Sunteți pe pagina 1din 16

APARE SUB EGIDA UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA www. revista-mozaicul.

ro

REVISTÃ DE CULTURÃ FONDATÃ LA CRAIOVA, ÎN 1838, DE CONSTANTIN LECCA • SERIE NOUÃ • ANUL XXI • NR. 8 (238) • 2018 • 16 PAG. • 2 lei

Eugen Alexandru Gustea – Scaun (din expoziþia „La catedrã cu Aman”, Muzeul de Artã Craiova)
n NICOLAE MARINESCU
Nr. 8 ((238
238
238)) • 2018
2018
AVANTEXT
Nicolae MARINESCU: Revistele de
culturã, azi! l 2

MIªCAREA IDEILOR
HORIA DULVAC 60
Coodonator: Nicolae Coande
Nicolae COANDE: Domnul H. D. l 3
revistele de
culturã, azi!
a rvantext

Ionel BUªE: Frumosul ca ordine con-


templativã a entropicului l 3
Ion MILITARU: Omagiu pentru prie-
ten l 4
Sorin ANTOHI: Regãsiri: un prieten,
o generaþie, un trecut l 4 Revista de culturã editatã de

L
Liviu ANTONESEI: Povestea unei umea se schimbã, indiferent de prin nevoia de comunicare spiritualã ilus-
te

„mici capodopere” l 5 voinþa noastrã. Imaginea ei, apa- tratã de numãrul autorilor ce îºi asumã AIUS Printed
Xenia NEGREA: Pluralitãþi l 5 rent paradoxalã, ne contrariazã, efortul comunicãrii instituþionale, deopo-
Ion MUNTEANU: Despre discurs ºi cãci nu putem descifra, cum ne-am dori, trivã cu acela al costurilor ei. Apare sub egida Uniunii
pãrþi, cu metodã l 6 sensul în care merge, modelat de atâtea A ne îngrijora cã sunt „prea mulþi scrii-
forþe evidente sau obscure, lucrând ano- tori” într-o societate care promoveazã per- Scriitorilor din România
Julien CARAGEA: Portretul înconju-
rat de secunde l 6 nim ºi tainic spre o rezultantã mereu sonaje a cãror ultimã lecturã o reprezintã
schimbãtoare. de prea multe ori „Codul rutier” este iro-
CRONICA LITERARÃ Dar realitatea rãmâne la îndemânã ºi ne nic, cãci riscul îl reprezintã blocarea pro-
Marian Victor BUCIU: Un roman „to- oferã repere care ne pot orienta într-atât gresului ºi decãderea prin acceptarea im- DIRECTOR
tal” poetic (II) l 7 încât sã ne diminueze angoasele ºi sã dea posturii ca normalitate. Nicolae Marinescu
sens faptelor noastre de azi ºi de mâine. Trebuie spus simplu, ºi rãspicat reafir-
LECTURI Dupã, foarte curând, douã decenii de mat, cã scrisul reprezintã o treaptã superi- REDACTOR-ªEF
Cosmin DRAGOSTE: „Se miºcã totul activitate dedicatã unei reviste culturale, oarã în evoluþia umanitãþii, atât pentru ce
„Mozaicul”, în aceastã nouã serie, a mã însemnã el în cultivarea „memoriei” indi-
Petriºor Militaru
în mine în nopþile mele albe”. Despre ipos-
tazele non-liniare ale fiinþei l 8 întreba care mai este rostul ºi viitorul unei viduale ºi sociale, cât ºi pentru efortul de
Adela EFRIM: Debutul poetic al An- asemenea întreprinderi mi se pare deopo- analizã ºi sintezã intelectualã ºi afectivã SECRETAR DE REDACÞIE
cãi ªerban l 8 trivã inevitabil ºi productiv. pe care redactarea oricãrui text îl presupu- Maria Dinu
Mai ales pentru cã, deºi nu controlez o ne. Orice text este pânã la urmã un mo-
IN MEMORIAM CONSTANTIN statisticã a domeniului, încerc, ºi nu cred ment de încordare a spiritului, care încear- REDACTORI
NISIPEANU cã sunt singurul, sentimentul cã în Româ- cã sã se identifice ºi sã se obiectiveze într-
A.G. SECARÃ: Meditând la moarte(a
Cosmin Dragoste
nia apar astãzi mai multe reviste culturale un corp coerent, destinat celorlalþi.
poeþilor), poate mai frumoasã decât o Marius Cristian Ene
decât oricând. Unele, relativ puþine, cu o Revistele culturale sunt în fapt institu-
definiþie uitatã a Frumuseþii… l 9 finanþare, mai mult sau mai puþin precarã, þii care organizeazã ºi catalizeazã comuni- Daniela Micu
oricum niciunde opulentã, de la uniunile carea socialã, reunind în regim de liberta- Cristi Nedelcu
LECTURI de creaþie sau de la Ministrul Culturii. Câ- te eforturile individuale ale comunitãþii de
Felix OFIÞERU: Militãria jos din pod
sau când rãzboiul simplificã stilul l 10
teva sunt finanþate de administraþiile lo- a se cunoaºte, evalua ºi progresa. Tipãri- REDACTORI ASOCIAÞI
Eleanor MIRCEA: A doua naturã a cale sau judeþene. Însã cele mai multe sunt te sau on-line, ele servesc, mai mult sau Denisa Crãciun
poeziei l 10 publicaþii „particulare”, scoase cu contri- mai puþin conºtient, un interes public su- Geo Fabian
Daniela MICU: Poezia tandrelor cãu- buþia financiarã modestã a unor pasionaþi perior: adaptarea persoanei ºi societãþii la Silviu Gongonea
tãri l 11 care se încãpãþâneazã, împotriva trendu- nevoile prezentului ºi ale viitorului. Con-
lui profund „materialist” actual, sã îºi cre- servarea memoriei serveºte aceleiaºi cau- Ioana Repciuc
Cornel Mihai UNGUREANU: Bru- Mihaela Velea
xelles. O pauzã de respiraþie l 11 eze un vehicul prin care grupul spiritual ze, oferind o reþea de repere care sã ne
de care se simt ataºaþi sã îºi poatã comu- dirijeze acþiunea eficient ºi benefic.
ARTE nica mesajul artistic ºi intelectual. Fiind instituþii, revistele culturale aso- COLEGIUL DE REDACÞIE
Geo FABIAN: Viori celebre – secrete O stranie trãsãturã a acestui peisaj pu- ciazã personalitãþi convergente, punân- Gabriel Coºoveanu
de sonoritate (I) l 12 blicistic o reprezintã faptul cã, deºi com- du-le într-un raport competiþional stimu- Gheorghe Fabian
Alina GIOROCEANU: Virgula ºi com- plet neprofitabil din punct de vedere pe- lativ, deopotrivã instructiv ºi motivant, Viorel Pîrligras
plinirile verbale l 12 cuniar ºi chiar al recunoaºterii sociale, contribuind la crearea unor elite produc-
numãrul publiciºtilor, ca de altfel ºi al au- tive social, esenþiale pentru generarea
ANTHROPOS torilor de cãrþi, rãmâne impresionant. Pe progresului. CONCEPTUL GRAFIC
Ioana REPCIUC: Popularitatea su- speze proprii, într-un sistem de distribuþie Fãrã biblioteci ºi fãrã publicaþii perio- Lucian Irimescu
pranaturalului în lumea contemporanã mai de grabã bazat pe „gratuitate”, auto- dice culturale viabile, puternice, ancorate
l 13 rii, de calibre ºi notorietate extrem de dife- puternic în actualitatea socialã, ºi celelal- COORDONARE DTP
Adrian BODNARU: UNIVversuri l 13 rite, cautã cu obstinaþie confruntarea cu te instituþii se vor anemia, se vor goli de Mihaela Chiriþã
un public potenþial, tot mai anemic, ºi o substanþã, devenind forme fãrã fond ºi
SERPENTINE anumitã confirmare. anticipând disoluþia identitãþii ºi a vieþii
Dan ANGHELESCU: Vintilã Horia: Revista „Mozaicul” este membrã
Coma prelungitã indusã bibliotecilor comunitare.
Poetul ºi Poezia sa l 14
publice româneºti, de orice profil sau ni- Nevoia resimþitã de un mare numãr de A.R.I.E.L.
BELETRISTICÃ vel, exprimã într-o mãsurã aparentul dezin- români de a se putea exprima în scris, prin
Mãdãlin Teodor ROªIORU: Sleepless teres al publicului pentru carte ºi publica- intermediul revistelor ºi al cãrþilor, ne în- Partener al OEP (Observatoire
(I) l 15 þii culturale, superficial ºi simplist motivat dreptãþeºte sã credem cã filonul creator al
Européen du Plurilingvisme)
prin existenþa mediului on-line. Însã acest poporului nostru e încã puternic, chiar
UNIVERSALIA „nod gordian” al publicului on-line este, dacã se manifestã într-un context, sperãm
în opinia mea, un „mit” ce se cere dezlegat doar vremelnic, ostil. Tiparul: Aius PrintEd
Peter S. BEAGLE: Douã inimi (II). Tra-
ducere din englezã de Roxana Ilie l 16 Tiraj: 500 ex.
ADRESA REVISTEI:
Str. Paºcani, Nr. 9, 200151, Craiova
Tel: 0351 / 467 471
E-mail: mozaicul98@yahoo.com
ISSN 1454-2293

9 771454 229002

Responsabilitatea asupra
conþinutului textelor revine autorilor.
Manuscrisele nepublicate
nu se înapoiazã.

Felicia Ionescu – ALITES 1


www.revista-mozaicul.ro

2 , serie nouã, anul XXI, nr. 8 (238), 2018


n NICOLAE COANDE

m iºcarea ideilor
domnul H. D.
T
ânãr, Horia Dulvac nu-mi „morþilor timizi”. Se ºtie, pe morþi Caesar nu mai poate fi omorât cu
spunea nimic. Asta ºi te poþi baza cel mai bine atunci un pumnal de Brutus (ºi tu,
pentru cã eram imatur, când vrei sã ai acces la posteritate. mã!?), ci înlocuit printr-un nou
iar naturile incipiente se anulea- Am crescut cu poveºti ºi cu limbaj care-l face pe scriitorul lui
zã cu plãcere. Vorbesc totuºi de mitologii naive – ºtiinþa mi-a fost „De bello Galico” caduc. Expirat.
anii imediat de dupã 1990, când interzisã de la naºtere. Nu însã ºi În fond, cel mai mare scriitor este
Horia avea 30 de ani ºi nu se gân- lui Horia, expert nu doar în mede- cel care nu a scris încã nimic.
dea cã va împlini 60. Dupã schim- leeviene feluri de posibil, ci ºi în Câteodatã, când se întoarce din
bare (politicã), viitorul se pitula- feluri de „existare”. Cum ai spu- Occident (nu povesteºte mai ni-
se în crevasele spiritului: urma sã ne visare. Însã poetul subrealist mic de acolo, de parcã ar avea
fim nemuritori. Gândeam deja Horia îl suprimã rapid pe omul de contract pentru discreþie), mi se
urât despre bãtrâni (o fac ºi azi, ºtiinþã Dulvac ºi te trimite la ta- pare cã nu mai are umbrã propriu-
dar mai prudent, atent sã nu-mi xonimizãrile poetice ale lui Linna- zisã. A plecat Horia ºi s-a întors
sarã în faþã sufletul de copil al lui eus, atunci când explicã ordinul Peter Schlemihl. Umbra este pen-
Mihai ªora) ºi aºteptam Apoca- din care face parte frumosul florii tru muritori: de ce se þine scai de
lipsa timpului cu nerãbdarea amorezatã de astrul care se va copiii mei, întreabã primul om
proastã a acelui spirit inteligent autodevora cândva: „basmalele dintr-un mit povestit de Ursula K.
dar imbecil care postulase: sã lor galbene ca niºte mãtuºi cu- Le Guin? Pentru cã sunt în mijlo-
treacã generaþia aceasta ºi Româ- minþi dintr-un ordin religios par- cul timpului, i se rãspunde. Ca ori-
nia va pãºi în Paradis. Dintre cei cã nepãmântean...”. Verbul sãu ce filosof pe cont proriu, Horia
cu care angajam discuþii în Cra- are uneori incantaþii cãlugãreºti, abstrage de la tors ºi se plaseazã
iova culturalã, puþini aveau ma- printre care strãvezi mese îmbel- la marginea timpului. Anii trec ºi
ieutica lui: pãreau sau erau su- ºugate cu munþi de pilaf deasu- el se uitã la ei, cu acea curiozitate
perficiali, mai ales când luau poza pra: pântecele filosofului Horia a copilului care ºtie sã „pãstreze
autorului de cãrþi. Nu se desprin- ºtie cã „binele ºi rãul sunt niºte tainele slãbiciunii omeneºti”. El ar
deau de coperta acestora. Horia indispoziþii ale morþilor, aºa cum numi asta „un soi de deficit de in-
voia sã ºtie ce este la mijlocul cãr-
þii, chiar dacã mai târziu mi-a dat
impresia cã ne rãsfoia, nu ne citea
visele vin din cer în stomac.” În
altã parte, a spus-o ºi mai bine,
dar nu-mi mai amintesc locul.
tegrare”, cãci mingea pe care o
aleargã toþi la sporturile de echipã
e un obiect care nu poate fi împãr-
Horia Dulvac 60
în adânc. O simplã impresie, cred. Cert este cã Plutarh credea ace- þit aºa uºor. De aceea, poziþia lui
Horia mai venea ºi dinspre laºi lucru (ne-o spune Dodds în de a semnifica în reþea i se pare Coodonator: Nicolae Coande
Slatina pe care nu o suportam. „Grecii ºi iraþionalul”): se abþinea lipsitã de consistenþã, întrucât nu-
Eu mi-am fãcut ucenicia la Cara- sã mãnânce ouã din cauza anu- ºi poate împãrþi inteligenþa în
cal. Se poate râde, dar poþi sã cazi mitor vise. Adicã, visa prost din grup. Drept urmare, uluiala sa în zeci de ani ar fi clãtinat capul a te adevãrul am avea acces la pro-
ºi pe gânduri. cauza ouãlelor, dar nu ºtim ce fel faþa lanului de floarea soarelui: neîncredere.” Ãsta e un secret pria noastrã vârstã ºi ne-am în-
Slatina, unde fusese chiar ºef de ouã consuma preotul templu- este una ºi aceeaºi, multiplicatã în spus în gura mare, tocmai ca sã grozi. De asta sunt prietenii – ca
de ziar postrevoluþionar, mi s-a lui delfic. Ionescu, fugit din Sla- milioane de cópii – aºa cum îi pla- nu-l credem. ªtie el ce ºtie. Deo- sã te protejeze de propriile spai-
pãrut dintotdeauna fieful medio- tina, ºtia ºi el asta: viitorul e în ce soarelui dictator. camdatã, oficial, împlineºte 60 de me: þi le oferã plãcut pe ale lor.
critãþii oltene, un oraº construit ouã. Dar la Horia nu existã viitor, Eram un ins fãrã vârstã, poves- ani pe pãmânt ºi asta ni se pare La mulþi ani, domnule H.D.!
de demagogi pentru o populaþie ci doar feluri de posibil impertur- teºte el undeva: „cei cãrora le-aº mai suportabil – e maniera lui de a Mai vorbim pe la 150...
rudimentarã. Oameni de „alumi- babil. Astfel, în mintea sa, Iulius fi spus cã am împlinit o sutã cinci- ne proteja, cãci dacã am recunoaº-
niu”, fãrã teatru, fãrã revistã lite-
rarã, aruncaþi peste Olt, cum se duce un rãzboi pe viaþã ºi pe
crede însuºi ºeful literar al Ro- n IONEL BUªE moarte între diversele gângãnii
sau între acestea ºi clorofilã etc.
maniei, un bãrbat cu voce micã,

frumosul ca ordine
castrati, vag apol(o)nizat. Oraºul Ceea ce e frumos înghite, muºcã
cãpitanului Ionescu, tatãl viito- etc. „De fapt, confruntarea din-
rului mare dramaturg, înspãimân- tre speciile ce locuiesc cu inocen-
tat de Ceauºescul din propriul þã acest rai virtual este una de

contemplativã a entropicului
genitor. Intuind asta, Horia, care digestie ºi lexicalã. Ca toate area-
se formase la Timiºoara (pavel- lele de vînãtor, Grãdina e un loc
danist, cu scriitorii lângã el), a imprevisibil ºi plin de pericole ºi
fugit la Craiova, unde trona nu o datã vînãtorul devine vâ-

N
u e uºor sã intri în jo- zã la eseu nu este niciodatã ab- versului. „Frumosul” postmo- nat” (p. 26).
Sorescu ºi unde spera la o înco- cul scriiturii lui Horia ruptã la Horia Dulvac. Scriitorul dern are o dimensiune entropicã. Entropia îºi gãseºte loc ºi în
lonare în revista condusã de fai- Dulvac. Contemplaþia nu aruncã nimic. Totul este con- Nu e ordinea clasicã a sferelor. „Cuminþenia frumosului. Dezor-
mosul „internaþional”. N-a fost sã florii soarelui e un plonjon în con- servat într-o continuitate discre- Sau „ordinea” lui Platon. El vine dini ale libertãþii”, ca forþã a ex-
fie. Sã lucrezi la o revistã mi s-a strucþia ei solarã. Aceasta e axio- tã, ceea ce face ca dislocãrile en- mai curând din lumea simulacre- presiei, ca magie a cuvântului, tot
pãrut întotdeauna (e drept, din ma sa speculativ-poeticã din En- tropice sã-ºi gãseascã, în mod lor. Deºi Horia Dulvac îl vede în în „ordinea” frumosului. „Cumin-
afarã) greu, complicat, inestetic. tropie ºi frumos. Aplicaþie pe o paradoxal, o unitate, o credinþã, dimensiunea naturalã a multici- þenia pãmântului” a lui Brâncuºi
Când eram inaccesibil de tânãr, floare a soarelui (Eikon, 2016), cum este ºi gândul de faþã care plitãþii dezordonate din prisma nu este o culme a frumosului cla-
i-am propus lui Marian Drãghici, axiomã care susþine gândul auto- conjugã entropia cu frumosul, ºtiinþei contemporane ºi a legilor sic, ci al libertãþii expresiei cuminþi.
la Osica, sã facem noi o revistã rului din eseistica „frazãrii litera- numit ºi „reminisceþã vie a orga- ei statistice, frumosul este rezul- Exemplele pe care le dã autorul,
scrisã de mânã, sã spunem acolo re”, cum o numeºte Ioan Bogdan nizãrii fiinþei” cu calitatea „de a tatul contemplãrii, pe care vede- din artele plastice, muzicã sau
ce nu se putea spune în revistele Lefter, în postfaþa amintitei cãrþi. ordona” (p. 10). În acest sens, rea ni-l oferã apriori prin simula- chiar din ºtiinþele fizicii ºi mate-
oficiale pânã la greaþã. M-a privit Cu resemnificãri ale unor con- plonjonul în construcþia solarã a crul arhetipal, care face sã parã maticii, trimit la originalitate toc-
cu milã, ca pe un copil tâmpit. cepte cunoscute ºi în conjuncþie florii soarelui se revendicã a fi o lumea într-o ordine. În acest mai prin funcþionarea acestei li-
Totuºi, cred cã am fi fãcut o re- cu metafore ºi imagini dragi scri- experienþã în care frumosul devi- sens, nu se poate spune cã scri- bertãþi care-ºi cere legitimitatea.
vistã mãreaþã. De mânã dreaptã. itorului, întâlnite ºi în alte volu- ne un ordonator care-ºi exercitã itorul Horia Dulvac scapã halou- O dezordine care-ºi cautã sensul,
Visam la samizdat fãrã sã vreau. me, cartea amintitã provoacã lec- „capacitatea de seducþie, struc- lui originar al ordinii, chiar dacã nu apriori ca într-o deducþie, ci
Horia nu intrã în samizdat, nici torul la un dialog cu distorsiuni turând totul în jurul unei functio- aceasta vine acum din „entropie”, din mers, din propria-i expresivi-
dacã-l înghesui cu forþa: genul postmoderne. Unul subtil, în care nalitãþi virtuale” (p. 13). Dezordi- prin resemnificarea esteticului tate : „Ceea ce numim originalita-
sãu este liberal-prosper, în che- starea de interpretare trebuie pre- nea naturalã poate fi „contempla- neutru al naturii. Intervine aici te literarã poate sã fie o aventurã
narul unei redacþii la care a jin- gãtitã dinainte spre a refuza ten- tã” ca frumoasã, în entropia ei. În gândirea analogicã. Ea adunã a expresiei nu în dezordine, ci în
duit mereu. Locul lui ar trebui sã taþia confortului simplificãrii. Es- acest sens, entropia nu intrã în într-o ordine, ceea ce pãrea ire- ordinea ce alimenteazã submers
fie în vreo academie unde se dau tetizarea este prezentã ca un in- dezacord cu dezordinea contem- mediabil lipsit de sens – dezordi- acea logicã a frumosului” (p. 135).
recepþii ºi se spun, cu stil rafinat, strument intelectual ce subîntin- platã ca ordine frumoasã, dimpo- nea, haosul. Iar acesta þine de În registrul aceleiaºi parado-
anecdote tulburi. Dacã oraºul de de o formã creatoare specificã, trivã. Frumosul este un tip de or- estetic (aisthesis), de aparenþa xale credinþe estetice a destruc-
care se îndoia Sîrbu („...în Craio- întâlnitã ºi în proza autorului. De dine care vine din altã parte de- sensibilã ca expresie. „Expresia turãrii sunt construite ºi celelalte
va e în tradiþie sã depui un testi- altfel, trecerea de la poezie ºi pro- cât din ordinea mecanicã a uni- ordoneazã haosul cu o exactitate eseuri, pe care scriitorul le pre-
col la Primãrie, în semn de gaj sau ce poate face geloase matemati- zintã în lumina reveriilor nãscute
ca ostatec. Asta îþi asigurã restul cile. Iar frumosul cel aparent fra- din cãderi crepusculare, umbre
de bãrbãþie.”) nu posedã saloa- gil se dovedeºte a fi una din cele spasmatice dorind sã se întrupe-
ne unde spiritul e-n adulter cu mai organizate ºi lipsite de slãbi- ze în expresii vii, corporale. Cu
frumuseþea, e pentru cã Horia nu ciuni forþe ale lumii” (p.15). acest volum, Horia Dulvac ne
ºi-a luat rolul în serios. Ar vrea, Sub semnul aceleaºi destruc- propune traseul unei maturitãþi
dar se autodizolvã în otium inhi- turãri a rationalitãþii identitare a speculativului sãu poetic, ofe-
bitor. Cândva a vrut sã facem îm- stau ºi alte gânduri visate ale rind deplinã originalitate scriitu-
preunã cu câþiva amici o revistã. eseistului-poet, Horia Dulvac, ca rii sale, într-o lume a deconstrui-
Dar între timp eu îmbãtrânisem, iar în „Mãrul cu gurã ne muºcã de rii sensului, în care „frumosul se
el a uitat cã nu avea bani. Spiritul obraz” unde imaginea idilicã a aratã capabil sã rafineze haosul
frumos cu cheltuialã se þine. ªi-a grãdinii este înlocuitã „cu grãdi- pânã la o discursivitate esenþia-
luat revanºa în cãrþi unde a de- na ca laborator al crimei esteti- lã” (p. 8). Îi urãm la ceas aniver-
scris „agregatul uzinal” al florii ce”, cu grãdina care vrea sã uci- sar, cu veche prietenie scriitori-
soarelui ºi a cartografiat spiritul Horia Dulvac ºi Ionel Buºe
dã, cu frumosul ei viu în care se ceascã: Gaudeamus igitur!

, serie nouã, anul XXI, nr. 8 (238), 2018 3


n ION MILITARU n SORIN ANTOHI
m iºcarea ideilor

omagiu regãsiri: un prieten,


pentru prieten o generaþie, un trecut
„Dacã aº ºti unde sã-L gãsesc, poziþie – mergi mai departe, întor- Lui Horia Dulvac, Partidul-stat (coruri patriotice,
mi-aº umple gura cu dovezi*” – când cheia în broascã ºi urmãrind la 60 de ani dansuri populare etc.) sau diver-
este unul dintre motto-urile mul- interiorul incintei pe care ai con- tismentul hedonist-defulator (în

Î
telor, relativ-multelor cãrþi ale lui venit sã o inspectezi. ntre noiembrie 1990 ºi no- care se strecurau ºi „ºopîrle” sa-
Horia Dulvac. La drept vorbind, Ceva ferm urmeazã acestei iembrie 2006, mînat de do- tirice ori chiar contraculturale).
eliminând din propoziþia de mai descinderi puse sub semnul mul- rul de ducã acumulat din Pentru studenþii a cãror þintã in-
sus, aparent-contingentul cuvânt tului. Numai cã nu urmeazã un copilãrie (ah, marea literaturã uni- telectual-existenþialã era înalta
relativ, cãrþile lui Horia Dulvac mult indeterminat cum a pãrut sã versalã, cãlãtoriile pe hartã, jur- culturã, autoritãþile asigurau deci,
nu sunt defel multe. În clipa de fie cel numit aici. De astã datã nalele de voiaj ale exploratorilor nu neapãrat conºtiente de toate
faþã, avându-le pe toate sub pri- este un mult certificat cultural, ºi scriitorilor, cãrþile despre civi- implicaþiile (inclusiv cele negati-
viri, percepþia este de naturã sã purtând semnãturã, cu promisiu- lizaþii dispãrute…) ºi reprimat/ ve din perspectiva lor), dar nu
ofere justa, corecta lor apreciere. nea de a închide în fermitate. refulat pînã la exasperare înainte complet fãrã un proiect strategic
Ceea ce creazã însã aparenþa „Arta e pe cale sã se înece în vor- de 1989, am umblat mult prin lume (în care propaganda ºi controlul
multelor cãrþi nu vine din partea bãrie”, sunã un citat dintr-un au- (cu un popas bucureºtean în nu era singurele elemente), un
superficialei priviri evaluatoare. tor mult îndrãgit ºi ascultat de 1994-1995, ºi acela întrerupt de spaþiu generaþional naþional.
Pentru cititorul ºi cunoscãtorul Horia Dulvac. Comentariul sãu plecãri peste graniþã). Din noiem- Exista evident ºi nevoia pragma-
familiarizat în chip prietenesc cu este scurt, complementar propo- brie 2006 încoace, deºi cãlãtoresc ticã de a pregãti ºi socializa la ni-
aceste cãrþi (ceea ce se oferã aici ziþiei de mai sus: „... exclama Ru- destul, uneori pe perioade lungi, velul întregii þãri (prin studenþie,
este o astfel de evaluare, mai în- dolf Arnheim, asurzit probabil de stau cea mai pare parte a timpu- apoi – mai traumatic – prin repar-
semnatã decât una opusã, situa- zgomotul formelor plastice ale lui în România ºi, mai ales, mã tiþie la post, cel puþin pentru un
tã sub auspicii închipuit severe sfârºitului de mileniu”. Evident, percep ceva mai mult ca locuitor stagiu de trei ani) o pãturã de
ºi de aceea false!) impresia de pentru cel ce se exprimã astfel: al acestei þãri. Locuitor cu domi- cadre pentru toate domeniile de
mult are un fundament mai solid, criticul de artã asurzit de zgomo- ciliu flotant, desigur, ca tot mai activitate, de la industrie, agricul-
venit din altã parte, deloc enig- tul formelor plastice, arta nu este mulþi concetãþeni ai noºtri, ca turã ºi educaþie la sãnãtate ºi ad-
matic, însã imediat certã. ceva care sã se epuizeze în exac- majoritatea oamenilor planetei. ministraþie. Omogenizarea naþiu-
Oricum ai lua unul sau altul titatea tehnicã a limbajului sau Aceste împrejurãri biografice, nu nii nu putea fi atinsã fãrã o stan-
dintre eseurile lui Horia Dulvac, ideii. Niciun critic nu aude la pro- întotdeauna dependente de voin- dardizare a formãrii ºi circulaþiei
la întâmplare sau venind în întâm- priu zgomotul, iar cel ce se expri- þa mea, dar rezonînd cu dorinþele elitelor – dar toate aceste dezide-
pinarea lui cu un gând anterior mã despre critic în acesti termeni, mele adînci, m-au fãcut sã slãbesc pentru promovarea creaþiei tine- rate ale stãpînirii nu se împlineau
format din cunoaºterea prietenu- cã ar auzi ceva de felul vacarmu- ori sã pierd contactul cu prietenii re” – forma acelui juriu naþional cu uºurinþã ori fãrã rest ºi fãrã
lului, eºti frapat de un lucru rar în lui, nu face mai mult decât o me- mai apropiaþi ori mai îndepãrtaþi de a fi solidari cu ceea ce fãceau efecte neintenþionate.
eseistica româneasca, ºi în eseis- taforã. Or, metafora este, la limita de pînã la 33 de ani (unii, destui, cele mai bune periodice studen- Înalta culturã, da. Într-un eseu
tica de oriunde. „Dacã rãzboini- extremã a oricãrei calitãþi, expre- cu bun potenþial de apropiere), þeºti ale vremii. Acel premiu nu a recent, inspirat de un poem al lui
cii evului mediu ºtiau cã rugãciu- sia multului indefinit: un mult legaþi de o topografie existenþia- mai contat. Regimul a continuat Liviu Antonesei ºi de tinereþea
nea dinaintea luptei le poate în- strunit sub severitatea îngustã a lã româneascã, ori plecaþi pe me- pe linia deja evidentã din decem- noastrã ieºeanã comunã, am in-
dupleca destinul, ferindu-i de cuvântului imprecis. leaguri pe care nu ajungeam/po- brie 1982, cînd o conferinþã naþio- sistat asupra poziþiei centrale pe
moarte, sau fãcând-o sã fie sacri- Ceea ce face extrem de fertilã poseam eu. Prieteniile prin cores- nalã a presei studenþeºti þinutã la care o ocupa contracultura în via-
ficial, artiºtii se pare cã au uitat...” continuarea: faptul de a nu epui- pondenþã ºi cele, de regulã neîm- Timiºoara a avut drept þinte þa tinerilor educaþi din anii 1970 ºi
(Îngrijorãri fãrã mandat, p. 86) za în idee precisã, silogism sau plinite din pricina contactelor prestabilite tocmai revistele Dia- 1980. Putem vorbi fãrã complexe
De unde vine o astfel de propo- demonstraþie este ºi ceea ce face scurte ºi imprevizibile, cu strãini log ºi Echinox. Prima, în special, de contracultura aceea, aºa bova-
ziþie ºi, mai ales, unde se termi- sau pare sã facã slãbiciunea unor ajunºi pe plaiurile noastre ori cu elogiatã din ce în ce mai des ºi mai ricã ºi intelectualistã cum era, jin-
nã? Ce anunþã ea? Despre ce sub- astfel de texte. Numai cã aparen- unii compatrioþi emigraþi, regãsiþi entuziast la Radio Europa Liberã, duitã/visatã mai mut decît trãitã,
iect vorbeºte? Sã fie în cauzã un ta slãbiciune a ideii de faþã este apoi ori pierduþi de tot, formeazã a fost criticatã dur de reprezen- oricît de îngrãditã ºi mutantã va fi
subiect istoric de felul rãzboini- altceva. Asumarea programatã a un alt capitol al memoriei mele – tanþii Partidului, între care trona, fost, fiindcã elementele de viaþã
cilor medievali ºi a raportului te- refuzului tehnic al limbajului, ob- ºi al memoriilor mele încã nescri- trimis special de la Comitetul Cen- boemã nu erau pur ºi simplu ºi
ribil, în termeni de viaþã ºi de stinaþia de a nu face loc la nimic se. Cu fiecare din cei amintiþi, într- tral, tov. Ion Spãlãþelu, consãtea- mereu derive semi-delincvente
moarte, mai mult decât viaþã ºi de felul închiderii este particula- un fel sau altul, am un patrimo- nul tov. Nicolae Ceauºescu, de- juvenile ori ieºiri psiho-fiziologi-
moarte, vorbindu-se despre îndu- ritate de stil, de tip al scriituri care niu comun la care þin tot mai mult. venit celebru prin demonstraþia – ce, ci frizau uneori conºtient ne-
plecarea destinului, sau sã fie nu crede în dimensiunea adevã- ªi asta îi distinge de toþi prietenii cu frumoase elemente involunta- supunerea civicã (sau mãcar cul-
vorba – intermedierea cu rãzboi- rului rezolvat în cuvinte puþine, mei strãini, oricît de apropiaþi, re din ciclul de B.D. Astérix –, cã turalã) ºi au pregãtit/prefaþat une-
nicii medievali nefiind nimic mai ordonate în chip necesar, nesub- precum ºi de toþi prietenii mei ro- Scorniceºtii fuseserã o redutã inex-
mult decât un truc! – pur ºi sim- stituibile ºi ca atare nelibere (for- le dintre puþinele noastre disiden-
mâni mai tineri. pugnabilã a dacilor. þe – fenomene complexe, nu de
plu despre un subiect din pro- mula adevãrului). Or, tocmai sti- Evocãrile de mai sus au un
Prin urmare, de pe la jumãta- puþine ori ambivalente, ale ieºirii
pria noastrã lume, artiºtii care, în lul liber, înlocuirea cuvintelor ºi dublu rol: de a semnala cã mã ºtiu
criza care i-a precedat demult, în- nesfârºita lor disponibilitate re- tea anului 2007 am avut, pe lîngã din tinereþe ºi ale primei maturi-
ºansa unor descoperiri (oameni cu Horia Dulvac de pe baricade- tãþi. Dar pentru a-l omagia pe Ho-
scriindu-le destinul în cifrurile prezintã actul de credinþã, con- le presei studenþeºti din anii 1980
codate ale modernitãþii ratate, vingere intimã despre ce este arta pe care nu-i mai întîlnisem, locuri ria, cel de atunci ºi cel de acum, aº
unde nu mai ajunsesem), ºansa ºi de a schiþa cadrul acelui trecut vrea sã mã opresc succinct asu-
vorbind astfel, prin gura artiºti- în exerciþiul plasticitãþii sale, adi-
lor care tac, despre propria noas- cã al infinitei substituiri ºi flexibi- unor regãsiri. Aºa s-a întîmplat comun. Acestea sînt premisele pra rolului jucat în vieþile noastre
trã condiþie, a noastrã, în calitate litãþi. O astfel de artã îl defineºte cu Horia Dulvac, pe care l-am re- regãsirii noastre. Horia era în re- de înalta culturã.
de oameni moderni? pe prietenul nostru. gãsit dupã vreo trei decenii, în dacþia bunei reviste timiºorene Pentru generaþia noastrã,
Rostind ºi scriind o astfel de dimineaþa zilei de 30 octombrie Forum studenþesc (unde am pu- ajunsã acum aproape de 60 de ani
propoziþie ale cãrei chei am încer- * 2016, în biroul lui Nicolae Coan- blicat în 1981, dupã o neuitatã ori trecutã de aceastã primã bor-
cat sã le descopãr, este evident Îmi rezerv, în acest final despre de de la Teatrul Naþional „Marin tabãrã literarã la Crivaia, singu- nã a senectuþii, matricea interbe-
cum se rosteºte mai mult decât se Horia Dulvac, un adagio infidel la Sorescu” din Craiova. Era (mi se rele mele douã poezii, scrise ca licã a înaltei culturi, definitã de
spune ºi se scrie. Ceva precedã natura stilului omagiat aici. Ceea pãrea) neschimbat. I-am spus-o exerciþii de stil auto-ironice ºi lu- fapt în lumea burghezã a celei
aceastã propoziþie ºi ceva, de ace- ce frapeazã în întâlnirea cordialã pe loc. Conversaþia noastrã s-a dice). Eu eram, cît timp am putut de-a doua jumãtãþi a secolului XIX,
eaºi naturã sau de naturã diferitã, cu acest stil al prietenului este reînnodat de unde o lãsasem, (între octombrie 1981 ºi mai 1983), era (la unii, mai este) o referinþã
altceva, urmeazã. În mãsura în care sentimentul irepresibil al unui amintirile tinereþii au revenit în în redacþiile revistelor ieºene vie. Frigiderul comunismului ro-
te laºi cuprins de curiozitate inte- afect de tipul déja vu. Nimic de forþã, iar douã scurte sinteze ale Opinia studenþeascã, respectiv mânesc se cam golise de pe la
lectualã – ºi nu ai cum refuza cu- felul creaturilor stranii, locatare ale vieþilor noastre paralele ne-au Dialog. Deºi separate de mari sfîrºitul anilor 1970, dar pãstra
prinderea aceasta din moment ce þinuturilor pustii administrate de plasat fãrã urmã de îndoialã pe distanþe geografice ºi de o infras- aproape neatins un elan cultural-
ai acceptat sã parcurgi fie ºi o pro- exigenþa academicã. Ceea ce te aceeaºi lungime de undã. Cînd am tructurã precarã (pe care, mer- spiritual care-ºi exercita în conti-
întâmpinã imediat în þinuturile unei trecut, alãturi de soþii Dulvac ºi gînd astãzi cu trenuri ºi mai len- nuare funcþia de emancipare ºi
astfel de scriituri este întâlnirea cu de Nicolae Coande, în sala unde te, o apreciez mai mult decît evadare din contingent, deºi fu-
Horia Dulvac ceea ce-þi este familiar, observaþii,
fapte, cuvinte, ridicate la nivel de
urma sã þin conferinþa pentru care
ajunsesem din nou la Craiova
atunci), centrele universitare ale
„Epocii de Aur” cunoºteau diver-
sese aproape complet epurat de
dimensiunile sale religioase. În
experienþã intelectualã sublimã. dupã 33 de ani, mã simþeam cum- se forme de integrare naþionalã a schimb, în multe privinþe, ºtiinþa
Vezi, cuprins de stupoare, cã nu va transportat nostalgic în trecu- elitelor studenþeºti, de la sesiu- prometeicã promovatã de stali-
eºti îngropat în maldãrele de ba- tul nostru comun. ªi cred cã o nile de comunicãri ºtiinþifice la nism luase într-o anumitã mãsu-
nalitate ale vieþii, iar ceea ce trã- parte din cãldura specialã acelei festivalurile de arte scenice, de rã locul religiei, dar (ºi fiindcã) nu
ieºti uzual, zi de zi, departe de a se conferinþe se datoreazã acelei re- la publicare ºi vizite reciproce la îi putuse anihila rolul sistemic.
epuiza în neantul infinit al insigni- vederi (eu obiºnuiesc sã fiu mai tabere „de creaþie” ºi chiar „de Mai curînd, ºtiinþa atotbiruitoare
fiantului este, sau poate fi, experi- rece, deºi informal, în asemenea instruire” (nici acestea din urmã – genericul unei populare colec-
enþa cea mai elevatã. situaþii, cel puþin la început). nu trebuie înþelese ca tabere de þii de carte din acei ani, ªtiinþa
Este admirabila lecþie despre Trec acum rapid la un alt capi- reeducare). Poate mai mult decît învinge, e revelator — pãstra un
nobleþea banalului cotidian pe tol de istorie culturalã. Chiar îna- astãzi, desigur ºi din cauza închi- orizont magic, poate chiar mesia-
care ne-o serveºte firesc priete- intea debarcãrii – de cãtre Partid derii graniþelor, un anumit mediu nic ºi soteriologic. Citind cãrþile
ºi Securitate – a echipei noastre cultural naþional estudiantin înaltei culturi universale ºi învã-

60
nul nostru Horia. La mulþi ani!
de la Dialog, în mai 1983, revista funcþiona din plin, cu efecte în þînd matematicã, fizicã, chimie ºi
*Cartea lui Iov, 13:3,4 ieºeanã primise în Bãnie, alãturi general pozitive, deºi includea ºi biologie, precum ºi orice altceva
de clujeana Echinox, „premiul formele create ori privilegiate de le mai cãdea sub ochi, copiii ºi

4 , serie nouã, anul XXI, nr. 8 (238), 2018


adolescenþii inteligenþi din trecu-
tul lui Horia ºi al meu îºi constru- n LIVIU ANTONESEI
iau o lume mentalã, spiritualã ºi

m iºcarea ideilor
sufleteascã a lor, orientatã spre
viitor, sabotatã de prezent, dar nu
complet detaºatã de trecut (un
trecut cunoscut aproximativ ºi
povestea unei „mici capodopere”
E
ste foarte greu sã scrii lui Marius Dobrin ºi a altor cîtor- pînã cînd nu am terminat cartea! stricteþe la dimensiuni. Este una
chiar greºit, dar preþuit ca tradi- despre un scriitor prie- va scriitori craioveni. Am mîncat Vãd cã poetului Ioan es. Pop i l-a din cele mai bune proze medii din
þie). Nu era nici înalta culturã a ten atunci cînd acesta împreunã, am bãut cafele, am vi- adus în minte pe Boris Vian – literatura românã post-belicã, care
pãrinþilor lor, formaþi în vremuri este sãrbãtorit, în cazul de faþã, zitat oraºul, mi-a arãtat splendi- ceea ce nu e greºit! – mie însã mi poate sta alãturi de Reconstitui-
tulburi ºi ajunºi prea devreme la pentru împlinirea unei vîrste ro- dele comori de la muzeul de artã, l-a sugerat pe Lautréamont. Si- rea lui Horia Pãtraºcu, de cele mai
maturitate în perioada rãzboiului tunde. Este dificil pentru cã tre- între care picturile preferatului gur, în cazul poetului francez, bune proze „scurte/ medii” publi-
ori imediat dupã, dar nu era nici buie sã scapi cu orice preþ de meu, Pallady, discutînd mereu, de avem de-a face cu un amplu poem cate de ªtefan Bãnulescu, A. E.
ceea ce regimul aºtepta de la ei. convenþional. Am început de cî- parcã aveam ceva de recuperat. în prozã, la Horia este clar o pro- Baconski sau Nicolae Velea.
În condiþii speciale, diferite în di- teva ori în ultima sãptãmînã, de ªi, de fapt, cum ne vedem atît de zã, pentru cã are poveste, ba chiar Voi da ºi definiþia „efectului
versele etape ale comunismului cînd poetul Nicolae Coande m-a rar, chiar aveam de recuperat. ºi poveºti mai mici!, dar viziunea Doppler” pentru cã poate fi un
românesc de stat, ºi înalta cultu- invitat sã scriu pentru acest gru- Apoi, mi-am dat seama cã mãcar ºi frazarea au un ce poematic. mic îndrumar de lecturã, deºi ºi
rã capãtã astfel valenþe contra- paj aniversar. Partea bunã este cã la fel de importantã fusese întîl- Citisem cîteva din cãrþile lui în absenþa acesteia, putem avea
culturale, distincþia normativã mi-a pus memoria, cea afectivã de- nirea din toamna precedentã, de Horia, începînd cu povestirile din parte de o lecturã bunã!
dintre cele douã categorii fiind sigur, în miºcare. Mi-am amintit la Tîrgul Gaudeamus. În aglome- Femeia lui Ghidirmic ºi conti- „Efectul Doppler constã în
dizolvatã de ce au ele mai preþios cã ne-am cunoscut, acum vreo 35 raþia de acolo, n-am apucat sã nuînd cu cîteva din cãrþile de variaþia frecvenþei unei unde emi-
în comun: cãutarea libertãþii (fie de ani, în Craiova lui, cu prilejul discutãm prea mult. Dar, Horia a eseuri. Îmi plãcuserã, desigur, se de o sursã de oscilaþii, dacã
ea ºi instinctivã, puþin reflectatã unui festival-concurs al presei apucat sã-mi facã un dar preþios. Horia Dulvac fiind nu doar un aceasta se aflã în miºcare faþã de
ori haoticã). studenþeºti. Eu revenisem la Opi- De fapt chiar douã daruri, dacã scriitor nãscut, iar nu fãcut, ci ºi receptor. Efectul Doppler poate
ªtiind acestea, înþelegem mai nia studenþeascã ieºeanã, el re- ne gîndim cã, pe lîngã superbul unul foarte cultivat ºi cu un simþ fi constatat atât în cazul undelor
lesne traseul lui Horia: de pe bãn- prezenta Forumul studenþesc din micro-roman care dã titlul volu- analitic excelent exersat. Dar cu electromagnetice (inclusiv lumi-
cile secþiei reale a Liceului „Fraþii Timiºoara, unde se afla la studii mului Efect Doppler (Editura Efect Doppler s-a petrecut altce- na), cât ºi în cazul undelor elasti-
Buzeºti” din Craiova la Faculta- universitare. Mi-am mai amintit Tracus Arte, 2016), mai gãsim va – în limbaj colocvial, aº spune ce (inclusiv sunetul). Frecvenþa
tea de Tehnologie Chimicã a In- cã, deºi ne-am vãzut destul de rar, acolo ºi nuvela Domniºoara To- cã „m-a dat pe spate”. Iar într-o mãsuratã creºte atunci când sur-
stitutului Politehnic din Timiºoa- l-am simþit mereu aproape, nu puzu, la fel de bunã. Aceea tre- formulare mai academicã, spun cã sa se apropie de receptor ºi sca-
ra, apoi (dupã 1989) de la licenþa doar ca scriitor, ci ºi ca om, un buie sã fi fost o întîlnire decisivã. am avut revelaþia unei capodo- de când sursa se depãrteazã de
în Drept la doctoratul în Filozo- om pe care te poþi baza, cum se Deºi aveam loc la vagonul de pere, a unei „mici capodopere”, receptor.” (Wikipedia).
fie; de la primele proze, poezii ºi spune. ªi care ºi-a pãstrat mereu dormit spre Iaºi, nu m-am culcat unde cuvîntul „mici” se referã cu Ei bine, definiþia chiar ajutã la
reportaje publicate în presa stu- un fel de tinereþe fãrã înþelegerea straturi-
denþeascã la eseurile interdisci- bãtrîneþe, un fel de lor de sens ale cãrþii
plinare ale maturitãþii; de la mun- candoare cu temei etic. desi, cum spuneam,
ca în industrie ºi cercetare ºtiin- Ceea ce pentru un scri- plãcerea lecturii în
þifico-tehnologicã la publicisticã, itor înseamnã salvarea sine rãmîne aceeaºi
angajament civic ºi carierã în ad- de toate sclerozele ºi fãrã sã ºtim vreo
ministraþia de stat. Ca alþii, des- care îl pîndesc. definiþie.
tul de mulþi, din generaþia noas- Mã gîndeam cã în- Îl felicit pe Horia
trã, Horia putea face toate aces- tîlnirea noastrã cea pentru cãrþile de pînã
tea ºi voia sã le facã. Aºa cum mai preþioasã a fost acum, începînd desi-
spuneam despre mine însumi în cea din mai, anul tre- gur cu Efect Doppler,
prefaþa unei cãrþi din 1997, Horia cut, cînd am fost la îi urez la mulþi ani,
a trãit dupã 1990 toate biografiile Craiova cu o conferin- sãnãtate ºi voioºie.
care-i fuseserã refuzate înainte de þã, ºi am putut petre- Iar nouã, cititorii sãi,
acest prag istoric ºi generaþional. ce mai multe ore în ne doresc cît mai
Le-a trãit ºi simultan, ºi succesiv, compania lui, a poetu- multe „efecte”…
le-a combinat mereu chiar cînd va lui Nicolae Coande, a
fi încercat sã le separe, le-a unit
sub semnul acelui enciclopedism
(holism?) intelectual ºi existenþi-
Note pe marginea volumului Finalmente, periferia este inter-
al la care visasem amîndoi. Citind
cu creionul în mînã (pentru a Revanºe ale alteritãþii* de n XENIA NEGREA faþã între timpi (trecut-viitor), în-
vorbi la Tîrgul Gaudeamus din Horia Dulvac tre actanþi sociali (instituþie-indi-
2016) frumoasa ºi densa carte de
pluralitãþi vid) ºi istorici (naþiune-populaþie),

L
eseuri a lui Horia, cu un titlu deo- ibertatea, toleranþa, ac- dupã cum celãlalt nuanþeazã, rein-
potrivã exact ºi poetic, Entropie ceptarea sunt câteva venteazã, recreeazã sinele.
ºi frumos. Aplicaþie pe o floare a dintre resorturile prag- þin) kierkegaardianã cumva, în Interdicþia ºi excepþia sunt alte Prin reluarea discuþiilor despre
soarelui (Eikon, 2016, cu o post- matice care susþin ºi propulsea- sensul în care istoria lumii este o concepte asupra cãrora Horia iluminism, despre rezolvarea de-
faþã empaticã ºi exactã a unui alt zã individul/individualitatea pe istorie a contradicþiilor care se cer Dulvac se opreºte în analiza aceas- fazajului dintre cultura dominan-
congener, Ion Bogdan Lefter – traseul – mereu altul, mereu ne- rezolvate ºi care definesc astfel ta a impactului creator pe care îl tã ºi imediat (real, actual), prin
cel mai important cronicar ºi ana- început – al explorãrii, al cercetã- evoluþia – „La început a fost in- are Celãlalt. Limitele interdicþiei, abandonarea falselor rivalitãþi teh-
list literar-cultural al vieþii ºi ope- rii, al chestionãrii, al cuceririi infi- terdicþia” (p. 5) îºi începe ironic subiectivitatea fluctuantã a excep- nicã - culturã, prin rafinata des-
rei Generaþiei ’80), am regãsit toc- nite, anulând „that final new fron- Horia Dulvac meditaþiile asupra þiei descoperã în spirit neoprag- chidere de perspectivã tehnicã –
mai acel enciclopedism. Teme li- tier”. Condiþiile acestea pun in- alteritãþii, asupra fragmentului matic un individ contemporan a culturã - naturã, eseistul craiovean
terare ºi ale vieþii cotidiene (la dividul în lumina alteritãþii, a des- care ne absolvã de nostalgia ab- cãrui „libertate e «pânã acolo unde mi l-a evocat pe Gilbert Simondon,
nivel individual ori social) care coperirii, a deconstruirii, a rede- solutului ºi ne deschide calea poþi acþiona»”. Deduc aici un ne- filosoful francez al individualitã-
duc la reflecþii metafizice, amin- finirii sinelui nu în reflexia unei cãtre recuperarea sinelui prin lim- opragmatism care-l determinã pe þii. Adaptabilitatea terminologicã,
tiri care antreneazã meditaþii teo- imagini misterioase, presupuse ºi baj, în sensul în care limbajul este eseist sã recompunã o imagine gândirea speculativã, scriitura li-
logice, probleme tehnice din filo- de aceea impuse, ci în contigui- mediator între sine ºi lume, este destul de categoricã a locuitoru- ricã, densã, uneori chiar labirinti-
zofie ºi epistemologie care îºi tatea propriului nume, respectiv purtãtor de sine în lume. Pentru lui din imediat: „omul cade relativ cã, plãcerea dramatizãrii ºi a forþã-
gãsesc rezolvarea prin recursul a propriului limbaj. Pentru cã re- ca tot el sã se întrebe câteva zeci repede pradã unei claustrofobii rii limitelor frastice sunt câteva
prezentarea presupunerii se va de pagini mai încolo dacã nu faptice, extrem de intime ºi greu dintre trãsãturile unui scriitor bine
la frumos (în special la frumosul
lovi, deja ºtim lucrul acesta de la cumva: „Paradisul ar putea fi ast- de depãºit, elaboratã prin conju- ancorat pe a treia cale. Finalmen-
natural). Totul, într-un aliaj inex- fel redefinit ca locul identitãþii in- garea pãienjeniºului tuturor acte-
tricabil de evidente competenþe Eco, tot timpul de circumstanþã. te, revanºa nu este toatã un act
Circumstanþa mutã (era sã spun dividuale absolute” (p. 40). lor sale. Pe scurt, are o mare voca- de politeþe, ci este o etapã în firea
tehnice ºi ataºante diletantisme Meditaþiile asupra alteritãþii, þie în a se face prizonier ºi în con-
coboarã) limbajul din universali- aristotelianã a lucrurilor.
idealiste, de voinþã a cuprinderii asupra „dreptului la revanºã” (p. 6 secinþã ºi o uriaºã energie poten-
tatea spiritului în faptã. Circum-
ºi de tentaþie a adîncirii, de împli- stanþa va fi întotdeauna „rãmãºi- º.a.) pe care îl clameazã alteritatea þialã ca o foame perpetuã i-a înso- * Editura Grinta, Cluj-Napoca,
nire, construcþie solidã ºi impro- þa” care va redeschide discuþia, ating teme dintre cele mai diver- þit istoria” (p. 26). În aceeaºi logi- 2005
vizaþie, de sugestie ºi aforism. care va refuza întregul, totalul, de- se, dar ºi dintre cele mai serioase. cã a înfruntãrii contrariilor, a în-
Adicã exact aºa cum am visat, am finitivul (vezi Umberto Eco, La Relaþia dintre model ºi discipol, crederii în mediere, sunt analizate
sperat ºi am încercat cu toþii – structure absente. Introduction bunãoarã, o vede astfel: „Expe- ºi alte perechi precum: identitate
toþi cei din generaþia noastrã care
am apucat vreodatã condeiul
pentru a spune ºi altora ce avem
à la recherche sémiotique, Mer-
cure de France, 1972, p. 408).
rienþa proprie legatã de model este
însã de cele mai multe ori, încãrca-
ºi alienare.
Pagini extrem de utile prin lu- Horia Dulvac
În ce fel poþi gândi întregul tã de complicitãþi, trãdãri ºi coabi- ciditate ºi detaºare sunt paginile
în minte ºi pe suflet. din buza periferiei? Cât de de- tãri subiective” (p. 9). În ritmul dedicate exilului ºi diasporei,
Toate acestea mã apropie de parte poþi ajunge? – sunt douã prestabilit al vieþii ºi morþii, al naº- aceste condiþii care azi, îmi par cã
Horia, de foºtii mei colegi de li- dintre întrebãrile care (mã) ispi- terii ºi renaºterii „foarte repede, transformã „exilul primordial” (vz.
ceu ºi de toatã generaþia noas- tesc când mã gândesc la tema al- discipolul ajunge sã simtã «spa- p. 39) în „geografia «originarã»”
trã. ªi am þinut sã le reamintesc teritãþii. Apoi, în ce alt fel poþi þiul de siguranþã» pe care parcã îl (p. 77). Iatã niºte rânduri de-a
aici, fiindcã ele constituie tot ce- gândi alteritatea, dacã nu deter- emanã modelul, drept un prizoni- dreptul apolinice: „Exilul este le-
am dat mai bun noi pe lume. Sau minist sau, vai!, idealist? erat” (p. 9). Creaþia cautã sã se eli- gat de Paradis (...) Ieºirea din ge-
cel puþin am vrut, am visat sã bereze din mintea creatorului. În ografia «originarã» e încãrcatã de
dãm. În orice caz, acestea sînt Existã o a treia cale, felul acesta, relaþia dintre cei doi regrete ºi vinovãþii: numai cel ce
premisele regãsirilor noastre, pe întotdeauna. actanþi ai cunoaºterii ajunge sã pãrãseºte cunoaºte cu adevãrat
care nici timpul, nici spaþiul nu le depindã de interfaþa culturalã, de valorile pierderii ºi nu poþi sã
pot împiedica.
Bucureºti,
15 ºi 20 iulie 2018
În cazul de faþã, a treia cale este
ironia. O ironie fãrã nicio adiere
metafizicã, sau o ironie (cel pu-
spaþiul comunicant prin care sunt
circulate mesaje în fluxuri dialogi-
ce, iarã nu imperative.
pierzi decât definitiv, aºa cum
numai timpul ireversibil îþi poate
proba” (p.77).
60
, serie nouã, anul XXI, nr. 8 (238), 2018 5
n ION MUNTEANU
m iºcarea ideilor

despre discurs ºi pãrþi, cu metodã


C
u Discursuri ºi pãrþi, cãci ambele se ocupã de anumite exordiul, în care se urmãreºte tative lucrãri ale secolului al mitãþii ºi încercarea de a lua lo-
cartea lui Horia Dulvac lucruri care, comune pânã la un câºtigarea atenþiei ºi bunãvoinþa XVII-lea care au pus bazele noii cul. Însã, în lumea expresiei, o
din 2005, publicatã la punct tuturor, pot fi cunoscute auditorului. Aici, Cicero face apel filosofii, întemeiatã pe raþiune ºi altã faþã a discursului este sur-
Editura Aius, ne aflãm în prelun- ºi fãrã ajutorul vreunei ºtiinþe la sensibilitatea ºi bunãvoinþa experienþã. De acum vorbim de prinzãtoare, deoarece se duce o
girea unei tradiþii filosofice eu- determinate.” Iar pentru a fi edi- ascultãtorilor; propoziþiunea, începutul raþionalismului în filo- adevãratã bãtãlie pentru supre-
ropene ºi a uneia retorice, pen- ficaþi de aceastã corespondenþã, care constã în formularea temei sofia modernã, ªi Descartes se maþie, care nu înceteazã nicioda-
tru cã, încã din Argument (p. 5), sã ne reamintim cã sensul antic discursului în termeni scurþi, pre- pronunþa cu privire la discurs ºi tã, dând impresia cã se produce
aflãm cã autorul ne vorbeºte de- al dialecticii, aflat sub incidenþa ciºi ºi clari. Este o enunþare a te- pãrþi. Iatã cum vedea filosoful cu mai multã cruzime. „Aºa cum,
spre discurs, pe care ºi-l imagi- metodei maieutice a lui Socrate, mei ºi poate cãpãta forma unei francez lucrurile, încercând sã ne dincolo de iluzoria concordie a
neazã având „o anume frivolita- ar putea fi rezumat la discuþiile sentinþe; diviziunea, adicã alãtu- facã a înþelege discursul sãu, încã pãrþilor unei grãdini (ne face plã-
te”, asociindu-l retoricii, „cãre- sau dezbaterile în contradictoriu, rarea pãrþilor mari ale discursului din prima paginã a celebrei sale cere sã imaginãm cã frumosul e
ia îi atribuim gratuitãþi ce-o pot în piaþa publicã (agora) cu sco- pentru ca auditoriul sã poatã ur- lucrãri: „Dacã acest discurs vi se prin necunoscute mecanisme
face suspectã”. Datoritã temei pul limpezirii ideilor ºi a principii- mãri cu mai multã uºurinþã tema va pãrea prea lung pentru a fi ci- etic), se desfãºoarã un rãzboi pe
supuse dezbaterii, considerãm lor, spre a se ajunge astfel la ade- tratatã; naraþiunea, care este tit dintr-o datã, s-ar putea deo- viaþã ºi pe moarte, o tensionatã
necesar a face trimitere la istoria vãr. Deºi nu-i mai atribuie dialec- partea discursului în care orato- sebi în el ºase pãrþi: în prima, se decimare a speciilor, tot aºa, în
ei culturalã, pornind de la vechii ticii acelaºi rol ca în gândirea so- rul dezvoltã tema ºi confirmã cele vor gãsi diferite consideraþii cu spatele cortinei estetice a discur-
greci care, nu-i aºa?, încã prin craticã, „de unic drum care sã anunþate prin exordiu ºi prin pro- privire la ºtiinþe; în a douã, prin- sului se aflã cruzimea competiþiei,
Hesiod, îºi puneau problema dis- ducã la adevãr”, ºi nici ideilor poziþiune. Dupã îndemnul sãu, cipalele reguli ale metodei pe care a bãtãliei dintre embleme ºi for-
cursului meºteºugit ºi a câºtigu- funcþiile postulate de filosofia naraþiunea trebuie sã aibã trei a cãutat-o autorul; în a treia, unele me... Aºa se face cã asistãm, în
lui în urma folosirii lui printre se- platonicianã, Aristotel afirmã în calitãþi esenþiale: sã fie concisã, reguli de moralã, pe care le-a de- cazul formelor, la toatã recuzita
meni. Sã ne amintim doar de ver- acelaºi loc cã dialecticianul ºi clarã ºi verosimilã; argumenta- dus din aceastã metodã; în a pa- teatralã a puciurilor, crimelor oe-
surile din Munci ºi zile în care oratorul, „trebuie sã studieze di- þia sau confirmarea probelor, tra, argumentele prin care dove- dipiene ºi înlocuirilor” (pp.5-6).
poetul ne spune cã sfatul chib- rect ºi cu rãbdare toate speciile care reprezintã partea discursu- deºte existenþa lui Dumnezeu ºi Autorul identificã discursul cu
zuit al unui vorbitor poate cal- reale, înainte de a pretinde cã le- lui în care se probeazã tot ce s-a a sufletului omenesc ºi care sunt intoleranþa, chiar cu „nebunia”,
ma spiritele ºi poate aduce li- a extras esenþa.” spus în propoziþiune ºi s-a dez- fundamentele metafizicii sale; în pe mãsurã ce acesta se lasã an-
niºte în comunitate. La grecii La romani, Scipio Africanul, voltat în naraþiune; peroraþia, a cincea, ordinea problemelor de grenat într-o luptã încleºtatã cu
vechi, preocuparea sistematicã Servius Sulpicius Galba, fraþii Ti- ultima parte, care are un caracter fizicã pe care le-a cercetat, înde- marginaliile, cu discursurile con-
pentru discurs începe însã mult berius ºi Caius Gracchus, Cato practic, de aceea, epilogul va fi osebi explicarea miºcãrilor inimii curente ale pãrþilor. Vede în el
mai târziu, cu sofiºtii, care consi- cel Bãtrân, Cicero, Cezar, Quinti- conceput ºi rostit încât sã solicite ºi a altor câtorva dificultãþi ce slãbiciune ºi vinovãþii, exact ca
derau retorica o formã de cu- lian ºi alþii se îndeletniceau cu la maximum puterea de sintezã ºi aparþin medicinii, precum ºi deo- la om, purtând în sine scenariul
noaºtere ºi de virtute, deoarece studiul discursului ºi practicarea de concentrare, de explicare a ar- sebirea dintre sufletul nostru ºi înlocuirii. Este un mesager al al-
avea drept scop sã-l facã pe ora- artei de a vorbi în public. Sã ne gumentelor ºi totodatã sã angaje- acela al animalelor; iar în ultima, teritãþii, hermesul schimbãrii,
tor mai bun, în sens etic. În opo- oprim doar la Cicero care, în lu- ze personalitatea oratorului, atât ce anume lucruri crede autorul cã „schimbarea fiind la început per-
ziþie, Platon, în dialogul Republi- crãri precum Despre invenþie raþional cât ºi afectiv. Cicero defi- se cer pentru a înainta în cerceta- ceputã ca ilegitimã, vinovatã”,
ca, susþinea cã determinarea (scrisã probabil în anul 86 Î. Chr.) nea elocinþa drept „farmec ºi pu- rea naturii mai mult decât s-a mers apoi „sfârºind prin a se instala el
adevãrului, deci cunoaºterea, ºi Despre autor, cea din urmã în- tere de convingere a cuvântului”. pânã acum, ºi ce motive l-au în- însuºi ca forþã generând interdic-
aparþine filosofiei, oratoria chinatã fratelui sãu Quintus, Cartea lui Horia Dulvac ne tri- demnat sã scrie”. (Discurs asu- þii”. În acelaºi timp, „aºa cum în
având ca scop doar formarea sau configureazã însãºi doctrina re- mite apoi la opera fundamentalã pra metodei, Traducere de Cr. raniþa fiecãrui soldat se aflã cele-
modificarea unei opinii. Aristo- toricii ciceroniene. În aceste lu- a lui René Descartes, Discurs Totoescu, Editura ªtiinþificã, Bu- brul baston de mareºal, tot aºa
tel (vezi Retorica, ediþie bilin- crãri el descrie pãrþile retoricii: asupra metodei de a ne condu- cureºti, 1957, p. 31). pãrþile viseazã sã ajungã dis-
gvã, traducere, studiu introduc- invenþia, dispoziþiunea sau di- ce bine raþiunea ºi a cãuta ade- Horia Dulvac, fiind eseist, per- curs”. O demonstraþie interesan-
tiv ºi index de Maria-Cristina viziunea, elocuþiunea, memori- vãrul în ºtiinþe, scrisã de filoso- sonificã discursurile, ducându- tã (contrarã viziunii lui Cicero ºi
Andrieº, note ºi comentarii de zarea sau acþiunea, atrãgând ful francez în anul 1637, lucrare le într-un plan al unei strategii Descartes, unde pãrþile concurã
ªtefan-Sebastian Maftei, Editu- atenþia asupra debitului verbal ºi ce avea sã-i aducã binemeritata aproape militare, mai întâi anali- la izbânda discursului), pe care vã
ra Iri, Colecþia Cogito, Bucureºti, a gesticulaþiei, dar ºi asupra mi- consacrare. De altfel, Discursul zându-le feþele: în primul rând, ele invit s-o descoperiþi mai departe...
2004, p.83) apreciazã cã „retorica micii oratorului.Tot el stabileºte lui Descartes ºi Noul organon al vor sã ne schimbe convingerile,
este corespondentã dialecticii, ºi pãrþile discursului oratoric: lui Bacon sunt cele mai reprezen- fiind suspecte de invadarea inti-

n JULIEN CARAGEA
portretul înconjurat de secunde
V
a sã zicã – incipit vita Împricinata vârstã nu-i însã interlocutorului, în entretiens- precept: „Creo ut intelligam”. Ea pe morþi îi jigneam prin simpla
nova de la 17 august – încã una sever restrictivã, încre- urile particulare cu amici literari apare în primul rând ca o forma existenþã, pe cei vii îi rãneam cu
Horia Dulvac dobândã menirea într-un refugiu a pieto- ºtie sã se replieze când polemici- mentis decelabilã în (afine „Me- indecenta mea vitalitate.” („Efect
dignitatea de „sexygenar”. Între- nului prostrat ºi fobic, prizonie- le in absentia dobândesc tuºe taforologiei” lui Hans Blumberg) Doppler”)
buinþ aici – impropriu etãþii, scan- rat fãrã scãpare în mijlocul unui cancaniere (habitualul, balcanicul eseurile filosofice. Textura filigri- Tratarisit (dupã propria-i, amu-
dalizant cetãþii – ist calambur (co- trafic auto incontinent, nu-i pro- hybris de cafenea), ori comuni- natã, subtilitatea analizelor, coe- zatã mãrturisire) drept „scriitor în-
notând ridicola perpetuare a ilu- montoriu dedicãluit abstragerii carea se falsificã alunecând în renþa ºi consecvenþa demonstra- tre filosofi” ºi „filosof între scrii-
ziilor hedoniste în, pascalian-di- contemplative lucreþiene („Sua- insolitul de accepþie gregarã ºi þiei, developarea riguroasã a noi- tori” (metodã facilã, persiflant-
vertismentalã, lumea noastrã cea ve, mari magno turbantibus ae- frivolitãþile faptului divers. Socra- melor sunt subsumate unei quê- admirativã, de apropriere a nou-
de toate zilele) nu din adolescent quora ventis/ E terra magnum tic, echilibrat, cu vocaþie de mo- te a arhetipurilor, a remanenþei ºi lui), Horia se impune ca un verita-
teribilism; ci fiindcã aniversatul alterius spectare laborem”)… Ci derator ºi de mentor, impunând avatarurilor acestora în lumea bil uomo universale ºi un scriitor
– înzestrat cu un fin simþ al hu- una de evaluare lucidã a forþelor respect ºi chemând, prin înseºi modernã. ªi, aproape de fiecare proaspãt, mereu de redescoperit.
morului (oricând decent, aferent proprii, implicare activã în viaþa tãcerile sale, la cultivarea virtuþi- datã, lucrãtura textualã se spriji- Concluzionând: de-ar fi sã în-
calitãþei magisteriale, intelectua- cetãþii ºi maximizare a capacitãþii lor dianoetice, se învioreazã ºi nã pe o parabolã extrasã din cãr- chei printr-o vinietã semnificati-
le, morale) –, trecând peste ispita creatoare. (Ca sã aibã ºi „pirami- intervine (fãrã patetism, însã în- þile sfinte (argumentum ad vere- vã aceastã lapidarã tentativã de
dezabuzãrii, ar surâde, sãrin, de da trebuinþelor”, a lui Maslow, un totdeauna pertinent ºi cu probi- cundiam, dar, mai degrabã, po- portretisire, aº opta pentru o re-
glumiþã; consimþind, benign, la chichirez)… În plus, „Cine îºi pãs- tate) numai când e vorba de ches- tenþare poeticã). producþiune a celebrei „The
reverberaþia-i de koan, la clivajul treazã abilitatea de a a vedea fru- tiuni cu adevãrat importante (cel În proza lui (una de facturã Mountain Man”, sculptura lui
relativizant între zona perisabilã, museþea nu îmbãtrâneºte nicio- mai ades legate de aspecte cul- aparte, rafinatã stilistic, cu per- Frederic Remington; ce reprezin-
fizicã ºi aceea, poate numai visa- datã”, ne-a asigurat, la rîndul sãu, turale) ºi decantarea unor sensuri sonaje-idei, foarte bine creiona- tã, într-un tãrâm priporos, o des-
tã (platonian), de antan… Dar ºi Kafka. (Ori Kafka nu era un mis- superioare. Boema sa (atâta câtã te însã, vii, lipsite de artificiozita- censiune de highlander ecves-
pen’ cã mã întreb (cu hipocritã, tificator)… Deºi (v. culegerea lui este) se prezintã imunã la exce- tea specificã vechilor alegorii), cu tru, circumspect ºi stãpânind cu
zâmbitã jale), în contraexemplu: Zanne): „Badea cu cãciula albã/ se, dictatã de-un soi de agapç perspectiva animistã a unui co- mãiestrie artistã impetuozitãþile
oare câþi (mãcar din, ai dumisale, De departe parcã-i babã. ” (Dupã sau/ºi epicuriana plãcere a con- pil (aceea din accepþia psiholo- bidiviului; trapeur parcã ireal,
literari ori filosofi confraþi), abur- Jankélévitch – ironia ca veselie versaþiilor de calitate. giei lui Jean Piaget), participãm semi-zeiesc, împingând oarecum
caþi pe stepena vârstei & carie- în degradeu, ambivalentã, hibri- Atributele sus-menþionate ºi ne bucurãm de familiaritate cu în grotesc confuzia spiritual-ma-
rei, când aud de ironie sau (înde- datã cu melancolia)… Dar (fãrã (plus altele, dintre care musai tre- cele nevãzute („irealitatea imedia- terial; întrupare a unei creaturi
osebi) autoironie nu-nºfacã sa- putinþã de-nvãþ ºi de pocãinþã) buie amintitã inedita, reala voca- tã”). Candoarea e una doar apa- catafatice. Vorba (beneficiind de
bie ºi (vade retro) n-azvârle ana- iar cãlcãm alãturi ºi o dãm pe þie de polihistor, simptom al unui rentã, asistãm, ca-n contempla- o deosebitã plasticitate ºi de an-
temã – gomoºi, deja mumificaþi; mucalitlâcuri. (Sã nu se facã îre- IQ mult peste medie) fac din el rea desenelor cu homunculi ale vergura viziunii, ne duce cu gân-
dispuºi din timpul vieþii a prodi- ma – amarã.) un personaj pitoresc, element lui Henry Michaux (de altfel, ca dul la hénosisul plotinian) filo-
galisi un greu ºi nesufericios De o desãvârºitã civilitate, necesar ºi iramplasabil, ferment ºi autorul francez, Horia Dulvac sofului de la Pãltiniº: „Cãci existã
odour of sanctity… discret, modest, empatic, cu o catalitic în efervescenta viaþã scrie de toate – poeme, eseuri, un galop al calului, cu cãlãreþ cu
ªi, în definitiv, vârstele, vrâs- blândeþe nativã mergând pânã la culturalã a Bãniei. piese de teatru, roman), la o aven- tot, dar pe deasupra este galopul
tele, vremii învârstãrile – încotro? calinerie, Horia are în miºcãri Credinþa sa (ne referim aici la turã iniþiaticã de o violenþã uneori cãlãreþului cãtre þinta lui nevãzu-
La ºaizeci de ani (abia un interlu- energia profesionalizatã ºi coor- atitudinea religioasã, desigur – bufã, exorcizatoare de traume as- tã. Noi simþim cã sufletul este una
diu), azi cineva e „încã verde”, donarea unui general ce a pregã- „Se vuoi guardar la casa, fai un cunse, la o amuzatã „complicita- cu trupul, aºa cum este una cãlã-
„în putere”… Dum spiro spero tit un pluton de porumbei pentru uscio solo”), cultivatã fãrã osten- te cu viciul” (Max Blecher), jubi- reþul cu calul.”
(ar spune Cicero). Sau, cu iz de un rãzboi ce nici n-a mai avut loc; taþia credo-urilor, nu-i una moti- lând de pãrelnice victorii ºi spe-
frusteþe, înþelepciunea vernacu- iar în expresia facialã îngândura- vatã de frustrant-intimidantul cificã vârstei: „Chiar ºi aºa, mã Dacã aº fi Arcimboldo, l-aº
larã olteanã: „Prazul – o fie el us- rea celui stãpânit de ideile mari. argumentum ad baculum. Ci de aflam într-o situaþie fericitã, fiind- reprezenta pe Horia printr-un mãr.
cat la foi, dar e verde la cotur.” Atent la nuanþele sufleteºti ale (mult mai) ofertant, augustinian cã în general eram neatent: dacã

6 , serie nouã, anul XXI, nr. 8 (238), 2018


C
ompoziþia cere ca sã pean (Bruxelles, Veneþia), Supa e
elucidãm cine ºi în ce n MARIAN VICTOR BUCIU un roman îndeosebi regional, ar-
mod vorbeºte, sã lãmu- delean. E preponderent urban,

un roman „total” poetic (II)

c ronica l iterarã
rim statutele de narator, naratar clujean, dar ºi rural, ca opera de
(destinatar), narativitate, pornind debut epic a autoarei. Include ele-
de la ceea ce s-a numit punctul mente de cronicã urbanã, precum
de vedere. Cine relateazã (pre- Se constatã cã romanul alter- cel despre marele cardiolog Ha-
ponderent îºi aminteºte, dar na- neazã un numãr de personaje deo- þieganu, legendar ºi deja roma-
reazã, descrie, dialogheazã, re- potrivã naratori, dar organizarea nesc, cunoscut de farmacistul
flecteazã)? Câtã credibilitate ni se naraþiunii nu este în modul direct Marcu Sâmãrtin ca un pacient
dezvãluie? una a autorului. Un personaj, To- ignorant în postura de martor al
Marcu Sâmãrtin, unicul soþ al dora, (se) recunoaºte cã intrã în propriului infarct. Romanul fiind
Todorei, aflat, el, la a treia cãsã- capul celorlalte care par a vorbi ºi unul al bolii ºi bolnavilor, „teza”
torie, e primul narator-personaj. de unul singur. Todora este su- rãzbãtãtoare e aceea cã boala
E deja mort, simte, din prima fra- pra-naratorul, când le dã cuvân- ignorã orice merit, e o platã inex-
zã, mirosul garoafelor, al florilor tul (cuvântul ei) altora. Poate spu- plicabilã, nu o rãsplatã meritatã,
pe care vãduva i le aduce vine- ne: ceilalþi sunt eu, dar ºi eu sunt în oricare sens al termenului. Clu-
rea la mormânt. Viziune poeticã alþii. ªi e narator, când vorbeºte jul este pentru Todora, personaj
trans-mundanã, ca la Ileana Mã- direct, necontrazisã decât în mã- multifunþional în roman, urbea de
lãncioiu ºi, de ce nu, la poeta sura în care citeazã alte perspecti- fiecare zi. Sâmbãtã, marele oraº
Marta Petreu însãºi. Numele Sâ- ve asupra aceloraºi fapte. Adevãr transilvan apare în contrast cu
mãrtin, ardelenesc, nu este inven- existã cât vrea ea sã expunã. Mai satul. Luni ajunge invadat de gu-
tat, urmuzian (ca popa din Pâl- existã ºi fragmente epistolare care noaie. Duminicã, e scrutat sever,
nia ºi Stamate, „popã ardele- au alt statut, au autor, dar ele nu în parte cultural, în parte din ace-
nesc” pur ºi simplu). E chiar un sunt spuse, ci scrise: diferenþã laºi complex rural echivoc, de in-
nume local. Numele Martin este, esenþialã de discurs. Prologul (în ferioritate-superioritate, (in)expli-
în ordine religioasã, creºtinã, ca- loc de epilog) e scris la persoana cabil, al anonimitãþii într-un mare
tolicã ºi protestantã, al unui sfânt, a treia, supra-naratoarea este în- oraº. Asistenta medicalã deveni-
patron al cerºetorilor. Un cerºe- lãturatã. Credi(ta)bilitatea narati- tã pictoriþã neignoratã se plânge
tor revine în roman dupã Todora. vã ºi umanã este astfel împãrþitã. cã e neremarcatã. Spune ea: „ca
Torturantul soþ îi cerºeºte ºi el ªi naraþiunea suportã, pentru guzonoii” – probabil niºte fãp-
soþiei, într-un moment, atenþia, adecvare la om ºi lume, o mutaþie, turi fantomatice locale, din satul
atunci pierdutã, dacã nu cumva, o rãsturnare ori o întoarcere. Poe- de baºtinã Locul cu Grâu. (Nume
ca orice gelos, o face, într-un anu- ticã, deºi nu versificatã. Se ºtie cã cu valenþã simbolicã, spiritualã,
me fel, constant. Cui îi vorbeºte etimologic vers înseamnã întoar- creºtinã: ne gândim la bobul de
el? Formal, sieºi. Real, Todorei. cere. Romanul începe cu sfârºitul grâu murind spre a renaºte ºi
Dacã uitãm cã prin el Todora îºi ºi sfârºeºte cu începutul. Prolo- rodi.) Noteazã incisiv, devastator,
vorbeºte ei însãºi, cumulând ro- gul e aºezat în locul unui epilog, neo-sãmãnãtorist la modul co-
lurile de supra-narator ºi supra- unificator al spaþiului cosmic: Pro- mun motivat: „strãbat fudulul
naratar (cititor intern). Îl cunoaº- log în cer ºi pe pãmânt. E aºezat oraº mic-burghez al Clujului, ce
tem acum ca soþ al Todorei, într- în locul epilogului pentru a da o trãieºte din fermentaþia bârfelor
un moment de crizã a cãsniciei, perspectivã rãsturnatã, ca de clep- ºi a scandalurilor mãrunte, din
pe care iatã cã ºi el, în mintea sidrã întoarsã.1 E scris la persoa- râvna de a azvârli cu pietre în al-
Todorei, e în stare sã o conºtien- na a treia, schimbã aºadar perspec- þii, fãrã ca nimeni sã ia act cã exis-
tizeze. Nu ºtim dacã i se atribuie tiva narativã a monologurilor atri- „Nu mai ºtiu ce îmi amintesc ºi ce clarã cã citeºte romanul chine- tã un bãrbat, altul decât Marc,
mai multã conºtiinþã ori conºtien- buite, de obiectivare a subiectivi- inventez, asta-i!” Romanul este zesc din secolul 16, Cãlãtorie care mã întovãrãºeºte” etc. Nici
þã decât avusese. Todora e un fel tãþii. Timpul este aici regãsit, re- memorial dar ºi meta-memorial, spre soare-apune, fantastic, mi- mãcar bârfitã etc., într-o realitate
de romancier fãrã voie. Sau chiar cuperat din trecut. Pãrinþii apar ti- prin Todora, care spune cã reface tic, religios, iniþiatic, despre în- aºa zicând idealã, ea era pe strãzi
cu un anumit acces la expresia neri, Todora este o copilã, se joa- „amintirea amintirii”. Memoria pe cercãri grele în misiunea spiritua- cu un artist, pictor de succes „afa-
romanescului. Todora, infidelã la cã cu o pãpuºa maleficã, o vede- care ºi-o recunoaºte cu satisfac- lã (budistã), totuºi izbutitã. Titlul rã” – fapt de neiertat în perspec-
rândul ei, înºelãtoare a înºelãto- nie.2 La timpul prezent, vineri, þia împlinirii este una filmicã. Mai secund al romanului, Maimuþa, tivã localã. De Roman, ea se deli-
rului, e acum cu un coleg de artã, dupã o obiºnuinþã mãrturisitã, cu seamã dureroasã, memoria îi dã o notã de simulacru sau far- miteazã franc, ca bãrbat, poate ºi
pictorul Roman Pintican, despre vãduva merge la mormântul lui aceasta îi lasã sentimentul cã e sã, de subminare a autenticitãþii. ca pictor: „nu era genul meu”. El
care mãrturiseºte cã nu este prea Marc(u) ºi-i duce garoafe ºi þigãri. plinã cu de toate. În ultima zi, Spaþiul ºi timpul sunt largi. Parte picteazã jucându-se cu amintiri-
atrasã. Farmacistul Marcu Sâmãr- Ne amintim cã Marcu, prima voce marþi, Todorei îi revine memoria din Ardeal într-un timp lung, par- le, pe care ea le ia în serios, grav,
tin, trezit moral, constatã (gând narativã din roman, simte mirosul vizualã, filmul existenþei ei. De ea te din Occident (Bruxelles, Vene- tragic, de la fizic la oniric.
al sãu sau al Todorei, notat ºi de garoafelor. Când pregãteºte supa se umple pânã la denudare. Co- þia) în treacãt. E notat timpul în Pus în penumbrã, istoricul ºi
ea mai târziu?) rostul major al de la miezul nopþii (constat ac- perta romanului reproduce tabloul care e prezentã conºtiinþa Todo- politicul (comunist) capãtã relief
amintirilor, acela de a rememora centul temporal din titlu), Todora impresionist (hiperrealist ºi oniric) rei, de vineri pânã marþi, în care e ºi subtilitate. Marcu ºi Pauline s-
greºeli din trecut pentru a le re- este o tânãrã femeie la 31 de ani, Dejunul pe iarbã (un mic roman refãcutã lumea de o viaþa, a ei, în au cunoscut în studenþie la mun-
para. Conºtiinþa moralã, în roman, care amestecã iubirea cu ura de experimentalist ºi oniric al lui So- primul rând. (Re)trãitã în doar cinci ca aºa-zis voluntarã, în fapt obli-
existã ºi corecteazã lectura psi- om, desigur cã ºi de sine. E ziua rin Titel, din 1968, împrumuta ti- zile, viaþa e alcãtuitã din amintiri gatorie. În roman, ambiguitatea
hologistã, reducþionistã. de naºtere a ei, nu un timp oareca- tlul). Roman Pintican, pictor cu de multe decenii. Ajunge însã re- e extinsã ºi are urmãri serioase.
Todora apare ca elevã la Cluj, re. De naºtere sau de renaºtere? succes în strãinãtate, are ca mod dusã, esenþializatã, mai cu seamã Repartiþiile absolvenþilor de fa-
deja abandonatã de pãrinþi, însin- Iar atunci soþul ei moare, cum el artistic, aºa cum îl cunoaºte To- prin condiþionarea de cãtre memo- cultãþi, de la þarã sau din orãºele,
guratã, atrasã de un bãiat de sea- însuºi îºi prezisese, într-un acci- dora, pictoriþã (ºi poetã), jocul cu rie, la momentele nodale, reprezen- sunt schimbate în marile oraºe,
ma ei, de origine maghiarã, Clau- dent de maºinã, în care supra- amintirile. Ludicul oniric, în egalã tative, autentice din punctul sãu precum Clujul (Napoca e suspen-
diu Saszet, când Marcu se des- vieþuiesc fratele Nestor ºi soþia lui, mãsurã ironic, e consubstanþial de vedere. Totul apare într-o per- datã), prin relaþia cu Securitatea.
prinde de Ildikó (iatã un fel de Livia. Pentru cã îi dorise moartea, Supei. Cu o profesie modestã, de spectivã foarte largã, de altfel: exis- Iar aceasta, la braþ cu Partidul, se
simetrie ori corespondenþã etni- Todora se crede maleficã. Urmea- asistentã medicalã, Todora este o tenþialã, moralã, psihologicã, dar aflã în toate, determinã viaþa ºi
cã) pentru a o lua prin viol de zã, peste timp, împãcarea ei cu artistã, nedoritã mai ales de fami- ºi socialã, politicã, spiritualã, cul- moartea. Existã constatarea cã
soþie. Direct, cu „voce” proprie, mama, acoperitã de bucurie ºi fru- lia þãrãneascã. Picteazã, expune turalã, istoricã. Se face o punere mai toþi cunoscuþii Todorei au
Todora e prezentã dupã aproape museþe. ªi apariþia a douã perso- chiar în Capitalã. Duminicã spune într-un timp istoric a unor eveni- pãrãsit România în anii 1980. În
o treime din întregul roman, când naje cu totul episodice aici, Tabi- cã scrie, nu acest roman (unul, în mente, dar e fixatã ºi o cronologie patrie, anormalul trece drept nor-
era o asistentã medicalã care fã- ta, din întâiul roman al scriitoarei, felul lui, indirect), dar poeme. Dar autobiograficã: violul din 1970, mal. Dominã anomaliile, uniformi-
cuse ºi studii de artã plasticã, în- conducând maºina lui Petru ºi romanul e prefigurat, poate: reîntâlnirea lui Claudiu în 1977, zarea. Chiar Todora nu se vede
cercând sã se impunã ca pictori- (nume evanghelic ca ºi Marcu). „vreau efectiv sã scriu despre cele fuga din România ºi curioasa lui prea diferitã de ceilalþi. Toþi se
þã. Are ºi un model artistic în Li- Miezul nopþii pare timpul zero, ce mã obsedeazã”. Subiectivitate întoarcere în anii 1980 etc. Dacã comportã straniu, fiecare se lo-
dia Dimsza, personaj nedezvol- care aduce într-un punct timpul extremã, livratã în stare de obiec- vineri e ziua când Todora merge veºte de stranietatea ºi înstrãi-
tat, ca multe, poate prea multe, în întreg, trecut ºi prezent. tivare. Iatã ºi cheia metodicã a la mormântul soþului, Marcu Sâ- narea altora. Epica obiºnuitã de-
acest roman memorial-imaginativ. Todora, în rol auctorial, nu cu Supei: „Eu totdeauna am avut mãrtin, sâmbãtã e ziua dorului ei vine un lanþ al bizareriilor, slabe
Picteazã nu doar un bãrbat îm- totul empiric, constatã cã Marcu prea multã imaginaþie ºi m-am pus de pãrinþi, de care se înstrãinase ºi tari deopotrivã. Pãrinþii Todo-
plântat pânã la brâu în sexul fe- era un narator prost, motiv ca sã- în pielea altora.” În laturã autenti- în 1969. Privind data anului din rei, naivi politic, vor ca fiica lor
meii, dar ºi un înger vãzut în vi- l ajute substituindu-l. „Nu era un cistã, documentalã, duminicã sunt prezent, 1996, ºi a celui din trecut, sã urmeze nu Arte Plastice, dar
sul din noaptea de Moº Nicolae narator bun, nu încerca sã descrie inserate ºi câteva scrisori, extin- 1969, anii par a lega ceva enigma- Dreptul, care numai drept nu era.
(regional: Miculaº). Mama îi amin- împrejurãrile, cauzele, dimpotrivã, zând pluralismul instanþei narati- tic, necircumstanþial. Luni e pen- Nu mai au nicio noimã aici ºi
teºte de o pãpuºã cu pãr, vrãjito- el socotea totul clar, ca ºi cum as- ve. ªi acest aspect depãºeºte tru Todora ziua extremelor, a bolii acum amãgirea ºi dezamãgirea.
reascã, maleficã, iar femeia matu- cultãtorul s-ar fi aflat înfipt în min- structura de roman prin juxtapu- (nu uit cã boala o însoþeºte me-
rã îºi mãrturiseºte vinovate do- tea lui ºi-ar fi ºtiut cât el (perspec- nere de monologuri, constatatã în reu, dar acum e în climax) ºi deo- 1
„Dragostea amestecã pãmântul
rinþe de fermecãtoare ºi crede cã tiva narativã de tipul avec, dupã grabã. potrivã a stãrii de a fi liber, într-o cu cerul – este marea rãsturnare.” (Op.
a provocat moartea soþului. Jean Pouillon, n. MVB), ori chiar Limba însãºi, deºi diferenþia- singurãtate elogiatã. Marþi e ziua cit., p. 120) Prologul nu schimbã com-
Se confeseazã Todorei, dialo- i-ar fi trãit viaþa.” Citatul (pp.103- tã, este totodatã emanaþia unei ei de dor, de durere plãcutã, faþã poziþia Supei. Alt loc din Paz o dez-
gheazã cu ea, Pauline Mocanu, 104) continuã: naratorul lasã „go- conºtiinþe unitare. Plurilingvism de Marc (Marcu, dar îi preia pre- vãluie într-un mod fatal ºi elementar:
fiicã de cioban bogat din Ardeal luri”, impune „presupuneri”, e, simulat. Graiul þãrãnesc este con- numele dat de „belgianca” Pauli- „Greºeala, pedeapsa ºi izbãvirea sunt
mutat în Dobrogea, ea însãºi involuntar, narator ºi naratar servat de memoria orãºencei ina- ne) ºi faþã de pãrinþi. Monolo- elemente constitutive ale concepþiei
ajunsã soþie ºi mamã a unui fiu, („vorbea cu el însuºi”), ceea ce e daptate. Iar limbajul erotic al lui gheazã sau dialogheazã cu starea occidentale despre dragoste. Este
la Bruxelles, în centrul politic al ºi Todora, dar voit ºi declarat. În Marcu, deºi dezinhibat, argotic, de boalã ºi cu doctorul. Mãrturi- tema lui Goethe din Al doilea Faust ºi
Uniunii Europene. Ea rãmâne ziua din urmã a romanului, marþi, în fond comun în latura trivialã, seºte o „durere pentru tot ce a pie- Wagner din Tristan ºi Isolda ºi cea
scrupuloasã cu metoda narativã, pãstreazã o notã evidentã de dis- rit”. Traverseazã ºi o fricã teribilã, din Aurélia lui Nerval.” (p. 30)
dominatã de o urã puternicã pen- 2
Todora îi este opusã, ca în repro-
tru soþul român care i-a distrus ea se recunoaºte depãºitã sau curs feminin masculinizat. vomitã ºi îºi imagineazã un epitaf.
ducerea lui O. Paz din Sappho: „iar
viaþa, psihologia îndeosebi în la- stãpânitã de iniþiativa textului pã- Nu e fãrã rost faptul cã în in- Derulat pe un spaþiu nu doar corpul meu, lipsit de voinþã, era cel al
tura sensibilitãþii. rãsind memoria pentru ficþiune: tervalul de cinci zile Todora de- românesc, dar ºi în parte euro- unei pãpuºi de cearã” (Op. cit., 50).

, serie nouã, anul XXI, nr. 8 (238), 2018 7


n COSMIN DRAGOSTE

„se miºcã totul în mine în nopþile


mele albe”. despre ipostazele
non-liniare ale fiinþei
Anca ªerban: Cineva din afa- rea formalã, tãierea plinã de sens polarizat, care adunã laolaltã mo- proprie. De altfel, lirica Ancãi ªer-
l ecturi

ra lumii, Aius, 2018 a versurilor, debarasarea de tot mentele decisive ale unei deve- ban se caracterizeazã ºi prin pro-
ceea ce este inutil. Toate acestea niri lucide, iluminate din unghiuri pensiunea cãtre mobilitate, cãtre

C
ineva din afara lumii sunt fãcute cu atâta siguranþã ºi convergente. Punctele de con- o miºcare vãzutã ca principiu al
este volumul de debut cu atâta hotãrâre, încât nu ai cum versie sunt cerebral alese, selec- vieþii ºi al creaþiei artistice.
al Ancãi ªerban, o car- sã nu bãnuieºti munca tenace, de tate ºi configurate, derapajele Cineva din afara lumii este,
te foarte atent cumpãnitã, echili- ani de zile, scrierea ºi rescrierea cãtre zone ce pot scãpa contro- cu certitudine, una dintre revela-
bratã, calibratã oportun pe spa- multora dintre poezii, fiindcã toate lului sunt atât de rare, încât de- þiile ºi certitudinile anului edito-
þiul uneori atât de îngust dintre o acestea vin din experienþa scri- vin aproape insesizabile. rial 2018. Anca ªerban ridicã foar-
realitate exterioarã, descompusã sului, dar ºi a lecturilor bogate, Prizarea realului transfigurat se te mult propria ºtachetã, ducând
pânã la esenþial ºi un suflu interi- consistente, care au lãsat urme face printr-o exarcerbare senzo- aºteptãrile într-o zonã riscantã,
or transfigurator, ce reface, din în scriiturã, fãrã a trezi vreo clipã rialã, ce se dezvoltã firesc, fãrã a unde poate urma fie un recul du-
extrem de puþine trãsãturi de pe- impresii de pastiºã, de epigonal da impresia de artificial, deoare- reros, fie o lansare razantã cãtre
nel, o configurare fragmentarã, ce sau de manierism. ce totul decurge organic, dintr- topurile literare. Cunoscând-o ºi
pare a se recompune la infinit. Transpunerea ipostaticã a eu- un fel de înþelegere simbioticã a ºtiindu-i modul de lucru ºi de ra-
Miºcãrile sufleteºti sunt cele care lui liric este reuºitã, figuratã poeziei ºi a vieþii. Stabilirea de noi portare la sine, cred cã doar a doua
dicteazã ºi interpuncteazã resta- printr-un arsenal esenþializat, cãi insertive urmeazã o pulsare variantã este viabilã în cazul ei.
bilirarea identitarã în cadre sur-
prinzãtoare, noi, care nu trezesc,
niciun moment, impresia de li-
vresc sau de topos revizitat.
Anca ªerban este una dintre
vocile lirice care se impun cu
multã siguranþã în peisajul poe-
tic autohton, o conºtiinþã literarã
aproape de exacerbare, de o du-
ritate extremã cu propriul act cre-
ator. Toate acestea fac din Cine-
va din afara lumii un volum ce
se poate susþine prin el însuºi,
atingând registre lirice profunde,
fãrã a face rabat cãtre zona faci-
lului, a comodului sau a unui tip
de poezie care doar sã atingã su-
prafeþe. Anca ªerban merge, de
fiecare datã, cãtre zonele limina-
le, acolo unde se naºte actul po-
etic, din confruntãri cutremurã-
toare, din lupte ale fiinþei, din fi-
suri ºi cioburi readuse la viaþã
graþie sublimãrii artistice.
Impresioneazã, pentru o carte
de debut, ºtiinþa ºi conºtiinþa
Silviu Gongonea, Cosmin Dragoste, Anca ªerban, Maria Dinu ºi Petriºor Militaru la lansarea volumului.
poetei în ceea ce priveºte realiza-
Sala Oglinzilor a Muzeului de Artã Craiova (foto: Mihai Diaconu)

debutul poetic al Ancãi ªerban


Cineva din afara lumii, debu- ºi lãcrãmioare/ stau în mine ca perirea ºi înþelegerea sinelui este pereþi” (casa fãrã pereþi). Erotis- gem înapoi sã le pãstrãm în/ groa-
tul Ancãi ªerban în poezie, este într-un pahar/ întors cu gura în un exerciþiu ireductibil, cãutarea mul fin este bine ascuns („o fe- pa sãpatã de cârtiþa vecinilor/ un
o introspecþie criptatã, necesarã jos/ la douãzeci ºi ºapte de ani/ lãuntricã nu se vrea redusã la o meie desculþã întinsã/ nimic în cerc perfect pãmânt bãtut/ ºi nici
depãºirii propriilor încãtuºãri, li- sângele înseamnã altceva/ iluzii- formã simplã: „nu m-am urcat nici- esenþã” – mersul lup), o tainã care urmã de vreun trup sfârtecat/ pe
mite transfigurate în negare, ui- le nu supravieþuiesc/întins pe odatã pe acoperiºul unui teatru mocneºte în angoase impuse „te mâneca balozaidului mai bine/ îmi
tare, tãcere, izolare: „am început cruce golul rãmâne gol/ oricât de de varã/ mai bine zis nu m-am ur- þin de mânã/ ºi se face luminã/ strâng ºireturile nu pot/sã rãmân
sã scriu agreabil/ despre agonie aproape” (sub lentile). Redesco- cat niciodatã/ pe acoperiºul unei mã pierd prin înãlþare în timpul nemiºcatã” (sinestezie). Comuni-
clãdiri/ pentru a ajunge acolo/ e interior/ al arderii/ e ceva/ ce nu- carea cu acel „cineva din afara
nevoie de mai mult decât un mi aduc aminte/ din forma gurii lumii” este posibilã „fãcând tu-
Concursul Naþional de Poezie moft,/ un vis, o zvâcnire/ e nevo-
ie de ochi puternici/ de dinþi
tale” (inconnu) în priviri, mreje
de care se teme „nu te uita la mine/
nel prin carne ºi prin oase”(uni-
corni solari) într-un “azi când ni-
„Constantin Nisipeanu”, strânºi cu grijã fãrã zgomot/ de simt atingerea în piept/ ºi mi-e meni nu se mai/ teme de nimeni”
apusuri întunecate/ mã aºteaptã ruºine/ de fapt mã îngrozeºte (primele tãceri), când ea „circu-
ediþia a IV-a (2018) ca în fiecare zi mãlinul/ sã mer- gândul/ cã mâinile noastre s-ar lã cu trenuri de mare vitezã/ prin
gem/ soarele stã întins pe o ban- apropia” (primele tãceri). Tãce- lumini ºi tãceri” (Tritotri).

C
oncursul Naþional de Poezie „Constantin Nisipeanu” este cã” (curaj). rea prelungã, carnivorã „convul- Din poezia Ancãi ªerban, nu
organizat de Editura Aius ºi se adreseazã celor care nu Aparent disparatã, prezenþa sia umbrei”, omniprezentã, aproa- în ultimul rând, rãbzate curajul
au publicat pânã acum un volum de versuri. femininã din poezia Ancãi ªer- pe obsesivã este spartã uneori de unei posibile „reciclãri” într-un
Manuscrisele vor fi trimise pe adresa Editurii Aius în trei exem- ban, în cele douã ipostaze „feme- ecoul ºoaptelor, mirajul unde „plu- spaþiu protector, cald, nefluc-
plare, semnate cu un motto. Fiecare manuscris va fi însoþit de un ia din apã” sau „femeia pã- tesc ºi vorbesc în ºoaptã/ iar lu- tuant, statornic, luciditarea unei
plic închis ce va purta acelaºi motto, iar în plic se vor gãsi numele mânt” este de fapt o complemen- crurile scapã mai mereu de sub noi forme existenþiale susþinutã
ºi prenumele concurentului, data de naºtere, adresa, numãrul de taritate ingenuã dintre copila „fe- control” (oraºul croºetat). de o verticalitate solidã, fãrã com-
telefon ºi premiile obþinute la alte concursuri literare (dacã este meile miros a turtã dulce” ºi fe- Teama de o posibilã realitate promisuri, cu identitare bine con-
cazul). meia maturã „femeile merg pe sâr- deformatã, de o existenþã afecti- turatã, din care transcende uma-
Manuscrisele vor fi trimise, pânã la data de 1 octombrie 2018, mã” (purgatoriu altfel) aflatã vã sfârtecatã, imposibilitatea sto- nul, incizie definitorie „din braþul
pe adresa: Editura Aius, str. Paºcani nr. 9, Craiova, judeþul Dolj, adesea într-un conflict asumat, pãrii unei întinãri ce pare iminen- meu stâng/ de pe cãmaºa de
200151. Rezultatul concursului se va afiºa pe data de 1 noiembrie constructiv, motivant: „se miºcã tã, este o asociere spontanã în- noapte/ rugãciunile târzii/ pentru
2018 pe site-ul editurii craiovene: www.aius.ro totul în mine în nopþile mele albe/ tre senzaþii de naturi diferite, con- chipurile mamei” (în spririt de
Juriul Concursului Naþional de Poezie „Constantin Nisipeanu” atunci am curajul sã-þi scriu de- tradictorii: „dacã nu putem opri haiku).
este alcãtuit din trei membri: Nicolae Marinescu – directorul Edi- spre mine femeie/ ºi sã mã îngrop întinarea/ s-o lãsãm sã fie verde
turii Aius, Petriºor Militaru – redactor-ºef al revistei „Mozaicul” ºi pe mine copil/ sã-þi spun cã trã- verde precum/corcoduºele buni- n Adela Efrim
Maria Dinu – critic literar. ieºti în mine/ ca într-o casã fãrã cii sã nu privim înainte/sã mer-

8 , serie nouã, anul XXI, nr. 8 (238), 2018


n A.G.SECARÃ

meditând la moarte(a poeþilor), poate mai


frumoasã decât o definiþie uitatã a Frumuseþii…

memoriam
memoriam
innn memoriam
Constantin Nisipeanu, Opera ca sã se poatã întoarce în preaj- a nefiinþei, omul e o umbrã. E un odatã cu mine!/ Pe piatra funera-
poeticã, Craiova, Aius, 2017. ma/ divinei sale Familii a trebuit vis?” (pp.232-233) rã de la capul nostru a apucat sã
sã se lase rãstignit pe cruce/ cã În 1986, era deja la o vârstã scrie:/ În braþele iubitului meu mor

C
u puþin timp în urmã numai prin moarte folosind acest înaintatã, era aproape firesc, dar fericitã cã de câteva nopþi/ am
semnalam apariþia unei vehicul sacru putea/ sã strãbatã chiar ºi aºa, acest accent nu este devenit om ºi am gustat din plin
importante antologii, spaþiul uriaº dintre planeta Pã- predominant, Moartea este chiar viaþa de om!”
marcând cei 110 ani de la naºte- mânt ºi planeta/ Divinã care din- acum perceputã, aºa cum am vã- E o subtilã criticã a condiþiei
rea poetului suprarealist Con- totdeauna se rostogoleºte în ju- zut mai sus, prin intermediul pris- umane aici, poate întreaga operã
stantin Nisipeanu. O ediþie îngri- rul Stelei/ Polare steaua de pe mei creºtine. Observa Alexandru a lui Constantin Nisipeanu este,
jitã de cãtre Petriºor Militaru, care care Dumnezeu a construit Totul Ovidiu Vintilã, scriind despre de fapt, un fel de comentariu liric
realizeazã ºi dosarul critic ºi scrie steaua/ care a devenit axul între- volumul din 1999, anul… Mor- la „Totuºi este trist în lume”,
ºi prefaþa. În timpul vieþii (a murit gului Univers în jurul cãreia se/ þii, „Tristeþea firului de iarbã”: totuºi este un îndemn la joacã,
la 5 mai 1999, la 92 de ani), lui rostogolesc toate Familiile de ste- „Din subterana în care se aflã, „Sã ne jucãm de-a ceva frumos”,
C. Nisipeanu i-a apãrut o singu- le împreunã cu planetele lor// autorul ne transmite o serie de dupã cum se numeºte un poem
rã antologie, „Stãpâna viselor”, Moartea omule e a doua ta naº- mesaje prin intermediul cãrora ne din „Arbori…”, al cãrui final
prefaþatã de Miron Radu Paras- tere/ Moartea este împreunarea înfãþiºeazã lumea sa, universul spune parcã, referitor la Moarte,
chivescu, în anul 1968. ta cu veºnicia” (pp.471-472) celor care nu se mai simt liberi. sorescian, cã dacã tot trebuia sã
Evident mai puþin cunoscut Din acest unghi de vedere, am În dorinþa de a se elibera, oame- poarte un nume, ºi Moartea ar
decât alþi suprarealiºti, Constan- putea spune ºi cã Moartea este coastã îl vezi cum pluteºte pe nii urcã în copaci, adicã fac apel putea fi ceva… de-al frumuseþii,
tin Nisipeanu a debutat susþinut o altã carte a cãrþilor, o altfel de apã/ alunecând vioi pe schiuri de la poezie, însã realitatea, simbo- aºa, ca o aruncare printre stele,
de Felix Aderca în „Bilete de pa- carte-anti-materie, complementa- aer ÎI urmãreºti de/ departe cum lizatã de câine, îi trage în jos. Sin- pp.234-235:

CONSTANTIN NISIPEANU
pagal”, revista lui Arghezi, în anul rã misterului existenþei. În viziu- se apropie de þãrm înconjurat de gura speranþã este „ora minuni-
1928. În anul urmãtor, aflãm din nea (oare finalã?) a poetului, este o turmã/ de valuri ºi în marºul lor” sau altfel spus, mai direct, „Cautã mai bine sã-þi îndrepþi
prefaþã, fondeazã la Craiova re- ºi un nou început, evident. Sau, acesta triumfal fiecare val/ poar- moartea, aceasta fiind privitã de privirea spre tristeþea
vista „Radical”, unde vor cola- ca într-un poem intitulat „Iluzii”, tã în minã o trompetã de argint Nisipeanu, la fel ca ºi Heideg- din inima florilor care lãcrimeazã
bora Geo Bogza, Ionathan X. Ura- din „Pãstorul de umbre”, anul pe care o duce/ la gurã fãcînd sã ger, drept eveniment al libertãþii, în glastrã la fereastra ta
nus, Camil Petrescu ºi, atenþie, va 1971, oamenii pot fi ca ºi frunze- se umple aerul de sunete stranii// eliberare: „Þine minte Pe aici nu ºi fugi din pãdurea adormitã pe
debuta Eugen Ionescu. le: „frunzele nu mor niciodatã!/ ªi cînd uraganul însoþit de între- mãrºãluiesc iluzii alpine Doar umãrul de piatrã al nopþii
În programul la primul numãr Copacul, îngrijorat de asprimea gul lui alai/ debarcã maiestuos pe câinii/ mai latrã de cade vreun pentru cã acolo, în pãdure,
este scris: „O revistã fãrã program vremii,/ ºi le trage în interior, lîn- þãrm un fior de gheaþã îþi trece/ om din copac ºi nici un/ arbore copacii sînt plãsmuiþi dintr-o
e ca o vacã fãrã macaz sau ca un gã inimã,/ ca pe niºte corniþe de prin inimã Simþi cã a început cât de viclean nu-þi va mai trece carne
drum cãruia i-ai retezat capãtul cu melc,/ ºi ca un neîntrecut iluzio- sfîrºitul lumii Gata/ Peste o clipã pragul iar/ ºipotul de la rãspân- acoperitã de solzi sclipitori care
foarfeca, lãsând calea bearcã”… nist ne/ transmite numai senzaþia viaþa va înceta Dar deodatã în tie te va privi cu inima rece/ ca o îþi furã ochii
„Prieten bun cu Saºa Panã ºi cã frunzele/ cad scuturate de vîn- lumina/ ochilor tãi se oglindeºte stanã de piatrã cu poalele în brâu ºi sînt primejdioºi ca un cîine
Ilarie Voronca, Nisipeanu era un turi ºi de ploi./ La ecuator copa- ceva neaºteptat o rãsturnare/ ºi gura ta/ va deveni amarã ca flãmînd care pãtrunde în tine
apropiat al grupãrii de la „Unu”, cii dispreþuiesc/ aceastã lugubrã nemaipomenitã ºi numaidecât un ºarpe sofisticat ca un iepu- ºi începe sã te mãnînce pe
iar exegeþii l-au situat în zona îndeletnicire,/ ei înfruntã arºiþele inima agitatã de frãmîntãri/ îºi re- re/ care aleargã prin toate ºan- dinãuntru.
de tranziþie de la suprarealismul ºi torenþialele/ ploi cu fruntea sus capãtã liniºtea ºi rãmîi uimit cînd þurile lumii fãrã nici un/ strop de
de început, mai mimetic în felul ºi cu toate frunzele/ întinse ca o vezi uraganul/ temutul uragan cu speranþã deºi în zori ºipotul i-a Mai bine sã ne jucãm de-a luna.
sãu, spre suprarealismul matur protectoare umbrelã/ deasupra cîtã graþie se apleacã sã rupã/ de dãruit un sac de/ nãdejdi La re- E un joc plãcut. Trebuie numai
reprezentat de Grupul Infra- animalelor care se înspãimîntã / lîngã tine o floare o singurã floa- vedere doamnã Am pornit spre sã închizi pleoapele
Noir de la Bucureºti, din care de fulgere ºi de rãsunãtoarele lor/ re pe care o priveºte/ vrãjit ºi ora minunilor” (O dimineaþã ca ºi sã rogi un prieten sã te
fãceau parte Gellu Naum, Ghe- bubuituri care despart ziua în dupã ce îi miroase prelung parfu- o ploaie cu cerul senin).” (p.429, arunce cu praºtia.
rasim Luca, Paul Pãun, Virgil douã.// Aici, pe pãmînt, în fiecare mul/ o dãruieºte oceanului care citatul din Vintilã este de la 482)
Teodorescu ºi Trost.” toamnã/ a vieþii, oamenii mor ca o leagãnã tainic pe valuri” În cele aproape 500 de pagini O fatã ºi-a tras pe mîini mãnuºi
A avut paisprezece volume frunzele,/ rãsturnaþi la pãmînt de (pp.206-207) ale antologiei, cuvântul „Moar- de apã
de versuri publicate, opt dintre cumplite neliniºti/ sau de neîn- Accentul referenþial consis- te” dacã apare de douãzeci de ori, ºi a început sã cînte la un pian
ele dupã publicarea acelei prime durãtoarea lor bãtrîneþe./ Oare tent pe Moarte pare a cãdea abia nu am încercat aici sã fiu exact, de rouã
antologii. Aºadar, bine venit cîndva oamenii vor da pâmîntul/ la volumul din 1986, „Arbori cu adevãratul accent este unul vita- ce înflorise pe scoarþa unui
efortul lui Petriºor Militaru, con- la o parte, ca pe o perdea,/ pre- aripi de harfe”, unde gãsim un list, chiar dacã ºi Viaþa poate sã copac.
vertit în peste 500 de pagini, cât cum frunzele scoarþa copacului?/ astfel de fragment: „Gîndul aces- fie perceputã „ca o pasãre hime- Acum fata se apropie de mine
are „Opera…”, apãrute în Colec- / Sã fie moartea numai o simplã ta/ al morþii sãrindu-mi în faþã aºa rã” (p.232), în dosarul critic murmurînd ca un colþ de stîncã
þia „Avangardã ºi Transdiscipli- amãgire?” (pp.124-125) pe neaºteptate ca un/ cîine tur- selectat în final niciunul dintre peste care unda unui pîrîu îºi
naritate”. Teama de moarte poate fi ºi ea bat sau ca un tîlhar care se arun- critici, cu excepþia amintitã, trece arcuºul
Primul volum, „Cartea cu gri- un motor al dicteului: „teama de cã asupra ta/ sã te jefuiascã cã nevorbind despre „moartea” în umplînd aerul cu ºoapta unor
mase” (1933), se încheia cu o… moarte þi se cuibãreºte în inimã/ m-a îngrozit ºi am început sã opera liricã a lui C. Nisipeanu. cîntece sublime.
„carte poºtalã”: „M-am încuiat în Pînã ºi pãmîntul intrã în panicã alerg/ prin mine pînã am dat de Desigur, se mai ºi moare, pre-
suflet ca’ntr’un sicriu;/ Sã nu mai Fuge O ia/ la goanã Fuge fãrã sã un luminiº ascuns într-o pãdu- cum într-un fel de parodie la „Lu- Hai sã ne jucãm de-a luna, i-am
citesc, sã nu mai gândesc, sã nu mai poatã privi înapoi/ Abia îþi re./ O pãdure ale cãrei frunze stri- ceafãrul”, parcã anunþând dra- spus. Jocul e nespus de frumos,
mai scriu…/ ªi mi-am ascuns si- mai pãstrezi echilibrul Picioarele/ gau de îmi spãrgeau urechile.// gostea dintre o chiuvetã ºi o ste- nu trebuie decît sã închizi
criul în stâncã de granit/ Departe þi se clatinã lumea se clatinã E Era ecoul care se nãpustea din luþã, textul fiind intitulat „Steaua pleoapele ºi sã anunþi,
de luminã, sã nu mai fiu gãsit…” înspãimîntãtor / ºi deodatã simþi strigãtul meu, din gîndurile fericirii” (p.370): „Eram amãrât ºi cu gura plinã de scoici ºi de
Visele altcuiva Întru avangar- cã ai început sã descreºti/ ai de- mele,/ fãcînd sã urle a groazã ca sã mã distrez am prins din cer/ pãduri, cã jocul de-a luna
dã ni l-au regãsit… P. Militaru a venit mic cît un cãþeluº cît un întreaga pãdure, reverberînd/ O stea aºa cum ai prinde o muscã a început. Trebuie numai sã-þi
provocat o panã vehiculului sa- purice/ care în salturile lui e con- într-una: Dar moartea? Dar moar- din zbor dar/ n-am ucis-o cu pal- pregãteºti din timp o praºtie.
cru, de gãsit în ultimul poem al strâns/ sã ducã legatã de picior o tea? Dar moartea?// Atunci o ma ca pe muºte dimpotrivã/ am S-a tras la sorþi sã vedem cine
ultimei cãrþi, care transporta o piatrã de moarã// Ai vrea sã eva- frunzã mãiastrã s-a desprins din strâns-o la pieptul meu cã era tare începe jocul.
aºchie din acel sicriu: „Omule dezi din tine sã zbori într-o altã ram/ ªi lipindu-mi-se/ de ureche frumoasã// Dupã aceea am des- Pînã la urmã, desigur, fata a
dacã moartea te înspãimântã nu lume/ dincolo de primejdii ºi cu mi-a ºoptit: Moartea e o culme! chis fereastra ºi am invitat-o/ sã cîºtigat.
ºtiu ce/ sã cred despre tine pen- tot efortul pe care îl faci/ punînd E o culme!/ Da, da! Am strigat zboare la familia ei pe care o cred
tru cã moartea nu este/ femeia în luptã întreaga ta fiinþã nu izbu- ca ºi cînd s-ar fi aprins în mine/ disperatã/ cã micuþa ºi frumoasa Ea, ºi numai ea, meritã sã fie
aceea din nevinovatele tale su- teºti/ sã-þi dezlipeºti ochii din larg lumina cãutatã. E culmea pe care lor stea a fost desigur/ rãpitã din aruncatã cu praºtia.
perstiþii nu/ este femeia aceea în- unde din apa aceea/ care a luat viaþa în drumul ei spre/ eternita- cer de vreun bãrbat îndrãgostit Închide pleoapele, i-am spus.
spãimântãtoare care umblã cu/ forme stranii de fiare înspãimîn- tea a izbutit s-o escaladeze folo- de ea// Dar micuþa stea n-a vrut Îndatã vei fi aruncatã pe cer.
coasa în mânã sã rãpunã dupã tãtoare/ s-a dezlãnþuit un fioros sindu-se de trupul/ omenesc ca sã se despartã de mine/ A cãzut Jocul acesta se terminã spre
bunul ei plac viaþa/ oricãrei fiinþe uragan care ameninþã lumea/ ºi de un vehicul oarecare. ªi nu- în genunchi ºi m-a rugat sã n-o ziuã ºi numai dupã ce
Moartea este un vehicul sacru cu sufletul golit de orice speran- mai dupã ce ºi-a/ împlinit peri- gonesc/ pentru cã înadins s-a lã- din visele celor învinºi s-a
care te transportã dintr-o viaþã þe îngrozit de/ primejdie la gîndul plul pãmîntean ca simplu turist/ sat prinsã cã e îndrãgostitã/ de sculptat o statuie.
banalã ºi obositoare/ într-o altã cã în curînd uraganul va trece/ prin viaþã omul se lasã ademe- mine de când i-am fãcut prima Pînã atunci, searã de searã vei fi
viaþã plinã de înþelepciune ºi de tãvãlug peste lume þi se zbîrleºte nit/ sã se întoarcã pe tãrîmul ne- datã cu ochiul// I-am spus cã nu aruncatã pe cer cu praºtia.
luminã unde/ fiecare om devine pãrul în cap/ ºi iar ai vrea sã eva- fiinþei, în eternitate.// ªi, pe dru- e cinstit sã se lase rãpitã/ de un
ca la începuturile vieþii o Divini- dezi din tine dar piatra de moarã/ mul rece al umbrelor, omul îºi ia tânãr ca mine fãrã nici un cãpãtâi La gîndul cã va fi curînd
tate// Moartea omule e a doua ta te þine legat de pãmînt ºi nu mai cu sine/ din tot ce a creat, din cã sunt/ sãrac ºi de-abia pot sã- aruncatã pe cer
naºtere/ Moartea este împreuna- poþi sã-þi ascunzi/ teama în fugã toate gîndurile lui,/ din tot ce-a mi cumpãr un colþ de pâine/ Nu! fata deodatã s-a fãcut mai
rea ta cu veºnicia// Iisus dupã ce rãmîi singur în faþa uraganului/ agonisit, numai visul/ pe care ni- N-am sã te pãrãsesc chiar dacã o frumoasã ca luna.”
ºi-a împlinit printre oameni misi- umilit ºi neputincios iar uraganul meni nu i-l poate smulge din sîm- sã pier de foame!// Dupã un timp
unea datã/ de Pãrinþii lui cereºti înainteazã mãreþ/ înainteazã spre bure. Acolo,/ în lumea nevãzutã de trai fericit a pierit de foame

, serie nouã, anul XXI, nr. 8 (238), 2018 9


militãria jos din pod sau
când rãzboiul simplificã stilul
Eugen Negrici, Omul din Cas- de a încerca sã suplineascã prin tranova natalã. Peste ani, îi va lor, reuºeºte prin efect de ansam-
tranova (Protoscenariu), Editu- cuvinte, detalii etc. derularea fil- povesti profesorului Negrici, ve- blu sã ofere o semnificaþie aces-
ra Cartea Româneascã, Bucu- micã. Nu þine ca protoscenariul nit în vizitã, prin ce a trecut. tora, fie ea ºi alegoricã (pentru cã
reºti, 2017, 96 p. sãu sã fie încadrabil într-un cu- Victor Mãceºanu suferã un nu încalcã dezideratul propriu
rent literar canonizat, iar eventua- proces de trecere de la persoanã conform cãruia o supralicitare

S
tilul fiecãrui scriitor atra- lele elemente-detalii specifice la personaj, care evolueazã într- stilisticã poate deveni pãguboa-
ge, firesc, o anumitã ca- care derivã din subiect (cele ex- o succesiune de scene cu mare sã). Asemenea lui Golding, despre
tegorie de cititori. Resor- presioniste, de exemplu) trebuie potenþial cinematografic, de care s-a spus cã a avut o minu-
turile personalitãþii dicteazã subli- integrate semnificaþiei globale. exemplu: „Dã cu mâna de pâini natã vocaþie epopeicã, Eugen
l ecturi

minal particularitãþi stilistice ºi, Cu toate cã intenþionalitatea ºi, deodatã, cu un þipãt de animal Negrici izbuteºte sã spunã o po-
odatã cu ele, apare posibilitatea autorului nu vizeazã arabescuri- înjunghiat ºi cu un fel de furie veste în adevãratul sens al cu-
(poate chiar probabilitatea) de a le literaturii, textul se poate bu- ce-i îngheaþã pe sãteni ºi-i þintu- vântului. Puþinii critici care au
nu plãcea tuturor. Însã când îþi cura de multe perspective de in- ieºte, se repede cu capul înain- scris despre Omul din Castrano- Latura pe care o apreciez poa-
asumi riscuri din dorinþa de a fi terpretare literarã – more or less. te”. Nu ºtiu dacã doar plasarea vaau supralicitat perspectiva es- te cel mai mult la scrierea lui Eu-
autentic ºi inteligibil, chiar fãrã Fluenþa narativã încalcã pe alo- personajului într-o situaþie-limi- teticã (când nici autorul însuºi nu gen Negrici este aceea ironic-mo-
satisfacþii estetice, demersul este curi (sau poate este un efect de tã (rãzboiul) mã face sã asemãn o dorea), ocolind miezul proble- ralizatoare, fãrã pretenþii clasicis-
cel puþin lãudabil. ansamblu) stricteþea unei simple într-o oarecare mãsurã tehnicile mei care, dupã mine, s-ar rezuma te. În ce sens? În sensul cã opera
Este ºi cazul profesorului Eu- relatãri, cãpãtând o dimensiune folositede prozatorul Negrici în ideea de simplicitate formalã poate fi cititã, mai cu seamã spre
gen Negrici, care ar fi putut sã îºi paradigmaticã, alegoricã, în ciu- (chiar ºi cele involuntare sau im- generatoare de esenþã ºi rafina- final, ca o finã satirã la adresa ten-
scrie noua carte, Omul din Cas- da intenþionalitãþii exclusiv fap- perios necesare) cu cele ale scri- ment intelectual, însã fãrã o inte- dinþei autohtone de a ne descon-
tranova, în stilul comercial-pre- tice. Relatarea nu mai este simplã itorului britanic William Golding. lectualizare cliºeicã a artei.De sidera valorile de orice fel.
þios al autorilor anglofoni actuali relatare, ci poveste, cu toate im- Pânã ºi caracterul exemplar, ale- fapt, cred cã simplicitatea ºi ca- Poate din scepticism, poate
(Jojo Moyes, John Green etc.), plicaþiile acestei noi categorii de goric, al celor douã tipuri de racterul alegoric sunt strâns le- din indiferenþã, poate orbiþi de
dar a a ales sã-l provoace pe citi- viaþã în care pãtrunde. scrieri se aseamãnã. Sau acea di- gate, în mãsura în care autorul ideologiile literare ºi nu numai,
tor la o altfel de lecturã, dând o Cãzut prizonier la nemþi, oltea- mensiune paradigmaticã mai sus reuºeºte sã creeze ceea ce teoria scriitorii nu au dat curs acelui act
formulã alternativã pentru ceea nul Victor Mãceºanu reuºeºte sã menþionatã, care o completeazã literarã considerã a fi calitatea de responsabilitate moralã în faþa
ce înþelege el prin prozã. Aici, evadeze ºi trece în tabãra parti- pe cea fapticã: „Continuã sã strã- povestirii de fapt epic circular. urmaºilor, ignorând sau prezen-
accepþiunea asupra literaturii se zanilor, luptând alãturi de italieni, batã de-a buºilea calea, pe urme Într-un fel, la o primã interpretare tând „cosmetizat” „istoria prea
aflã la antipodul celei din roma- francezi, unguri, cehoslovaci, înapoi […]. Se opreºte, în sfârºit, superficialã, tehnica folositã pare puþin luminoasã a acestui popor”.
nul lui Ray Bradbury, Fahrenheit americani. Dupã înfrângerea na- respirând greu printre suspinele sã fie lipsa unor tehnici indivi- „Discursul” a fost cel mai ade-
451, în care datoria prozatorului zismului, soldatul român e apre- care-l fac sã ridice bizar un umãr dualizate ca atare. Dar, pânã la sea, dacã nu tot timpul, îmbibat
este de a zugrãvi cu maximum de ciat la adevãrata valoare ºi deco- ºi sã clatine capul care îi atârnã la urmã, asta se numeste briciul lui de subiectivitate. Eugen Negrici
detalii realitatea. Astfel, ipostaza rat de guvernul francez. În o palmã de zãpadã”. Secvenþa Occam ori principiul parcimo- încearcã sã îndrepte aceastã
creatorului de epic este una rela- schimb, întors în România, noile include încordarea existenþialã, niei constând la o adicã – nu e eroare, cu o carte simplã ºi im-
tiv ingratã, Eugen Negrici con- autoritãþi comuniste îl trimit la anistoricã a omului dintotdeau- greu de înþeles – în lungimea mi- personalã, care poate servi drept
ºtientizând „neputinþa înlãnþuirii închisoare, unde îndurã batjocu- na, pus faþã în faþã cu vitregiile nimã a mesajului. Totuºi, existã o etalon.
de cuvinte de a concura instan- ra colegilor de celulã. Printr-un vieþii, amintind de tensiunea pri- preferinþã esteticã (fie ea ºi pen-
taneitatea imaginii”. Se prea poate ºiretlic, Mãceºanu evadeazã ºi, milor paºi spre evoluþie. Aici se tru simplicitate), aºa cã protosce- n Felix Ofiþeru
ca tocmai din acest motiv scriito- cu ajutorul noilor sãi prieteni fran- întrevede meritul scriitorului, nariului nu i se poate imputa lip-
rul sã ridice steagul alb înainte cezi, ajunge, într-un final, în Cas- care, voind doar derularea fapte- sa identitãþii stilistice.

A
tipic pentru eferves-
cenþa spaþiului olte-
nesc, volumul lui Sil-
a doua naturã a poeziei pentru purificare: „Oricât de plin
ar fi coºul cu rufe/ elena le spa-
lã”. Zodia obligaþiilor mãrunte de
viu Gongonea (ed. Aius, Craio- al tragismului formulat ca un fapt însã continuarea produce uimi- tot felul, din poeme precum În-
va, 2017) propune o viziune re- firesc, plecat prea devreme din- re, fiindcã nu propune o cugeta- curcãturi sentimentale („...trebu-
flexivã asupra existenþei, purtând tre noi: Constantin M. Popa. re filosoficã din acelaºi registru, ie/ trebuie”), ajunge sã identifice
cititorul într-un univers (post)- În poezia lui Silviu Gongonea, ci ne duce la fetiþa care „aleargã un gol, folosind, în sens invers,
modern cu valenþe filosofice, evi- a doua naturã ne vorbeºte de fapt cu pofta unui copil/ prin încãpe- verbe de posesie, care denotã, de
denþiind astfel o a doua naturã a despre moarte, cu un ton firesc , rile semidecomandate”. Însã titlul fapt, lipsa: „Am 36 de ani/ Am
poeziei: meditaþia. cãci Promisiunea cu care se des- poemului surprinde încã o datã, teama aceea care/ s-a preschim-
Un procedeu interesant în scri- chide volumul este, de fapt, o inserând un regret care trezeºte bat în refugiu/ Am” (Încurcãturi
sul lui Silviu Gongonea îl repre- privire cãtre dincolo, cãtre pre- emoþie: „Într-o zi, îi spun, vom sentimentale).
zintã bricolarea unor secvenþe viziunea degradãrii lente: „Pielea pãrãsi acest loc/ ne vom rupe de Interesantã ºi surprinzãtoare
care converg în final în realizarea miroase a bãtrâneþe/ [...] Pânã în el/ ºi n-am ºtiut sã mã bucur ca este inserþia de douã versuri 8.:
unor tablouri de un tragism tem- mãduva oaselor/ precum o injec- tine.” (Sufrageria) „Calul de treflã/ tropãie noaptea
perat – aproape insesizabil la o þie letalã/ coboarã slãbiciunea”. Despre moarte vorbeºte ºi po- pe strãzi”, simbol oniric al fricii,
lecturã superficialã – despre Poetul porneºte de la detalii emul Lumea largã, care se înche- produs coºmaresc al eului noc-
moarte, descompunere, singurã- minore din viaþa cotidianã pen- ie cu o reflecþie calmã, însã tragicã turn. Moartea se regãseºte din
tate. Acestea reprezintã, de fapt, tru a-ºi imagina aceastã preface- în esenþã: „Când treci pragul/ iei nou în poemul O zi ca oricare
temele poetice abordate de tânã- re lentã în rãmãºiþe, însã are grijã cu tine doar numele”. Un alt alta („Am crezut cã moartea nu/
rul craiovean, a cãrui primã ori- sã rãmânã într-un registru foarte þatorul volumului, criticul N. poem, intitulat din nou A doua existã cum nu existã brumã/ pe
entare cãtre critica literarã îi do- realist-comic uneori: „varzã acrã Coande, începutul poemului Su- naturã, insereazã o ambiguitate meri vara”) ºi devine o obsesie
zeazã trãirea poeticã într-o con- rãmasã/ dositã pânã azi/ prin bo- fragerie trimite cu gândul la Oda ce trimite fie la o ea-copil, fie la o costantã în ultimele douã poeme-
templatio ce aminteºte de un alt xele ceauºiste” (Crepuscul de eminescianã, cu al sãu vers em- ea-moarte: „Ea sta într-un colþ al grupaj din volum, Un somn greu
critic ºi poet din acelaºi registru mai). Aºa cum remarcã ºi prefa- blematic „Nu credeam s-ajung”, camerei/ ºi mã privea zâmbind”. ºi Te împuþinezi pânã dispari
A doua naturã, „un fel de obiº- pisiceºte, fie cã ia forma decor-
nuinþã de a plonja/ sub pelicula poralizãrii, a amneziei, sau este
realitãþii”, reprezintã ºi un deri- transpusã într-o suprarealistã lip-
zoriu al fiinþei, amintind de Marin sã de raportare la real („blocurile
Sorescu. Unele versuri pornesc au luat-o înaintea mentalitãþii/ un
de la duioºia tatãlui care îºi poar- balcon îþi zâmbeºte strâmb”), sau
tã fiica adormitã pânã în pat, gli- în deraieri de limbaj ca în poemul
sând în plin suprarealism: „Mã 13. din Te împuþinezi..., ori o ne-
viseazã un peºte pe fundul apei/ putincioasã contempare a coti-
cu branula scoasã” (Capriciile dianului golit de sens: „În stân-
ei). Povestea lui Remedios, un ga, ciorapii, pernele,/ cearºaful
poem emblematic al volumului, mototolit./ la un loc cu ea,/ îþi
are o dimensiune dublu-metatex- rãmâne blândeþea morþii, care te
tualã, amintind ºi de personajele mângâie/ pe creºtet.” (Te împuþi-
din Veacul de singurãtate, dar ºi nezi pânã dispari pisiceºte).
de volumul lui Caius Dobrescu, Silviu Gongonea reprezintã în
Spãlându-mi ciorapii, deºi tonul mod cert o voce aparte a liricii
poemului nu este ironic, ci con- craiovene, care aduce un suflu
templativ-reflexiv. Mecanica vie- inedit printr-o poezie sensibilã ºi
þii cotidiene, cu banala îndeplini- profundã.
re a obligaþiilor casnice, simboli-
Anca Coller – Casa zeazã, de fapt, o luptã continuã n Eleanor Mircea

10 , serie nouã, anul XXI, nr. 8 (238), 2018


n DANIELA MICU

poezia tandrelor cãutãri


„Apoi ochii tãi s-au acoperit de buiascã sã o ducã în spate: „Li- Într-un târziu mi-am dat hainele
pleoape/ dar pleoapele n-au mai niºtea vine, liniºtea pleacã/ marile jos/ le-am pus pe manechinele de
clipit// Bãtea vântul, pluteau pes- doruri refuzã sã treacã/ zac în du- mare efect/ tu þi-ai luat costumul
te lume/ bucãþi de cer fãrã nume” rere ca lama în teacã// Curge iar de gentleman/ dispãrând în sens
(Dii, calule). Alteori durerea o cenuºã groasã/ peste inima mea invers// Numai eu am ieºit goalã/
hãituieºte ca pe un animal rãnit: arsã” (Black cat) huiduitã de gentuþele fashion/ de
„sunt o cãþea neliniºtitã/ sub za- Celelalte trei pãrþi ale volumu- ochelarii cu sprâncene de leo-
Eleanor Mircea, 2018, Tango rea de zgurã topitã/ în glasul meu lui sunt mai jucãuºe atât ca tema- pard” (La un Mall I). Acest du-
Tendresse, Craiova: Aius de fiarã/ arde la nesfârºit/ triste- ticã, cât ºi ca stil, dar esenþa din te-vino este strategia ei de a re-
þea celeilalte lumi cu ochi înþepe- prima parte se resimte prin atitu- zista în lupta cu viaþa, fiind ºi o

l ecturi
E
leanor Mircea este un nit/ s-a vãrsat în sângele meu ca dinea reflexivã manifestatã faþã dovadã de iscusinþã ºi putere. þiilor autentice: „Doar vârful co-
poet de atmosferã, aºa toate râurile nopþii/ de atunci îmi de elementele vieþii cotidiene. Când se sustrage cotidianu- zii negre iese/ din þesãturile ale-
cum sugereazã ºi poe- port în suflet morþii/ sã le cânt la Sunt poeþi care muºcã din reali- lui ºi comenteazã realitatea, o se// Sunteþi aducãtori de boalã/
mul care dã titlul volumului aflat ceasul nemistuit/ când s-a oprit tate cu poftã, fie cã se manifestã face, de obicei, într-un mod cri- prin voi se scurge noaptea goa-
sub semnul tandreþii ºi al nostal- rãsuflarea// sunt o cãþea care co- critic, fie cã sunt plini de entu- tic, direct sau mãcar sugestiv, prin lã” (These guys in disguise).
giei. Prima parte rememoreazã lindã zarea/ jelind adâncul nelu- ziasm, ºi poeþi care se mulþumesc faptul cã scoate în evidenþã sub- Adresarea directã ºi pãstrarea
momente din trecut – prima zi de mit” (Hau-hau) sã stea la marginea ei, contem- iectele uºor de caricaturizat ale rimei împerecheate ne reaminteº-
ºcoalã, de exemplu –, ca un pre- Se prea poate ca prin poezia ei, plând-o. Poeta noastrã practicã societãþii actuale: „v-aþi îmbrãcat/ te de prima etapã din creaþia poe-
text pentru a ajunge la adevãrata Eleanor Mircea sã încerce un act un joc subversiv. Cuvintele o la casele de mode/ all black tie tei, în special volumul Eram bã-
inimã a universului poetic actual: de catharsis. E dificil sã cânþi pre- aruncã de ici-colo ca în corzile code/ pantofii ascuþiþi lucesc în trânã ºi am murit (Editura Aius,
nostalgia ºi tandreþea care se re- lung o durere care deja este o pre- unui ring. Uneori se încleºteazã umbrã/ ca un cuþit de moarte 2016), în care reuºeºte sã creeze
varsã în fire delicate pe toatã în- lungire a propriei fiinþe. Versurile în realitate, alteori o priveºte ca sumbrã” (These guys in disgui- atmosfera de blestem ºi ocult,
tinderea volumului ar putea fi capãtã un aspect al continuitãþii, într-o vitrinã: „Am rãsãrit dintre se). Mare parte din limbajul pãrþii numai cã acum este mult mai ata-
nume potrivite pentru dragostea ele au capacitatea de a surprinde manechinele haute couture/ din- a doua vine din zona fashion, cu ºatã de actualitate. Prin aceasta,
ºi dorul de tatãl plecat din lumea o stare ºi de a o pãstra eternã. Nu tre fetele rujate parfumate/ plim- accent pe opulenþã, augumentãri Eleanor Mircea nu s-a dezis prea
aceasta. Retrãirea jocurilor copi- se încearcã anihilarea durerii, doar bându-ºi gentuþele Vuitton ºi estetice, þinute excesive etc. Este mult de poezia ei anterioarã, a rã-
lãriei (Dii, calule) sau observa- transformarea ei ºi suspendarea gleznele/ þepene/ ochelarii [...] expresia contemporanã a lupului mas fidelã vocii sale, reuºind ast-
rea unei fotografii (Tango Ten- prin cuvânt. Ea devine astfel pal- Ne-am întâlnit în oglindã/ douã care îºi schimbã pãrul. Ea criticã, fel sã-ºi creeze o amprentã pro-
dresse) se împletesc cu o resem- pabilã, un obiect scris la care se planete deviate din orbitele lor ºi aproape cã face un manifest prie în spaþiul poetic oltenesc, ºi
nare blândã ºi plinã de iubire: poate întoarce oricând, fãrã sã tre- bobinate timp de mii de ani/ [...] / din asta, falsitatea ºi lipsa emo- nu numai.

n CORNEL MIHAI UNGUREANU

Bruxelles. o pauzã de respiraþie


V
olumul lui C. V. Duþu- ministru, pe care le citeºte pen- vede conaþionalii „ascultãtori, provocându-i o crizã de furie: „Îl
lescu, Alergând spre tru început soþiei. Propune ºi so- cuminþi ca întotdeauna, deºtepþi ura, pur ºi simplu, pe individul
Bruxelles, are în cen- luþii: mutarea poliþiºtilor pensio- ºi bine pregãtiþi”, capabili sã con- din faþa lui. Nu ºi închipuia cum
trul sãu figura lui Timotei, un ce- naþi forþat la circulaþie, tot aºa ducã o parte din instituþiile poli- un om poate refuza o carte”. I le
tãþean activ, ale cãrui convingeri cum, el ºi Ana au trimis Guvernu- tice europene. În aceastã lume dã, în schimb, altui doctor, care
sunt ferme. Un pensionar deopo- lui o propunere pentru o salari- normalã, oferirea unor exemplare le primeºte „fãrã sã obiecteze”,
trivã rãsfãþat ºi tracasat. Rãsfã- zare corectã, fãrã discriminãri. din ultima sa carte fostului coleg ba chiar se aratã încântat.
þat de soþia sa, Ana („Ce trãsnãi C. V. Duþulescu îºi scoate per- este apreciatã: „Momentul a fost Reacþia violentã a lui Timotei,
ai mai fãcut, nãzdrãvanule?!”; sonajele din acest mediu coroziv savurat de colegi, dar ºi de cei doi pare izvorâtã din convingerea lui
„Pãi, nu sunt eu copilul tãu, cel ºi le trimite, pentru o scurtã, dar asistenþi ai europarlamentarului”. C. V. Duþulescu cã o carte poate
de ºaizeci ºi opt de ani?”), mân- agreabilã vacanþã „de lucru”, la Vizita de lucru este însã una schimba lumea, cã, prin scris,
dru de cariera sa trecutã de me- Bruxelles. Pentru cei doi soþi este scurtã. Întoarcerea înseamnã re- poate rãspunde agresiunii care
dic legist ºi de statutul actual de prima ieºire din þarã, iar autorul venirea în mijlocul problemelor: vine din toate pãrþile, astfel încât
scriitor, cu o viaþã liniºtitã în spa- descrie cu umor drumul, atât la lupta cu autoritãþile, fiul hotãrât „n-ai timp sã te dumireºti ºi nici
þiul privat, adormind uneori la dus, cât ºi la întors. Timotei scoa- sã plece la muncã în strãinãtate, sã te fereºti”.
emisiunile de la televizor, dar încã te „nemþoaica” din garaj pentru pierderea procesului la Curtea Autor de tip „Viaþa mea e un
viril („Cineva, însã, se trezise îna- o parte a cãlãtoriei spre Otopeni, Europeanã a Drepturilor Omului, roman”, C. V. Duþulescu îºi pro-
intea lor! Stãtea drept în pijama, conduce bine, în schimb „zeci de care a gãsit nefondate plângerile pune sã scrie o carte plinã de
crezându se soldatul de gardã la ne de gunoi într-un loc nepotri- ºoferi se întrec în tâmpenii”. Au- lui Timotei, acesta, dupã obicei, adevãruri, care ar putea sã supere,
palat”), în ciuda durerilor la coap- vit: vocifereazã, pozeazã, filmea- zise de „metodele parºive ale unor le trimite o scrisoare preºedinte- prin extracþia binelui ºi rãului din
se, care îl fac sã se autoalinte zã utilajele ºi muncitorii („Ne daþi taximetriºti bucureºteni” ºi, atent lui ºi grefierului instituþiei euro- evenimente cotidiene, unele
„ªontorogul”. Tracasat, pentru ºi la televizor?”, întreabã unul sã nu pice în ghearele vreunui pene. Nici concediile nu mai sunt personale ºi subiective, altele de
cã lumea sigurã în care el ºi Ana dintre ei), e mereu pe fazã, nu se ºmecher, îl analizeazã atent pe cel ce erau, la Vatra Dornei au fost tip jurnalistic. Mereu atent,
trãiserã înainte de „Rãzmeriþa” lasã prostit, o roagã pe soþie sã ales sã-i ducã la aeroport. κi dã furate veveriþele din parc, aºa cã pentru a fi la timpul ºi la locul
din 1989 s-a schimbat. Pe stradã mobilizeze vecinii. seama repede cã este un om „se- plasa cu nuci pregãtitã în acest potrivit, C. V. Duþulescu cautã sã-
vãd „chipuri încruntate, cu urme Se rãfuieºte cu salariaþii spita- rios, educat, manierat, cinstit ºi scop rãmâne nefolositã. ºi împlineascã astfel mãrturisirea
de urã ºi duºmãnie”, tineri „ce par lului, pentru drepturi ce nu i-au care cunoºte foarte bine oraºul”, Ceea ce-i rãmâne lui Timotei de credinþã: cã prin punerea faþã
a fi drogaþi”, „golani care þipã, urlã fost acordate, continuã lupta în aºa cã, la final, îi lasã zece lei este scrisul. Chiar dacã primarul în faþã a binelui ºi rãului, încet-
ºi lovesc totul în cale”, „moace instanþã, de unul singur, fãrã avo- bacºiº. Este doar începutul des- nu-i dã niciun semn cã a primit încet, binele va creºte, iar rãul se
de prost crescuþi ºi de bandiþi”. cat. Judecãtorii care îi dau drep- tinderii, sub care va sta vizita în cãrþile sale, chiar dacã un medic va diminua.
Timotei se întreabã mai degrabã tate sunt corecþi, cei care dau alt capitala Belgiei, la invitaþia unui îi spune cã nu are timp de citit,
uimit decât nostalgic: „De când verdict au ordine de executat, fost coleg de liceu al lui Timotei,
ºi cum au apãrut aceºti indivizi? motto-ul volumului fiind, de alt- ajuns europarlamentar.
Cum ºi cine i-a transformat?”. fel, „Nu existã justiþie, ci, numai Plusul de civilizaþie, ºoferii
Pe femeile care scuipã cojile judecãtori”. Pe ºefii care îi refuza- politicoºi, care nu fac scandal,
de floarea soarelui pe trotuar, în serã eliberarea unei adeverinþe îi strãzile curate ºi fãrã maidanezi,
faþa blocului lui, le dominã, con- reclamã la DNA, (singura formaþi- seriozitatea construcþiei europe-
siderã eroul cãrþii, „nesimþirea, une corectã, din Justiþie, aceea ne - totul pare „rezistent ºi trans-
lipsa de educaþie, grandomania, care luptã contra corupþiei, dupã parent” – le consolideazã atitu-
libertatea prost înþeleasã, mizeria pãrerea sa), iar angajaþii care i-o dinea proeuropeanã. Prilejul sã
moralã ºi tot ceea ce este mai rãu dau sunt „oameni adevãraþi, sala- afle ideile dupã care se conduce
pe lume”. O þigarã aprinsã cãzutã riaþi corecþi, muncitori ºi cinstiþi”. Europa, prezenþa ghidului – sim-
de la balcon ºi aterizatã pe haina Timotei se implicã ºi în lupta patica Miruna, plimbãrile prin
sa îl determinã sã se întrebe de surdã purtatã de fiul sãu, mãci- centrul metropolei, prin magazi-
ce nu s-a aruncat ºi individul sau nat de nemerniciile vremii, poli- nele cu bijuterii ºi ciocolatã, oca-
individa care o zvârlise, „ar fi pie- þist trimis de tânãr la pensie. Aces- zia de a face numeroase filme ºi
rit ºi un netrebnic sau o netreb- ta a nimerit printre colegi ori su- fotografii („Vom dormi acasã mai
nicã”. Fostul medic legist apãrã periori care nu sunt în stare sã-l mult. Acolo vom avea timp sã ºi
cu vigilenþã spaþiul verde din ju- aprecieze, ºtiu doar sã profite de visãm.”), toate acestea duc la re-
rul blocului, încercând, când apar bunãvoinþa ºi bunãtatea lui, iar laxare, iar departe de þarã, privi-
stricãciuni, sã-i descopere pe fãp- tatãl necãjit fie merge în audien- rea lui Timotei se îmblânzeºte.
taºi, intervine atunci când anga- þe, dãruind exemplare din cãrþile Poate remarca „voia bunã, vese-
jaþii primãriei vor sã monteze ghe- sale, fie scrie memorii doamnei lia ºi bunãtatea românului”, îºi Nicolae Alexi – Dupã blocuri

, serie nouã, anul XXI, nr. 8 (238), 2018 11


Nicolae Alexi- Dupã blocuri
viori celebre – … ºi virgulã

secrete de sonoritate (I)


V
ioloniºti de faimã mon- tatea sunetului pe aparatele de catifelat, nazal al viorilor Stradi-
dialã sunt dispuºi sã înregistrare ºi trebuia sã cânte pe vari de cel senzual, exuberant al
compare cu plãcere, fiecare vioarã doar o singurã lu- viorilor Guarneri. Viorile Stradi-
ocazional, diferite viori „celebre”. crare. Lucrarea a fost aleasã în vari aveau ceva din Madona lui
Îi intereseazã care sunt diferen- concordanþã cu însuºirile unei Rafael, Guarneri ceva din ºuvo-
þele de sonoritate. Fiecare instru- sau altei viori. Printre viori s-au iul nãvalnic al lui Michelangelo.
ment preþios posedã trãsãturi aflat ºi douã dintre instrumente- Sã deosebesc sonoritatea viori-
sonore specifice proprii; cum pot le cele mai vechi cunoscute. Vioa- lor Stradivari timpurii (1677) de
fi ele delimitate? ra „Regele francez Carol al IX-lea” superbul „Ernst”, din 1709, nu mi-
Despre un astfel de experi- al lui Andrea Amati, unul dintre a produs greutãþi speciale, dar
ment, „unicã încercare de a dez- primii constructori de viori, ter- recunoaºterea sunetului viorilor
vãlui secretele sonoritãþii viori- minatã în perioada anilor 1560- „Joachim” (1714), „Monasteria”
a r te

lor cu ajutorul tehnicii moderne 1570, ºi vioara lui Gasparo da (1719) ºi „Madrilena” (1720) a
de înregistrare”, ne vorbeºte Is- Salo, din perioada 1570-1580. fost mai degrabã imposibilã. ªi
rael Horowitz, producãtorul al- „Gasparo da Salo se considera mai greu a fost sã recunosc Guar-
bumului „The Glory of Cremo- multã vreme drept creatorul vio- neri-Gipson (1734) de Guarneri-
na” (Decca, 1963). În textul in-
troductiv al discului, Rembert
Wurlitzer a scris: „Viori frumoa-
rilor moderne”, scria R. Wurlitzer.
Alte instrumente supuse ex-
perimentului: vioara lui Nicola
Bériot (1744). Câteodatã am reu-
ºit sã ghicesc, dar pe deplin si-
gur nu am fost niciodatã. Cel mai
virgula ºi
se nu s-au construit doar în Cre- Amati, din anul 1656, construitã bine am reuºit atunci când am
mona, dar instrumentele care au
apãrut dupã anul 1740 nu pose-
dã trãsãturi sonore specifice in-
la comanda curþii regale a lui Lu-
dovic al XVI-lea, superba vioarã
a lui Carlo Bergonzi, din 1731, 6
ascultat nu mai mult de 5 minute
ºi cel mult 3 instrumente. Când
am ascultat mai mult, au sunat
complinirile
verbale
strumentelor vechi. De ce, rãmâ- viori Stradivari ºi 5 Guarneri del toate egal de frumos, atât de bu-
ne pânã în zilele noastre un mis- Gesù. Toate instrumentele prove- curos aº fi fost sã primesc unul
ter. Lutierii care s-au considerat neau din perioade diferite de cre- dintre ele. Însã care au fost, n-am
ºi afirmat drept geniali în conti- aþie ale acestor doi cei mai renu- ºtiut deloc. Cu ochii închiºi, am

A
m consemnat anterior Complementele sunt acei
nuare au construit fãrã încetare miþi lutieri. În cazul viorilor Stra- aºezat acul gramofonului în dife- cã dispunerea consti- constituenþi ai grupului verbal
viori. Însã artiºtii ºi virtuozii cau- divari, ele proveneau pornind din rite locuri ºi am încercat sã ghi- tuenþilor, înþeleºi strâns legaþi de centru, fiind
tã ºi dupã douã secole instru- anul 1677, aºa-zisa vioarã „spa- cesc pe ce instrument se cântã. drept cuvinte sau îmbinãri de guvernaþi de principiul unicitã-
mente de maestru din Cremona”. niolã”, terminatã când avea 32 de Relativ uºor mi-a fost sã deose- cuvinte care funcþioneazã uni- þii, în timp ce circumstanþialele
Nici cei mai exigenþi experþi ai ani, ºi pânã în anul 1733 („Rode”), besc sunetul moale, gingaº al tar (inclusiv în înþelesul de pãrþi sunt constituenþi facultativi.
viorii, printre care ºi R. Wurlitzer, terminatã la 89 de ani, purtând viorii Nicola Amati de sunetul de propoziþie sau propoziþii ªi subiectul este tratat drept
din New York, nu au reuºit sã afle inscripþia „Fato De Anni 89”. Cele puternic, întunecat al lui Gaspa- purtãtoare de funcþie sintacticã) complement al verbului deoare-
secretul sonoritãþii viorii. „Vioara, 5 viori ale lui Guarneri del Gesù ro da Salo, însã dupã 5 minute n- la nivelul propoziþiei sau al fra- ce, chiar dacã are o poziþie privi-
spunea Eugene Ysaÿe (1858- fac parte dintre cele mai valoroa- am fost sigur de nimic. Odatã am zei, determinã apariþia virgulei. legiatã în propoziþie prin faptul
1931), este un poet a cãrei fiinþã se, printre ºi „Gipson”, din anul presupus cã în loc de Stradivari- Tipologia lingvisticã a clasi- cã se referã, în principal, la un
misterioasã poate fi râvnitã doar cel mai fertil al creaþiei sale (1734). Ernst ascult Guarneri, ceea ce se ficat limbile dupã succesiunea Agent (persoanã care face ºi
de cei înzestraþi”. „Unicul experi- Pentru vioara lui Gasparo da poate spune cã ºi Stradivari ºtia constituenþilor purtãtori de controleazã acþiunea) ºi este aºe-
ment” a fost, în fond, simplu. Salo au ales Largo de Veracini, sã construiascã viori cu sunet funcþie sintacticã, prin raporta- zat în stânga verbului, este im-
Wurlitzer a ales cu responsabi- pentru Nicola Amati Preludiu de asemãnãtor. re la un enunþ construit cu dia- pus, la fel ca celelalte complemen-
litate 15 viori, ceea ce reprezenta Vivaldi. Pentru Guarneri, aparþi- Dupã înregistrare, Ricci scria teza activã, iar româna este una te (direct, secundar, indirect, pre-
în sine o artã, pentru cã erau în nând lui R. Ricci, Dans ungar nr. „Violoniºtii se împart de demult dintre limbile cu structurã de tip poziþional, de agent, nume predi-
proprietatea diferitelor persoane 17 de Brahms, pentru Stradivari dupã preferinþa instrumentelor în SVO (subiect – verb – obiect/ cativ, complement predicativ al
ºi cu privire la dificilul transport („Ernst”, 1709), Cântec fãrã cu- douã tabere: stradivarianã ºi complement direct). obiectului), chiar de cãtre þesã-
la Manhattan ºi alte pericole era vinte, op. 62, nr. 1 de Mendel- guarnerianã. Cel care preferã su- Într-un exemplu ilustrativ tura de trãsãturi semantice pe care
riscantã simpla lor deplasare. Au ssohn º.a.m.d. Pentru fiecare in- netul întunecat, mai degrabã su- pentru SVO de tipul o poartã lexemul verbal. În gra-
fost, se înþelege, asigurate strument a fost aleasã o altã lu- netul de orgã, iubeºte viorile Stra- Completul amânã pronun- maticã, este denumitã „matricea
superior, cu toate cã instru- crare, fapt ce trebuia sã ofere divari. Din aceastã grupã au fã- þarea., lexico-semanticã” a verbului.
mentele vechi pretenþioase sunt puritanilor ºi cunoscãtorilor in- cut parte toþi artiºtii germani: virgula nu îºi va gãsi locul Astfel, a înmâna este un verb
de neînlocuit. Preþul lor a fost teresaþi un criteriu mai bun de Joachim, Spohr, Adolf Busch pentru a despãrþi un component cu trei complemente matriciale,
atunci stabilit la 750.000 de comparaþie. De aceea, albumul (1891-1952) ºi Wilhem-junior, în de altul, datã fiind relaþia sintac- care funcþioneazã cu un subiect-
dolari. Astãzi, preþul lor este de conþinea ºi un disc mic pe care afarã de ei Kubelik ºi Sarasate. În ticã strânsã dintre acestea, ma- Agent, un complement direct-
cel puþin cinci ori mai mare. Ricci a înregistrat pe toate instru- secolul XX, au preferat Stradivari nifestatã prin acord, în cazul Temã ºi un complement indirect-
Viorile au fost puse pe mese mentele cadenþa introductivã a Elman, Francescatti, Menuhin, subiect-verb, ori prin recþiune, Beneficiar sau Destinatar. Chiar
aranjate sub forma unui mare Concertului în Sol minor de Max Milstein, Erica Morini ºi David în cazul verb-obiect, când ver- dacã unul dintre complemente
cerc în incinta studioului de în- Bruch. Pentru acest experiment, a Oistrah. Pentru viorile Guarneri bul-predicat impune restricþii nu este exprimat, nu înseamnã
registrãri Decca, o imagine de fost o alegere foarte bunã: traver- au optat violoniºtii care cereau formale complementului direct, cã acesta nu este presupus în
neuitat pentru toþi cei prezenþi, seazã de la coarda Sol (liberã) de la instrumentele lor pretenþii respectiv cazul acuzativ. schema semanticã internã a ver-
iubitori ai viorii. peste toate 4 corzi pânã la poziþia excesive. Paganini, Vieuxtemps, Acelaºi raþionament se impu- bului, ci doar cã informaþia co-
În studio, a venit celebrul vir- înaltã pe coarda Mi ºi, astfel, reu- Sauret, Wieniawski ºi Ysaÿe cân- ne ºi la nivelul frazei, virgula fiind dificatã astfel este cunoscutã de
tuoz Ruggiero Ricci (1918-2012) ºeºte sã punã în valoare totalita- tau pe Guarneri, mai recent, Hei- prohibitã în oricare dintre situaþii: alocutor.
ºi pianistul sãu, Leon Pommers tea trãsãturilor sonore ale viorilor. fetz ºi Stern. Fritz Kresler a fost o Cei care fac parte din com- Grefierul(subiect) înmâneazã
(1914-2001). Ricci trebuia sã cân- Unul dintre experþii americani excepþie, cânta pe ambele”. Este plet pronunþã ce a rezultat în apãrãtorului(complement indirect)
te în condiþii controlate foarte îºi aminteºte: „Dupã audiþii repe- de înþeles faptul cã, cei care cân- urma deliberãrilor. dosarul(complement direct).
precis; a trebuit sã stea în acelaºi tate ale discursului comparativ, tã pe Guarneri posedã cei mai Dacã locurile constituenþilor Înmâneazã dosarul(complement
loc, de unde s-a urmãrit intensi- am reuºit sã deosebesc sunetul mulþi ºi Stradivari. Însã mulþi vio- se modificã însã, atunci aceastã direct).
loniºti care cântã pe Stradivari nouã ordine este marcatã inclu- Schimbarea poziþiei dintre
sunt mulþumiþi ºi fãrã Guarneri. siv cu ajutorul virgulei. Ridicat complemente nu este marcatã
„Pe acest tãrâm existã multe lu- de la locul lui din dreapta ºi tre- prin virgulã, cu excepþia situa-
cruri inexplicabile”, continuã cut lângã subiect, la stânga ver- þiei în care un complement din
Ricci. „De ce necesitã un instru- bului regent, obiectul se va des- dreapta verbului este ridicat de
ment mai mult vibrato decât al- pãrþi prin virgulã: la locul sãu ºi avansat la înce-
tul? Am putea spune, mai degra- Ce a rezultat în urma deli- putul propoziþiei:
bã: cu cât instrumentul este mai berãrilor, completul pronunþã. Apãrãtorului(complement indi-
productiv, cu atât mai greu se Reluarea obiectului prin pro- rect) (îi) înmâneazã grefierul(su-
cântã pe el. Pentru a se prezenta nume personal, atunci când biect) dosarul(complement direct).
în deplinãtatea frumuseþii sale, acesta schimbã locul cu subiec- Apãrãtorului (complement
violonistul trebuie sã se acomo- tul, face ca despãrþirea prin vir- indirect), grefierul îi înmâneazã
deze cu el”. Isaak Stern (1920- gulã sã nu mai fie obligatorie: dosarul (complement direct).
2001) odatã spunea cã el cântã Hotãrârea o pronunþã com-
pe viorile sale Guarneri-Alard Aceste reguli de punctuaþie
pletul. sunt aplicabile tuturor propozi-
(1737) cu vibrato mai mic decât În sintaxa modernã, structu-
pe alte Guarneri din 1740. þiilor, principale ori secundare, în
ra de tip SVO se regãseºte în care se regãsesc grupuri verba-
n Geo Fabian schema extinsã a grupului ver- le. Acesta rãmâne însã un sub-
bal (a propoziþiei tipice), desfã- iect pentru compliniri viitoare.
(continuare în numãrul ºuratã sub forma:
urmãtor al revistei) VERBCENTRU (COMPLEMENTE) n Alina Gioroceanu
(CIRCUMSTANÞIALE).
Ruggiero Ricci

12 , serie nouã, anul XXI, nr. 8 (238), 2018


n IOANA REPCIUC UNIVversuri
n ADRIAN BODNARU
popularitatea supranaturalului
în lumea contemporanã

nthropos
Î
n cea mai recentã carte a (Jeanne Favret-Saada, Domnique

nthropos
sa, intitulatã elocvent De Camus), la care adaugã opiniile

a nthropos
la vrajã la vrãjealã. O an- despre religie ale lui Mircea Vul-
tropologie a supranaturalului cãnescu. Nu se aliniazã la teza se-
contemporan1, Camelia Burghele, cularizãrii totale ºi ireversibile, ci
apreciatã ºi prolificã autoare în considerã cã „modernitatea nu
domeniul etnologiei, pune în dis- aduce cu sine ateismul, ci disipa-
cuþie câteva realitãþi contempo- rea credinþelor în supranatural
rane care semnaleazã recursul ne- într-o paletã largã de abordãri”
întrerupt la magie ºi ocultism în (p. 32). Din contrã, omul contem-
actualitate. Spre deosebire de vo- poran se aratã „chiar mai avid de
lumele anterioare, care dovedesc supranatural decât pânã acum”
o aºezare în etnologia tradiþiona- (p. 34).
lã ºi culegerea de teren, cu trimi- În urmãtoarea secþiune a vo-
teri spre antropologia culturalã, lumului, autoarea discutã proble-
volumul apãrut în 2017 punctea- matica magiei în societatea actua-
zã decisiv o nouã etapã pentru lã, popularitatea paranormalui, a Cu tine n-am za, ºi nici cu Nea
cercetãtoarea din Zalãu. Trans- credinþei în miracole, ezoterism, noapte-a lui Amza, Mãrin n-am za,
ferându-ºi între observaþii punc- gic demitizat al experienþei cotidie- practici para-religioase într-o so- de la cãciuli dacã-n potecã,
tuale ºi generalizãri creative ca- ne, a „serviciilor magice” prestate cietate în care sacrul ºi profanul de karakuli, de discotecã,
pacitatea doveditã de a sonda on-line, din care lipseºte orice coexistã (p. 59). Acest interes
peisajul încã tradiþional al satu- referinþã spiritualã, reciclarea în pentru supranatural se manifes- din dupã-amiaza azi nu-s pantofii
lui sãlãjan, Camelia Burghele ne contexte neaºteptate ale cliºeelor tã în forma ecologismului ºi a ne- ce-l luã cu groaza iar limitrofii
oferã aici o trecere în revistã a magice tradiþionale, prin interme- opãgânismul, a apelului la religia pe-Aimé Jacquet – altui talent
diverselor refracþii magice din cul- diul publicitãþii, cinematografului, New Age, bioenergoterapia, as- eclipsã, de! – convalescent
tura de masã autohtonã. Volumul discursul politic ºi publicitar. E trologia etc. Autoarea aduce în
nu este neapãrat un studiu pro- vorba despre comportamente cul- sprijinul acestei opinii evenimen- lui 8 decembre, la ºi pe mese,
priu-zis de antropologie, ci o sui- turale stranii întrucât îmbinã într- tele recente din societatea româ- pe când: „De ce-mi, bre, pânã îi þese
tã de adnotãri asupra acestui o serie de hibrizi ºocanþi concre- neascã cãrora li s-au gãsit expli- luaºi astrahanul votca din fresh-uri
câmp cu adevãrat generos pen- tul ºi pragmaticul existenþei cu re- caþii magico-mistice, cum ar fi de cap?!”, olteanul pe frunte preºuri,
tru exeget, mai ales dacã exege- verberaþii din o cu totul altã cazul „Colectiv” sau ºabloniza-
tul are avantajul unei cunoaºteri paradigmã mentalã ºi ritualã. rea ofertei vrãjitoriei on-line (p. pe-oltean (ºi-atât) adicã Luþu,
de profunzime a structurilor ma- În Argument, autoarea amin- 77). În ceea ce priveºte noua rea- nu-l lua decât ºi-mi spuneþi „cuþu”,
gice tradiþionale. Este cazul au- teºte mutaþia specificã ultimelor litate ecleziasticã, menþioneazã la întrebãri de nu Centralul
toarei de faþã, care s-a consacrat decenii a etnologiei autohtone serviciile bisericeºti on-line, sfeº- pupând pe zãri ºi-a dat ovalul,
în spaþiul academic românesc mai dinspre satul tradiþional spre cer- tania pentru autovehicole, toate
cu seamã datoritã unor cercetãri cetãri socio-antropologice asu- integrându-se mai puþin în func- minutu-ntâi, sã fie vesel –
asupra terapiei ºi psihoterapiei pra urbanului globalizat ºi secu- þia tradiþionalã a bisericii ºi mai scos cui pe cui parcã mirese-l
populare în contextul socio-cul- larizat. Este un curent care vine mult în acest marketing magico- dupã o sutã acoperirã,
tural mai larg în care acestea sunt sã rãspundã îngrijorãrii cercetã- religios de succes. grame cucutã cum nicio mirã,
performate. torilor societãþii tradiþionale cã Capitolul al treilea continuã
Inevitabil pãrtinitoare, dar fãrã terenul lor predilect va dispãrea urmãrirea traseului cliºeelor tra- pentru Giresse, mãcar ca ºtraif
a se îndepãrta de realitatea so- curând, astfel cã îºi pregãtesc in- diþionale în noua grilã modernã dar, mai ales, ecranul live –,
cialã, cercetãtoarea vede resur- strumentele analitice pentru alt- ºi al resurecþiei magiei în parame- pentr-un bonton în optzeºnouã,
genþele religiei ºi magiei în lumea fel de realitãþi. Autoarea însã îºi trii contemporani. Justificã puter- de pe Garonne; pentru cinºdouã
contemporanã ca „punþi de legã- gãseºte antecedente de viziune nicul apel la soluþii magice pen-
turã între comunitatea contempo- ºi metodologie în studiile de an- tru incertitudini personale ºi co- n-am za cu Pellea, de mii de corduri
ranã ºi cea ruralã veche” (p. 206). tropologie urbanã ale lui Nicolae lective nu prin prisma lipsei de dacã nu el e-a bãtând recorduri
De-a lungul cãrþii, autoarea are Panea, care o conving de perti- educaþie medicalã sau a neîncre- mia speranþã la „fãrã schelã
ocazia sã constate cã nu existã nenþa noului tip de investigaþie: derii românilor în ajutorul psiho- cu barba-n clanþã pânã-n tabelã
mutaþii fundamentale în esenþa „Sau, ºi mai tentant, e nevoie pur logilor, ci „(…) credem cã expli-
raportãrii omului la sacru ºi în ºi simplu de o nouã antropologie, caþiile ar trebuie cãutate mai de- de bar apusã ºi peste ea”,
cadrele generale ale încrederii în a urbanului sau a contemporanei- grabã în mentalitate, cutumã, ni- ºi suprapusã numai sã dea-n
reuºita magicã, în ciuda multiple- tãþii, cu toate schimbãrile de vel de instruire ºi, de ce nu, ne- pe toatã tava, novembre, 5,
lor transformãri ale societãþii paradigmã provocate de episte- voia organicã de magic, cu neîn- deci Marius Sava, pe nori c-un tinci
umane în trecerea de la faza ar- mologia postmodernitãþii.” (p. 13). credea pacienþilor în rezolvarea
haicã la cea modernã. Aceste Camelia Burghele descrie sin- magico-miraculoasã a cazurilor de din jar de Vogue de libertate,
modificãri sunt analizate în con- tetic ºi grãitor aceastã indispen- afecþiuni psihice.” (p. 98). Perso- luându-ºi foc ºi nu din coate,
sens cu deja cunoscuta sesizare sabilã reorientare profesionalã: naje frecvent menþionate în vo- ºi ibriºim iar pe careu,
a revrãjirii lumii, anunþatã de Mi- „(...) antropologul va trebuie sã lum sunt noile vrãjitoare urbane, pentr-un alt slim, un singur „Eu!”,
chel Maffesoli ca replicã la fai- analizeze fiecare comportament al o breaslã deja semiprofesionali-
moasa analizã a lui Max Weber comunitãþii, de la cotidianul ba- zatã cu titulaturi impozante auto- aici, în cubu atunci când trece,
asupra dezvrãjirii acesteia la în- nal la sãrbãtori vechi sau contra- asumate menite sã impresioneze de sticlã, Ubu cu mingea rece,
ceputurile modernitãþii, tezã dez- fãcute, de la plantele medicinale ºi sã atragã clienþii. Este evident Roiu’, cã-n lege, ca printr-un ciur, ea,
voltatã ulterior de Marcel Gau- (fostele plante de leac) pânã la de asemenea cã „vrãjitoria þine n-a prea fost rege, pasa spre Ciurea.
chet. Însã o lume fundamentatã social network ºi la noile tehno- pasul cu trend-ul societãþii infor-
excesiv pe raþiune a provocat re- logii, (...) de la cântecele Mariei maþionale ºi consumeriste ºi de- apariþia fenomunului Harry Pot- Autoarea concluzioneazã, în
acþia adversã a resurecþiei unor Tãnase pânã la conceptul The vine un serviciu on-line” (p. 102). ter, sugerând cã succesul seriei fine, cã pe acest lung parcurs is-
vechi structuri magico-ezoterice, fame al lui Lady Gaga ºi de la Urmãtorul capitol continuã redactate de J. K. Rowling „este toric schiþat ºi amintit aici „de la
adaptate, desigur, condiþiilor de transhumanþã pânã la actualul analiza noului marketing cultural dovada certã a apetenþei excep- vrajã la vrãjealã” pot fi întâlniþi
viaþã contemporanã. Cele mai homo turisticus...” (p. 15). al vrãjitoriei contemporane. Cer- þionale a individului contempo- nenumãraþi actanþi ºi activitãþi
cunoscute forme ale acestei noi În primul capitol, raportându- cetãtoarea discutã situaþia mult ran – adult sau copil – pentru înþeleºi ca popasuri fireºti, recu-
ritualitãþi oarecum despiritualiza- se la mult discutata secularizare dezbãtutã a resurecþiei Dragobe- orice tip de intruziune magicã în noscând cã „studiul de faþã este
te sunt marile sãrbãtori laice, în- a lumii contemporane, cercetãtoa- telui sub presiunea sãrbãtorii oc- viaþa cotidianã, dar ºi a unui mar- o abordare din perspectiva etno-
treceri sportive, ceremonii patrio- rea subliniazã noile raportãri mai cidentale corespondente. Studi- keting cultural agresiv” (p. 184). logului, care îl are în spate pe et-
tice care rãspund, spun antropo- pragmatice ale omului contempo- erea avatarurilor actuale ale Paº- Acest succes al supranaturalu- nograful cu mai bine de 20 de ani
logii, aceloraºi nevoi de solidari- ran la sacru, ajungându-se la telui prilejuieºte o comparaþie în- lui se datoreazã ºi exacerbãrii lu- de teren ºi în faþã pe antropolo-
tate ºi ritual ca în cazul societãþi- ceea ce ea numeºte „religia ca tre factura sãrbãtorii arhaice ºi a mii virtuale, care îl face pe omul gul cultural spre care, orgolios,
lor arhaice care le-au consacrat. hobby”. Foloseºte aici observa- celei actuale, evidenþiindu-se dis- contemporan sã accepte ficþiona- tindem cu toþii” (p. 211).
Multe din observaþiile Came- þiile teoreticienilor clasici ai se- tanþa considerabilã între cele lul ca un dat (p. 197), precum ºi
1
liei Burghele contureazã o pano- cularizãrii ºi relaxãrii relaþiei indi- douã. Mai neaºteptatã este alã- ficþionalizarea realitãþii. Individul Camelia Burghele, De la vrajã
ramã angoasantã, schiþatã în tuºe vidului cu religia instituþionalizatã turarea ºezãtorii din satul tradiþi- este, astfel, uºor de manipulat la vrãjealã. O antropologie a supra-
întunecate, deoarece se concen- (Max Weber, Claude Riviere, Jean onal cu protestul stradal, înþeles într-o lume a efectelor de scenã naturalului contemporan, prefaþã de
treazã asupra proliferãrii „e-vrãji- Delumeau), cei care au documen- ca un fel de ºezãtoare urbanã. Tot spectaculoase ºi a unei „magii di- Nicu Gavriluþã, Iaºi, Editura Insti-
tutul European, 2017.
toarelor” ºi pseudovrãjitoarelor tat aplicabilitatea magicului ar- în acest capitol aminteºte contex- gitale” (p. 201).
care manipuleazã eficient un ma- haic la cotidianul contemporan tul antropologic care a dus la

, serie nouã, anul XXI, nr. 8 (238), 2018 13


Vintilã Horia: Poetul ºi Poezia sa
„Atunci a venit poesia dã (v. fragmentul intitulat Postfa- cendenþei aºa cum o gândise dinþei, ale culturii, filosofiei, ale
ªi-a deschis fãrã zgomot þã la un deceniu personal), fie Rudolf Otto ca un cu totul altul muzicii, ale cunoaºterii sau ºtiin-
Uºile ºi ferestrele lumii reflecþii asupra rosturilor poeziei absolut (das ganz Anderes): þei. Iatã un sonet intitulat Teleo-
Fãcând din mine mãsura în actualitatea timpului sãu. Aºa „Trece lopãtând greu/ Stolul ales/ logie: „Cu nume adâncit în iniþia-
Tuturor lucrurilor.” se face cã în anexe au fost incluse Cãtre miazãziua lui Dumnezeu/ le, Ondulatoriu v, din Planck ce-
Vintilã Horia textele unui Cuvânt înainte scris Unde din rãdãcini nu se miºcã tire,/ Corpuscularul b în deveni-
de Vintilã Horia la Antologia poe- nicio arãtare./ Cum satul, cu bi- re/ Pulsând în spaþiu ruperi în
s er pentine

ercepþia publicã asupra þilor români în exil (Colecþia Meº- sericã, cu pâine, cu sare,/ Înge- semnale, /.../ Pãienjeneºti cu noi-
P
lui Vintilã Horia (singu- terul Manole, Buenos Aires, nunche în înserare,/ Cum cina, mã osebitã/ Mã leg sã intru în vâr-
rul romancier român în- 1950), precum ºi o Introducere la semnul crucii, apa’n fântânã/ tejul criptic/ ªi deci, fidel ieºirii
cununat cu premiul Goncourt, tra- Poesia româneascã nouã ca des- N’au nici gust nici rostire’n ro- din ispitã./ Nici devenind, nici
dus în peste 40 de limbi, eseist, chidere la antologia editatã de mânã./ .../ E bine cum a fost sã ne îngheþat în quantic,/ Împreunat gicul, aºa cum o afirma ºi exis-
poet ºi, dincolo de toate aces- poet în Colecþia Meºterul Mano- fie./ Laudã omului pentru limba cunoaºterii, roditã/ Idee-mi fac de tenþialistul Heidegger, este de
tea, un autentic savant – de cel le (Publicaciones de la Asocia- din vie./ Pentru aproape, depar- crez apocaliptc.” Într-un alt poem aflat acolo unde dominã spiritul,
puþin aceeaºi anvergurã cu Mir- ción Hispano-Rumana, Salaman- te, laudã Þie.” (În vie, în vol. Vii- întâlnim o foarte semnificativã într-atât de mult încât tragedia
cea Eliade) înregistreazã în ulti- ca, 1956). Sunt adaosuri destina- tor petrecut) dedicaþie, Omagiu lui Jung: „Jo- supremã se petrece pe tãrâmul
ma vreme schimbãri notabile. te sã punã în luminã luciditatea, Dar – pornind de aici – este cul cu umbra, jocul/ pe loc, joc cunoaºterii ºi în sfera celui care
Sunt tot mai numeroase – ºi di- rigoarea, spiritul polemic ºi pro- evident cã Vintilã Horia scrie sub singur,/ sãrind din timp,/ lunecând cunoaºte”. (v. Despre eterna
versificate ca formã – manifestã- funzimea cu care analistul Vintilã fascinaþia proto-istoriilor Poeti- în setoase/strãfunduri, jocul/ cu reîntoarcere a aceluiaºi, 2014,
rile prin care imaginea acestei Horia trateazã fenomenul poetic. cului, acolo unde acesta era su- umbra ascunsã./ Joc fãrã legi, pus- Bucureºti, Humanitas, p. 50)
mari personalitãþi literare a exilu- Astfel, în literatura românã, el con- pus acelei stãri cu totul speciale tiu/ de poveþe, jocul cu umbra/nu Poemele cuprinse în aceastã
lui românesc revine în vizibilita- siderã cã numai odatã cu Blaga ºi care e rugãciunea. Iar mãrturia e nimic. Tot este./ Pasul îl pui pe o antologie sunt gândite ºi ele, ca ºi
tea publicã. Se pot aminti, între Barbu s-a reluat tradiþia emines- este limpede: „Am învãþat sã mã piatrã/mâna pe scut, scânteie/ arã- eseistica sau romanele, sub sem-
acestea, colocviile ample dedica- cianã a poeziei înþeleasã ca instru- rog pretutindeni,/ Pe stradã, în tãtoare de adânc/ îþi culege mira- nul tragic al cunoaºterii, fiind, în
te CentenaruluiVintilã Horia ment de cunoaºtere. Întemeierile scris, în somn,/ Unde o cât de rea./ Pentru orbi spaimã mare/ prilej esenþã deschideri cãtre o nouã
(decembrie 2015, la Craiova ºi pe un asemenea principiu pot da mãruntã ieºire/ Pare a duce spre de aleasã pierzanie./ Pentru vãzã- filosofie, o nouã esteticã ºi, inevi-
Alba Iulia, urmate imediat de cel contur ºi sensului contrar: cel al tine./ În zgomot, în tãcere, în adu- tori”. (Viitor petrecut) tabil, o nouã eticã. În numele
de la Universitatea Alcala de He- non-poeziei. Prin el se ilustreazã cere-aminte/”(Exegezã, în vol. Vibraþie aparte a sensibilitãþii aceasteia din urmã Vintilã Horia
nares, Spania), apoi congresul realitatea(?!) poeziei din Rusia Viitor petrecut). Dimensiunea sale, asemenea prezenþei lui Jung se adreseazã contemporaneitãþii
Exipora, 2017 de la Mediaº, se- ºi România post-belicã, comenta- privilegiatã pe care o amintea ori a lui Planck într-un sonet, îi reluând la fel de tragica interoga-
ria de autor„Vintilã Horia”, lan- torul accentuând cã aceasta, în abatele Brémond se ghiceºte în vom mai descoperi în antologie þie a lui Hölderlin: „La ce bun po-
satã de doamna Silvia Colfescu acel moment, „nu mai serveºte imediata proximitate a rostirii. pe Nietzsche, Kierkegard, Rilke, eþi pentru vremi de cãdere/ Când
la editura Vremea, apariþia unui pentru a cunoaºte, deci pentru a Încã altceva am putea gândi ori- Hölderlin, Blaga, Bach, Wagner, din steaguri cad putrede culori-
numãr tot mai mare de articole, permite o normalã evoluþie a ginea poeziei dacã nu în rugãciu- Reger. Îi vom regãsi ºi în memorii le’nfrângerii?/ La ce bun poeþii
studii, lucrãri de licenþã ori teze spiritului cãtre un adevãr/.../ ci ne, ca un itinerarium mentis in ºi în erudita sa eseisticã, precum când îngeri/ Se’nfrãþesc cu liliecii
de doctorat. Dar profilul acestui pentru a opri pe loc, pentru a Deum, ca ascensiune cãtre mis- ºi în romane unde apar Platon, El în turnuri/ Pe care zeii le-au pier-
mare scriitor a început sã capete îngheþa faustic o perioadã pe terul hipernoetic din supraesen- Greco, Juan della Cruz, toate dut din vedere?/ Când nemurirea
pregnanþã ºi o strãlucire aparte care o anumitã grupare politicã þa Fiinþei? emanând – filosofic vorbind – o capãtã nume,/ Când lângã altare
nu numai graþie notorietãþii ecla- o confundã cu infinitul, o Dar sã ne oprim puþin ºi asu- orientare specific existenþialã. A Cuvântul/ Se face cântec de
tante a premiului Goncourt ºi nici considerã definitivã.” pra titlului antologiei, deosebit de fost curentul ce a dominant ºi a lume.” (La ce bun poeþi)
datoritã nedreptei, mincinoasei ºi Dar, într-un plan mai general, inspiratã ºi semnificativã alegere impus în Europa ideea cunoaº- Atunci când vine vorba de-
mizerabilei cabale ce i s-a instru- poezia ca instrument de cu- a Mihaelei Albu: Culorile tãce- terii fiinþei umane, acuzând me- spre rosturile poeziei, ideea de
mentat de cãtre guvernul stali- noaºtere devine un argumentum rii. Poemul cu acest titlul apare în tafizica tradiþionalã de uitarea fi- scop poate deveni paralizantã.
nist, antiromânesc de la Bucu- ad verecundiam ilustrativ pen- ciclul al III-lea, Austral din volu- inþei (Seinvergesenheit). Gândi- ªi totuºi... Într-o scrisoare cãtre
reºti, cât prin înalta valoare lite- tru unitatea întregii opere ho- mul A murit un sfânt. Privitor la rea europeanã se radicaliza ºi, Virgil Ierunca din aprilie 1968,
rarã ºi spiritual-româneascã a scri- riene, subliniind completitudi- respectiva sintagmã, autorul ne prin exigenþele impuse de cãtre publicatã în jurnalul sãu (Tre-
sului sãu, evidentã (ºi) în cãrþile nea acestei unitãþi. Indiferent de spune: „Culorile tãcerii ies în ca- un Nietzsche sau Dilthey, adu- cut-au anii, Humanitas, 2000),
(inedite) editate recent: Memorii- forma adoptatã de Vintilã Horia, lea/ Pãstorilor de singurãtãþi”. cea în centrul atenþiei umanul. N. Steinhardt spunea cã: „...prin-
le unui fost sãgetãtor, Jurnalul pasiunea ºi vocaþia pentru Cu- Ceva mai departe, Culorile sunt Vintilã Horia, el însuºi un Cava- tre meschinãrii, jalnice întâm-
de sfârºit de ciclu ºi Jurnalul noaºtere impregneazã totalitatea vãzute (!) „ca un semn de viaþã al ler al resemnãrii, trãise experi- plãri, sluþenii, ghinioane, hido-
torinez, precum ºi magistralul ºi exprimãrilor lui. Dar, trebuie sã morþii înconjurãtoare”. Era perioa- enþa haosului, a dezordinii ºi prã- ºenii, erori, absurditãþi, rãutãþi
eruditul eseu La Croix (Crucea), subliniem, este vorba despre o da de dupã rãzboi. Se dorea oare buºirilor – ºi, ca poet – avea sã bine înfipte (...) existã ºi orbite
probabil unul dintre cele mai im- Cunoaºtere ce se interogheazã poetul, când a scris aceste cu- pledeze pentru o nouã naºtere ale limpezimii, simplitãþii ºi bucu-
portante manuscrise ale eseisti- pe sine asupra propriilor ei de- vinte, un pictor al marilor tãcerii spiritualã ºi moralã a individu- riei, care ne ocrotesc, ne pãzesc
cii exilului românesc, recuperat ºi veniri. ªi în poemele lui vom re- aºternute atunci peste lume? lui, pentru auto-iluminarea ºi ºi ne povãþuiesc – aidoma înge-
publicat pentru prima oarã în marca subtilele sale procese de Undeva, în paginile Poeticului transcenderea prin care omul rilor din rugãciune“.
România de Cristian Bãdiliþã. autoreflecþie, analizele ce se sãu, întâlnim ºi la Mikel Dufrenne sã se poatã elibera de sub do- Venind dintr-o nevoie de ex-
De curând, ampla – ºi deose- transformã în veritabile arheolo- o sintagmã apropiatã: vocile tã- minaþia temporalitãþii. Acestea pansiune cãtre un altfel de timp
bit de promiþãtoarea – serie de gii ale diferitelor etape parcurse cerii. Ambele situaþii sugereazã cã erau principiile pe care se înte- ºi cãtre alte virtual-posibile ori-
autor Vintilã Horia de la editura cãtre înþelegere. lumea nu rãspunde interogaþiilor meia aºa numita Existenzphilo- zonturi de înþelegere a lumii, Car-
Vremea s-a îmbogãþit cu încã o Desigur, afirmaþia lui Mikel ce i s-au adresat. Tocmai de aceea sophie prin Kierkegaard, Karl tea pe care Mihaela Albu ºi edi-
nouã ºi valoroasã apariþie, anto- Dufrenne este adevãratã: poezia poezia e aducere a lumii în limbaj, Jaspers, Martin Heidegger sau tura Vremea ne-au dãruit-o la în-
logia poeticã Culorile tãcerii, e o cunoaºtere care nu dã nicio atenuare a alteritãþilor ei, ridicare Gabriel Marcel. ceput de an se înscrie pe o ase-
ediþie îngrijitã, cu un cuvânt îna- putere. ªi totuºi, inefabila pra- în inteligibil a tot ceea ce (cum Ataºamentul faþã de aceastã menea orbitã a limpezimilor ºi
inte, intitulat sugestiv „Coinci- dã a poemelor lui Vintilã Horia spunea Heidegger) îl întâmpinã filosofie se mãrturiseºte explicit ºi elevaþiei. Devine însã deosebit
dentia oppositorum”, aparþinând rãmâne într-un de-ne-atins – ca (begegnet) pe om ºi rãspuns în poeme. Iatã-l pe cel intitulat de importantã ºi prin aceea cã în
Mihaelei Albu. Profesor univer- aerul ºi lumina – ori într-un de- adecvat la toate aceste întâmpi- Langelinie ºi subtitrat Comenta- idealitatea ei imaginea poetului
sitar cu o carierã de excepþie (cu ne-povestit, cum numai în muzi- nãri (dem Begegnenden entgeg- riu la „Jurnalul unui seducã- se complineºte cu aceea a unui
ea a fost redeschisã catedra „Ni- cã se poate întâlni. Iar poemele nen). Se explicã astfel ºi forþa ace- tor”, scriere datoratã lui Sören gânditor care priveºte fenomenul
colae Iorga” la Universitatea Co- lui, ca ºi unele eseuri (un exem- lui tip de energie cu care este ea Kierkegaard. În text apare ºi nu- poeziei din însuºi interiorul
lumbia din New York în 1999), plu e Crucea) au inocenþa celor încãrcatã. Ca ºi strania ei capaci- mele celei care tulburase, îndure- acestuia. Iar citatele pe care le-
Mihaela Albu a devenit, pe par- care nu explicã, pentru care viaþa tate de a se situa mereu sub sem- rându-l, sufletul marelui filosof, am oferit aici confirmã, pe deplin,
cursul ultimilor ani, una dintre este totodatã un mister ºi o clari- nul a ceea ce S. Kierkegaard numea Regine Olsen: „...Regine Olsen, ai rafinamentul, subtilitatea, dar ºi
personalitãþile de prim-rang între tate totalã. Specificitatea poeziei aedificatio,tinzând, prin urmare, iubit/ Nu trup uitat, ci gând cio- rigoarea de analizã transdiscipli-
cercetãtorii care s-au dedicat stu- sale constã în faptul cã ea „nu sã construiascã, sã determine în plit,/ Die Existenzphilosophie / narã a savantului Vintilã Horia,
dierii literaturii ºi revuisticii exi- este o manierã de a cânta, ci o orizontul fiinþei noastre realizarea Peste a avea þi-a scris a fi./ ªi în vizibilã ºi într-un magistral opus
lului românesc, publicând nume- manierã specialã de a gândi”, unui raport spiritual decisiv. oraºul scufundat/ În aprioric (încã netradus în limba românã)
roase lucrãri de mare acurateþe ºi devenind un a priori în sensul Poemele lui Vintilã Horia de- ca’ntr’un pat/ Tu n’ai avut nici Introduccion a la literatura del
rigoare ºtiinþificã. pe care i-l acordã Mikel Dufren- vin, pentru cine le citeºte cu aten- cum nici când./ Te-a mulþumit cio- siglo XX (Universidad Gabriela
Antologia de faþã adunã între ne ca „inteligibilitate imediatã þie, jurnalul unui om preocupat plitul gând/ De-un împãrat peste Mistral, Santiago de Chile, 1989):
coperþi cele ºase volume de poe- a empiricului, o inteligibilitate sã se mãrturiseascã în experien- cuvânt/ Pe Langelinie rostit/ Cu- „...la literatura/.../ es una téhnica
zie publicate de Vintilã Horia de-a trãitã, dar nu în praxis – ca ata- þele ºi descoperirile spirituale. vânt pe tine rãstignit./ Aestetis- de conocimiento – igual que la
lungul întregii sale vieþi, trei în þarã re, ci în percepþie” o incontesta- Sunt, în totalitatea lor, un jurnal chrührend cât ai fost/ Þi-ai împli- fisica, la biologia, la astronomia,
(Procesiuni - 1936, Cetatea cu bilã „glorie a apariþiei sensibi- al iubirii: iubire faþã de lume, faþã nit întregul rost,/ Moralestuffen la psicologia /.../que podremos
duhuri - 1939, Cartea omului sin- le”. (v. Poeticul, ed. Univers, de Dumnezeu: „Ce e viu ºi nou în te-au desprins/ De urcãtorul as- estudiar/.../como contemporáneas
gur - 1941) ºi alte trei în exil (A 1971, Bucureºti, p.7) astre/ Este Nazaret ºi numãr,/ Pi- pru ins,/ Iar theologisch când a de la física cuántica y del principio
murit un sfânt - 1952, Jurnal de Îi dãm dreptate abatelui tagoric prins pe’un umãr/ Marca stat/ În carne iar te-a înturnat./ de indeterminación.” (p. 14)
copilãrie - 1958 ºi Viitor petrecut Brémond cel care spunea cã, rosturilor noastre./ Ce e vechi din Întoarsã-n moarte sau în nord/ Te- Într-o altã, mai imediatã, ordi-
- 1976). O valoare aparte, din per- atunci când în experienþa poeti- bazaltine/ Întunerecuri purcede,/ ai prins cu Söoren Kierkegaard/ ne de idei, poemele din Culorile
spectiva istoricului literar, o capã- cã apare inspiraþia, poeþii intrã în Revoluþii patrupede/ Pentru spai- Post scriptum la un alt a fi / Reali- tãcerii vin tocmai într-o vreme în
tã volumul ºi prin faptul cã Miha- proximitatea acelei dimensiuni me bizantine./ Grotã sau bordei tet Categorie.” care tulburãrile indigenþei, puþi-
ela Albu, introducându-ne în pei- privilegiate (despre care vorbesc de paie/ Locu-i pretutindenesc, Cunoaºterea, evident, þine de nãtatea ºi mizeria spiritualã, tim-
sagistica specialã a alcãtuirilor teologii) ºi care îi transformã în Îngheþãri în jur domnesc /Con- tragic. Vintilã Horia nu numai cã pul sãrac al gândurilor despre
lirice datorate acestui poet, ne-a mistici. Ca ºi la Horia Stamatu, centrate pe vãpaie.” (Locul cu a înþeles, dar ºi-a ºi asumat di- care, cândva ne vorbise Hölder-
oferit totodatã ºi anumite poziþio- celãlalt mare poet al exilului, poe- Iisus, în vol. Viitor petrecut) mensiunea tragicã a unui aseme- lin, persistã în fiecare din noi ºi
nãri ale acestuia: fie faþã de pro- mele din Culorile tãcerii ascund Nimic livresc, ci numai trimi- nea destin. A ºi spus-o într-un în cei din jur.
priile creaþii dintr-o anume perioa- în ele marea presimþire a trans- teri pasionale cãtre luminile cre- cunoscut interviu. Evident, „tra-
n Dan Anghelescu
14 , serie nouã, anul XXI, nr. 8 (238), 2018
n MÃDÃLIN TEODOR ROªIORU

sleepless (I)
Sleep like a log (in) în cantitãþi nelimitate. În plus, am cer, ca de obicei:
gãsit, în camera mea de sub cer, – Un expresso dublu. Ba nu,

b eletristicã
un seif plin de pilule de somn, în- fã-l triplu! Negru! Fãrã lapte, fãrã

F
luctuat nec mergitur:
m-am trezit într-o lume foliate în plastic, care le fereºte de zahãr!
care îºi dorea cu dispe- murdãrire, pãstrându-le ingerabi- Iar lumea din cafenea se în-
rare – ºi nu mai putea – sã adoar- le, un paºaport valabil, ba chiar toarce, uluitã, spre mine, în timp
mã1. În încercarea de a eradica ma- un ursuleþ de pluº. Combinaþia ce bãiatul de la bar mormãie în
ladiile secolului XXI, oamenii de seifului se dovedeºte a fi data mea barbã, batjocoritor, dupã ce m-a
ºtiinþã ºi-au prins degetele în spi- de naºtere, de-acum un veac. scrutat din cap pânã-n tãlpi:
ralele genomului uman: nu mai Presupun cã nu sunt singurul. – Te pomeneºti c-oi fi vreun
existã boala Alzheimer sau banala Sper cã existã mai multe astfel de mare bogãtan sau ceva. Iar lumea
gripã, dar întreaga omenire depin- poliþe de asigurare, ca mine: îna- din jur râde de mine, fãrã sã se
de acum de somnul indus pe cale inte de a se îmbarca în marea lor abþinã, ºi nu pricep de ce, apoi rea-
artificialã. Progresul a tot încetinit aventurã geneticã la scarã plane- lizez, privind în jur, cã nu se mai
pânã ce s-a oprit de tot, oamenii tarã, bântuitã de himera vieþii veº- cautã decât cafeaua decofeiniza-
lucreazã doar câteva ore pe zi, nice, de nostalgii paradisiace, ºi tã, cu rare excepþii, ºi cã felul în
dupã o scurtã raþie de somn, in- implementatã cu forþa, prin vacci- care sunt îmbrãcat nu cadreazã cu
clusã în pachetul salarial oferit de nãri succesive, timp de mai multe gusturile mele acum exotice ºi
angajator, iar prãpastia dintre generaþii, savanþilor le-o fi dat prin chiar exorbitante în materie de ca-
bogaþi ºi sãraci, dintre baldachin gând cã experimentul s-ar putea, fea. Plãtesc câte pilule de somn
ºi caldarâm, e mai mare ca oricând. totuºi, sã meargã prost. Îmi amin- mi se cer, îmi iau restul în „pico-
O pastilã de „Vise plãcute” nu e la tesc, în treacãt, cu o strângere de teli” ºi priviri invidioase din par-
îndemâna oricui; piaþa neagrã e maþe, dezbaterile publice, luãrile tea tuturor celor din jur, apuc pa-
acum invadatã de surogate peri- de poziþie politice, demonstraþiile harul mare de cafea ºi mã uit în jur.
culoase, cu efecte secundare din împotriva vaccinãrilor obligatorii, Într-un separeu, un mahãr în pija- rânjeºte acum, cu dinþi laþi, de aur: Se prãbuºise din picioare, de
cele mai stranii. Media de viaþã a utopia consideratã aberantã a ar- male de mãtase, înconjurat de ti- – Nenorocitul n-are cearcãne! epuizare. „Bip! Aþi fost deconec-
celor mai nevoiaºi, care nu-ºi per- cei genetice, a genomului adamic, nerele în neglijeuri satinate, tapa- Chiar e bogat! Pocitania! Nu i-ar tat!” I se sfârºise creditul. N-avea
mit sã doarmã suficient, ºi nici revoltele masive de stradã, peste te, ciufulite cu mare artã, de parcã fi ruºine! prea mulþi ani. Cãzuse pe spate,
mãcar un cãscat, a scãzut la jumã- tot în lume, reprimate brutal de abia s-ar fi ridicat din aºternuturi, Sunt buzunãrit ºi lãsat în câ- cu ochii larg deschiºi, aþintiþi spre
tate faþã de acum un veac, dar poliþie, rezistenþele armate, cata- mã scruteazã provocator. teva secunde fãrã pilule de somn. cer. Cineva îi închisese pleoape-
somnul morþii, în sfârºit, nu mai logate drept acte de terorism, su- ...ªi pricep, dintr-o datã, în La plecare lãsasem uºa seifului le, pãrea cã doarme. Un somn li-
sperie pe nimeni... În schimb, cei primate ºi ele, rând pe rând, cu aju- momentul în care doi corporatiºti deschisã: bãieþii fac curãþenie, îmi niºtit, cât viitorul de lung. Lumea
din cale-afarã de bogaþi, îmbuibaþi torul dronelor, în vremea din în pijamale pãtrund cu naturaleþe lasã numai ursuleþul. se strânsese în jurul lui, în liniº-
de somn, trãiesc în prostie, ca þes- urmã… Cu o consecvenþã meca- în cafenea, pentru decofeinizata Apoi dispar, chiuind. Nu mai te, privindu-l cu fascinaþie, fãrã
toasele, de se plictisesc: cu mult nicã, inumanã. ritualicã de dimineaþã, cã somnul am acte, nu mai am bani, nu mai un cuvânt. Apoi s-au desprins,
peste o sutã de ani2... În scopuri obscure, cumplite, e valoarea de prim ordin a noii am nici uºã la intrare. Între timp cu încetinitorul, nu fãrã regret,
M-am deºteptat într-o lume în inimaginabile. Joaca ratatã de-a lumi, iar luxul suprem e adãstarea pipiþa se trezeºte, îmi smulge, îm- lãsând paramedicii sã-l ridice cu
care timpul de somn a devenit Dumnezeu ºi consecinþele ei, ia- în mrejele sale. Mahãrul nu-i vre- bufnatã, de parcã aº fi profitat de targa în salvare, apoi mai sus,
moneda forte a noii lumi. În care, dul încercãnat în care se prãbu- un playboy: el ºi pipiþele din ju- ea, ursuleþul de pluº din mânã, ºi spre cer.
dacã nu dormi destul, devii apa- ºise întreaga omenire... rul lui sunt doar îmbrãcaþi, osten- se carã ºi ea, bâþâindu-se pe to- Graþie capacitãþii mele de a
tic, nu mai vrei nimic, deci nu mai Pentru orice eventualitate, tativ, dupã standardele actuale curi din cauza vitezei. (Îmi explic, deconecta temporar, de a fi off-
faci nimic. Ca un ºcolar diminea- oamenii de ºtiinþã vor fi avut ide- ale eleganþei extreme. O silfidã în sfârºit, mersul ei unduios…) Mã line, aveam sã apuc o vârstã su-
þa, ai da orice pentru câteva minu- ea sã punã la gheaþã câteva na- roºcatã în neglijeu, cu ochelari de bufneºte un râs isteric: noua lume ficient de înaintatã cât sã gãsesc
te de somn în plus, care însã þi se vete de bere ºi câteva persoane dormit pe frunte ºi o floare artifi- are un mod tare haios de a-mi ura o soluþie pentru salvarea lumii.
refuzã, iar ºi iar... „Oraºul care nu care sã le bea mai târziu, pe baza cialã de mac la ureche, ca o mân- bun venit. Iar dacã salvarea ei stã Sau mai degrabã a omenirii, lumea
doarme niciodatã”, în care am re- unor criterii numai de ei ºtiute. În druþã din grãdina Carpaþilor, care în mâinile mele, ei bine... omenirea pãrea bine mersi, mai bine ca nici-
venit la viaþã, dupã o hibernare timp ce deschid frigiderul reali- se juca, neglijent, cu un fus din a dat-o-n barã, rãu de tot. odatã în istoria recentã. Salvarea
indusã medical de aproape un se- zez cã habar nu am de ce am fost lemn, stând picior peste picior, îºi propriei mele specii, împuþinate,
col, e înþesat cu astfel de morþi-vii ales ºi nici cum sã-mi duc misiu- desface cracii cu încetinitorul, ca * rãtãcite, deturnate într-un impas
cu ochelari de soare sau de dor- nea la bun sfârºit. Lãmuririle pe într-un film vechi, se ridicã în pi- genetic, care bãltea în propria-i
mit care le mascheazã roºeaþa care mi le dã, pe ecranul de pe cioare, se apropie unduioasã de Nimic nu rezolvã mai bine o neputinþã ºi de care mã separa
ochilor indiferenþi, de reptilã herm- uºa frigiderului, dintr-un filmuleþ mine, desigur, cu voie de la stã- problemã ca un somn bun. Dar acum un noian de cearcãne acu-
afroditã, cearcãnele sculptate sau, depixelat ºi incomplet, de aproa- pânire, ºi-mi ºopteºte, suav ºi chiar ai o mare problemã când mai zatoare, pline de reproºuri mute.
poate, lipsa de speranþã. O porþie pe o sutã de ani, un omuleþ foar- foarte, foarte direct, la ureche: multe somnuri bune nu rezolvã Cel puþin propria mea deznã-
de „moþãialã” i-ar readuce, tempo- te îngrijorat, cu ochelari, într-un – Ai pilule de somn, iubitule? nimic, ba dimpotrivã, dupã cum dejde putea fi întreruptã, ca pi-
rar, pe linia de plutire, dar „moþãia- halat alb cu douã numere mai Îmi doresc nespus sã mã culc cu aveam sã aflu nu peste multã vre- curatul noduros de pensionar, de
la” e deja destul de scumpã, iar mari, nu mã ajutã prea mult. tine! me. Ca un bun gospodar ce mã câte un pui de somn pe un pui-
„somnul de frumuseþe” se pare cã Un început cel puþin grozav Nu mã judecaþi prea aspru. aflam, mi-am reparat uºa, înainte ºor pufos de pernã. Pentru tot
nici mãcar nu se mai fabricã… Pe- ar fi sã-i gãsesc pe Ceilalþi, dacã ªtiu cã, din punct de vedere sub- de toate. Iar când am încuiat-o restul lumii, din pãcate, somnul
trecerile în pijamale de mãtase ori mai existã... iectiv, pare cã n-au trecut decât pe dinãuntru, am avut un nou nu se mai împuia de multiºor...
camerele de dormit, tapetate cu Îmi pun ochelarii de soare, sã câteva zile, dar în realitate s-au sentiment de neputinþã, de parcã Seara, când mi-am cercetat
flori de mac, cu paturi opulente, nu par prea diferit de restul lumii, scurs aproape o sutã de ani de m-aº fi zãvorât în mine, fugind de pleoapele în oglindã, închizând
cu baldachin, sunt acum rezerva- las patul nefãcut, ca un tãrâm al când am pus-o ultima oarã. Evi- o lume strãinã, ostilã. M-am tre- câte un ochi, misterul s-a adâncit
te elitelor; prostimea umblã, zom- fãgãduinþei, ºi ies din apartamen- denþa mã macinã atât de tare, cã zit din moþãialã cu un timbru bel- în loc sã se desluºeascã. Literele
bificatã, pe strãzi, cãtinel, cu înce- tul meu minuscul de la ultimul etaj ies din cafenea cu pipiþa de braþ gian lipit de o pleoapã: când am dispãruserã. Doar visasem? Ta-
tinitorul parcã, cu mare grijã sã nu al unui zgârie-nori. Sunt ºocat. ºi mã întorc acasã. Amicul din mers la oglindã sã mi-l dezlipesc, tuajul fusese nepermanent, sã nu
se izbeascã de colþurile lucrurilor Liniºtea, puþinii oameni de pe stra- pantaloni e mai treaz ca toatã am descoperit, pe partea nevã- dea de bãnuit pe termen lung?
sau de alþi oameni, sau ºade pe dã, îmbrãcaþi ciudat, astenizaþi, populaþia metropolei, bine cã n- zutã a pleoapelor, niºte mini-ta- Sau oare trecutul comunicã cu
unde prinde, clãtinându-se ca-n cele câteva autobuze electrice, am spart vreun geam. Îi plãtesc tuaje care încã-mi dau de gândit. mine prin mesajele care-mi apar pe
bãtaia vântului (ori a) sorþii, ca- fãrã ºofer, paragina generalizatã cât îmi cere, ea se îndreaptã spre Pe prima pleoapã, off. Numai vai pleoape, când dorm, ca sã le las
ntr-o rugãciune neascultatã de ni- a clãdirilor, aerul curat, adierea pat, înghite o pilulã, îmi zâmbeº- ºi-amar! Pe a doua, line. Offline... rãgaz literelor sã se re-scrie? De-
meni, lângã un zid al deznãdejdii plãcutã a vântului, o anumitã te aproape lasciv ºi... adoarme!... Am aflat cã gangsterii care-mi letus interruptus: pleoapele mele
pe care n-a mai apucat sã-l clã- stranietate. La urma urmei, m-am Nici mãcar nu m-a minþit. Mi-a devalizaserã rezerva de pilule de sunt un pergament ºters pentru a
deascã ºi nici sã-l dãrâme nimeni. dus la culcare acum aproape un spus din prima cã voia sã se cul- somn au fost prinºi de poliþie la fi refolosit. Sau un ecran cu cris-
Genomul meu pare în regulã, sla- secol ºi m-am trezit, în dimineaþa ce cu mine. Asta e, ca un gentle- câteva minute dupã ce fugiserã tale lichide. Care nu afiºeazã, iatã,
vã Domnului, sau lãudat fie asta, pe altã lume, dupã niºte vise man elegant dintr-un veac mai din apartamentul meu: înainte sã nimic... Aºa cã marº la somn!
Ma’Shrimp, profetul din bayou, cu încâlcite, al cãror tâlc încã nu l-am civilizat, o sã aºtept sã se trezeas- se predea, fiecare îºi înghiþise par-
apostolii lui somnambuli, cum s- desluºit. Oameni mai puþini ºi mai cã. Dar n-apuc sã mã întind lân- tea lui de pilule. Se pare cã efectul 1
(Ori asta, ori e cea mai elabora-
ar spune acum. Sigur, s-ar putea docili, ce interesant: poate e un gã ea, sã mã las îmbibat de parfu- lor se cumuleazã. Poliþia i-a dus la tã farsã care mi s-a fãcut vreodatã...
sã mã îmbolnãvesc de gripã. Sau complot diabolic în spatele între- mul fetei ori mãcar sã-mi dau culcare, în celule, i-a învelit drã- Tertium non datur.)
de Alzheimer. (Sau de cine ºtie ce gii poveºti, îmi spun. Nu mã pot ochelarii de soare jos, pe o nop- gãstoasã pânã la bãrbie ºi pesem-
2
ªtiu, sunã neverosimil, dar ten-
altã boalã mai puþin cunoscutã, abþine: în secolul trecut teoriile tierã din alte vremuri, lângã veio- tant: a scenariu de film post-apoca-
ne i-a ºi pupat pe frunte, de somn liptic cu buget uriaº. A francizã de
cum ar fi boala lui Calache, un fran- conspiraþiei erau la mare cinste. za cu abajur, cã uºa de la intrare uºor, vise plãcute.
Aºa am fost educat. ªi realizez în sare din balamale ºi douã gorile succes în cadrul cãreia se va dezvol-
cez, pesemne, pentru care mã vor ªi-au executat o parte din pe- ta nelipsitul joc video în care, de-a
fi pus de fapt la rece...) Dar mãcar ce mãsurã sunt produsul obice- mã umflã ºi mã trântesc pe po- deapsã, culmea obrãzniciei, dor- lungul misiunii principale (sau a ce-
pot dormi pe sãturate, cu condiþia iurilor mele de Dinainte abia în dea, sub privirea impasibilã a mind!... lor secundare), eºti nevoit sã tot co-
sã nu mã vadã nimeni, sã-mi taie momentul în care pãtrund în mahãrului de mai devreme. Una Pe de altã parte, am asistat, tot lectezi somnifere ca sã-þi prelungeºti
beregata în somn, de invidie. prima cafenea întâlnitã, chiar la dintre gorile îmi smulge ochelarii azi, la moartea unui ins, în plinã viaþa. N-aº recunoaºte, dar mi-e fri-
Sunt… cel mai bogat om de pe subsolul propriului meu imobil de soare ºi exclamã cu neîncre- stradã... cã de mor, ºi încã mai sper, degeaba,
planetã. Dispun de timp de somn altminteri cu capul printre nori, ºi dere, spre satisfacþia ºefului, care cã visez.

, serie nouã, anul XXI, nr. 8 (238), 2018 15


B
ãrbatul cel înalt pãrea Stãteam acolo, legãnându-mã ºi „Însã nu îmi doreºti sã îl
furios pe sine însuºi, n PETER S. BEAGLE tânguindu-mã ºi am scãpat peº- întâlnesc, am spus. De ce?”
aºa cum este tatãl meu tele uscat. Am încercat sã îl ridic, Molly suspinã. ªedeam sub un
atunci când uitã sã încuie uºa de
la þarcul pãºunii animalelor aºa
cum se cuvine, iar berbecul negru
al vecinului se strecoarã înãuntru
douã inimi (II)
cru.” Râse din nou, însã de data „Numele meu este Sooz ºi vreau
cu lacrimile inundându-mi ochii
atât de rãu, încât îmi era imposi-
bil sã îl zãresc, însã femeia m-a
oprit ºi mi-a întins eºarfa ei pen-
copac, privind amurgul revãrsân-
du-se, iar ea îmi curãþa pãrul. Rosti:
„A îmbãtrânit acum. Schmendrick
se rãfuieºte cu timpul – îþi voi
ºi se bate cu sãrmanul ºi bãtrânul aceasta glasul îi sunã puþin nesi- sã ajung la rege. Locuieºte un- tru a-mi ºterge ochii ºi a-mi sufla spune într-o zi de ce, este o
nostru Brimstone. Spunea „Sunt gur. Spuse: „Atunci îmi aduc deva în apropiere, nu-i aºa?” nasul. Avea un miros plãcut. poveste lungã – ºi nu înþelege cã
în stare sã o fac. Ar trebui sã o aminte de lucruri de care nu aº S-au privit unul pe altul. Nu „Copilã, continuã bãrbatul sã Lír poate nu mai este bãrbatul care
u niver salia

fac.” Apoi îi întoarse spatele calu- vrea sã îmi amintesc, mi se strânge puteam ghici ce gânduri le strã- spunã, copilã, nu ne-o lua în era odatã. Ar putea fi o revedere
lui ºi se aplecã peste acel picior stomacul ºi tot soiul de alte lu- bãteau mintea, însã bãrbatul cel nume de rãu, nu am ºtiut despre tristã.” Începuse sã îmi împleteascã
din faþã aºa cum o face potcova- cruri încep sã mã necãjeascã – înalt îºi ridicã sprâncenele, iar fe- grifon.” Femeia mã strânsese la pãrul în jurul capului pentru a nu
rul nostru ºi îºi vãzu de treabã. nu conteazã ce fel de lucruri, sau meia îºi scuturã aproape insesi- pieptul ei, mângâindu-mi pãrul ºi îmi intra în ochi. „Aventura asta
Nu puteam sã vãd ce face, nu unde resimt durerea, dacã e de zabil capul, încetiºor. S-au uitat privindu-l de parcã el ar fi fost de nu mi-a mirosit a bine încã de la
chiar. Nu avea vreo rangã sau naturã fizicã sau mintalã, ori unul la altul vreme îndelungatã, vinã pentru hohotele mele de bun început, Sooz. Dar el a simþit
vreo scobitoare de copite, întoc- sufleteascã. ªi atunci mã gândesc iar, în cele din urmã, femeia rosti: plâns. Spuse: „Fireºte cã te vom cã Lír are nevoie de noi, aºa cã
mai ca potcovarul ºi tot ce pot cã nu, presupun cã nu, mai bine „Ei bine, nu chiar în apropiere, lua cu noi, copilã dragã – gata, iatã-ne aici. Nu i te poþi împotrivi
spune cu certitudine este cã îi nu.” Bãrbatul cel înalt o îmbrãþiºã dar nici prea departe. ªi noi tot liniºteºte-te, sigur cã vei veni. Un când se comportã astfel.”
îngâna calului o melodie. Însã nu ºi, preþ de o clipã, ea îºi odihni cãtre el ne îndreptam.” grifon este un lucru de temut, iar „O soþie bunã nu trebuie sã se
sunt sigurã cã îngâna ce trebuie. capul pe pieptul lui. Nu am putut „Bine, am spus. O, bine.” regele va ºti ce-i de fãcut. Regele ia la harþã cu bãrbatul ei, am spus.
Suna precum poezioarele pe care auzi ce i-a ºoptit ea apoi. Încercam sã par la fel de adultã se ospãteazã cu grifoni la gusta- Mama spune cã trebuie sã aºtepþi
copilaºii le îngânã doar pentru ei Nu cred cã am fãcut vreun zgo- precum ei, însã era dificil, fiindcã rea de la micul dejun – îi întinde pânã pãrãseºte încãperea sau
pe când se joacã în noroi, singuri- mot, însã bãrbatul ridicã vocea, eram atât de fericitã sã descopãr pe pâinea prãjitã cu dulceaþã de pânã adoarme ºi atunci poþi face
singurei. Nu o melodie anume, fãrã a mã privi, fãrã a-ºi înãlþa ca- cã ei mã puteau duce pânã la rege. portocale ºi îi înfulecã, îþi dau tot ce-þi trece prin cap.”
doar un ton crescãtor ºi descres- pul ºi spuse: „Copilã, aici gãseºti Am spus: „Atunci vã voi însoþi.” cuvântul meu.” Continuã aºa, Molly râse, cu acel râset plin
cãtor, dii-daa, dii-daa, dii... plicti- ceva de mâncare.” La început, nu Femeia se împotrivi acestei prostindu-se, însã fãcându-mã sã ºi haios al ei, ca un soi de clipocit
sitor chiar ºi pentru un cal, m-aº fi m-am putut clinti, atât de înfrico- idei încã dinainte de a fi rostit mã simt mai bine, în vreme ce bãr- din adâncuri. „Sooz, te cunosc
gândit. Continuã sã îngâne pentru ºatã eram. Nu m-ar fi putut vedea primele cuvinte. Se adresã bãr- batul stãruia pe lângã mine sã nu doar de câteva ore, dar pun în
o vreme, aplecându-se cu acea prin desiº ºi printre ceilalþi arini. batului cel înalt: „Nu, nu am pu- mai plâng. Am contenit în cele din joc fiecare bãnuþ pe care îl am
copitã în mânã. Deodatã, se opri Atunci mi-am amintit cât de tare tea. Nu ºtim cum stau lucrurile.” urmã atunci când scoase din bu- acum – ah ºi pe cei ai lui Schmen-
din cântat ºi se îndreptã de spate, mã rodea foamea ºi m-am apro- Gândul pãrea sã o întristeze, însã zunar o batistã roºie, o rãsuci ºi drick – cã tu te vei lua la harþã
þinând în mânã ceva ce scânteia piat de ei fãrã a fi conºtientã de se menþinea fermã. Spuse: „Feti- o înnodã într-o formã de pasãre, chiar în noaptea nunþii cu cel ce
în razele soarelui precum apa ceea ce fãceam. De fapt, îmi piro- þo, nu eºti tu cea care mã îngrijo- fãcând-o sã îºi ia zborul. Unchiul îþi va deveni soþ. Oricum, eu ºi
râului, pe care i-l arãtã întâi calului. nisem privirea pe propriile-mi pi- reazã. Regele este un om bun ºi Ambrose face trucuri cu monede Schmendrick nu suntem cãsãto-
„Uite, spuse el, uite ce era. Totul cioare ºi le priveam cum se miº- un vechi prieten, dar a trecut ºi scoici, însã nu poate face ni- riþi. Suntem luaþi, asta-i tot. De o
este în ordine acum.” cã, de parcã ar fi fost picioarele multã vreme de atunci, iar regii mic asemãnãtor. bunã bucatã de vreme.”
Azvârli obiectul ºi ridicã din altcuiva, ca ºi cum ele ar fi fost se schimbã. Chiar într-o mãsurã Numele lui era Schmendrick1, „O!”, am spus. Nu ºtiam pe ni-
nou copita, fãrã sã mai cânte, cele înfometate, doar ele mã în- mai mare decât ceilalþi oameni, care mi se pare încã cel mai haios meni care sã se însoþeascã ast-
doar atingând-o uºor cu un de- demnau sã mã duc acolo unde regii se schimbã.” nume pe care l-am auzit vreodatã. fel, nu aºa cum spusese ea. „Ei
get pe toatã suprafaþa ei înainte era mâncarea. Bãrbatul ºi femeia „Trebuie sã îl vãd, am rostit. Femeia se numea Molly Grue. Nu bine, pãreþi cãsãtoriþi. Într-o oa-
ºi înapoi. Puse apoi piciorul jos, m-au aºteptat neclintiþi. Continuaþi-vã drumul atunci. Nu am plecat pe datã din pricina cai- recare mãsurã.”
iar calul tropãi o datã, cu putere De aproape, femeia pãrea mai mã întorc acasã pânã nu mã înfã- lor, ci am fãcut tabãra acolo unde Pe chipul lui Molly nu apãru
ºi nechezã, în vreme ce bãrbatul tânãrã decât o trãdase vocea, iar þiºez lui.” Terminasem piersica, iar eram. Mã aºteptam ca bãrbatul, nicio schimbare, însã îmi cuprin-
înalt se întoarse cãtre femeie ºi bãrbatul cel înalt arãta mai în vâr- bãrbatul îmi întinse o bucatã de Schmendrick, sã facã totul cu aju- se umerii cu braþul ºi mã trase mai
spuse: „Trebuie sã facem tabãra stã. Nu, nu este aºa, nu asta am peºte uscat ºi îi zâmbi femeii, pe torul magiei, însã el a aprins doar aproape preþ de o clipã. Îmi ºopti
aici în noaptea aceasta, totuºi. vrut sã spun. Nu era deloc mai când eu îmi înfigeam dinþii în peº- focul, ne-a aºternut pãturile ºi a la ureche: „Nu l-aº lua de soþ nici
Sunt amândoi istoviþi ºi mã doa- tânãrã, însã pãrul încãrunþit îi fã- te. Îi spuse în ºoaptã: „Cred cã scos apã din râu ca oricare alt om dacã ar fi ultimul bãrbat de pe
re spatele.” cea chipul sã parã mai tânãr ºi se amândoi ne aducem aminte cum de rând, în vreme ce ea punea pie- pãmânt. Se înfruptã din ridichi
Femeia râse. Un râset profund, þinea chiar foarte bine, întocmai ne rugam sã fim luaþi într-o expe- dicile cailor ºi i-a dus sã pascã. Eu sãlbatice în pat. Cranþ, cranþ,
gingaº, domol. Nu mai auzisem ca femeia care vine atunci când diþie. Nu ºtiu tu, dar eu imploram.” adunam lemne de foc. cranþ, toatã noaptea – cranþ,
niciodatã pânã atunci un astfel în cãtunul nostru se naºte câte Însã femeia nu voia sã renun- Femeia, Molly, mi-a spus cã cranþ, cranþ.” Am chicotit, iar bãr-
de râset. Ea spuse: „Eºti cel mai un copil. Femeia aceea are ºi faþa þe. „S-ar putea sã o punem într-o numele regelui este Lír ºi cã îl batul cel înalt ne-a aruncat o pri-
mare vrãjitor de pe pãmânt ºi te þeapãnã ºi nu îmi place prea tare. primejdie serioasã. Nu ne putem cunoºteau din vremea când aces- vire din locul de unde spãla o ti-
doare spatele? Vindecã-l, aºa Chipul acestei femei nu era fru- asuma riscul, nu este corect!”. ta era foarte tânãr ºi dinainte de a gaie în râu. Ultimele raze de soa-
cum l-ai vindecat pe al meu atunci mos, presupun, însã era un chip Îi rãspunse, însã eu l-am între- deveni rege. „Este cu adevãrat un re îl învãluiserã, iar ochii aceia
când copacul a cãzut peste mine. lângã care ai vrea sã te cuibãreºti rupt – mama m-ar fi pocnit la ju- erou, spuse ea, un ucigaº de verzi scânteiau precum frunzele
Nu þi-au trebuit mai mult de cinci într-o noapte friguroasã. Acesta mãtatea drumului spre bucãtãrie. dragoni, de uriaºi, un salvator al tinere. Mi-a fãcut cu ochiul ºi am
minute, cred.” este cel mai bun mod în care ºtiu Le-am strigat: „Vin de unde este fecioarelor, un dezlegãtor al ghi- simþit acest lucru aºa cum simþi o
„Mai mult decât atât, îi rãspun- sã o spun. o mare primejdie. Un grifon s-a citorilor imposibil de descifrat. adiere uºoarã mângâindu-þi pie-
se bãrbatul. Delirai, nu ai putea Bãrbatul... în clipa aceasta arã- pripãºit în Midwood ºi i-a înhã- Cred cã este cel mai mare erou, lea când cãldura þi-o pârjoleºte.
sã îþi aminteºti.” Îi mângâie pãrul ta mai tânãr decât tatãl meu, iar în þat pe Jehane ºi pe Louli ºi – ºi pe cãci este ºi un om bun în egalã Apoi îºi reluã frecatul tigãii.
gros ºi frumos, deºi încãrunþise urmãtoarea îmi pãrea mai în vâr- Felicitas a mea –” iar atunci am mãsurã. Iar aceºtia nu sunt întot- „Va dura mult sã ajungem la
aproape complet. „ªtii ce pãrere stã decât oricare alt om pe care îl început sã plâng, dar nu îmi pãsa. deauna astfel.” rege? am întrebat-o. Ai spus cã
am cu privire la acest lucru, întâlnisem, mai bãtrân decât ar nu locuieºte prea departe de aici
spuse el. Îmi place sã fiu muritor trebui sã fie oamenii, probabil. Nu ºi îmi e teamã ca grifonul sã nu
mult prea mult pentru a folosi avea niciun fir de pãr alb, însã înhaþe pe altcineva cât timp eu
magia asupra mea. Stricã totul, avea o sumedenie de riduri, dar sunt pe drumuri. Trebuie sã mã
într-un fel – sentimentul pãleºte. nici despre acest lucru nu este întorc acasã.”
Þi-am mai spus.” vorba. Ci despre ochi. Ochii lui Molly îmi lãsã pãrul în pace ºi
Femeia murmurã un „Mmpff”, erau verzi, verzi, verzi, nu precum îl împinse puþin la spate pentru
aºa cum o auzisem pe mama spu- iarba, nu precum smaraldele – am a-mi ridica privirea ºi a mã face sã
nând de o mulþime de ori. „Ei bine, vãzut odatã un smarald, mi-l arã- o privesc drept în ochi. Erau la
am fost muritor toatã viaþa mea ºi tase o þigancã – ºi nici precum fel de gri precum erau de verzi
în unele zile…” merele sau lãmâile verzi ori alte ochii lui Schmendrick ºi ºtiam
Nu terminã ce avea de spus, lucruri similare. Poate aºa cum deja cã deveneau o nuanþã mai
iar bãrbatul înalt zâmbi într-un fel este oceanul, dar eu nu am vãzut închisã sau mai deschisã, în func-
ce trãda cã o tachina. „În unele niciodatã oceanul, aºa cã nu ºtiu. þie de dispoziþia ei. „Ce te aºtepþi
zile ce anume?” Dacã te afunzi într-o pãdure sufi- sã se întâmple atunci când îl vei
„Nimic, spuse femeia, nimic, cient de mult (nu în Midwood, întâlni pe Regele Lír, Sooz?” îmi
nimic”. Pentru un moment, pãru bineînþeles cã nu, însã în alte pã- adresã ea o altã întrebare. „Ce ai
iritatã, însã îºi aºezã mâinile pe duri da), mai devreme sau mai târ- de gând odatã ce vei porni sã îl
braþele bãrbatului ºi spuse cu o ziu vei ajunge într-un loc unde întâlneºti?”
voce schimbatã: „În unele zile – chiar ºi umbrele sunt verzi ºi aºa Am fost uimitã. „Ei bine, îl voi
în unele dimineþi în zori – când erau ºi ochii sãi. La început, mi-a convinge sã mã însoþeascã îna-
adierea miroase a flori îmboboci- fost teamã de ochii lui. poi în satul meu. Toþi acei cava-
te pe care nu le voi vedea nicio- Femeia îmi întinse o piersicã leri pe care i-a trimis nu ne-au fost
datã, iar cãprioarele zburdã prin ºi mã privi cum muºc din ea, prea de niciun ajutor, astfel cã va tre-
livezile învãluite în ceaþã, iar tu înfometatã pentru a-i mulþumi. Mã bui sã aibã el însuºi ac de cojo-
caºti ºi mormãi ºi te scarpini în întrebã: „Ce faci aici, fetiþo? Te-ai cul grifonului. Doar este regele.”
cap, plângându-te cã va începe rãtãcit?”
sã plouã înainte de cãderea nop- „Nu, nu m-am pierdut, am în- Traducere din limba
þii, probabil ºi cu grindinã... în gãimat cu gura plinã. Doar cã nu englezã de Roxana ILIE
astfel de dimineþi îmi doresc din ºtiu unde mã aflu, nu e acelaºi
toatã inima ca amândoi sã fim lucru.” Din piepturile lor rãsunã 1
În engl.: derbedeu, puºlama, li-
nemuritori ºi cred cã ai fost un un hohot de râs deloc rãutãcios chea, om de nimic.
mare prost sã renunþi la acest lu- sau batjocoritor. Le-am spus:

16 , serie nouã, anul XXI, nr. 8 (238), 2018