ricinului este atestată de acum 4000 ani pentruefectele sale laxative, purgative și antiartritice.

Se
pare că uleiul de ricin era de asemenea folosit în lămpile vremii pentru iluminat, datorită arderii sale
lente.
Învățați ai lumii antice, printre care Herodot, Dioscoride și Strabo, îl consemnează ca fiind utilizat în
creme, unguente și loțiuni utile pentru regenerarea părului și pentru arderea în lămpi. Prima extracție
a uleiului de ricin a avut loc, se pare, acum cel puțin 6000 de ani și tot de atunci este folosit și în
terapie, fiind probabil cel mai vechi remediu de semisinteză din lume.
În ceea ce privește acțiunile sale terapeutice, în primul rând, uleiul de ricin deblochează tranzitul
intestinal și intensifică eliminarea materiilor toxice din organism. În uz extern, este un adevărat elixir
pentru piele, păr și mucoase, având proprietăți trofice, antimicrobiene, antitumorale. Atât în
farmacia, cât și în medicina populară românească, era considerat un leac de căpătâi, având multe
indicații, însă în principal era folosit în constipație.
În cazurile ușoare de constipație se ia o lingură de ulei de ricin călduț pe zi, dimineața, de preferință
cu apă caldă. În cazurile cronice se iau 3-4 linguri de ulei de ricin călduț pe zi, pe stomacul gol, tot cu
apă caldă. Tratamentul se face timp de două săptămâni, urmat de una-două săptămâni de pauză. Uleiul
de ricin este un remediu eficient și în cazul persoanelor sedentare sau care sunt imobilizate la pat.

Ricinul este folosit și pentru eliminarea viermilor intestinali. Se consumă dimineața 100-200 g de
semințe de dovleac, după care se iau 1-2 linguri de ulei de ricin. Tratamentul se repetă șapte zile la
rând. Pentru lipoame este cunoscut următorultratament de la o bătrână din satul Moeciu de Jos,
județul Brașov. Se unge și se masează ușor cu ulei de ricin zona afectată, timp de un sfert de oră, atât
cât poate absorbi pielea. Se face tratamentul timp de 3-4 săptămâni sau, dacă este nevoie, și mai mult.
Lipoamele scad gradat, cu timpul ajungând să se resoarbă.

În caz de alunițe (nevi), se ung nevii cu ulei de ricin de 2-3 ori pe zi. Tratamentul durează 2-3 luni. În
cazurile de negi, condiloame, se pun pe zona afectată comprese cu ulei de ricin, care se țin minimum
o jumătate de oră în fiecare zi. Aplicațiile se fac până când formațiunile se retrag.

Dacă există pete pe piele la persoanele cu probleme hepatice se fricționează ușor zona care prezintă
tulburări de pigmentație cu ulei de ricin, câte un sfert de oră în fiecare zi. În câteva săptămâni pielea
își recapătă colorația normală.

La cei care suferă de alopecie (chelie), se fac fricționări energice cu ulei de ricin în zonele unde a
căzut părul. Tratamentul se face zilnic, câte un sfert de oră, timp de minim o lună. Pentru prevenirea
crăpării pielii și a degerăturilor, se masează trupul cu ulei de ricin imediat după baie, se folosește
ulei de ricin din abundență, după care se lasă pielea la aer să se zvânte timp de o jumătate de oră. Ca
preparat de masaj, mai ales pentru persoanele cu pielea uscată, uleiul de ricin este neîntrecut, singurul
neajuns fiind doar mirosul său, care este considerat de unele persoane ca fiind neplăcut. Pentru a
rezolva acest inconvenient se adaugă în uleiul de ricin câteva picături de ulei esențial de lămâie,
melisă, bergamotă, lavandă sau geraniu, care vor da preparatului o aromă plăcută și înviorătoare.