Datele din literatura de specialitate arată că novacul are capacitatea de a îmbunătăţi calitatea

apei prin consumarea în mod continuu a planctonului, făcând în acest fel ca populaţia
planctonică să fie mult mai stabilă (ALIEV, 1976; VINOGRADOV, 1979; CREMER şi
SMITHERMAN, 1980; DONG şi colab., 1992).
Prin reducerea concentraţiilor de zooplancteri (care se hrănesc cu fitoplancton) şi a
fitoplancterilor de dimensiuni mari, novacul nu influenţează compoziţia şi structura de
mărime a comunităţilor planctonice (STONE şi colab., 2000).

G. Răspândire

Aristichthys nobilis este o specie indigenă în marile râuri din estul Chinei, cum ar fi
Yangtze, de unde a fost adus pentru prima dată în SUA, în 1972 de către un fermier piscicol
din Arkansas care a vrut să-l utilizeze în combinaţie cu alţi peşti fitofagi pentru a îmbunătăţi
calitatea apei şi pentru a spori producţia de peşte în heleşteele de creştere (KAMILOV şi
KOMRAKOVA, 1999).
Din cele 72 de ţări şi teritorii unde această specie a fost introdusă, a devenit stabilă în
20 dintre acestea (27%), fiind considerată probabil stabilă în 4 dintre acestea (5%), probabil
inexistentă în 10 (14%), inexistentă în 32 de ţări (44%), iar în 7 (10%) teritorii statutul său
este necunoscut.
BOSCHUNG (1992), a arătat că novacul este un peşte indigen în râurile din ţinuturile
joase din nordul şi sudul Chinei, incluzând Huai (Huai Ho), Yangtze, Pearl, West (Si Kiang),
Han Chiang şi Râul Min.
După LI şi FANG (1990), ROBINS şi colab., (1991), locul nativ al novacului îl
reprezintă sudul şi centrul Chinei. Această specie a apărut pentru prima dată în ape deschise:
râul Mississippi şi Ohio, la începutul anilor 1980, ca rezultat al scăpării de sub controlul
acvaculturii (JENNINGS, 1988).
În aprilie 1994, câteva sute de exemplare de novac alături de câteva exemplare de crap
negru (Mylopharyngodon piceus) au scăpat în râul Osage, Missouri când apele înalte au
inundat crescătoriile de peşti de lângă lacul Ozarks (ANONYMOUS, 1995). Peştele care a scăpat
în râul Missouri s-a dezvoltat şi s-a înmulţit, până în 1990, în râul inferior Kansas din Kansas,
dar şi în alte părţi (CROSS şi COLLINS, 1995).
Speciile s-au dispersat în apele din Oklahoma cu ajutorul exemplarelor aduse ilegal în
partea de sud-est din Kansas de către un fermier piscicol în 1988 (PIGG şi colab., 1993).
 Conform studiilor întreprinse de către PIGG şi colab., (1997), populaţiile de novac din
Marele Lac din Oklahoma, începând din anul 1991 au înregistrat o împrăştiere (dispersie) în
aval. Specia a fost ilegal stocată, alături de Ctenopharyngodon idella (cosaş) în unul sau
câteva heleştee de creştere din California de către un acvacultor comercial.
Novacul a fost, se pare, transportat o dată cu încărcătura masivă de biban (Perca
fluviatilis) în cursul anului 1989 de către un fermier piscicol din Okhlahoma sau Arkansas.
Exemplare de novac au fost introduse ilegal în lacul de acumulare Cherry Creek din Colorado
(DILL şi CORDONE, 1997).
Crapul marmorat se găseşte în cel puţin 18 state. Populaţiile se reproduc în râurile
mijlocii şi lin curgătoare - Mississippi şi Missouri (BURR şi colab., 1996; PFLIEGER, 1997).
PFLIEGER (1997) a găsit prima dovadă a reproducerii naturale a unei capturi aparţinând
acestei specii în râul Missouri în 1989. Alte studii (BURR şi colab., 1996) au arătat că novacul
ocupă porţiunile lin curgătoare ale râurilor Big Muddy, Cache şi Kaskaskia din Illinois ca
habitate de depunere a pontei. De asemenea, s-au găsit juvenili aparţinând acestei specii în
râul Mississippi din Illinois şi Missouri în anii 1992 şi 1994 (TUCKER şi colab., 1998).
În anul 1994 s-au colecţionat mai mult de 1600 larve aparţinând acestei specii întru-
un golf (braţ mort) al râului Black din Louisiana (DOUGLAS şi colab., 1996).
Prima identificare a acestei specii într-o apă deschisă din Arkansas are la bază două
exemplare luate din râul Arkansas în 1986; cu toate acestea, la sfârşitul anilor 1980 nu a fost
identificată o reproducere naturală a novacului în acest stat (FREEEZE şi HENDERSON, 1982;
ROBINSON şi BUCHANAN, 1988).
Conform lui DILL şi CORDONE (1997), este evident că în California heleşteele de
creştere conţin crapi chinezeşti, ceea ce a făcut ca novacul şi cosaşul să invadeze râul
Sacremento.
Novacul s-a stabilit în Sougahatchee Creek şi lacul de acumulare Yates, drenajul
Tallapoosa, Alabama (BOSCHUNG, 1992). În SUA, se consideră că novacul s-a stabilit doar în
Missouri (COURTENAY şi colab., 1991).
În Iran, specia a fost pentru prima dată introdusă în 1966 dintr-o fermă piscicolă din
regiunea Krasnodar, fosta U.R.S.S. A fost identificată în bazinul Mării Caspice, fiind stocată
şi în lacurile de acumulare de pe întreaga suprafaţă a Iranului (COAD, 1993). Crapul marmorat
a fost introdus din râul Kor în râul Fars şi a fost inventariat şi în râurile Gorgan, Tajan, Aras,
Safid şi Anzali Mordab (ABBASI şi colab., 1999; KIABI şi colab., 1999).
 ABDOLI (2000) a inventariat novacul, în general, în bazinele Sistan, Hormuz, Kor,
Yard, Kavir, Esfaham, Namak, Tigris şi Orumich şi în râurile: Gorgan, Neka, Babol, Haraz,
Chalus şi Tonekabon şi de-a lungul coastei Mării Caspice.
Referitor la reproducerea în mediul natural s-a constatat că are loc în canalul
Karakum, lacul de acumulare Kopetdag din Turkmenistan (SHAKIROVA şi SUKHANOVA, 1994;
SAL’NIKOV, 1995) şi poate eventual în apele iraniene din bazinul râului Tedzhen.
CIOLAC (2004) menţionează că, la mijlocul anilor 1990, în Delta Dunării speciile de
ciprinide asiatice au înregistrat o producţie anuală ce depăşeşte 100 t.