Revoluția engleză

Revoluția engleză, eveniment major al epocii moderne, Monarhii din dinastia Tudorilor, Henric al VIII-lea și
dar și al istoriei Angliei s-a desfășurat în perioada 1640- Elisabeta I, introduseseră anglicanismul și cultivaseră
1688. Debutul său a fost marcat de convocarea parlamen- protestantismul, obținând beneficii enorme din seculari-
tului de către regele Carol I Stuart, în 1640, fiind urmat de zarea averilor bisericești. După stingerea dinastiei Tu-
un război civil sângeros între susținătorii regelui (cavale- dorilor (1603), tronul Angliei a fost ocupat de Iacob I
rii) și tabăra parlamentară („capetele rotunde”). În cele (1603-1625), care inaugura dinastia Stuarților. Iacob I
din urmă, tabăra parlamentară a ieșit victorioasă, monar- a cultivat anglicanismul și s-a arătat deosebit de intransi-
hia a fost înlăturată (1649) și s-a instaurat „republica”, gent față de catolici și puritani, unii dintre ei emigrând
apoi „protectoratul”, avându-l în frunte pe Oliver Cro- în America. Tot el, a căutat să fundamenteze monarhia
mwell. La puțin timp după moartea acestuia, se va produ- absolută de drept divin, însă a întâmpinat opoziția Parla-
ce restaurația Stuarților (1660-1688). Tentativele regilor mentului.
Stuarți de a reinstaura absolutismul monarhic, precum și Fiul său, Carol I (1625-1649), era atras de catolicism și a
frica de catolicism a unora dintre supuși, va determina bu- dus o politică filo-franceză, stârnind opoziția Parlamen-
rghezia, aliată cu noua nobilime, să înlăture definitiv de la tului. Parlamentul englez se împotrivea dorinței regelui
tronul Angliei dinastia Stuart și să-l aducă pe Wilhelm de Carol I de a vota noi impozite pentru războaiele propuse.
Orania, ca regent al Angliei, în noiembrie 1688. Instala-
rea pe tron a acestuia, fără nici un fel de incident, a intrat O importantă particularitate a revoluției engleze a fost
în istorie sub numele de „Revoluția glorioasă”. Revoluția faptul că ideologia ei a îmbrăcat o formă religioasă. Miș-
engleză a fost prima din marile revoluții ale epocii moder- carea îndreptată împotriva Bisericii Anglicane este cu-
ne, urmată cronologic de Revoluția americană respectiv noscută sub denumirea de puritanism. Puritanii urmă-
Revoluția franceză. Revoluția engleză a impus în lume reau “purificarea” bisericii de toate rămășițele catolicis-
modelul monarhiei constituționale (nota bene: Anglia nu mului, îndeosebi suprimarea episcopatului și introduce-
are o constituție, în înțelesul modern al cuvântului, ci un rea în forma cea mai exactă a calvinismului. De aseme-
pachet de legi care practic fac cât o constituție, de aceea nea cereau cult religios și o viață simplă, fără străluci-
este numită monarhie parlamentară), bazată pe principiul re, respectarea libertăților civile. Puritanii s-au împăr-
separării puterilor în stat. țit treptat în două grupuri: presbiterienii și independen-
ții. Primii, grupând elemente mai conservatoare, se pro-
nunțau pentru păstrarea unității organizatorice a Bisericii
Anglicane, după principii calvine; conducerea parohiilor
1 Premisele revoluției și fostelor episcopate urma să fie atribuită unor consilii
mixte, compuse din pastori și laici, numite presbiterium
1.1 Premise social-economice (de la grecescul presbyteros care înseamnă “mai bătrân”).
Independenții se manifestau împotriva oricărei forme de
organizări a bisericii, singurul element de organizare re-
În Anglia, populația era de aproape 4 milioane de locui-
tori la începutul secolului al XVII-lea iar capitalismul era cunoscut era comunitatea locală, care nu depindea de nici
un organ superior.
vizibil atât la orașe cât și la sate, plus la aceasta, societa-
tea începe a gândi altfel, deja nu mai sunau afirmații ca Numeroasele războaie au adus Anglia într-o nouă criză
regele e sfânt, și încep a se gândi la drepturile și privilegi- financiară. Regele Carol I Stuart se vede astfel nevoit să
ile pe care ar trebui să le posede, se referă, în mare parte, convoace parlamentul, în 1628, pentru a vota noi impozi-
la nobilime și boieri. te. Parlamentarii refuză noile impozite și impun regelui
În domeniul agrar apar primele forme de tip capitalist. Se să semneze Petiția dreptului (1628) care garanta inviola-
dezvoltă manufacturile. În plan social apare noua nobili- bilitatea persoanei, recunoștea rolul Parlamentului pen-
me și se dezvoltă burghezia. tru impunerea de impozite și interzicea legea marțială în
timp de pace. Regele semnează actul, dar în scurt timp
dizolvă parlamentul.
1.2 Premise politice și ideologice În 1640, confruntat cu un conflict armat cu Scoția, regele
convoacă din nou parlamentul pentru a vota noi impozite.
Există două tradiții ale opoziției parlamentare față de mo- Opoziția parlamentară este din nou puternică, dar parla-
narhie. Magna Charta Libertatum (1215) stabilea un mentul a fost din nou dizolvat (Parlamentul cel Scurt).
echilibru între rege și reprezentanții Stărilor din regat.

1
2 2
2 Desfășurarea revoluției
2.1 Faza parlamentară
Suspendarea Parlamentului cel Scurt a fost urmată de
înfrângerea de la Newbourn și de pierderea orașelor
Newcastle și Durham. Armata regală s-a retras în locali-
tatea York. La 3 noiembrie 1640 parlamentul a fost din
nou convocat (vezi și Parlamentul cel Lung). Parlamenta-
rii vor impune revizuirea proceselor politice, desființarea
unor impozite (ex: impozitul pe corăbii) și multe altele.
Victoria parlamentului a devenit deplină după semnarea
de către Carol I Stuart a legii privind interzicerea dizolvă-
rii parlamentului fără consimțământul acestuia. Radica-
lizarea revoluției parlamentare s-a realizat în momentul
în care regele a primit Mustrarea cea Mare. În ianuarie
1642 a izbucnit revolta londonezilor care a obligat regele
să părăsească Londra iar revoluția intră într-o nouă fază.
2.2 Războiul civil
Anglia s-a scindat în două tabere:
• tabăra regalistă (a cavalerilor): reunea simpatizanții
regelui, marea nobilime și clerul anglican;
• tabăra parlamentară (capetele rotunde): cuprindea
burghezia, noua nobilime, țărănimea.
Conflictul militar s-a declanșat în august 1642. Prime-
le victorii au înclinat de partea armatei regale dar după
ce în fruntea armatei parlamentare ajunge Oliver Cro-
mwell, acesta creează armata noului model care, înce-
pând cu 1643, a obținut victorii după victorii: Marston-
Moor (1644), Naseby (1645) și Preston (1648).
Învins în luptă, Carol a fugit în Scoția, dar a fost predat
Parlamentului. Carol I a fost judecat pentru trădare (20
ianuarie 1649) și a fost condamnat la moarte pe eșafod.
Prin condamnarea la moarte a regelui (decapitarea a avut
loc la Whitehall la 30 ianuarie 1649), s-a înfăptuit pri-
mul regicid din istoria modernă a Europei, iar conceptul
de sacralitate a puterii regale, care acționează prin grația
divină, a fost pus sub semnul întrebării. Moartea regelui
a determinat modificarea regimului politic.
În toată țara atmosfera era încordată; populația era îm-
părțită între susținătorii regelui și susținătorii parlamen-
tului. Carol cu armata sa, finanțată în special de aristo-
crație, controla nordul și vestul țării, a căror orașe princi-
pale erau Nottingham și Oxford, iar Parlamentul controla
Londra și sud-estul țării. După câteva negocieri inutile, a
fost declarat războiul. În 23 octombrie 1642 are loc pri-
ma bătălie între cele două armate, în apropierea orașului
Edgehill. La conducerea armatei regale, se afla nepotul
acestuia Rupert, în timp ce Lord General al Parlamentu-
lui, era contele deEssex. Bătălia de la Edgehill nu a avut
câștigători. Dacă la început cavaleria regală a pus pe fu-
gă infanteria Parlamentului, după aceea, aceasta a reușit
DESFĂȘURAREA REVOLUȚIEI
să țină piept atacurilor succesive. După această bătălie
neconcludentă, au avut loc o serie de bătălii care au fost
câștigate de Carol: la Chargrove Field în 18 iunie 1643,
la Lansdowe (5 iulie), la Roundway Down (13 iulie)
Dar în 2 iulie 1644 soarta războiului s-a întors în favoa-
rea Parlamentului. Cu bătălia de la Marston Moor, arma-
ta Parlamentului, condusă de colonelul de cavalerie Oli-
ver Cromwell, a învins trupele regale. Datorită acestei
victorii, Parlamentul și-a extins controlul până în orașul
York. Pe timpul iernii, ambele tabere s-au retras pentru
a se reînarma și reorganiza. La sosirea verii, luptele au
reînceput. În 2 iulie 1645 a avut loc una din cele mai
importante bătălii, bătălia de la Naseby, în care trupele
regelui au fost anihilate. Carol a fost nevoit să fugă la
Oxford, care va fi asediat și cucerit, iar Carol va fi con-
strâns să fugă din nou. Învins, Carol a decis să se pună
în mâinile vechilor aliați, scoțienii. Aceștia, după câteva
tratative cu Parlamentul, în schimbul unei sume uriașe, au
decis să-l predea pe rege, dușmanilor săi. Regele a fost
escortat la Outlands, de unde a fost transferat la Londra,
la Hampton Court. De aici, unde era recunoscut încă re-
ge și trăia într-o liniște aparentă, a preferat să fugă. Inițial
s-a gândit să meargă la soția sa, care era în Franța la cur-
tea lui Ludovic al XIV-lea, dar s-a răzgândit și a plecat
în insula Wight, pe coasta meridională a Angliei, unde a
locuit la castelul Carisbrooke[44] . Aproape de Parlament,
dar departe de centrul de putere, Carol a putut începe de-
licatele tratative cu adversarii. Suveranul a renunțat la
toate propunerile Parlamentului[45] și a decis să se alieze
din nou cu scoțienii, în schimb le-a promis că va impune
religia prezbiteriană, (de probă) ca religie oficială în An-
glia, pentru trei ani[46] . Astfel a izbucnit cel de-al doilea
război civil: zece mii de soldați scoțieni[47] , conduși de
generalul James Hamilton, au invadat Anglia. Odată cu
invazia scoțienilor, regiunile Kent, Essex și Cumberland
s-au revoltat puterii parlamentare. Puțin mai târziu s-a
revoltat șiGalles. Totuși scoțienii nu au știut să profite de
aceste avantaje, și în 17 august 1648 a avut loc bătălia de
la Preston. A fost un eșec total: mii de scoțieni au fost
făcuți prizonieri, printre care și generalul Hamilton, ca-
re după un proces sumar, a fost condamnat la moarte cu
acuzația de înaltă trădare și executat. După bătălie, toate
orașele regaliste s-au predat, în afară deColchester, care
a fost luat cu asalt și cucerit puțin mai târziu.
2.3 Republica și Protectoratul lui Cro-
mwell
Aceste evenimente au consemnat sfârșitul Marelui Răz-
boi Civil, război ce a avut caracterul unei revoluții bur-
gheze deoarece s-a reușit abolirea monarhiei absolutiste,
aplicarea principiului separației puterilor în stat, aplica-
rea și respectarea drepturilor și libertăților cetățenești.
Astfel, în 1649 se proclamă Republica, numită
"Commonwealthul Angliei", în care puterea legi-
slativă aparținea, în continuare, Parlamentului, iar cea
2.5 Revoluția Glorioasă 3

executivă unui Consiliu de stat, format din 40 de membri, populară.

dar în care Oliver Cromwell avea rolul hotărâtor. Iacob al II-lea a promulgat Declarația de indulgență
În plan extern, Parlamentul cel Lung și Consiliul de Stat (1687) care acorda catolicilor, libertate religioasă și po-
au elaborat o serie de măsuri care vizau cucerirea unor litică. În consecință, Parlamentul a votat Actul de ex-
teritorii (Scoția și Irlanda). S-a organizat o campanie mi- cludere care garanta succesiunea la coroană doar a ne-
litară împotriva revoltei catolicilor irlandezi și una împo- catolicilor. Regele Iacob al II-lea a încheiat o alianță cu
triva încercării scoțienilor de a-l impune pe fiul lui Carol regele Ludovic al XIV-lea, alianță ce îi permitea să în-
ca rege. Parlamentul dorind să consolideze poziția bur- trețină o armată redutabilă. Văzând în această alianță o
gheziei engleze, va adopta așezăminte care vizau comer- amenințare, Parlamentul face apel la Wilhelm de Orania,
țul și navigația. Astfel, în 1651, adoptă Actul de naviga- stathouder-ul Olandei, soțul fiicei lui Iacob al II-lea, Ma-
ție, prin care se proclama monopolul de stat asupra tutu- ria.
ror importurilor, ceea ce punea capăt primatului olandez
în comerțul maritim spre Anglia. În 1655, Cromwell ob-
ține Jamaica de la Spania. 2.5 Revoluția Glorioasă
În plan intern, deosebirile doctrinare dintre Parlament
și armată cauzează tensiuni, apărând diferențe de in- Deoarece regele Iacob al II-lea Stuart a încercat să restau-
terese între moderați și radicali. Oliver Cromwell își reze absolutismul monarhic, opoziția a hotărât abdicarea
impune, treptat, autoritatea, culminând cu dizolvarea regelui. Instalarea în noiembrie 1688 ca regent al Angli-
"Parlamentului cel Lung" (1653) și promulgarea a diferite ei, fără nici un fel de incident, a lui Wilhelm de Orania a
instrumente de guvernare prin care se instituia în Anglia intrat în istorie sub numele de ,,Revoluția glorioasă”.
Protectoratul, o formă de dictatură militară. Puterea exe- În 1689 este elaborată "Declarația drepturilor" (engleză
cutivă a fost încredințată lordului protector Oliver Cro- Bill of Rights) care stabilea prerogativele regelui. Su-
mwell și unui Consiliu format din 21 de membri. Puterea veranul nu putea impune impozite, nu putea să organi-
legislativă a aparținut lordului protector și parlamentului zeze vreo armată fără avizul Parlamentului; Parlamentul
unicameral. Dreptul la vot rămâne cenzitar; catolicii și trebuia convocat la intervale regulate; regele nu putea să
regaliștii au fost excluși din viața politică. În 1657 s-a suspende punerea în execuție a legilor și nici să obstruc-
promulgat o Constituție prin care puterea lordului pro- ționeze în vreun fel respectarea lor; procedurile judiciare
tector rămâne cea mai importantă. se desfășoară prin intermediul juraților;
În 1658 Oliver Cromwell moare urmându-i la conducere Cetățenii au dreptul de a-și alege reprezentanții săi.
fiul său Richard Cromwell, ce s-a dovedit a fi incapabil să
facă față opoziției, permițând astfel victoria regaliștilor. Triennal Act (1694) fixa durata unei legislaturi la 3 ani,
instituind obligativitatea alegerilor periodice și luând re-
gelui posibilitatea de a convoca sau nu parlamentul după
bunul său plac. Se punea bazele primei monarhii parla-
2.4 Restaurația Stuarților mentare din lume.

Restaurația stuarților a apărut ca o soluție acceptabilă atât Actul de toleranță (1689) acorda o relativă libertate a cul-
pentru burghezie cât și pentru mare parte a nobilimii. telor.
Restaurația s-a produs datorită faptului că opoziția era Actul de instalare (1701), prin care tronul putea fi oferit,
îndreptată împotriva absolutismului monarhic, nu asupra în caz de lipsă de urmași direcți, și pe linie colaterală a
monarhiei, ca instituție. dinastiei, cu condiția de apartenență la confesiunea pro-
În perioada 1660 - 1688, cât a durat restaurația, pe tronul testantă. Practic, legea elimina dinastia Stuart, de confe-
siune catolică, de la succesiunea la Coroană, deschizând
Angliei s-au succedat Carol al II-lea Stuart (1660 - 1685)
și Iacob al II-lea Stuart (1685 - 1688 ). astfel calea instaurării dinastiei protestante germane de
Hanovra.
Carol al II-lea a promis prin ,,Declarația de la Breda”
(mai 1660) o amnistie generală și garantarea libertății de Actul de unire (1707), constituia Regatul Unit al Marii
conștiință. Regimul instaurat de Carol al II-lea evolua Britanii, din unirea efectivă a Angliei cu Scoția. Ulteri-
spre un echilibru politic în cadrul societății engleze. A or, în 1801, prin uniunea cu Regatul Irlandei, se va numi
acceptat prin Actul de mărturisire a credinței (Test Act, Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei.
1673) excluderea catolicilor din toate funcțiile statului. “Revoluția glorioasă" consacră monarhia parlamentară în
Cel mai important document promulgat de rege a fost care ,,regele domnește, dar nu guvernează". Regele este
Habeas Corpus Act din 1679, care garanta libertatea indi- șeful bisericii, al armatei, al justiției, al diplomației. Pu-
viduală și stabilește normele de arestare și judecarea deți- terea executivă aparține Cabinetului, condus de primul-
nuților. Prin această lege, Parlamentul încerca să contra- ministru, care este răspunzător în fața Parlamentului. Pu-
careze tendințele de reinstaurare a absolutismului regal. terea legislativă este încredințată unui parlament bicame-
Trecerea la catolicism a urmașului la tron, Iacob al II-lea, ral alcătuit din Camera Lorzilor (membri ereditari sau nu-
și nașterea fiului acestuia, a determinat o puternică reacție miți de rege), și Camera Comunelor (membri aleși prin
4 4 LEGĂTURI EXTERNE

vot cenzitar). Se edifică un sistem al partidelor politice:

Tory, care susțineau puterea regală, erau în principal re-
prezentanți ai marii nobilimi; și Whig, protestanți și an-
tiabsolutiști, erau reprezentanți ai burgheziei și claselor
mijlocii, fiind adepți al liberalismului.

3 Bibliografie
• Barg, M.A., Cromwell și epoca sa, București, 1955.

• Berstein, Serge, Milza, Pierre, Istoria Europei, vol.

3, Iași, Institutul European, 1999.

• Carlton, Charles, Charles the First, London, 1985.

• Ciachir, Nicolae, Istoria universală modernă, vol. I,
București, Ed. Oscar Print, 1998.
• Maurois, André, Istoria Angliei, București, 1970.

• Milton, John, Scrieri alese, București, 1959.

• Mureșan, Camil, Revoluția burgheză din Anglia, Bu-
curești, 1964.
• Praser, Antonia, Cromwell, vol. I-II, București,
1982.
• Travelyan, G.M., Istoria ilustrată a Angliei, Bucu-
rești, 1975.

4 Legături externe
• Petiția Drepturilor (textul integral în limba română)
 5

5 Text and image sources, contributors, and licenses

5.1 Text
• Revoluția engleză Sursă: https://ro.wikipedia.org/wiki/Revolu%C8%9Bia_englez%C4%83?oldid=10637460 Contribuitori: Iulianu, Ron-
line, Laurap, Romihaitza, Rebel, AdiJapan, Orioane, Anclation, RebelRobot, Andrei Stroe, Strainubot, Satras, Parvus7, Buddu, Ommiy-
Pangaeus, Rad Urs, RadufanBot, Morrison^^, Andrebot, Sîmbotin, GÜT, Addbot și Anonim: 35

5.2 Images

5.3 Content license

• Creative Commons Attribution-Share Alike 3.0