SPERANȚĂ

PENTRU CEI MORȚI ȘI PENTRU SUPRAVIEȚUITORI

ÎNTR-O LUME A DREPTĂȚII

SPERANȚA, cea mai frumoasă pe care o au diverși oameni drepți, este

aproape să fie îndeplinită. Astăzi, în timpul războiului și a calamităților, speranțele
zadarnice ale oamenilor egoiști sunt spulberate, dar adevărata speranță clădită pe
fundamente ferme stă neclintită și sigură acum de realizarea neîntârziată. Este o
ancoră a sufletului, atât sigură, cât și statornică, în timpul schimbărilor rapide a
condițiilor din aceste zile sălbatice, iar cei care au cunoștință despre aceasta, se
bucură în speranță, deși lumea jelește.
Ca iubitorii dreptății să poată învăța despre adevărata speranță și să nu
trebuiască să se întristeze ca ceilalți care nu au nici o speranță, această broșură
este trimisă.
- EDITORII

PUBLICATĂ DE

1
 WATCHTOWER BIBLE AND TRACT SOCIETY, Inc.

Asociația studenților în Biblie, Brooklyn, N.Y., U.S.A.

(1942)

ALARMĂ AERIANĂ la Londra! Dar era lumină în spatele ferestrelor sever de

acoperite a micuței case a doamnei Lovejoy. Condițiile, interzicându-i ieșitul pe
ușii, ea a stat să citească o mică broșură. Mângâiaţi-i pe Toți Cei ce Plâng se
numea. Ah, aceasta era ceea ce ea avea nevoie, mângâiere! Probabil că acest
mesaj o va umple cu unele speranțe despre fiul ei iubit, Jonathan. Ultimul raid
aerian al naziștilor l-a lovit. El nu căuta adăpost, dar în mijlocul bombelor
scânteietoare care cădeau, el lucra cu vitejie să controleze focul din casa unui
vecin din apropiere. Atunci o schijă de bombă l-a lovit. Inima doamnei Lovejoy se
mărea în timp ce se gândea cât de neegoist și curajos a decedat el; dar oh atât de
tânăr, doar de nouăsprezece ani! Cel puțin ea încă o mai avea Debora, și își ridică
ochii din lectura ei pentru a privi la tânăra fată așezată în balansoarul de lângă
șemineu.
Și Debora citea. Doamna Lovejoy a determinat-o să înceapă cu acea carte
pe care a primit-o de la tânărul care a sunat la ușă într-o altă duminică. Numele
acesteia, cu litere aurite, „Copii”, contrasta cu coperta albastru-deschis, iar
doamna Lovejoy o luă cu nerăbdare, în special cu gândul la învăţarea și instruirea
Deborei. Ea și-a amintit înțeleptul proverb din vechime: „Instruiește un copil pe
calea pe care el va merge; și când el va fi bătrân, el nu se va depărta de pe
aceasta.” (Prov. 22:6) Acum ea spera că Debora putea fi cruțată de distrugerea
războiului teribil pentru dominația lumii și să trăiască să vadă pacea și siguranța
stabilită pe pământ! Tânărul om a zis că acea carte arată cum o astfel de speranță
poate fi realizată.
Gândurile ei au fost întrerupte. Rex, așezat pe podea alături de balansoarul
Deborei, brusc și-a ridicat în sus urechile, s-a ridicat, a dat un lătrat ascuțit și a
alergat la ușă. El a mirosit la crăpătura pragului. A sunat soneria!
„Tatăl tău vine târziu acasă diseară, dar Rex se comportă la fel ca pentru
tata. Mergi și vezi cine este, Debora.”
Tânăra fată a ascultat de mama ei și cu prudență a deschis ușa. „Oh!” a
exclamat ea. „Mamă, este domnul care a adus cartea.” Doamna Lovejoy l-a primit
înăuntru. „Bineînțeles, domnule Hopewell, cu greu te-am așteptat astă seară, fără
ca lumina lunii să te conducă prin întuneric,” a zis ea. Domnul Hopewell a replicat:
„"Oh, nu lăsăm nimic să ne oprească. În aceste vremuri periculoase, oamenii

2
suferinzi au nevoie de mângâiere și trebuie să le-o aducem și să avem încredere în
protecția marelui Dumnezeu al întregii mângâieri. Mă bucur că v-am văzut pe
amândouă citind cărțile.”
„Ei bine, văd că avem o companie în seara asta”, a spus o voce din spate.
Ușa a fost închisă din nou în timpul emoției vizitei, și domnul Lovejoy însuși a
intrat liniștit. După o prezentare a tânărului om, domnul Lovejoy a zis soției sale:
Îmi pare rău că am întârziat în seara asta, noi am fost întârziați în munca noastră
și după aceea, pe lângă asta, trebuia să fac câteva ocoluri în drumul spre casă din
cauza acestor noi cratere de bombe. După mărime, ele trebuie că au fost bombe
deosebit de mari. Pur și simplu au distrus toate lucrurile ca în IAD!”
Înfățișarea doamnei Lovejoy a arătat jena. „O dragă Josef, eu doresc să fi
atent la limbajul tău, în special cu compania de aici.” Dar „compania” a âmbit:
„Exrpimarea domnului Lovejoy a fost perfect potrivită cu a mea. Într-adevăr,
doamnă Lovejoy, dacă cunoașteți faptele, folosirea sa a acelui cuvânt „iad” este
mult mai corectă decât este profanarea sau exprimarea omului de pe stradă.”
"Ascultă, ascultă!" strigă domnul Lovejoy. „Mă bucur că nu ești unul dintre
acei fățarnici, religioniști sentimentali. Și în timp ce ești aici, dacă te uiți la aceste
lucruri, îmi doresc să ne luminezi despre chestia aceasta despre iad. În special
datorită fiului meu Jonathan. La înmormântare, predicatorul a spus că, din cauza
felului în care a fost ucis el a mers direct în ceruri. Dar mă întreb. Vezi tu, Jonathan
nu avea nici un obicei religios și nu aparținea nici unei denominațiuni religioase. El
a spus mereu că are prea mult respect față de Dumnezeu pentru a crede lucrurile
pe care religia le învață despre El. El era la fel ca mine în acel respect, iar eu nu
cred că el a mers să fie cu îngerii; și nu-mi pot imagina nicidecât că el a mers în alt
loc, să fie chinuit, pentru că era sincer în el însuși.”
„Oh”, a stăruit doamna Lovejoy pe lângă tânărul Hopewell, „dacă ne-ai
putea arăta doar ceva din Sfânta Biblie a lui Dumnezeu pentru a ne asigura că
totul este bine pentru băiatul nostru și că există oarecare speranță să-l vedem din
nou viu și fericit! Vom fi atât de recunoscători.”
„Acesta este tocmai scopul revenirii mele,” a declarat el, „să aduc
mângâiere și înțelegere despre scopului bun al lui Dumnezeu și prevederea sa
îndurătoare așa cum este declarată în Cuvântul său. Dacă fiecare din voi aveți
Biblia voastră, puteți citi dovezile din textele Scripturii pe care vi le voi arăta.”
Debora a fugit și a văzut că fiecare a fost aprovizionat. Din geanta sa
domnul Hopewell a scos o Biblie Versiunea Catolică Douay și de asemenea
Versiunea Autorizată Regele Iacob. După ce s-au așezat cei patru în jurul mesei
din salon, el a spus aceasta:

3
 SURSA ADEVĂRULUI
Puteţi fi siguri de aflarea adevărului cu privire la aceste chestiuni vitale
numai prin a merge la Biblie și să aflaţi propriile declarații ale lui Dumnezeu
despre chestiune. Într-adevăr, Biblia a fost scrisă de oameni; dar nu ei au fost
autorii a ceea ce ei au scris. Noi știm aceasta datorită unui număr de scriitori ai
Bibliei, care ne-au spus că ei înșiși nu au înțeles ceea ce ei au fost mișcați să scrie.
Ei au fost doar scribii sau secretarii particulari ai lui Dumnezeu, care este Autorul,
singurul și unicul Autor al tuturor celor șaizeci și șase de cărți ale Bibliei. El i-a
făcut pe ei să scrie ideile și scopurile sale și a adus faptele vitale și esențiale ale
istoriei în atenția lor ca să fie înregistrate, toate acestea prin exercitarea spiritului
său sfânt sau a puterii invizibile asupra lor. Prin urmare acei oameni au fost
inspiraţi. Dumnezeu i-a folosit deoarece ei au fost pe deplin devotați lui și
Împărăției dreptății pe care Dumnezeu a promis să o stabilească la timpul său
potrivit pentru eliberarea și binecuvântarea tuturor oamenilor care caută
adevărul și dreptatea. Acei oameni au fost sfinți datorită devotamentului complet
pentru dreptate. Ei au fost interesați numai de adevăr, iar în scopul să trăiască
credincios adevărul și să-l spună altora, ei au suferit toate metodele de
persecuție, iar la final și-au depus viețile. Așadar, datorită inspirației lor, a purității
motivelor și a cinstei lor, noi ne putem sprijini pe deplin pe ceea ce acei oameni
sfinți au scris ca fiind adevărul și Cuvântul lui Dumnezeu. Despre aceasta apostolul
inspirat a spus - dar Debora, citeşte tu ce a spus el la 2 Petru 1:20, 21.
Debora citește: „Știind mai întâi, că nici o profeție din Scriptură nu este
dintr-o interpretare privată. Pentru că profeția nu a venit în timpurile din vechime
prin voia omului; dar oamenii sfinți ai lui Dumnezeu au vorbit așa cum ei au fost
mișcați să scrie de Sfântul [spirit].” De asemenea 1 Petru 1:10, 12: „Salvare pe
care profeții au cercetat-o și au căutat-o stăruitor, care profețeau despre grația
care va veni pentru voi; care a fost descoperită, că NU PENTRU EI ÎNȘIȘI, dar pentru
noi ei serveau acele lucruri, care vă sunt acum vestite vouă de ei care au predicat
evanghelia pentru voi cu [spirit] sfânt trimis din cer; lucruri în care îngerii doresc
să privească.” La fel Daniel 12:8, 9: „Și eu am auzit, dar nu am înțeles; atunci eu
am zis, O Domnul meu, care va fi sfârșitul acestor lucruri? Și el a zis, mergi pe
calea ta Daniel; pentru că cuvintele sunt închise și sigilate până la timpul
sfârşitului.”
Domnul Hopewell continuă: Împlinirea vizibilă a profețiilor Bibliei dovedesc
că noi suntem în acel „timp al sfârșitului”; și aceasta mărturisește despre faptul că
marele Autor al Bibliei și al secretelor sale minunate a făcut Cuvântul său scris să

4
fie înțeles de cei care se devotează pe sine lui și Împărăției sale sau TEOCRAȚIEI, și
care după aceea acționează ca martorii săi credincioși. Aceasta nu înseamnă să
devii religios. Ci din contră. După o examinare minuțioasă veți afla că doctrinele și
tradițiile tuturor religiilor diferă în întregime de Biblie, și în nici un caz mai clare
atunci în aceste chestiuni cu privire la „iad “și unde sunt morți și care este starea
și speranța lor.
Atunci, al cui cuvânt îl vom accepta noi, al religiilor sau al lui Dumnezeu?
Voi lua poziția Fiului lui Dumnezeu în această chestiune. În rugăciunea sa către
Tatăl său el a spus: „Cuvântul tău este adevărul.” (Ioan 17:7) Iar învățătorilor
religioși el le-a spus: „Voi de ce încălcați poruncile lui Dumnezeu prin tradițiile
voastre?... Astfel voi faceți poruncile lui Dumnezeu fără nici o putere prin tradițiile
voastre. Ipocriților! Bine a profețit Esaias [Isaia] despre voi zicând, acest popor se
apropie de mine cu gura lor, și mă onorează pe mine cu buzele lor; dar inima lor
este departe de mine. Dar degeaba se închină ei mie, învățând ca doctrine
poruncile oamenilor.” (Matei 15:1-9). Iar Psalmistul David, care a fost un tip
profetic al lui Isus Cristos, a spus: „Pentru că cuvântul DOMNULUI este drept; și
toate lucrările sale sunt făcute în adevăr.” - Psalm 33:4.
Biblia și „semnele timpurilor” arată că în curând acum, și voi puteți trăi să
vedeți aceasta, acei oameni credincioși și sfinți din vechime care au scris Biblia se
vor întoarce din mormânt, astfel de oameni ca Daniel, Isaia și de asemenea
Avraam, Isaac și Iacob (nu priviți surprinși: voi puteți citi aceasta la Matei 8:11 și
Luca 13: 28-30); iar ei pot explica direct pentru voi despre starea morților. Dar
astăzi nu este nici un om viu pe pământ care a murit și s-a întors din moarte să ne
vorbească despre aceasta, și așadar noi trebuie să ne întoarcem la Biblie.
Dumnezeu, care l-a condamnat pe primul om, Adam, la moarte, știe ce este
moartea, condiția ei și unde sunt morții. Noi putem accepta doar Cuvântul său și
nu doctrinele diabolice ale religiei, nesusținute și haine, care sunt doctrine și
percepte ale oamenilor demonizați. Cu privire la întreaga cunoştinţă perfectă a lui
Dumnezeu, care se aplică de asemenea și la morți și la iad, Evrei 4:13 redă: „Nu
este nici o creatură care să nu fie dovedită înaintea lui: dar toate lucrurile sunt
goale și descoperite înaintea ochilor lui cu care noi avem de-a face.” Iar Iov spune:
Iadul este gol înaintea lui și distrugerea nu este acoperită.” (Iov 26:6). Cu
siguranță Dumnezeu știe, de asemenea, cine este în ceruri.

CER
Acel predicator al religiei a spus că fiul vostru Jonathan a mers în ceruri.
Aceasta va însemna că el a fost schimbat de la natura umană la condiția de spirit

5
invizibil și că el nu este mort dar este viu și conștient. Cerul înseamnă lucrurile
care sunt mai înalte decât omul de pe pământ și invizibile pentru el. Religia învață
că omul trebuia să fie doar un locuitor pentru scurt timp pe acest pământ și că a
fost scopul lui Dumnezeu că omul va înceta în cele din urmă să existe pe acest
pământ, că după aceea Dumnezeu îl va lua să trăiască pentru restul eternității în
ceruri; adică dacă omul n-ar acționa greșit, iar atunci el trebuie să meargă într-un
loc de pedeapsă în flăcări literare de foc și pucioasă. Apostolul spune clar: „Omul
este din pământ, pământesc.” (1 Corinteni 15:47) Din acest motiv Iehova
Dumnezeu a făcut pământul pentru om și omul pentru pământ. Acest pământ
literal va rămâne veșnic, la fel ca soarele și luna, și scopul neschimbat al lui
Dumnezeu este că întinderea acestuia va fi desăvârșită și va fi locuința veșnică a
omenirii.
Cerul este reședința Marelui Spirit, Iehova Dumnezeu, și al tuturor
creaturilor spirituale. Isus spune: „Ce este născut din carne este carne, iar ce este
născut de spirit este spirit.” (Ioan 3:6) Ca să servească scopul lui Dumnezeu pentru
justificarea numelui Său, Isus a devenit un om, fiind „născut de o femeie [prin
urmare carne], născut sub lege. Ajungând la majorat sub acea lege, el s-a
consacrat pe sine lui Dumnezeu și a făcut-o de cunoscut prin botezul în apă. După
ce spiritul sau puterea nevăzută a lui Dumnezeu a venit peste Isus, el a fost născut
și uns de spiritul lui Dumnezeu și a fost după aceea Fiul spiritual al lui Dumnezeu.
Nimeni înaintea lui nu a fost vreodată născut de spirit ca să reuşească la un
moment dat să trăiască în spirit în cer. Isus a fost cel dintâi născut astfel, și nici un
om înaintea lui nu a ajuns vreodată sau nu a putut să meargă în cer. De aceea Isus
a zis: „Nici un om nu s-a urcat în cer, doar el care a venit jos din cer, chiar Fiul
omului.” (Ioan 3:13) La trezirea lui din moarte, Cristos Isus trebuia să aibă o
înviere spirituală, adică să trăiască în spirit sau ca un spirit; și de aceea apostolul
spune: „Cristos de asemenea a suferit pentru păcate o singură dată; cel drept
pentru nedrepți, ca el să ne poată aduce la Dumnezeu; fiind pus în moarte în
carne, dar făcut viu ÎN SPIRIT.” (1 Petru 3:18 versiunea Americană Revizuită)
Despre trupul său de carne care a fost țintuit pe lemn, Isus a spus: „Pâinea care eu
o voi da este carnea mea, pe care eu o voi da pentru viața lumii.” (Ioan 6:51) Ceea
ce el a dat nu a luat înapoi, și el nu a luat acel trup de carne în cer. De aceea
apostolul Pavel spune: „Acum eu vă spun aceasta, fraților, că sângele și carnea nu
pot moșteni Împărăția lui Dumnezeu, nici putrezirea nu poate moșteni
neputrezirea.” - 1 Corinteni 15:50.
Acum, în ceea ce-l privește pe fiul vostru Jonathan, el nu a urmat pașii lui
Isus, nu s-a consacrat lui Dumnezeu, nu a primit nașterea din spiritului lui

6
Dumnezeu iar după aceea să-și fixeze afecțiunile asupra lucrurilor de sus și nu
asupra lucrurilor de pe pământ.
„Aceasta-i corect” a întrerupt domnul Lovejoy. „El niciodată nu a avut vreo
dorință sau speranță de a merge în cer. El a fost la fel ca mine. Acest pământ este
un loc suficient de bun pentru mine, numai dacă ar fi eliberat de acești fanatici
totalitari și ceilalți religioniști distrugători și tulburători ai păcii și frumuseții
pământului nostru.”
Cu un zâmbet îngăduitor domnul Hopewell a comentat: Apropiata bătălie a
Armaghedonului, pe care Dumnezeul Atotputernic și Fiul său glorificat, Isus
Cristos, o vor lupta împotriva întregii mulțimi a Diavolului, vizibilă și invizibilă, va
avea grijă de asta, domnule Lovejoy. Nu, Jonathan, nefiind născut de spirit, nu
poate deveni moștenitor în moștenirea cerească împreună cu Isus Cristos, și prin
urmare nu s-a schimbat la moartea sa din uman în spirit și să meargă în ceruri.
„Oh, oh!” a strigat Debora cu îngrijorare, „nu vrei să spui că fratele meu a
mers în acel loc rău al chinului și acum arde?”
„Absolut nu! a replicat domnul Hopewell. Religia spune că nu sunt decât
două locuri, cerul și iadul, că acestea sunt în opoziție unul cu celălalt și dacă tu nu
mergi în unul, mergi în celălalt. Prin aceasta religia este cu toul în eroare și ne
scripturală. Pământul este opusul cerului. „La început Dumnezeu a creat cerul și
pământul.” (Geneza 1:1). „Cerul, chiar cerurile, sunt ale DOMNULUI: dar pământul
el l-a dat la fii oamenilor.” (Psalm 115:16) Viața în ceruri este opusul vieții pe
pământ, la fel cum spiritul este opusul cărnii; și pe pământ este locul unde omul
perfect și regenerat va trăi în pace și bucurie pentru totdeauna.

CE ESTE IADUL?
Cuvântul „iad” se găsește în traducerile englezești ale Bibliei*, în Biblia
versiunea Catolică Douay și de asemenea în versiunea protestantă a Bibliei Regele
Iacob. Există, așadar, un „iad” pe care Biblia îl descrie; dar acesta este complet
diferit de „iadul” descris de religie. Cum a ajuns religia la această idee a „iadului”?
Nu din Biblie. Cu privire la zilele care au urmat după moartea apostolilor, Marele
Spirit Iehova vorbește și ne spune: „În zilele din urmă unii se vor depărta de la
credință [Biblia], dând ascultare spiritelor seducătoare, și doctrinelor demonice;
vorbind minciuni cu ipocrizie.” (1 Timotei 4:1, 2) O minciună este opusul Bibliei,
care este adevărul; iar o astfel de minciună este spusă ca să-l reprezinte într-o
lumină falsă pe Iehova Dumnezeu și prin aceasta să aducă ocară asupra numelui
Său. Oamenii care revendică că-l reprezintă și vorbesc pentru Dumnezeu și care
după aceea ignoră Cuvântul lui Dumnezeu și învață religiosul „chin al iadului”

7
vorbesc „minciuni cu ipocrizie.” Prin astfel de minciuni, ei țin pe oameni în teamă
și deci în supunere față de cler și organizațiile lor religioase și astfel sunt capabili
(în stare) să-i ușureze pe oameni de banii lor câștigați cu greu fără proteste.
*N. tr.: în limba română cuvântul iad se găsește în versiunile: Biblia Fidela; traducerea Nouă Românească și
traducerea Bisericii Ortodoxe Române.

„Eu o numesc o înșelătorie!” exclamă domnul Lovejoy cu dezgust. „Dar

scuzați-mă, domnule Hopewell, continuați.”
Eu am rude care sunt catolici, și aparent cu întreaga sinceritate ei insistă că
este un compartiment în iad numit „purgatoriu” și că acesta este la jumătatea
drumului dintre cer și iadul chinului veșnic. Ei îmi spun mie că a lor Catehism
învață că cei care mor dintre membrii bisericii Romano Catolice, care sunt
păcătoși și care în această viață pământească nu au satisfăcut dreptatea lui
Dumnezeu, ca o pedeapsă pentru păcatele lor trebuie la moartea lor să meargă în
acest „purgatoriu” ca să fie curățați de păcatele lor prin foc; că suferința lor în
focul „purgatoriului” este numai temporară și că suferințele lor purgatoriale pot fi
scurtate și eliberarea lor din „purgatoriu” poate fi grăbită de oferirea printr-un
preot catolic a liturghiilor și rugăciunilor sau rugăciuni scurte. Rudele mele
catolice de asemenea au contribuit cu mulți bani pentru spunerea acestor liturghii
și rugăciuni scurte, dar ei nu au fost niciodată în stare să înțeleagă o liturghie
pentru că morții nu vorbesc nimic. Chiar Enciclopedia Catolică admite că foarte rar
liturghiile sunt oferite gratuit; și deci dacă acei contribuitori cu bani pentru astfel
de liturghii sunt forțați și în consecință STORȘI, eu vă las să judecați; dar preoții
care iau bani insistă că înmânarea banilor pentru ei sunt „milostenie.” Desigur,
rudele mele catolice sunt îndreptățite în ideile lor religioase, iar eu niciodată nu-i
voi chinui pentru că țin la aceste convingeri. Dar ca să știți că eu nu prezint într-o
lumină falsă poziția Catolicismului despre „purgatoriu”, eu vă voi ruga domnule
Lovejoy să citiți ceea ce eu am copiat dintr-o autoritate catolică eminentă,
Cardinalul Gibbons, din Baltimore, Maryland, în cartea sa intitulată "Credința
Părinților noștri", pagina 205:
Domnul Lovejoy după aceea citește aceste cuvinte:
Biserica catolică învață că pe lângă un loc al chinului veșnic pentru cei răi, și
odihna veșnică pentru cei drepți, există în viața următoare o formă de mijloc de pedeapsă
temporară destinată pentru cei care au murit într-un păcat de iertat, sau care nu au satisfăcut
dreptatea lui Dumnezeu pentru păcatele deja iertate. Ea de asemenea ne învață că deși
sufletele trimise în această condiție intermediară, numită în de obicei purgatoriu, nu se pot
ajuta pe sine, ele pot fi ajutate de rugăciunile scurte ale credincioșilor de pe pământ. Existența
purgatoriului în mod natural implică o dogmă corelativă - utilitatea rugăciunilor pentru morţi -

8
pentru că sufletele trimise în această condiție de mijloc nu au ajuns la capătul călătoriei lor. Ele
încă sunt exilate din cer și supuse pregătirii pentru clemența divină.
Cardinalul spune că biserica catolică învață aceasta; dar Biblia o face? Nici
chiar în versiunea catolică a Bibliei, incluzând Apocrifele, cuvântul purgatoriu nu
apare nici o dată. Acesta nu a fost învățat de Isus nici de apostolii săi, nici de
ceilalți „oameni sfinţi ai lui Dumnezeu” care au fost mișcați de spiritul său sfânt să
scrie adevărul și evenimentele. Așadar „purgatoriul” este o pură invenție a
oamenilor religioși care au fost mișcați, nu de spiritul sfânt sau puterea lui
Dumnezeu, ci de spiritele împotrivitoare, spiritele sau puterile demonilor care se
împotrivesc și contrazic adevărul Cuvântului lui Dumnezeu. Istoria arată că aceste
doctrine false ale dracilor, sau ale demonilor, au fost inventate în „vremurile din
urmă”, după moartea apostolilor. După aceea, oamenii ambițioși care-și căutau
propriile interese în adunare s-au îndepărtat de la credința simplă a Bibliei, sau
întors spre religie și astfel au dat ascultare spiritelor ademenitoare și doctrinelor
demonice. (1 Timotei 4:1) Așa numitul „Grigore cel mare” a fost papă al sectei
romano catolice din anul 595 până în anul 604. El era supus atacurilor de epilepsie
și intra în transe, fiind constrâns de puterea demonilor. Într-una din astfel de
transe, demonii i-au turnat în minte viziunile înspăimântătoare despre focul
„purgatoriului” și al chinului. Acest papă, la cinci sute de ani după Isus și după
moartea apostolilor, a fost cel care a făcut focul „purgatoriului” o parte a
doctrinei religiei romano catolice. Acum are loc judecata națiunilor, iar oamenii
trebuie să aleagă dacă ei vor accepta Cuvântul lui Dumnezeu sau vor păzi
cuvintele demonilor. Tradițiile așa numiților „părinți ai Creștinătății” nu au nici o
greutate; ele sunt mai degrabă un compromis, deoarece Isus a spus că prin astfel
de tradiții ale oamenilor, religioniștii încalcă poruncile lui Dumnezeu și fac
poruncile și cuvântul său lipsite de valoare. - Matei 15:1-9.
„Purgatoriul” este unul dintre multele neadevăruri care fac necesară
justificarea numelui lui Iehova. Această doctrină a adus mare ocară pe numele lui
Dumnezeu; pentru că cu siguranță aceasta ar fi cel mai nedrept și mai hain pentru
Dumnezeu, după cum învață Roma, să creeze acest foc al purgatoriului, și după
aceea să autorizeze și să împuternicească câțiva preoți religioși să accepte
miliarde de lire sterline și dolari din jalea oamenilor îndurerați pentru rugăciuni și
liturghii, ca să scurteze timpul de chin al celor iubiți de ei din închisoarea
purgatorială. Aceasta reduce chestiunea salvării la un plan de făcut bani ca să
îmbogățească câțiva preoți, pe cheltuiala enoriașilor harnici. Aceasta este total
lipsită de armonie cu Cel despre care Biblia spune, „Dumnezeu este iubire”, care
înseamnă că El este expresia perfectă a ne egoismului. În plus, aceasta este cu
totul contrar cu exemplul apostolului Petru, care, când i s-au oferit bani pentru
9
favoruri spirituale, a spus: „Banii tăi să piară împreună cu tine, deoarece tu te-ai
gândit că darul lui Dumnezeu poate fi cumpărat cu bani. Tu nu ai nici parte nici
sorț în această chestiune: pentru că inima ta nu este dreaptă în ochii lui
Dumnezeu.” (Fapte 8:20,21) Întregul plan al „purgatoriului”, cu sistemul său al
liturghiilor scumpe sau ieftine, evaluate prin sumele de bani, este baza unei
înșelătorii; după cum va apărea mai deplin în cursul acestei discuții. Este obținere
de bani sub pretexte false, crimă care este o blasfemie împotriva lui Dumnezeu.
De ce, atunci, aceasta nu este pedepsită de lege! Deoarece se înfăptuiește sub
mantaua ipocrită a religiei, preoții, făptașii crimei susținând că ei sunt mai presus
de puterea instanțelor seculare și se supun numai instanței lui Dumnezeu. Foarte
bine, atunci, ei sunt sub judecata acelei instanțe, iar la Armaghedon sentința de
distrugere împotriva lor va fi executată pe deplin și ei nu vor găsi nici un
subterfugiu viclean sau cale de scăpare. - Ieremia 25: 34,35.
Când cei numiți „protestanți” s-au desprins de organizația romano catolică
ei au respins doctrina „purgatoriului”, dar au păstrat multe din celelalte doctrine
false ale acesteia, inclusiv un „iad de chin în foc și pucioasă.” „Protestanții” învață
că la moartea celor răi, respectivii nu sunt membrii bisericii, sufletul părăsește
trupul și este imediat judecat de Dumnezeu, iar după aceea trimis într-un astfel de
„iad” religios, ca să sufere etern, fără scăpare. Când vorbim că aceasta ar fi o
nedreptate ordinară pentru creatură, acești religioniști citează cuvintele unuia
dintre cei trei chinuitori ai lui Iov: „Va fi omul muritor mai drept decât
Dumnezeu?” (Iov 4:17) Oamenii imperfecți ar condamna și ar intenta proces
oricărui om care ar chinui un câine în foc pentru o jumătate de oră; însă omul
original a fost făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Iehova Dumnezeu
este un Dumnezeu al justiției perfecte și prin urmare el nu favorizează nici o astfel
de doctrină sau aranjament al chinuirii conștiente a creaturilor.
O astfel de idee demonică este departe de gândurile lui Dumnezeu. Israeliții
au devenit necredincioși și au căzut departe de la închinarea lui Iehova, la religie,
și și-au ars copii lor de vii pentru dumnezeul idol Moloh în valea Hinom. Iehova
Dumnezeu a numit aceasta o abominație pentru sine și a spus: „Ei au zidit locuri
înalte în Tofet, care este în valea fiului lui Hinom, să-și ardă fii lor și fiicele lor în
foc; ceea ce eu nu le-am poruncit lor, NICI NU A AJUNS LA INIMA MEA.” „Ei au zidit
de asemenea locuri înalte lui Baal, să-și ardă fii lor în foc ca jertfă arsă pentru Baal,
ceea ce eu nu le-am poruncit, nici nu am vorbit, NICI ÎN MINTE NU MI-A VENIT.” -
Ieremia 7:31; 19:5.
Satan Diavolul și demonii, spune religia, sunt în iad pentru ca acolo să
mărească chinurile sufletelor nefericite. Biblia învață că Satan nu a fost nici o dată

10
în iad, nici demoni săi, dar vor merge acolo eventual când Dumnezeu prin
Executorul său Isus Cristos distruge întreaga organizație a Diavolului. Diavolului,
care, ca Lucifer, s-a răsculat împotriva lui Dumnezeu, datorită ambiției de a fi la fel
ca Cel Prea Înalt, Iehova Dumnezeu îi spune: „Dar tu vei fi coborât în iad, la
marginile mormântului. Iadul de dedesubt s-a mutat pentru tine, să te întâmpine
la venirea ta: îi trezește pe morți pentru tine.” (Isaia 14:15,9). Scripturile arată că
la întemeierea Împărăției lui Dumnezeu, sub Fiul său Isus Cristos, a început
războiul în cer și Diavolul și demonii săi au fost învinşi și aruncați afară din cer jos
pe acest pământ. Acum Diavolul și demonii săi aduc aceste vaiuri peste oameni,
drept urmare ca să-i facă pe oameni să-l blesteme pe Dumnezeu și să aducă
distrugerea lor totală la Armaghedon. (Apoc. 12:7-13, 17) Religia, cu aceste
doctrine ale demonilor, este demonism și a strâns întreaga omenire, expunând-o
la asalturile demonilor. Aceste hoarde rele nevăzute demonizează tot mai mult
oamenii din lume și-i conduce la fapte de violență demonică, la fel cum a fost în
zilele lui Noe. - Mat. 24:37-39; Gen. 6: 4-13.
„Eu sigur m-am gândit la iad, toți demonii, s-au dezlănțuit când acele
bombardiere naziste au venit și au lăsat în urmă pe băiatul meu mort în stradă,”
intervine domnul Lovejoy.
Ca să ne protejăm împotriva puterii demonilor, un lucru pe care noi trebuie
să-l înțelegem corect este învățătura Bibliei despre iad. Dacă sunteți cinstiți și
iubitori ai adevărului când este descoperit, atunci va fi ușor să o faceți. O
înțelegere corectă ne umple cu pacea inimii, mângâiere pentru minte și o
speranță binecuvântată pentru cei iubiți ai noștrii pe care Isus Cristos i-a
răscumpărat prin sângele său prețios. Adevărul este onorare pentru Dumnezeu și
curăță numele său murdărit.
Cuvântul „iad” apare de 53 de ori în versiunea Autorizată sau Regele Iacob
a Bibliei; dar de mai multe ori în versiunea Catolică Douay, și numai de 12 ori în
versiunea Americană Revizuită. În bine cunoscuta traducere Biblia Accentuată a
lui Rotherham „iad” nu se găsește de loc. O comparare a acelorași versete Biblice
din aceste traduceri diferite ne vor arăta în mod convingător ceea ce este iadul.
Doamnă și domnule Lovejoy și tu Debora, veți citi fiecare același verset pe care eu
vi-l voi citi, din diferite versiuni?
Domnul Lovejoy citește din versiunea Catolică Douay: „Și toți copii lui fiind
împreună să-și mângâie tatăl în supărarea sa, el nu voia să primească mângâiere,
dar spunea: eu voi merge la fiul meu în IAD, plângând. Iar el între timp continua să
plângă.” - Gen. 37:35.

11
 „Cine îmi va garanta aceasta, că tu poți să mă aperi în IAD, să mă ascunzi
până-ți va trece mânia, și-mi vei numi o vreme când tu îți vei aduce aminte de
mine?” - Iov 14:13.
Domnul Lovejoy citește din Versiunea Autorizată Regele Iacob: „Și toți fii săi
și toate fiicele sale s-au ridicat să-l mângâie; dar el a refuzat să fie mângâiat; și
spunea, pentru că eu voi merge în MORMÂNT la fiul meu plângând. Astfel tatăl său
plângea pentru el.” - Gen. 37:35.
„O, de m-ai ascunde în MORMÂNT, de m-ai ţine în taină, până îţi va trece
furia; de mi-ai rândui un timp cuvenit şi să îţi aminteşti de mine!” - Iov 14:13.
Debora citește în versiunea Revizuită Americană: „Și toți fii săi și toate
fiicele sale s-au ridicat să-l mângâie; dar el refuza să fie mângâiat; și spunea,
pentru că eu voi merge în SHEOL la fiul meu plângând. Și tatăl său plângea pentru
el.” - Gen. 37:35.
„O de m-ai ascunde în SHEOL, de m-ai ține ascuns, până mânia ta va trece,
de mi-ai rândui o vreme și să-ți amintești de mine!” - Iov 14:13.
Nota de subsol din Biblia Catolică spune la Geneza 37:35 că patriarhul
Iacob, plângea pentru moartea presupusă a fiului său Iosif și se aștepta să meargă
în „iad”, să meargă într-un loc numit „limbo”, despre care ei spun că este un
compartiment din „iad”. Însă, „limbo” nu apare nicăieri în vreo versiune de Biblie
și, la fel „purgatoriu”, aceasta este o pură invenție umană demonizată, contrară
adevărului lui Dumnezeu. Iacob și-a menținut integritatea sa față de Dumnezeu și
a primit promisiunea lui Dumnezeu cu privire la Sămânţă, în care toate națiunile o
să fie binecuvântate. Cu siguranță, Iacob nu a crezut că fiul său credincios Iosif era
în chinuri în foc și pucioasă, Iacob nu se aştepta să i se alăture lui într-un astfel de
loc. La fel Iov cel răbdător și integru, care și-a păstrat tare integritatea sa față de
Dumnezeu, nu s-a rugat lui Dumnezeu să-l trimită într-un loc al chinului diabolic
etern. Iov era atunci chinuit de diavol, pentru a-i testa puterea integrității; și în
afară de faptul că a fost lipsit de cei zece copii ai săi și a fost redus la sărăcie și, de
asemenea, a fost acoperit din cap până în picioare cu furuncule adânci, Iov a fost
acuzat în mod fals și chinuit de trei așa-ziși „prieteni”, dar care erau religioși fără
ca să dea mângâiere pentru cei aflați în primejdie, care blamau pe Dumnezeu în
locul Diavolului pentru suferințele celor care servesc cu credință pe Iehova
Dumnezeu. Iov nu s-a rugat pentru o schimbare a acelei stări de chin cu alta, ci
pentru ALINAREA durerii și a suferințelor.
Notați că versiunea Americană Revizuită numește locul „Sheol”. Acesta este
cuvântul din textul original ebraic al Bibliei, iar versiunea Regele Iacob îl traduce
„mormânt.” „Sheol” apare de 65 de ori în originalul ebraic, însă versiunea Regele

12
Iacob îl redă în trei moduri diferite: de 31 de ori „iad”; de 31 de ori „mormânt”; iar
de 3 ori „groapă”; astfel de mai multe ori „mormânt” și „groapă” decât „iad”.
Acest fapt simplu de la sine dovedește că „iadul” este mormântul, iar aceasta este
de acord cu faptul că „sheol” este derivat din verbul ebraic shaw-al, care
înseamnă a săpa sau a adânci, la fel cu o gaură sau o groapă în care să îngropi o
persoană moartă, sau chiar cartofii pentru iarnă. I-ați auzit pe vechii fermieri
englezi vorbind despre iadificarea cartofilor lor, ne însemnând arderea lor, dar ca
să-i acopere într-o groapă sau gaură întunecată. Aceasta ne ajută pe noi să
înțelegem cuvintele din Amos 9:1, 2: „cel care fuge dintre ei nu va fugi departe şi
cel care scapă dintre ei nu va fi eliberat. Chiar dacă ar săpa până în iad [(ebraică)
sheol], de acolo îi va lua mâna mea; chiar dacă s-ar cățăra până la cer, de acolo îi
voi coborî.”
„Cu alte cuvinte”, observă domnul Lovejoy, „dacă dușmanii lui Dumnezeu
coboară în adăpostul lor anti aerian sub pământ, Iehova Dumnezeu îi va ajunge și
îi va ține acolo. Ziarele raportează că papa are un astfel de adăpost antiaerian.”
Corect! Sigur, oamenii care încearcă să scape și să se ascundă de mânia lui
Dumnezeu nu vor săpa ei înșiși într-un loc al chinului focului veșnic. Aceasta ar
însemna că ar sări din tigaie în foc. Dar Dumnezeu, prin profetul său Amos, îi
avertizează că în bătălia Armaghedonului, religioniștii care au adus ocară pe
numele lui Iehova nu vor fi în stare să scape de execuție prin puterea mâinilor lor,
chiar dacă merg în aer, sub pământ sau în submarin. Ei vor răspunde în întregime
pentru că l-au pus în lumină falsă pe Dumnezeu și în acest mod distrug credința
oamenilor, întorcându-i de la Dumnezeu și ținându-i în ignoranță despre unica
speranţă pentru omenire în care vor putea trăi în pace și fericire.
Religioniștii își imaginează că ei au un pact de neagresiune sau o învoială cu
moartea și iadul pentru a nu fi atinse de acestea la Armaghedon. Clerul spune:
„Noi am făcut un legământ cu moartea, iar cu iadul noi avem o învoială; când va
trece, urgia copleşitoare nu va veni la noi; căci din minciuni ne-am făcut un loc de
scăpare şi ne-am ascuns sub falsitate.” Dar acestor religioniști, care se bazează pe
metode religioase mincinoase și neadevăruri să supraviețuiască, și să nu meargă
jos în moarte și mormânt, Iehova Dumnezeu le spune: „Şi legământul vostru cu
moartea va fi anulat şi înţelegerea voastră cu iadul nu va rămâne în picioare; când
va trece urgia copleşitoare, veţi fi călcaţi de ea.” (Isaia 28:15, 18) Ei sunt orbi și
conduc alți orbi, și toți vor merge împreună în mormânt. Din acest motiv,
persoanele cu bună voință față de Dumnezeu trebuie acum să abandoneze religia
și să se întoarcă la Cuvântul lui Dumnezeu și să-l asculte ca ei să evite un destin
asemănător cu cel al religiei.

13
 Acum, sub domnia demonilor, „iadul” sau mormântul, nu este nici o dată
satisfăcut, dar întotdeauna avid de mai multe victime, iar acest prezent război
pentru dominația lumii îl mărește cu milioane. (Prov. 27:20) Conform cu viziunea
despre cei patru călăreți, la Apocalips 6:1-8, și care se aplică din timpul Războiului
Mondial din 1914, Moartea și Iadul călăresc acum de la un capăt la celălalt al
pământului: „Şi m-am uitat şi, iată, un cal gălbui; şi numele celui ce şedea pe el
era Moartea, şi Iadul venea cu el. Şi li s-a dat putere peste a patra parte a
pământului, să ucidă cu sabie şi cu foamete şi cu moarte [plăgi; molime] şi cu
fiarele pământului.” (Apocalips 6:8) O descriere intensă despre cum iadul sau
mormântul se pune în mișcare în urma acestui conflict dătător de moarte pentru
milioane.
A simți chinul trebuie să existe viață conștientă; dar Cuvântul lui Dumnezeu
asociază distrugerea cu iadul, nu viața în chin,. „Iadul este gol înaintea lui, și
distrugerea nu are acoperitoare.” (Iov 26:6) „Iadul și distrugerea sunt înaintea
DOMNULUI; cu cât mai mult sunt atunci inimile copiilor oamenilor!” (Proverbe
15:11) „Iadul și distrugerea nu sunt niciodată pline, tot așa ochii omului nu sunt
niciodată satisfăcuți.” (Prov. 27:20) „Și moartea și iadul au eliberat MORȚII care au
fost în ele; iar ei au fost judecați fiecare om conform cu lucrările lui.” (Apocalips
20:13) Nu este viață în „iad”, doar numai moarte și distrugere. Moartea, nu chinul
conștient în viață, este opusul vieții, iar Dumnezeu a pus înaintea omului
oportunitatea să-și aleagă propriul destin, fie al vieții fie al morții. „Vezi, Eu am
pus înaintea ta în această zi viața și binele, moartea și răul.” „Eu chem cerul și
pământul să mărturisească în această zi împotriva voastră, că eu am pus înaintea
voastră viața și moartea, binecuvântarea și blestemul: așadar alege viața, ca atât
tu cât și sămânța ta să poată trăi.” (Deut. 30:15; 19) „Plata păcatului este moarte;
dar darul lui Dumnezeu este viața eternă, prin Isus Cristos Domnul nostru.” - Rom.
6:23.
Într-un efort ca să-și sprijine doctrina lor a „chinului”, clerul apelează la
„Noul Testament”, care a fost scris în original în limba greacă. Iadul nu înseamnă
altceva ca în ebraică! Domnule Lovejoy și Debora, citiți vă rog aceste citate:
Domnul Lovejoy citește din versiunea Catolică Douay: „Deoarece tu nu-mi vei părăsi
sufletul meu în IAD, nici nu vei permite ca Cel Sfânt să vadă putrezirea.” - Fapte 2: 27.
„Și nu vă temeți de cei care ucid trupul, dar nu pot să ucidă sufletul: dar mai degrabă
temeți-vă de el care poate distruge atât trupul cât și sufletul în IAD.” - Mat. 10:28.
„Pentru că dacă nu a iertat Dumnezeu îngerii care au păcătuit, dar i-a aruncat punându-i
prin legăturile infernului în IADUL ÎNTUNECAT, pentru chin, ca să fie păstrați pentru judecată.” - 2
Petru 2:4.
Debora citește din versiunea Americană Revizuită: „Deoarece tu nu-mi vei părăsi sufletul
în HADES, nici nu-l vei lăsa pe Cel Sfânt să vadă putrezirea.” - Fapte 2:27.

14
 „Și nu vă temeți de cel care ucide trupul, dar nu este în stare să ucidă sufletul; dar
temeți-vă mai degrabă de el care este în stare să distrugă atât sufletul cât și corpul în G HEENA.”
- Matei 10:28, nota marginală.
Pentru că dacă nu a iertat Dumnezeu îngerii când ei au păcătuit, dar i-a aruncat în
TARTAR, și i-a încredințat gropilor întunecoase, ca să fie păstrați pentru judecată.” - 2 Petru 2:4,
nota marginală.
Apărând de 22 de ori în versiunea Regele Iacob a „Noului Testament”, „iad”
este de 10 ori tradus din cuvântul grecesc hades; de 11 ori din cuvântul grecesc
gheena, și o dată din cuvântul grecesc tartarus (sau tartaro'o). Aceste trei cuvinte
grecești având înțelesuri și aplicații diferite n-ar trebui deloc să fie traduse prin
același cuvânt, „iad”.

HADES
Voi a-ți dovedit deja că sheol-ul este mormântul, iar cuvântul „hades” este
tradus simplu din greacă, sau este echivalentul pentru sheol. Aceasta apare clar
din textul din Fapte 2:27 abia citit de Debora, și care conține cuvântul „hades”.
Fapte 2:27 este un citat cuvânt cu cuvânt din Psalmul 16:10. Te rog citește.
Debora citește din versiunea Americană Revizuită: „Pentru că tu nu-mi vei
părăsi sufletul în SHEOL; nici nu vei permite ca cel sfânt să vadă putrezirea.” -
Psalm 16:10.
Asta dovedește că hades înseamnă mormânt, din care învierea din moarte
este posibilă. Apostolul Petru aplica aceste cuvinte din Psalmul 16:10 la Domnul
Isus Cristos, care a fost îngropat într-un mormânt pentru trei zile și a fost ridicat la
viață a treia zi. De fapt, hades este o dată tradus „mormânt”, la 1 Corinteni 15:55:
„O moarte unde este ghimpele tău? O MORMÂNTULE, unde este victoria ta?”
„Porțile iadului [sau Hadesului]” l-au primit pe Cristos Isus la moartea sa de
pe Calvar, dar ele au fost sparte în bucăți prin puterea lui Iehova Dumnezeu ca să-l
trezească pe Fiul său mort în a treia zi. De asemenea „porțile Hadesului” nu-i va
păstra pentru totdeauna în îmbrățișările sale mortale pe urmașii săi consacrați,
care asemenea lui, sunt credincioși până la moarte. Referindu-se la Sine ca la
Piatra, sau Fundația, Cristos Isus spune: „Pe această piatră eu voi zidi biserica
mea; și porțile iadului, nu o vor birui.” (Matei 16:18) Ca o garanție pe mai departe
a eliberării membrilor „bisericii, care este trupul său”, din iad, Cristos Isus după
propria lui eliberare din „Hades”, sau iad, spune: „Eu am fost mort, și iată eu
trăiesc pentru totdeauna, iar Eu am cheile morții și ale Hades-ului.” (Apocalips
1:18, Am. Rev. Ver.) Este o blasfemie curată și obraznică, așadar, pentru orice
conducător al organizațiilor religioase de pe pământ să revendice posesia,
controlul și folosirea cheilor cerului, „purgatoriului” și a iadului.

15
 GHEENA
Gheena este tradus „iad”, dar literal înseamnă „valea lui Hinom”, după cum
este numită la Ieremia 7:31 și 19:5,6, citate mai sus. (aici vezi pag. 10 - în original
18) A fost la origine o vale în afara zidului de sud-vest a Ierusalimului, iar acolo
israeliții căzând în cursa religiei, au așezat o imagine a dumnezeului demon Moloh
și și-au sacrificat copii lor în viață în foc pentru Diavol. De aceea regele credincios
Iosia a distrus acel sistem religios de chin și a pângărit valea lui Hinom, „ca niciun
om să nu treacă pe fiul său sau pe fiica sa prin foc pentru Moloh.” (2 Regi 23:10)
După aceea valea lui Hinom, sau Gheena a devenit incineratorul sau depozitul
Ierusalimului, unde gunoiul cetății era aruncat și distrus prin ardere. Ca să
mărească puterea distructivă a flăcărilor focului, evreii adăugau pucioasă sau sulf.
Ocazional, corpurile moarte ale criminalilor, care erau considerați prea infami ca
să aibă vreo speranță de înviere, nu erau îngropate în mormânt dar erau aruncate
în focul Gheenei ca să fie arse până la cenușă. Dacă vreun trup nu reușea să
ajungă în foc și era lăsat să putrezească, atunci viermii care se înmulțeau repede
în corp, consumau trupul și nu mureau până când nu terminau cu acesta. Așadar
valea lui Hinom, sau Gheena, a devenit un simbol, nu a-l chinului etern, ci un loc
sau o condiție a condamnării („damnării”) veșnice, iar flăcările Gheenei simbolul
distrugerii veșnice, de la care nu poate exista revenire sau înviere.
Este spus despre valea aprinsă a lui Hinom sau „Gheena de foc”, ca despre
„un lac de foc care arde cu pucioasă”, în care împotrivitorii demonizați ai
GUVERNULUI TEOCRATIC a lui Iehova prin Isus Cristos sunt aruncați și distruși.
(Apocalips 19:20). În timp ce „iadul” reprezintă condiția morții din care o înviere
este posibilă, Gheena reprezintă moartea din care nu există o eliberare și prin
urmare este de asemenea numită „moartea a doua”, sau cealaltă moarte;
neînsemnând, totuși, că o creatură trebuie să moară de două ori cu scopul ca să
meargă în acea moarte din „Gheena”. „Dar fricoşii şi cei care nu cred şi scârboşii şi
ucigaşii şi curvarii şi vrăjitorii şi idolatrii şi toţi mincinoşii vor avea partea lor în
lacul care arde cu foc şi pucioasă: CARE ESTE MOARTEA A DOUA.” „Și moartea și
iadul au fost aruncate în lacul de foc: ACEASTA ESTE MOARTEA A DOUA. Și oricine nu
a fost găsit scris în cartea VIEȚII a fost aruncat în lacul de foc,” deoarece acolo nu
este viață sau existență. - Apocalips 21:8; 20:14,15.
Înțelegând astfel, noi putem aprecia avertismentul despre distrugere pe
care Isus l-a rostit: Și dacă ochiul tău te poticneşte, scoate-l; este mai bine pentru

16
tine să intri în împărăţia lui Dumnezeu cu un ochi, decât să ai doi ochi şi să fii
aruncat în focul iadului [(grecește) Gheenna de foc]: unde viermele lor nu moare
şi focul nu se stinge.” (Marcu 9:47). Mai bine este să te lipsești pe tine de ceea ce
îți este drag la fel ca un ochi sau o mână sau un picior dacă aceasta te face pe tine
să comiți un păcat de neiertat, decât să le păstrezi și să suferi distrugere veșnică în
gheena, „moartea a doua”. Această tăiere veșnică de la viață este „pedeapsa
veșnică.” (Matei 25:46) „Și nu vă temeţi de cei care ucid trupul, dar nu sunt în
stare să ucidă sufletul; ci mai degrabă temeţi-vă de cel care este în stare să
nimicească deopotrivă şi sufletul şi trupul în iad. [(grecește) gheena].” (Matei
10:28). Notați că acolo Isus a asociat Gheena cu distrugerea, nu cu chinul
conștient.
Către clerul religios, care păcătuia împotriva luminii sau spiritului sfânt, și
care în final l-a ucis pe Cristos Isus, Domnul a spus: „Voi șerpilor, voi generație de
vipere! Cum veți scăpa de damnarea iadului [(grecește) gheena]?” (Matei 23:33)
Acest avertisment de asemenea se aplică la clerul din „Creștinătatea” de astăzi
care păcătuiește împotriva luminii sau adevărului și care se opune mesajului
despre Împărăția lui Dumnezeu sub Cristos și care în consecință persecută pe
frații lui Cristos Isus, martorii lui Iehova, care vestesc acel GUVERN TEOCRATIC ca
singura speranță a omenirii. Acei opozanți religioși ai adevărului și ai TEOCRAȚIEI se
dovedesc pe sine a fi „capre.” De aceea Cristos Isus, Judecător pe tronul său, îi
condamnă pe ei la distrugere în „focul veșnic pregătit pentru diavol și îngerii săi.”
La Armaghedon ultimele din acele „capre” vor merge în acea „pedeapsă veșnică”
a „morții a doua”, gheena. Acolo ei vor împărții aceiași soartă cu toți ceilalți
religioniști răi care în mod voit s-au opus și au persecutat pe servii consacrați și
martorii lui Dumnezeu care i s-au închinat Lui în spirit și adevăr din timpul lui Abel
și mai departe.

TARTARUL
„Tartar” apare la 2 Petru 2:4, care redă: „Pentru că dacă nu a iertat
Dumnezeu îngerii când ei au păcătuit, dar i-a aruncat în TARTAR, și i-a încredințat
gropilor întunecoase, ca să fie păstrați pentru judecată.” - (Am. Rev. Ver., nota
marginală.) „Aruncat... în Tartar” înseamnă a fi umiliți în cel mai josnic grad și puși
sub supraveghere sau observație în toate momentele. Nu sunt morți umani în
„Tartarus”, dar aceasta de aplică la creaturile spirituale, îngerii, care au fost o dată
sfinți în calitate de creaturi a lui Dumnezeu, dar care s-au unit cu Satan în
rebeliunea sa și prin urmare au păcătuit în mod voit împotriva lui Dumnezeu și a
domniei sale Teocratice. Dumnezeu i-a pedepsit pe ei și pe Satan, șeful lor la

17
moarte, dar nu a executat imediat sentința. (Exod 9:16). El i-a aruncat afară din
organizația sa sfântă, lumina acesteia și privilegiile înălțate și i-a umilit la condiția
celor condamnați, în întuneric complet în ce privește scopul glorios al lui
Dumnezeu prin TEOCRAȚIA sa. Prin urmare Dumnezeu nu le acordă încredere și
servicii înalte, dar le pune limitări acțiunilor lor și îi ține prizonieri, păstrându-i
pentru executarea judecății sale de distrugere a lor la Armaghedon, „focul veșnic
pregătit pentru diavol și îngerii săi.” - Matei 25:41.

CONDIȚIA MORȚILOR
„O întrebare!” se interpune doamna Lovejoy. „Descrierea lui Isus despre
omul bogat în iad și despre omul sărac în sânul lui Avraam nu arată că morții sunt
conștienți în iad și că există chinuire prin foc acolo?”
Categoric nu; pentru că aceasta ar fi în întregime contrar cu declarația clară
a Bibliei cu privire la „iad” și despre starea morților. Cuvintele lui Isus de la Luca
16:19-31 sunt o parabolă, și o parabolă este o vorbire ilustrativă în care lucruri
sunt folosite simbolic ca să ilustreze alte lucruri asemănătoare. A interpreta
cuvintele acestei parabole literal ar reduce înțelegerea acesteia la absurd. De
exemplu, a spune că Avraam este în cer (despre care Scriptura declară clar că el
nu este) și că acolo el ține un cerșetor în poala sa; de asemenea, că cei egoiști și
răi asemenea omului bogat sunt adânciți într-un loc de chin înfocat și totuși pot
de acolo să privească în cer și să vadă cerșetorul glorificat acolo; și că cei chinuiți
astfel cer ca doar un picur de apă de pe vârful degetului să le fie dat prin acele
flăcări supra încălzite ca să atingă buzele celor chinuiți; toate acestea sunt
nerezonabile, ridicole!
Când este examinată în lumina simbolismului Bibliei și a faptelor, această
parabolă devine rezonabilă, clară în înțeles și în armonie cu toate faptele
cunoscute. Aceasta este o profeție care este în curs de împlinire din anul 1918, iar
aceasta se aplică la două clase în existență pe pământ astăzi, anume, clasa
religioasă egoistă, acum îndepărtată de Dumnezeu și chinuită de adevărul
proclamat; și o altă clasă, a persoanelor cu bună voință asemenea dumneavoastră
și care părăsesc religia, ajung în favoarea lui Dumnezeu și sunt mângâiate de
Cuvântul Său al adevărului. Prăpastia dintre aceste două clase nu este suferința,
datorită judecății fixate de Dumnezeu prin Cristos Isus, Judecătorul său. Timpul nu
ne permite să intrăm în discuții detaliate despre această parabolă, dar
dumneavoastră veți găsi o expunere completă a acesteia în broșura intitulată
„Refugiere.” Citiți-o cu prima ocazie. Aceasta vă va da mângâiere și o speranță
bună.

18
 SUFLETUL
Doctrina religioasă a chinului temporar sau etern după ce omul moare este
bazată pe o minciună de primă importanță și prin urmare nu poate fi adevărată.
Nici un sprijin nu poate fi găsit în Biblie pentru învățătura religioasă că omul are
un suflet care este nemuritor, că la moarte acesta părăsește corpul de carne și
este imediat judecat de Dumnezeu și că sufletul unui om rău este trimis într-un
loc al suferinței conștiente, numit în mod greșit „iad.” Acum dacă examinați
Scripturile și demonstrați faptele doveditoare că sufletul uman nu continuă viața
și conștiența după moarte, atunci aceasta înfrânge explicația de sprijin de sub
ideea „chinului veșnic”, și aceasta cade fără ca să aibă un stâlp pe care să stea.
Acum să continuăm.
Ce este un suflet? Ideea religioasă despre acesta este o idee păgână și prin
urmare este emisă de demoni. Prin urmare noi trebuie la început să înlăturăm
ceea ce învață religia. Definiția corectă a sufletului este scrisă în Cuvântul lui
Dumnezeu, iar acea definiție este de la marele Creator al sufletului însuși și cel
care ar trebui să știe: „în a cărui mâini este sufletul oricărui lucru viu, și suflarea
întregii omeniri.” (Iov 12:10) Pe pământ un „suflet viu” este o creatură care
trăiește, respiră, are percepția simțurilor, adică, are inteligență, facultatea de a
vedea, mirosi, gusta, auzi și simți. O creatură ESTE un suflet. El nu are un suflet în
interiorul său care este separabil și distinct de corpul său și prin urmare poate trăi
o existență separată după moartea trupului său.
„O, domnule Hopewell,” a strigat politicos Debora, „conform cu acea
definiție, desigur, chiar câinele nostru Rex este un suflet, deși predicatorii spun că
câinii, pisicile și alte animale nu au suflete.”
Câinele vostru Rex este un suflet. Biblia învață clar că înainte ca Dumnezeu
să creeze primul suflet uman pe pământ, el a creat suflete animale să locuiască pe
pământ, pe cer și în apele mării. Textul original ebraic din Geneza ce descrie
crearea așa declară, în capitolul unu, versetele 20; 21, 24, 29, și capitolul doi,
versetul 19; de asemenea la Numeri 31:28. Traducerea Accentuată a Bibliei de
Rotherham redă clar aceste versete în conformitate strictă cu ebraica și spune că
animalele inferioare sunt suflete le fel cum este și omul. Toate observațiile
omenești arată că aceste suflete animale mor și nu este nimic să dovedească că
ele sunt nemuritoare. Dar este sufletul uman nemuritor? Acea chestiune poate fi
ușor determinată când veţi vedea cum a fost făcut primul suflet uman. Să citim
înregistrarea autoritară a lui Dumnezeu, la Geneza 2:7.

19
 Domnul Lovejoy citește din versiunea Catolică Douay: „Și Domnul
Dumnezeu l-a format pe om din țărâna pământului, și a suflat în fața sa suflare de
viață, iar omul a devenit un SUFLET VIU.”
Debora citește din versiunea Americană Revizuită: „Și Iehova Dumnezeu l-a
format pe om din țărâna pământului, și i-a suflat în nările sale suflare de viață; și
omul a devenit un SUFLET VIU.”
Acel prim suflet uman a venit în existență aici pe pământ. Acesta nu a exista
înainte în lumea spirituală, nici Dumnezeu nu l-a luat din cer și l-a implantat în
corpul pe care el l-a format din elementele pământului. Nici nu a fost acel suflet
uman o parte a lui Dumnezeu însuși, după cum argumentează religia și așadar
nemuritor asemenea lui Dumnezeu și prin urmare incapabil să moară sau să fie
distrus de chiar însuși Creatorul. Tot ceea ce Dumnezeu a suflat în acel organism
fizic al omului era „suflare de viață”, și nu un suflet inteligent, conștient cu viață
independentă de trup. Nu, dar propria descriere a lui Dumnezeu declară că
rezultatul combinației sale sau unificării acelei suflări de viață, care este aerul pe
care noi îl respirăm sau forța însuflețitoare, cu corpul fără viață a fost un suflet viu
numit „om”: „omul a DEVENIT un suflet viu.” Apostolul inspirat confirmă aceasta,
la 1 Corinteni 15:45: „Și așa este scris, primul om Adam „A FOST FĂCUT un suflet
viu.”
Suflarea de viață care însuflețește corpul este invizibilă și prin urmare Biblia
vorbește despre acesta de asemenea ca fiind „spirit”, deoarece „spirit” înseamnă
o putere invizibilă. „Pentru că așa cum trupul fără spirit este mort, la fel credința
fără fapte este de asemenea moartă.” (Iacob 2:26) Biblia face o distincție între
„suflet” și „spirit.” „Căci cuvântul lui Dumnezeu este viu şi puternic şi mai ascuţit
decât orice sabie cu două tăişuri, străpungând până la separarea SUFLETULUI şi a
SPIRITULUI. [sau corpurile însuflețite și cu suflare de viață] (Evrei 4:12) Întreaga
făptură omenească care respiră este un suflet. Totuși, Biblia de asemenea
vorbește despre viața sau existența conștientă a creaturii ca „suflet”. De exemplu:
văduva care l-a ajutat pe profetul Ilie a avut un copil și acesta a murit. „Boala lui a
fost grea, încât nu a mai rămas suflare în el.” Ilie a fost invitat, și el l-a luat pe
băiatul ei mort și l-a așezat pe propriul lui pat: „Și s-a întins peste copil de trei ori
şi a strigat către DOMNUL şi a spus: DOAMNE Dumnezeul meu, te rog, să se întoarcă
sufletul acestui copil în el. Și DOMNUL a auzit vocea lui Ilie; şi sufletul copilului s-a
întors înapoi în el şi el a trăit.” (1 Regi 17: 17,21, 22). Când „nu a mai rămas suflare
în el”, nu era viață conștientă sau existență în copil, dar când Dumnezeu a făcut ca
copilul să respire din nou, copilul a „devenit un suflet viu” din nou și astfel
„sufletul” său, conștiența, sau suflarea vieții, a venit în el din nou. Aceasta nu

20
înseamnă sau spune că sufletul exista separat și independent de corp în timp ce
băiatul era mort. Dacă băiatul a mers în cer, după susținerile religioase, atunci
acesta ar fi fost un lucru egoist, lipsit de inimă să-l aducă jos din compania lui
Dumnezeu și a îngerilor, ca să trăiască din nou într-un corp bolnăvicios în mijlocul
păcătoșilor păgâni.

SUFLET MORT
Ce se întâmplă cu sufletul la moarte! Se poate acesta separa din corpul de
carne și să continue să existe într-o lume a spiritelor! Ca răspuns la aceasta Biblia
este absolut contrară doctrinei păgâne a „sufletului nemuritor”, pe care
învățătorii despre „purgatoriu” și „chinul veșnic” se sprijină. Voi trebuie acum să
hotărâți dacă veți accepta și urma clar până la sfârșit concluzia rezonabilă a ceea
ce spune Cuvântul lui Dumnezeu: „Iată toate sufletele sunt ale mele: după cum
este sufletul tatălui, la fel sufletul fiului este al meu: sufletul care păcătuiește, la
fel va muri. Și când cel rău se întoarce de la răutatea sa, pe care el a făcut-o, și
face judecată și dreptate: el își va ține sufletul în viață.” (Ezechiel 18:4, 27,
versiunea Catolică Douay) Despre revărsarea mâniei lui Dumnezeu este scris
profetic, „fiecare sufleu viu a murit în mare.” (Apocalips 16:3) „A deschis o cale
mâniei sale, nu a cruţat sufletul lor de la moarte, ci a dat viaţa lor ciumei.” (Psalm
78:50) „Nimeni nu îşi poate ţine în viaţă sufletul.” (Psalm 22:29) Când Samson era
pe punctul ca să tragă templul religios peste filisteni, el nu s-a rugat la Dumnezeu
ca să-i i-a sufletul în cer; înregistrarea de le Judecători 16:30 redă: „Și Samson a
strigat, SĂ MOARĂ SUFLETUL MEU împreună cu filistenii.” (nota marg.; de asemenea
traducerea Rotherham) În Grădina Ghetsimani, cu puțin înainte de trădarea lui
Iuda, Isus le-a spus discipolilor săi: Sufletul meu este extrem de neliniștit, chiar
până la moarte.” (Matei 26:38) Profetul Isaia profețind moartea lui Isus între doi
hoți, spune: „El și-a vărsat sufletul în moarte: și el a fost socotit cu păcătoșii; și el a
purtat păcatul multora, și a făcut mijlocire pentru cei fără de lege.” - Isaia 53:12.
În continuare pentru susținerea adevărului că sufletul uman este supus
morții, Psalmul 33:19 redă: „Să le eliberezi sufletul din moarte, și să-i ții în viață în
foamete.” De asemenea Psalmul 56:13: „Pentru că tu mi-ai eliberat sufletul de la
moarte, nu-mi vei elibera picioarele de la cădere, ca eu să pot umbla înaintea lui
Dumnezeu în lumina celor vii!” Psalmul 66:9 vorbește despre Dumnezeu: „Care ne
ține sufletele în viață, și nu lasă ca picioarele noastre să fie clătinate.” Psalmul
116:8: „Pentru că tu mi-ai eliberat sufletul de la moarte, ochii mei de lacrimi, și
picioarele mele de la cădere.” Că sufletul uman moare dacă nu este susținut de
prevederile lui Dumnezeu este dovedit în continuare, la Psalmul 119:175: „Lasă

21
sufletul meu să trăiască, și te va lăuda; și lasă judecățile tale să mă ajute.” Isaia
55:3: „Plecaţi-vă urechile şi veniţi la mine, ascultaţi şi sufletul vostru va trăi.”
Ieremia 38:16; 17: „După cum DOMNUL trăiește, care ne-a făcut acest suflet...
Dacă tu cu siguranță vei merge la prinții împăratului Babilonului, atunci sufletul
tău va trăi.”
Că sufletul uman poate fi distrus este dovedit în înregistrarea de la Iosua
10: 28-39: „Pe împăratul ei l-a distrus cu totul, pe el, și toate sufletele care erau în
ea... şi l-au lovit cu ascuţişul sabiei şi au nimicit în întregime toate sufletele care
erau în el; nu au lăsat să rămână niciunul.” Psalmul 40:14 și 63:9: „Caută după
sufletul meu să-l distrugă.” Cu privire la marele Profet al lui Iehova, Cristos Isus,
apostolul Petru spune: „Și va fi așa, că orice suflet, care nu va asculta de acel
profet, va fi distrus din mijlocul poporului.” (Fapte 3:23) Că este o insultare a lui
Iehova Dumnezeu din parte religioniștilor să zică că Atotputernicul Dumnezeu, la
care „nimic nu va fi imposibil”, nu poate distruge și anihila sufletul uman, este
dovedit de cuvintele autoritare a lui Isus, de la Matei 10:28: „Și nu vă temeți de
cei care ucid trupul, dar nu sunt în stare să ucidă sufletul, mai degrabă temeți-vă
de el care este în stare să ucidă atât sufletul cât și trupul în Gheenă.” (Am. Rev.
Ver., n.m.) Oamenii pot ucide corpurile servilor credincioși ai lui Dumnezeu și să
oprească activitățile lor prezente în carne, dar astfel de oameni răi nu pot distruge
dreptul acestor servi la viaţă veșnică prin Cristos Isus, nici intrarea lor în astfel de
viață printr-o înviere din moarte. Dar Dumnezeu poate ucide atât viața prezentă
în corp și de asemenea poate șterge dreptul la viață viitoare și prin urmare poate
opri de la cei necredincioși și răi orice înviere din moarte pentru totdeauna. De
cine vă temeți acum?

INCONȘTIENT
Unde sunt atunci morții? Și care este condiția lor? Religia a orbit la
înșelătoriile demonilor, așa că e nu pot vedea simplu și clar răspunsurile la aceste
chestiuni și pe care Atot înțeleptul Dumnezeu le dă în Cuvântul său. Înainte de
întoarcerea Domnului Isus și întemeierea Împărăției sale, nici un creștin nu a mers
în cer, de asemenea nici un mort nu a fost într-un „purgatoriu” sau „infern al
chinului veșnic”, pentru că astfel de locuri nu există. La moarte cel rău merge în
distrugere, simbolizată de Gheena, după cum s-a expus mai sus. „DOMNUL îi
ocrotește pe toți cei care-l iubesc: dar pe toți cei răi îi va distruge.” (Psalm 145:20)
Amintirea a astorfel de răi va pieri, așa că Dumnezeu niciodată din nou nu-și va
aminti de ei să-i ridice la viață: „Amintirea celui drept este binecuvântată, dar

22
numele celor răi va pieri.” (Prov 10:7) Cu siguranță, atunci el nu-i va chinui veșnic.
Ce bine ar face acest lucru sau cum îl va glorifica?
Cât despre cei din omenire care intră în sfera sau acoperirea jertfei de
răscumpărare a lui Cristos, aceștia la moarte, se duc în mormânt sau „iad”, unde
Iisus însuși a mers la moarte. Aceia sunt morți, astfel încât nu există conștiență
(stare conștientă) în „iad”. La moarte, sufletul uman moare, iar morții sunt într-
adevăr morți și, prin urmare, sunt inconștienți, inactivi și nu există nicăieri decât în
memoria lui Dumnezeu, care are puterea de a învia morții. Observați descrierea
inspirată despre morți: „Moartea și iadul au dat înapoi pe cei morți care erau în
ele”. (Apocalipsa 20:13) „Căci în moarte nu este amintire despre tine cine îţi va da
mulţumiri în mormânt?” (Psalmul 6: 5) „Morţii nu laudă pe DOMNUL, nici vreunul
ce coboară la tăcere.” (Psalmii 115: 17) „Nu vă puneți încrederea în prinţi, nici în
fiul omului, în care nu este ajutor. Suflarea lui iese, el se întoarce în pământul lui;
chiar în ziua aceea gândurile lui pier. (Psalm 146: 3,4) „Îi schimbi înfăţişarea şi îl
trimiţi departe. Fiii lui ajung la onoare şi el nu ştie; sunt înjosiţi, dar el nu pricepe
aceasta.” (Iov 14:20, 21) „Pentru că cei vii știu că ei vor murii: dar morții nu știu
nimic,... Orice găsește mâna ta să facă fă cu puterea ta; pentru că acolo nu este
lucrare, nici plan, nici cunoștință, nici înțelepciune, în mormânt, unde tu mergi.” -
Ecl. 9:5,10.
Din moment ce morții sunt morți și lipsiți de existență, nu poate exista o
viață viitoare pentru ei decât printr-o înviere din morți. Orice viață viitoare a
morților răscumpărați se bazează nu pe așa-zisa „nemurire a sufletului omenesc”,
așa cum au învățat filozofii și religioșii păgâni, ci numai pe jertfa de răscumpărare
a lui Cristos Isus și a Împărăției sale și a învierii. Isus afirmă astfel și arată locația
celor morți până la întoarcerea lui și a Împărăției lui. „Nu vă mirați de aceasta: căci
vine ceasul, în care toți cei care sunt ÎN MONUMENTELE FUNERARE [morminte] vor
auzi glasul Lui și vor veni afară; cei ce au făcut bine, la învierea vieții; și cei ce au
făcut rău la învierea judecății.” (Ioan 5: 28,29, Am. Rev. Ver.) Expresia „în
monumentele funerare [morminte]” nu-i include pe cei răi care se află în
„Gheenna”. Cuvântul „monumente funerare” sau „morminte” traduc aici cuvântul
grecesc care înseamnă „memorial” și, prin urmare, se referă la cei care se află sub
puterea răscumpărătoare a sacrificiului lui Cristos și pe care Dumnezeu, prin
urmare, îl păstrează în memoria sa. Deoarece astfel de morți sunt inconștienți în
morminte, dar sunt în rânduri pentru o trezire din moarte în timpul domniei lui
Cristos, Biblia vorbește despre ei ca fiind „adormiți”. Aceasta este în continuare o
dovadă puternică că morții sunt morți și nu suferă nici durere nici plăcere.

23
 Arătând spre cunoștința și amintirea lui Dumnezeu despre cei care dorm în
„iad” sau despre starea morții, David, care l-a reprezentat pe Cristos Isus, a spus:
„Dacă mă urc în cer, tu eşti acolo; dacă îmi fac patul în iad, iată, tu eşti acolo.”
(Psalmul 139: 8) Puterea lui Dumnezeu prin Cristos Isus ajunge la cei din „iad”
pentru a-i ridica la timpul potrivit la viață. Când Isus a mers să o ridice pe fiica lui
Iair, care a murit, a spus celor ce plângeau împrejurul casei: „De ce faceți acest
lucru și plângeți? Fata nu este moartă, ci doarme”. (Marcu 5: 22-43) El l-a ridicat la
viață pe fiul văduvei din Nain, cu toate că rămășițele i-au fost duse la locul
înmormântării. (Luca 7: 11-15) În urma bolii mortale a prietenului său Lazăr, Isus
le-a spus ucenicilor: „Prietenul nostru Lazăr doarme, dar eu merg, ca să-l trezesc
din somn”. „Dar Isus a vorbit despre moartea sa, dar ei au crezut că a vorbit
despre odihna prin somn.” Atunci Isus le-a spus în mod clar: „Lazăr este mort”.
(Ioan 11: 11-14) În cele trei cazuri de mai sus, acele persoane nu știau sau nu
simțeau nimic în moarte. Când au fost reînviate la viață, nu au dat vreo declarație
că au fost în cer sau în „purgatoriu”, „limbo” sau „infern al chinului.” Aceasta a
fost adevărat de asemenea și despre Isus însuși în moarte. „Dar acum Cristos a
înviat din morți și a devenit primele roade a celor care DORM”. (1 Corinteni 15:20)
Dacă Cristos nu a fost înviat la viață nemuritoare, spune apostolul, „atunci și aceia
care au ADORMIT în MOARTE în Cristos sunt pierduți.” - vs. 16-18.

NEMURIRE
Vorbind despre dragostea lui Iehova față de „lumea care vine”, „lumea
nouă”, care va fi „fără sfârșit” și „în care locuiește dreptatea, Isus a spus: „Pentru
că Dumnezeu a iubit lumea atât de mult încât a dat pe singurul Său Fiu născut,
pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (Ioan 3:16) Nu
pe acei păcătoși răi i-a iubit Iehova Dumnezeu și nici răscumpărarea omenirii prin
sacrificiul de răscumpărare al Fiului său nu-i include în mod automat pe astfel de
păcătoși răi. „Căci Domnul cel drept iubește dreptatea, înfățișarea lui se uită la cei
drepți. Domnul încearcă pe cel drept, dar pe cei răi și pe cei ce iubesc violența,
sufletul lui îi URĂȘTE.” (Psalmul 11: 7, 5; de asemenea, Psalmul 34:16, 21) „Această
lumea rea “, care se află sub Satan, suzeranul ei invizibil, nu este acea pe care
Iehova a iubit-o, dar El a condamnat-o la distrugere la Armaghedon. Iehova l-a dat
pe Fiul Său să fie Rege și suzeranul drept și invizibil a „lumii viitoare”, care va fi
complet sfântă și dreaptă. Domnul Dumnezeu de asemenea l-a dat pe Fiul Său ca
jertfă de răscumpărare în folosul tuturor celor care cred în El ca îngrijirea lui
Dumnezeu pentru salvare și care, după aceea, ascultă de poruncile Lui și care vor
câștiga viața în acea lume nouă și dreaptă. Cei care nu cred în și nu ascultă de

24
Cristos Isus, Fiul lui Dumnezeu, trebuie să piară. Aceasta este o contradicție
directă cu doctrina păgână a „nemuriri tuturor sufletelor”, incluzându-l pe
conducătorul demonilor, Satan Diavolul, însuși.
Această doctrină a nemuririi tuturor sufletelor a fost prima minciună a
religiei spusă omului și a fost spusă de „tatăl minciunii”, Diavolul. (Ioan 8:44) Fără
o astfel de doctrină falsă, ar fi fost imposibil să se exprime vizavi de minciuna
greșită a religiei că sufletele umane după moarte pot să existe în tortură veșnică.
Pentru a o înșela pe prima femeie Eva, diavolul s-a folosit subtil de șarpe și a
contrazis cuvântul lui Dumnezeu și a spus: „Nu veți muri cu siguranță; căci
Dumnezeu știe că în ziua când veți mânca din el, atunci ochii voștri vor fi deschiși
și veți fi ca dumnezei [îngerii], cunoscând binele și răul ”. (Geneza 3: 4,5) Fiindcă
au ascultat de Diavolul, Adam și Eva au murit. Prin urmare, demonii au folosit
ulterior religia pentru a învăța că doar corpul a murit, dar sufletul era nemuritor și
ar putea continua să trăiască separat și neîncătușat de corp. Ulterior, pentru a
menține această minciună, demonii au jucat rolul morților și au inventat
spiritismul, înșelându-i pe cei religioși ca să gândească că ei comunică cu cei dragi
morți, prin intermediul așa-numitelor „mediumuri spiritiste.” După războiul din
1914-1918 și din cauza faptului că milioane de oameni îndurerați au tânjit după
speranță și mângâiere, un mare val de practicare a spiritismului a străbătut
pământul și a făcut mulțimi de victime ale obsesiilor prin demoni. Legea lui
Dumnezeu avertizează împotriva spiritismului și-l condamnă. (Deuteronom 18:10-
12; Levitic 19:31; 20:27) Dacă religia învață adevărul despre condiția și locul unde
se află morții și speranța Scripturală pentru aceștia; oamenii în acest timp al
războiului mondial ar fi acum asigurați împotriva acestor fapte păcătoase a
spiritismului.
„Nemurire” înseamnă „lipsa morţii, indestructibilitate, incoruptibilitate,
calitatea de a fi în imposibilitatea de a muri sau a fi distrus.” Religia folosește de
multe ori expresia „suflet nemuritor”, dar expresia nu apare niciodată în Biblie.
Religia vorbeşte superficial despre nemurire ca un lucru universal şi comun, dar în
Cuvântul lui Dumnezeu termenul „nemuritor” apare o singura dată și „nemurire”
apare doar de cinci ori. (versiunea Regele Iacob) O examinare a acestor câteva
cazuri arată că nemurirea este limitată la un număr limitat.

CINE ESTE NEMURITOR

În mod necesar, marele Autor și Dătător al nemuririi ar fi nemuritor; și el
este Iehova Dumnezeu, despre care este scris: „Din veșnicie în veșnicie, tu ești
Dumnezeu.” (Psalmii 90: 2) „Acum, a împăratului veacurilor, nemuritorul

25
[incoruptibilul], invizibilul, singurul Dumnezeu, să fie cinstea și slava pentru
totdeauna și întotdeauna.” (1 Timotei 1:17, Douay) El este numit „Împăratul
veșnic” sau „Împăratul eternității.” (Ieremia 10:10, lectură marginală) Apostolul
Pavel, scriind, bineînțeles, înainte de întoarcerea lui Cristos Isus și întemeierea
Împărăției, spune despre Dumnezeu: „Cel care singur ARE NEMURIREA, locuind în
lumina de care nimeni nu se poate apropia, pe care niciun om nu l-a văzut, nici nu
îl poate vedea: lui fie onoare şi putere veşnică! Amin.” - 1 Timotei 6:16.
Dacă ar fi fost Isus nemuritor când el a venit pe pământ, el nu putea avea o
moarte în calitate de răscumpărător pentru omenire; dar acum la învierea lui din
moarte, atunci când Dumnezeu la îmbrăcat cu nemurire, textul de mai sus (1
Timotei 6:16) se aplică și lui Cristos Isus, ca singura creatură nemuritoare a lui
Dumnezeu. De aceea el spune: „Şi sunt cel ce trăieşte deşi a fost mort; şi, iată, eu
sunt viu pentru totdeauna şi întotdeauna, Amin.” (Apoc. 1:18).
Diavolul nu este nemuritor. Când chestiunea supremă a dominației
universale se decide la bătălia Armaghedonului, Iehova prin Isus Cristos îl va pune
pe diavol în moarte. - Evrei 2:14.
În momentul în care Satan Diavolul i-a întors pe Adam și Eva pe calea
răzvrătirii și a morții, Iehova Dumnezeu la condamnat pe Diavol la nimicire și i-a
prezis că va suferi distrugerea prin mâinile Executorului lui Dumnezeu, Sămânța
Sa, pe care El o va aduce de la „femeia” sau organizația sa. (Geneza 3:15) Dar
Dumnezeu nu a executat în Eden sentința împotriva Diavolului. El a îngăduit ca
acel rău să rămână în existență pentru ca Dumnezeu să-și aducă mai întâi martorii
pe pământ și ca aceștia să-i poată proclama numele pe tot pământul ca mărturie
pentru Iehova și să-i avertizeze pe împotrivitori despre distrugerea lor iminentă și
că după aceea Atotputernicul Dumnezeu să-și poată arăta puterea supremă
asupra Diavolului și a tuturor oștilor sale, anihilându-le. Acest scop Dumnezeu i-a
declarat reprezentantului Diavolului, la Exod 9:16, spunându-i: „Din această cauză
Eu ți-am permis să rămâi, cu scopul ca să-ți arăt puterea mea; și cu scopul ca ei să
poată vesti numele meu de-a lungul întregului pământ.” (Leseer) Între timp, în
strădania sa rea de a fi ca Cel Prea Înalt, Diavolul pretinde că este nemuritor și el
învață așa prin religie. De cealaltă parte, Isus Cristos, luând poziție de partea lui
Iehova în chestiunea dominației universale și menținându-și integritatea sub
împotrivirea lui Satan și dovedindu-se credincios chiar până la moarte, a fost făcut
moștenitor al lui Dumnezeu și răsplătit cu premiul nemuririi.
Pe urmașii credincioși ai lui Cristos, pe care Dumnezeu îi justifică prin
credința, consacrarea și ascultarea lor, Dumnezeu îi naște prin spiritul sau puterea
sa. El îi face astfel fii spirituali ai lui Dumnezeu. Dacă sunt credincioși, spiritul sau

26
puterea lui Dumnezeu le mărturisește că sunt „moștenitori ai lui Dumnezeu și
moștenitori împreună cu Cristos.” Pentru ei este susținută speranța obținerii
nemuririi. Ei trebuie să caute să atingă acest dar al lui Dumnezeu, de asemenea,
păstrându-și stăruitor integritatea față de Dumnezeu sub probă: „Celor care prin
răbdare stăruitoare în facerea binelui caută glorie şi onoare şi nemurire, viaţă
veșnică; (Romani 2: 7) Dacă astfel de creștini aveau deja un suflet nemuritor, nu
ar căuta nemurirea. Cu mult înainte de nașterea lui Isus, păgânii demonizați
învățau „nemurirea înnăscută a sufletului omenesc”; dar Biblia declară că Cristos
este primul pe care Dumnezeu l-a folosit pentru a aduce la lumină posibilitatea
creaturilor de a obține nemurirea. „Conform cu propriul lui scop şi har, care ne-a
fost dat în Cristos Isus, înainte ca lumea să înceapă, dar acum este făcut cunoscut
prin arătarea Salvatorului nostru, Isus Cristos, care a abolit moartea şi a adus viaţa
şi nemurirea [neputrezirea] la lumină prin evanghelie.” - 2 Timotei 1:9, 10.
Creștinii credincioși și aprobați, morți, adorm moarte în așteptarea
înființării Împărăției sau a Teocrației și venirea Domnului la templu pentru
judecată. Atunci acei sfinți adormiți credincioși, sau cei sfinți, sunt înviați și primii
care primesc atunci recompensa. Vorbind despre învierea „corpului lui Cristos”
sau „biserica”, apostolul spune: „morţii vor fi înviaţi nemuritori, şi noi vom fi
schimbaţi. Fiindcă această putrezire [trupul lui Cristos] trebuie să se îmbrace cu
neputrezire, şi acest muritor să se îmbrace cu nemurire. Astfel, când această
putrezire se va fi îmbrăcat cu neputrezire, şi acest muritor se va fi îmbrăcat cu
nemurire, atunci va fi împlinit cuvântul scris: Moartea este înghiţită în victorie. (1
Corinteni 15: 52-54) Fiind sădiți într-o moarte asemănătoare cu cea a lui Cristos,
sunt astfel ridicați „în asemănarea învierii lui" în nemurire și neputrezire. (Romani
6: 5) Ei astfel „îl cunosc pe el, și puterea învierii lui.” (Filipeni 3:10). Este o înviere
spirituală; prin urmare invizibilă ochilor umani. (1 Corinteni 15:44) Ei sunt
„schimbați” din om în spirit și așadar sunt singurii dintre oameni care merg la cer
și vor fi asociați cu Cristos Isus în Împărăție, care vor justifica numele lui Iehova,
vor distruge pe toți dușmanii și vor binecuvânta pe acele creaturi care cred și
ascultă. - Apocalipsa 20: 4,6.
Cei care vor forma „trupul lui Cristos” și care vor fi răsplătiți cu această
schimbare miraculoasă din forma pământească la cea cerească sunt limitați la
144.000, care își păstrează integritatea și își mențin legământul cu Dumnezeu și se
dovedesc a fi credincioși până la moarte. (Apocalipsa 7: 4-8; 14: 1, 2) Cu toate
acestea, aceștia nu sunt singurii care sunt salvați la viață pe baza jertfei de
răscumpărare a lui Cristos; ci toți ceilalți dintre cei salvați vor primi viața veșnică
pe pământ ca ființe umane perfecte.

27
 CAUZA MORȚII OMULUI
La început, Iehova Dumnezeu a creat pământul și l-a pregătit ca locuință
omenească și apoi l-a pus pe Adam în aceasta. După aceea a format-o pe Eva.
După cum au fost creați, ei au fost perfecți. În scopul divin de a umple pământul
cu o rasă de creaturi perfecte, Dumnezeu i-a dat lui Adam și Evei mandatul divin:
„Fiți roditori, înmulțiți-vă, umple-ți pământ și supuneți-l.” (Geneza 1:28, Roth.)
Deși nu erau nemuritoare, acele două suflete umane perfecte, Adam și Eva ar fi
putut trăi pentru totdeauna în deplină sănătate, pace, mulțumire și fericire,
pentru că Dumnezeu a făcut prevederi depline prin care corpurile și viețile lor să
fie susținute în perfecțiune pentru totdeauna. Viața lor veșnică a fost condiționată
de un singur lucru: ei trebuiau să fie perfect ascultători de Dumnezeu. Ca să le
pună la probă integritatea față de el și demnitatea lor pentru viața veșnică pe
pământ, Dumnezeu le-a interzis să consume din pomul cunoștinței binelui și
răului și i-a avertizat despre pedeapsa neascultării: „Căci în ziua în care veți mânca
din acesta veți muri.” (Geneza 2:17) Aceasta dovedește că sufletul omenesc nu
este nemuritor și de asemenea că pedeapsa pentru păcat nu este chinul veșnic, ci
moartea. Aceasta dovedește, de asemenea că sufletul uman muritor poate trăi pe
pământ pentru totdeauna sub condițiile ascultării și a armoniei cu Dumnezeu,
care oferă mijloacele perfecte pentru susținerea creaturilor vii ascultătoare.
Cedând religiei, care a fost introdusă de Diavolul, care este neascultarea
față de voia lui Dumnezeu, Adam și Eva au călcat legea lui Dumnezeu și astfel au
păcătuit. Dumnezeu le-a pronunțat sentința, gonindu-i din grădina Edenului, ca să
nu „ia din pomul vieții, să mănânce și să trăiască pentru totdeauna.” (Geneza 3:
22,23) De atunci, perechea condamnată a început să moară, după ce și-a pierdut
dreptul la viață. Ei au fost privați de privilegiul de a împlini mandatul divin de a
umple pământul cu o rasă dreaptă în chipul și asemănarea lui Dumnezeu, dar
Dumnezeu le-a permis să-și reproducă rasa lor și să nască copii pe pământ. Adam
și Eva, fiind păcătoși, imperfecți și condamnați la moarte, nu au putut dărui
nevinovăția, perfecțiunea și dreptul la viață copiilor lor. Prin urmare, apostolul
scrie: „Printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi moartea prin păcat; şi astfel
moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, pentru că toţi au păcătuit.” (Romani
5:12) Prin naștere sau prin natură ei sunt imperfecţi și păcătoși și de aceea
Dumnezeu nu îi poate aproba, iar ei sunt condamnați și nedemni de viață veșnică.
Murind, ei toți trebuie să piară, dacă Dumnezeu în îndurarea Lui și în bunătatea
iubitoare nu ar fi făcut pregătiri pentru răscumpărarea oamenilor care exercită
credință și ascultare.

28
 Din dragoste și pentru justificarea numelui său, Iehova Dumnezeu a făcut
astfel de pregătiri. Să se observe că Adam și Eva au păcătuit intenționat și la
moarte au intrat în starea simbolizată de „Gheenna”, deoarece sentința lui
Dumnezeu împotriva păcătoșilor cu voia și a rebelilor nu pot fi revocată niciodată
și sunt în afara oricărei răscumpărări. Adam, prin răzvrătirea sa, a pierdut viața
perfectă și tot dreptul la viața veșnică, dar Iehova Dumnezeu putea prevedea că
un alt perfect să devină un om, să-și mențină integritatea față de Dumnezeu sub
probă, iar după aceea să-și depună viața umană pământească și pe urmă să-i
plătească lui Dumnezeu valoarea acelei vieți perfecte. Astfel, o astfel de persoană
ar putea să răscumpere sau să ia înapoi dreptul la viață și toate binecuvântările și
privilegiile sale pe care Adam le-a pierdut pentru descendenții săi. Făcând așa,
acela devine răscumpărătorul sau salvatorul acelora care primesc beneficiile
sacrificiului său. Acest aranjament iubitor, Iehova Dumnezeu l-a făcut prin Fiul
său, Cristos Isus. „În aceasta a fost manifestată dragostea lui Dumnezeu față de
noi, pentru că Dumnezeu l-a trimis pe singurul Său Fiu născut în lume, ca să trăim
prin El.” (1 Ioan 4: 9) Cristos Isus a pus deoparte gloria cerească și viața lui a fost
transferată în mitra fecioarei, iar la timpul potrivit al lui Dumnezeu, Fiul lui
Dumnezeu s-a născut ca un copil de parte bărbătească. Ajungând la maturitate,
Isus s-a consacrat Tatălui său, Iehova Dumnezeu, ca să-i facă voia, iar Dumnezeu l-
a luat pe Isus în legământul de sacrificiu.
Când Isus și-a simbolizat consacrarea Sa, fiind scufundat de Ioan
Botezătorul în Iordan, Iehova Dumnezeu l-a născut pe Isus din spirit și la uns de
asemenea prin spirit și, prin urmare, la însărcinat să fie Martorul Principal ca să
declare numele lui Iehova și să ducă mărturia GUVERNUL TEOCRATIC promis, pentru
care Isus Cristos a fost uns ca Rege. (Matei 3: 13-17) Diavolul a căutat imediat să
aducă distrugerea lui Cristos Isus și de asemenea i-a tulburat pe religioșii într-o
opoziție răutăcioasă și persecuție față de Cristos Isus, dar sub această crudă
încercare, Iisus Cristos și-a păstrat statornic integritatea în calitate de serv și
martor a lui Iehova pe pământ. Statornic în inocența lui, și fără pată, Cristos Isus a
fost omorât de către înșelații și agenții Diavolului, religioșii și a fost îngropat. Dar
despre el profeția a declarat: "Nu-mi vei lăsa sufletul în iad, nici nu vei suferii ca
Sfântul Său să vadă putrezirea.” (Psalmul 16:10) În a treia zi, Iehova Dumnezeu a
împlinit această profeție față de Fiul său și la înviat din starea morții, din
mormânt. Fiind acum „făcut viu în spirit”, Cristos Isus, la timpul potrivit, s-a înălțat
la cer și a apărut în prezența lui Dumnezeu și a plătit prețul de răscumpărare în
numele creaturilor umane care vor crede în el și-l vor asculta. În legătură cu
aceasta este scris: „Cu toate că era Fiu, a învăţat ascultarea prin cele ce a suferit.

29
Și, fiind făcut desăvârşit, a devenit autorul salvării eterne pentru toţi cei ce ascultă
de el.” (Evrei 5: 8,9). „Căci Cristos nu a intrat în locurile sfinte făcute de mâini
[umane] care sunt prefigurările celor adevărate, ci chiar în cer, pentru a se arăta
acum în prezența lui Dumnezeu pentru noi... la sfârşitul lumii, el s-a arătat o
singură dată pentru desfiinţarea păcatului prin însuşi sacrificiul lui... Tot aşa,
Cristos a fost oferit o singură dată pentru a purta păcatele multora; şi celor ce îl
aşteaptă li se va arăta a doua oară, fără păcat, pentru salvare.” - Evrei 9: 24-28.
Salvarea, așadar, provine de la Iehova, prin Isus Cristos. „Salvarea îi aparține
lui Iehova.” (Psalm 3:8 Am. Rev. Ver.) „Plata păcatului este moartea; dar darul lui
Dumnezeu este viața veșnică prin Isus Cristos Domnul nostru.” (Romani 6:23)
Beneficiile prețului de răscumpărare nu sunt pentru rebelii răi, nici Isus Cristos nu
a murit pentru aceștia, deoarece Iehova Dumnezeu îi distruge pe toți cei răi.
(Psalmi 145:20) Isus Cristos a gustat moartea și s-a dat pe sine ca răscumpărare
numai pentru toți aceștia care cred în Dumnezeu și acceptă prevederile lui pentru
răscumpărare prin Fiul său Iubit și care după aceea se dedică lui Dumnezeu să
facă voia sa și care pe urmă ascultă de el. Isus Cristos spune: „Fiul Omului nu a
venit să fie servit, ci să servească, și să-și dea viața ca răscumpărare pentru mulți.”
(Matei 20:28.) Cât de mulți? Toți cei care își exercită credința și ascultă. În acest
sens este scris: „Tatăl iubeşte pe Fiul şi a dat toate în mâna lui. Cel ce crede în Fiul,
are viaţă veşnică; dar cel ce nu crede în Fiul, nu va vedea viaţa, ci furia lui
Dumnezeu rămâne peste el.” (Ioan 3: 35,36) „Cel ce are pe Fiul are viață și cel care
nu are pe Fiul lui Dumnezeu, nu are viața.” (1 Ioan 5:12) Cei necredincioși nu ies
niciodată de sub condamnare și, prin urmare, mânia lui Dumnezeu, sub care au
fost născuți din Adam, continuă după aceea peste ei, și ei nu intră pe calea vieții.
„Cine crede în el, nu este condamnat; dar cine nu crede este deja condamnat,
pentru că nu a crezut în numele singurului Fiu născut al lui Dumnezeu.” - Ioan
3:18.

ÎNVIERE
Religia, prin învățăturile ei despre și cu privire la nemurirea tuturor
sufletelor, neagă faptul că există morți și, prin urmare, neagă învierea celor morți.
Biblia diferă de religie prin faptul că este singura Carte din lume care învață
speranța învierii. Aflându-se în timpul unei mărturii, apostolului a spus: „Aşa mă
închin Dumnezeului părinţilor mei, crezând toate care sunt scrise în lege şi în
profeţi; și am speranţă faţă de Dumnezeu, pe care şi ei înşişi o acceptă, că va fi o
înviere a morţilor, deopotrivă a celor drepţi şi nedrepţi.” (Faptele Apostolilor 24:
14,15) Cu privire la aceasta, Isus a spus: „Vine ceasul în care toți cei care sunt în

30
monumentele funerare vor auzi vocea sa și vor ieși; cei ce au făcut bine, la
învierea vieții; și cei ce au făcut răul, la învierea judecății.” - Ioan 5: 28,29, Am.
Rev. Ver.
Învierea, fiind actul lui Dumnezeu prin Cristos Isus, înseamnă a face să se
ridice din nou, adică, la viață. Acest dovedește că sufletul uman moare și că morții
sunt morți; altfel, nu ar putea exista o înviere a morților, neexistând morți care să
se ridice la viață. Cei morți, pe care Isus îi numește „cei care au făcut binele” și
care vin din monumentele funerare „pentru învierea vieții” sunt, în primul rând,
creștinii care sunt membri ai „trupului lui Cristos”, care s-au dovedit credincioși
până la moarte și care sunt înviați la viață în spirit, așa cum a fost descris mai
înainte. Ei participă cu Cristos Isus la „prima înviere”, adică „prima” ca timp și
importanță, Cristos Isus însuși fiind „primele roade ale celor care au adormit.”
„Isus Cristos, martorul credincios şi întâiul născut dintre morţi şi prinţul
împăraţilor pământului. (Apocalipsa 1: 5) „Binecuvântaţi şi sfinţi sunt cei care au
parte în cea dintâi înviere; asupra acestora moartea a doua [sau cealaltă moarte,
moștenită de la păcătosul Adam] nu are putere, dar ei vor fi preoți ai lui
Dumnezeu și ai lui Cristos și vor domni cu el o mie de ani.” (Apocalipsa 20: 6)
Apostolul Domnului a spus de asemenea că la venirea Domnului la templul pentru
judecată „cei morți în Cristos vor învia mai întâi.” (1 Tesaloniceni 4:16) Cei care au
parte de prima înviere participă alături de Cristos Iisus, Regele, la GUVERNAREA
TEOCRATICĂ cerească.

„ÎNVIEREA MAI BUNĂ”

Patriarhii credincioși, profeții și martorii care au murit înainte de moartea
lui Cristos, învierea, înălțarea la cer și apariția lui în prezența lui Dumnezeu sunt
de asemenea incluși în „cei care au făcut binele” și care vin „la învierea vieții.” Ei
au făcut „bine”, pentru că ei s-au dedicat și au făcut voia lui Dumnezeu, care este
dreaptă și bună. Acești oameni de vechime au crezut promisiunea legământului
lui Dumnezeu de a întemeia la timpul stabilit GUVERNUL TEOCRATIC prin al său
Mesia și s-au dedicat fără rezerve lui Iehova Dumnezeu și au servit ca martori
credincioși și s-au păstrat nepătați de religie și de organizația lumii Diavolului. Ei
au îndurat toate modurile de persecuție pentru aceasta și și-au păstrat
integritatea față de Dumnezeu, credincioși până la moarte și au rămas astfel pe
partea lui Iehova în marea controversă cu privire la DOMINAȚIA UNIVERSALĂ. Astfel
au câștigat aprobarea lui Dumnezeu și dreptul la o parte din beneficiile de
răscumpărare ale lui Cristos Isus. Dumnezeu promite să-i recompenseze în
continuare cu o poziție oficială pe pământ în slujba GUVERNULUI TEOCRATIC ceresc.

31
Evrei, capitolul unsprezece, citează înregistrarea despre acești oameni din
vechime, de la Abel până la și inclusiv Ioan Botezătorul; iar la versetul treizeci și
cinci spune că vor avea o „mai bună înviere” decât cei din omenire care ajung la
înviere generală.
Acești martori credincioși din vechime nu au mers în cer la moarte. Regele
David a fost unul din aceștia și, în privința lui, apostolul Petru, în ziua Cincizecimii,
când spiritul sfânt a fost vărsat, a spus prin inspirația acelui spirit: „David nu s-a
înălțat în ceruri, ci se spune: DOMNUL a spus Domnului meu, șezi la dreapta Mea,
până îți voi face pe vrăjmașii Tăi așternutul picioarelor tale.” (Faptele Apostolilor
2: 34,35) Acei oameni credincioși din vechime nu vor merge în cer, nefiind
niciodată născuţi de spiritul lui Dumnezeu pentru viață în spirit. Prin urmare, acei
creștini credincioși care intră în împărăția cerurilor sau TEOCRAȚIE sunt mai presus
și mai mari decât cum vor fi vreodată acei oameni din vechime. În legătură cu
acest lucru, Isus a spus: „Adevărat vă spun: Între cei născuţi din femei nu s-a
ridicat niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul; cu toate acestea, cel mai mic în
împărăţia cerului este mai mare decât el.” (Matei 11:11). Astfel, clasa spirituală
creștină, în care plăcerea Tatălui ei este să îi dea Împărăția, primește un „lucru
mai bun” decât Ioan Botezătorul și ceilalți profeți care au precedat-o: „Dumnezeu
pregătind ceva mai bun pentru noi [creștini născuți de spirit], ca să nu fie făcuţi
desăvârşiţi fără noi. - Evrei 11:40.
În ce fel, atunci, acei oameni credincioși care au fost înainte de timpul lui
Isus obțin o „înviere mai bună?” În acesta, că, după ce au trecut testul integrității
lor cu credincioșie și au avut astfel o judecată favorabilă de la Dumnezeu, ei vor
ieși din morminte „pentru viață” ca oameni desăvârșiți și vor fi reprezentanți
vizibili ai TEOCRAȚIEI cerești pentru omenire. Sub acel guvern drept vor fi prinții sau
guvernatorii de pe pământ. Fiind martori și profeți înainte de nașterea lui Cristos,
ei erau „părinții” care se refereau la el; dar fiind înviați din morți de
Răscumpărătorul lor, Cristos Isus, ei primesc viața prin el și devin copiii lui. Prin
urmare, psalmistul adresându-se lui Isus Cristos, Regele Teocratic, spune: „În locul
părinţilor tăi vor fi copiii tăi, pe care să îi faci prinţi pe tot pământul.” (Psalmii
45:16). Teocraţia fiind acum întemeiată și Regele fiind pe tronul său, acei oameni
din vechime de mult timp morți pot să apară între oameni în orice zi acum și vor fi
văzuți si recunoscuţi de oamenii credincioși și cu bunăvoință, care vor primi
instrucțiuni de la acei prinți din mijlocul lor. (Luca 13: 28,29) Există o serie de
scripturi care indică cu tărie că „prinții” vor fi readuși la viață imediat înainte de
Armaghedon și vor asista la distrugerea organizației invizibile și vizibile a lui Satan,
despre care au profețit.

32
 ÎNVIEREA GENERALĂ
Cu privire la cei care „au făcut răul” și care vor veni „la învierea judecății”,
aceștia sunt „nedrepți”, prin faptul că ei nu au făcut voia lui Dumnezeu, nici nu au
trecut testul integrității față de Dumnezeu, nici nu a fost justificați prin credință,
primind aprobarea lui Dumnezeu. Prin urmare, pentru a câștiga dreptul la viața
veșnică pe pământ, aceștia trebuie să vină din mormânt și să treacă printr-o
perioadă de judecată pe pământ sub GUVERNUL TEOCRATIC. Ei trebuie să își
mențină integritatea sub probă, în special proba de la sfârșitul domniei de o mie
de ani a lui Cristos, când Satan Diavolul este eliberat din închisoarea lui doar
pentru o scurtă perioadă de timp, ca acolo el să-i poată înșela pe toți cei a căror
inimă nu este dreaptă, după care atât el, cât și ei vor fi distruși veșnic la fel ca prin
foc. (Apocalipsa 20: 7-10) Până când această înviere generală a celor nedrepți
începe, suprafața pământului va fi adusă într-o condiție de paradis, grădina
Domnului, prin acțiunea Împărăției. Despre aceasta Isus i-a vorbit tâlharului, care
i-a rostit cuvinte bune când atârnau pe lemn, și i-a cerut lui Isus să-și amintească
de el când Isus urma să intre în Împărăția sa. Isus l-a asigurat pe tâlharul pe
moarte că El își va aminti de el și apoi, în Paradisul de pe pământ tâlharul va fi pus
la judecată și la o probă a integrității lui pentru a hotărî dacă va fi „cu mine”,
adică, în favoarea și neclintit de partea Regelui Cristos Isus. Numai prin
menținerea acestei poziții va obține tâlharul altă dată viața veșnică, prin Rege și
Răscumpărător. -Luca 23: 42,43.
Timpul Împărăției este perioada de regenerare menționată de Isus la Matei
19:28. În timpul acelei perioade cei care se devotează lui Iehova și Regelui său și
care se supun domniei Teocratice a dreptății vor fi regenerați pentru viață.
Continuând credincioși, lor le va fi acordat de Rege dreptul la viață veșnică pe
pământ sub TEOCRAȚIA cerească, „cerurile noi.”
Această „înviere a judecății” este speranța fiului vostru Jonathan, doamnă
și domnule Lovejoy.

MANDATUL DIVIN
Învierea generală a celor din morminte nu este în scopul umplerii
pământului, pământ care va avea populația mult redusă prin distrugerea tuturor
celor răi, „caprele”, la bătălia Armaghedonului. Cu privire la junghierea vastă din
lume prin Executorul lui Iehova, profeția spune: „Și cei ucişi de DOMNUL vor fi în
acea zi de la o margine a pământului chiar până la cealaltă margine a pământului:

33
ei nu vor fi plânşi, nici adunaţi, nici îngropaţi; vor fi gunoi pe pământ.” (Ieremia
25:33) Acel mare timp de necaz a fost prefigurat de potopul din zilele lui Noe, cu
privire la care Isus a spus: „Și dacă acele zile nu ar fi scurtate, nicio făptură nu ar fi
salvată; dar acele zile vor fi scurtate din cauza celor aleşi.” (Matei 24:21, 22, 37-
39) Acest conflict prezent între profețiții „împărat al nordului” și „împărat al
sudului” pentru dominația lumii nu este Armaghedonul, nici o parte a acestuia,
dar Armaghedonul va începe mai curând după ce acești „împărați” vor umple
măsura nelegiuirii lor prin împotrivirea față de TEOCRAȚIE și încep să strige „Pace și
siguranță.” Atunci distrugerea bruscă a Armaghedonului va veni asupra lor, și nici
unul din dușmanii GUVERNULUI TEOCRATIC al lui Iehova nu va scăpa de execuție.
Citiți Daniel 11:40, 1 Tesaloniceni 5:1-3 și de asemenea Ieremia 25:34,35.
Învierea generală, nefiind calea lui Dumnezeu ca să împlinească mandatul
divin, învierea generală a omenirii nu va avea loc până după împlinirea acelui
mandat: „fiți roditori, înmulțiți-vă și umpleți pământul.” Cei ce au parte de
învierea generală din morți nu se vor căsători nici nu vor fi dați în căsătorie, și prin
urmare nu vor fi roditori ca să-și reproducă rasa lor și să nască copii în dreptate și
să umple pământul cu o rasă dreaptă. Cine, atunci va împlini acel mandat în
dreptate și sub dreptele „ceruri noi” și Suzeranul invizibil, Cristos Isus? Aceștia vor
fi supraviețuitorii Armaghedonului, „alte oi” ale Domnului, ilustrate în parabolă ca
„oile” care fac bine la frații lui Cristos care sunt martori pentru Iehova și Împărăția
sa. (Ioan 10:16; Matei 25:31-46) Pe „capre”, judecătorul Cristos Isus le condamnă
și le face să se ducă în „focul veșnic pregătit pentru diavol și îngerii săi”; dar pe oi,
Domnul le pune de partea dreaptă a favorii și lor el le spune: „Veniți, voi
binecuvântații Tatălui meu, moșteniți Împărăția [binecuvântările] pregătită pentru
voi de la întemeierea lumii.” Aceștia vor forma „marea mulțime” care trăiesc și-i
glorifică pe Dumnezeu și pe Regele său pe pământ pentru totdeauna. - Apocalips
7:9-17.
Cei care devin „alte oi” ale Domnului trebuie acum să fugă din religie și
organizația lui Satan și trebuie să se grăbească la munții GUVERNULUI TEOCRATIC
pentru refugiu mai înainte ca Armaghedonul să izbucnească cu furie pentru a-i
distruge pe cei răi. (Matei 24:15,16) Acești „blânzi” sau cei blânzi trebuie acum
să-l caute pe Iehova și trebuie să caute dreptatea și mila, prin studierea voinței și
a scopului lui Dumnezeu, la fel cum noi facem aici în acest studiu; și ei trebuie să
se pregătească să împlinească voia și poruncile Sale, predâdându-se în deplină
consacrare pentru El și să mărturisească credincios pentru numele său și
Împărăția sa sub Cristos. Pentru ei, promisiunea lui Dumnezeu este că făcând
astfel „poate vor fi ascunși în ziua mâniei Domnului.” (Țefania 2:3) Familia lui Noe

34
cu el în arcă în timpul Potopului au fost un tip al acestor supraviețuitori ai
Armaghedonului. Când ei au ieșit din arcă, după acea distrugere a „lumii lipsite de
evlavie”, atunci Dumnezeu a reafirmat pentru Noe și familia sa mandatul divin.
(Geneza 9:1, 7; 2 Petru 2:5) Acela era un model profetic despre cum după
distrugerea „acestei prezente lumi rele” a lui Satan la Armaghedon, Iehova prin
Regele său va reafirma mandatul divin la acele „alte oi” care-și vor menține
integritatea sub marea probă la acest sfârșit al lumii și care vor fi protejați în Arca
sau organizația lui Dumnezeu și păstrați prin puterea Atotputernicului Dumnezeu
prin Armaghedon, în „lumea nouă” cu al ei „pământ nou” sub „noile ceruri.” Acei
oameni din vechime pe care Regele lui Iehova îi va face „prinți pe întreg
pământul” vor constitui noua organizație vizibilă domnitoare, adică, „pământul
nou.” Cristos Isus și întreaga TEOCRAȚIE sunt „cerurile noi.” Despre aceasta
apostolul a scris: „Noi, conform promisiunii sale, așteptăm ceruri noi și un nou
pământ, în care vor locui dreptatea.” - 2 Petru 3:13
Ieșind din locul lor ascuns al puterii lui Dumnezeu, acele „alte oi” care vor
forma marea mulțime a supraviețuitorilor Armaghedonului se vor bucura de acum
înainte de binecuvântările „noului pământ.” Primind viață de la Regele-Tată, ei
devin copiii Regelui, Cristos Isus, al cărui „nume va fi numit Minunat, Sfetnic,
Dumnezeu puternic, Tată al veșniciei.” (Isaia 9:6,7) Sub conducerea Tatălui și sub
supravegherea „prinților de pe întreg pământul” ei se vor căsători și vor naște
copii în dreptate. Astfel în supunere față de mandatul divin reafirmat pentru ei
după ce furtuna Armaghedonului a trecut, ei vor împlini acea binecuvântată
însărcinare și vor umple bucuroși pământul cu urmașii lor drepți, pe care ei îi vor
naște „în disciplinarea și avertizarea Domnului.” (Efeseni 6:4) „Pământul va
rămâne veșnic (Eclesiastul 1:4), și ei vor ocupa pământul cu încredere pentru
marele lor Rege-Tată, îl vor supune, îl vor înfrumuseța și-l vor glorifica la fel ca pe
grădina Edenului, grădina Domnului.
Despre acea lume dreptă, Isus, „Prințul Vieții” spune: „Oricine trăiește și
crede în mine, nicidecum nu va muri niciodată.” (Ioan 11:26) „Dacă un om păzește
cuvintele mele, niciodată nu va vedea moartea.” (Ioan 8:51). Continuând
credincioși, acești binecuvântați nu vor muri niciodată, dar îl vor servi și îl vor
lăuda pe Iehova Dumnezeu și pe Cristos Isus pentru veșnicie, „lumea fără sfârșit.”
- Ioan 11:25;26; Apocalips 21:4; Isaia 25:6-8.
Aceasta este speranța voastră glorioasă, domnule și doamnă Lovejoy și
Debora, și speranța fericită a tuturor persoanelor cu bună voință față de Iehova
Dumnezeu și TEOCRAȚIA sa prin Cristos Isus, și care acum caută dreptatea și mila.
Puteți citi mai multe desprea aceasta în acea carte numită: „COPII.”

35
36