Sunteți pe pagina 1din 4

O VREME DE–NCERCARE GREA

Maria Lela

M-am născut în 14.02.1952 în localitatea Lupșa, județul Alba,


într-o familie cu 12 copii. Am absolvit 8 clase,după care, fiind a
doua din familie și numai eu fată între 7 băieți (în vremea
aceea). Am fost nevoită să rămân acasă pentru a o ajuta
pe mama, care nu avea pe nimeni doar pe tata, care și el lucra
ca angajat la mină, iar acasă avea gospodărie.
Când am terminat școala și m-am dus să-mi scot diploma,
am fost interogată de profesori, apoi de autoritățile din sat
cu întrebări că de ce nu îmi continui liceul; vorbeau aspru cu
mine și parcă mă obligau să zic că din cauză
că părinții sunt pocăiți și ei nu mă lasă.
Deși nu m-au crezut, eu le-am spus adevărul. De când am
terminat școala și până la vârsta de 19 ani, familia mea a trecut
prin mari încercări, dar mulțumesc Domnului că în felul acesta
am putut sta aproape de El. Pe lângă toate acestea, eram și
singurii pocăiți în sat, deci eram încercați și pe bază
de credință.
După vârsta de 19 ani, ne-am mutat cu toată familia în
localitatea Agrișu Mare, județul Arad. După 6 luni, în
24.08.1972 m-am căsătorit cu un băiat, Nicolae Lela, dintr-o
familie cu 3 copii din orașul Lipova, satul Șoimoș, județul Arad.
Aici ne-am stabilit și prin harul Domnului am
fost binecuvântați cu 10 băieți. Domnul a hotărât să
ne treacă printr-o încercare nu ușoară, luându-ne la El pe întâiul
născut, la vârsta de 14 ani,eu fiind însărcinată în luna a-8-a cu
cel de-al 8-lea băiat. Dar cu ajutorul Domnului am trecut și
peste această încercare și am rămas în picioare.
Motivul pentru care m-
am hotărât să aștern pe hârtie aceste versuri pe care le-am
primit de la Domnul nu este
altceva decât împlinirea unei făgăduințe prin glas profetic,
în noaptea de 14.02.1968, la vârsta de 16 ani când Domnul m-
a botezat cu Duhul Sfânt. Domnul mi-a spus că îmi va da un dar
prin care se va folosi de mine.
În drumul vieții mele, de la naștere și până acum, de multe ori
am fost la un pas de moarte, dar ca să rămână în
picioare făgăduința Domnului, am fost salvată din toate.
Au trecut ani, chiar zeci de ani pentru ca Dumnezeu
să mă poată pregăti, ca vasul meu să poată fi folosit
pentru lucrarea care mi-a fost încredințată. Dar acești ani au
fost brăzdați de felurite încercări, iar Domnul ne-a dat biruință.
Perioada anilor 2011-2015, a fost timpul când Dumnezeu și-
a dezvălut taina lucrării prevestite. Pot să spun că a fost
perioada cea mai grea din viața de familie.
În vara anului 2011, soțul meu a fost diagnosticat cu cancer
la colon. Dar înainte ca să aflăm această veste, Domnul ne-
a înștiințat prin glas profetic că El va intra în
casa noastră cu pași usturători. Va trece pe mână de medic, dar
va fi pentru proslăvirea numelui Său. A fost operat, Domnul l-a
vindecat și totul a fost bine.
După scurt timp, a intrat într-o depresie care a durat aproape
4 ani. Cu toate acestea, vrășmașul a mai lovit în familie și pe
alte căi. Valuri și talazuri mari s-au năpustit asupra noastră,
dar în felul acesta, Domnul a găsit cu cale să-și ducă
la îndeplinire făgăduința pe care mi-a făcut-o în frageda
mea tinerețe.
Deci, în perioada aprigei furtuni, când nopțile mele erau albe,
Dumnezeu a început să mă cerceteze. Prima dată, într-o noapte
în mintea mea am primit primul vers de poezie: O vreme de-
ncercare grea.
Am luat un caiet,un pix și am început să scriu.
Așa tare mă inundau cuvintele, încât mâna mea
nu îmi era atât de ageră ca să le scrie. Versurile erau
exact după starea mea și după situația prin care treceam zi de
zi.
Rugăciuni, mulțumire, suferință, biruință, bucurie, întristare,
laudă, mângâiere etc.
Mulțumesc Domnului că prin încercările prin care am trecut,
am dobândit multă experiență cu El.
Pot să mă alătur fratelui nostru Pavel și să spun
cu tărie : 3. Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru
Isus Hristos, Părintele îndurărilor și Dumnezeul oricărei mângâieri,
4. care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca,
prin mângâierea cu care noi înșine suntem mângâiați de Dumnezeu,
să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz!
5. Căci, după cum avem parte din belșug de suferințele lui Hristos,
tot așa, prin Hristos avem parte din belșug și de mângâiere.
6. Așa că, dacă suntem în necaz, suntem
pentru mângâierea și mântuirea voastră; dacă suntem mângâiați,
suntem pentru mângâierea voastră, care se arată prin faptul
că răbdați aceleași suferințe ca și noi.
7. Și nădejdea noastră pentru voi este neclintită, pentru că știm că,
dacă aveți parte de suferințe, aveți parte și de mângâiere.
(2 Corinteni 1:3 – 7)