125.127.127.130; 129.127.128.126;
125.125.124.123 125.127.126.128.

6. Numărul cel mai mare de adrese disponibile care pot fi atribuite gazdelor, se
găseşte într-o reŃea de:
a) clasă A c) clasă C
b) clasă B d) clasă D.
7. Pentru a se crea câmpul de subreŃea se împrumută:
a) Un număr de cel puŃin 2 biŃi, c) Un număr de cel puŃin 2 biŃi,
care sunt cei mai din dreapta ai care sunt cei mai din dreapta ai
câmpului de gazdă. câmpului de reŃea.
b) Un număr de cel puŃin 2 biŃi, d) Un număr de cel mult 2 biŃi,
care sunt cei mai din stânga ai care sunt cei mai din dreapta ai
câmpului de gazdă. câmpului de reŃea.
8. Pentru determinarea sub-reŃelei căreia îi aparŃine o anumită gazdă, se execută:
a) O operaŃie “sau” logic între c) O operaŃie “şi” logic între adresa
adresa IP a gazdei destinaŃie şi IP a gazdei destinaŃie şi masca de
masca de subreŃea, exprimate în subreŃea, exprimate în forma
forma binară. binară.
b) O operaŃie “sau exclusiv” logic d) O operaŃie “şi exclusiv” logic
între adresa IP a gazdei destinaŃie între adresa IP a gazdei destinaŃie şi
şi masca de subreŃea, exprimate în masca de subreŃea, exprimate în
forma binară. forma binară.
9. Relativ la figura 3.1.5, care dintre protocoalele de rezoluŃie a adreselor va fi
folosit, dacă gazda A1 doreşte să transmită un pachet gazdei A3:
a) ARP. c) Proxy-IP.
b) Proxy-TCP d) Proxy-ARP.
10. Relativ la figura 3.1.5, care dintre protocoalele de rezoluŃie a adreselor va fi
folosit, dacă gazda A1 doreşte să transmită un pachet gazdei C1:
a) ARP. c) Proxy-IP.
b) Proxy-TCP. d) Proxy-ARP.
11. Care dintre nivelurile OSI realizează routarea:
a) Legătură de date. c) ReŃea.
b) AplicaŃie. d) Transport.
12. În cadrul unui LAN, un pachet primit de la interfaŃa routerului este transportat:
a) în antetul LAN. c) în câmpul aplicaŃie.
b) în antetul TCP. d) într-un cadru de date.
13. Un sistem autonom este:
a) O regiune dintr-o reŃea locală c) O regiune din reŃeaua Internet
care este administrată de o singură care este administrată de o singură
entitate. entitate.
b) O regiune din reŃeaua Internet d) O regiune dintr-o reŃea locală
care este conectată la un singur care este conectată la un singur
router. router.
14. În cadrul cărui protocol de routare, costul fiecărei legături este 1:
a) RIP. c) EIGRP.
b) IGRP. d) OSPF.
15. Protocolul bazat pe vectorul distanŃă RIP, efectuează routarea :

79
 a) în interiorul unui sistem b) în interiorul unei reŃele locale.
autonom.
c) într-un domeniu. d) într-o arie.

B1 B2

Router1

Router2 Router3

A1 A2 A3 C1 C2

Figura 3 .1.5. Exemplu de inter-reŃea

M2.U1.9. Rezumat
Principala problemă a acestui capitol, este construirea ierarhizată a reŃelelor de
calculatoare, care să acopere o largă zonă geografică sau, cu alte cuvinte cum să
interconectăm mai multe reŃele care utilizează acelaşi mod de adresare. SoluŃia la
această problemă, este utilizarea protocolului IP, care aparŃine nivelului reŃea, cel
care recunoaşte adresele IP.
Spre deosebire de adresa MAC, care este o adresă hardware, fixă şi liniară, ce poate
fi folosită numai pentru identificarea gazdelor la nivel local, adresa IP este o adresă
flexbilă, fixată de către administratorul de reŃea şi adaptată pentru diverse clase de
reŃele, organizată ierarhic, care permite identificarea gazdelor dintr-o inter-reŃea şi
stabilirea unei legături între o gazdă şi reŃeaua din care face parte. Dacă pentru
comunicaŃia între gazde aflate la distanŃă este necesară adresa IP, pentru comunicaŃia
într-o reŃea locală este necesară adresa MAC. Astfel, este necesar să existe un
mecanism prin care să se realizeze corespondenŃa între cele două tipuri de adrese,
lucru realizat de către protocoalele de rezoluŃie a adreselor.
Pachetul de date IP este structura de informaŃie manevrată de către nivelul reŃea. Prin
modul cum a fost proiectat, pachetul IP s-a dovedit o structură viabilă, care a răspuns
necesităŃilor transmiterii de informaŃii între gazde care fac parte din reŃele locale
diferite. Prin structura antetului pachetului de date, este posibilă specificarea
adreselor participanŃilor la comunicaŃie, fragmentarea/reasamblarea volumelor de
date, comunicaŃia între două gazde cu arhitecturi diferite, care fac parte din reŃele
locale diferite sau pe care se execută sisteme de operare diferite.
Routerul este componenta intermediară care permite conectarea reŃelelor într-o inter-
reŃea. Fiecare reŃea locală este conectatată la o interfaŃă a routerului. La nivelul
routerului, se desfăşoară două acŃiuni esenŃiale: dirijarea sau routarea şi transmiterea
mai departe (forwarding) a pachetelor. Un pachet de date soseşte la o interfaŃă a

80
routerului şi trebuie transmis la o altă interfaŃă(forwarding), decize pe care routerul o
ia pe baza unor tabele, a căror actualizare se numeşte routare.
Pe lângă numărul de reŃea, care este folosit de către router pentru a stabili care este
reŃeaua din care fac parte gazdele implicate în transmiterea de date, este posibilă şi
gruparea gadelor dintr-o reŃea locală într-o subreŃea, lucru ce se poate realiza prin
intermediul măştii de sub-reŃea, care defineşte numărul de biŃi împrumutaŃi din
câmpul de gazdă, care formează numărul de sub-reŃea. Utilizarea sub-reŃelelor are
consecinŃe benefice în ceea ce priveşte reducerea traficului în reŃea.
Pachetele transmise de către o gazdă dintr-o reŃea locală, către o altă gazdă aflată
într-o altă reŃea locală, parcurg un drum ale cărui noduri sunt routere, care fac parte
din reŃeaua de comunicaŃie a inter-reŃelei. Decizia cu privire la drumul pe care
trebuie să-l urmeze un anumit pachet, la un anumit moment trebuie să o ia routerul
pe baza tabelelor lui, care sunt actualizate pe baza informaŃiilor primite de la
routerele cu care este conectat, lucru realizat de către protocoalele RIP şi OSPF.

81