Importanța potențialelor auditive evocate de trunchi cerebral (BAERs) în

diagnosticul tulburărilor auditive la câine

Gabriela-Dumitrița STANCIU, M. MUSTEAȚĂ, Gh. SOLCAN 1

Studiul potențialelor auditive evocate de trunchi cerebral (Brainstem auditory evoked

potentials- BAERs) este cel mai utilizat test electrofiziologic în medicina veterinară pentru a determina
integritatea morfofuncțională a sistemului auditiv. Cu ajutorul testării BAERs, clinicianul poate să
diferențieze o pierdere de auz conductivă față de una neurosenzorială.
Studiul are drept scop descrierea aspectelor BAERs achiziționate cu electrozi de suprafață, a
semnelor clinice și a cauzelor tulburărilor auditive la câine.
Testarea BAERs s-a realizat la 14 câini cu tulburări auditive, prin stimulare mono- și
biauriculară, stimulul având o intensitate de 90 dBSPL (deciBell Sound Pressure Level), utilizând
programul ABR (Auditory Brainstem Responses). Examinarea s-a realizat sub anestezie generală cu
medetomidină (Domitor, Pfizer, Finland), 0.03 mg/kg, inj, i.m. Au fost calculate valorile latențelor,
amplitudinilor și ale intervalelor dintre unde. Rezultatele au fost analizate statistic în programul SPSS
20 cu testul Wilcoxon Signed Ranks.
Cele mai frecvente cauze ale anomaliilor BAERs au fost reprezentate de surditatea congenitală
neurosenzorială (CDS) (9/14), bolile cerebrale (3/14) și otitele internă/externă (2/14).
Modificările BAERs în ceea ce privește morfologia undelor I, II, III și V au inclus: absența
tuturor undelor BAERs, absența undelor I și II, prelungirea intervalelor undelor (I-III, III-V și I-V) și
scăderea amplitudinii tuturor undelor. Astfel, testarea BAERs a clasificat deficiențele auditive în
surditate: bilaterală (28.57%), unilaterală (35.71%), conductivă (14.28%) și hipoacuzie (21.42%).
În concluzie, deficitele auditive trebuie privite în conjuncție cu orice alterare a
comportamentului, boli cerebrale, otite, cu o anumită robă și culoare a ochilor. Când un pacient este
surd, testul BAERs este capabil să evalueze dacă deficitul sistemului auditiv este uni- sau bilateral.

Cuvinte cheie: potențiale auditive evocate, câine, electrofiziologie, deficite auditive

The importance of the brainstem auditory evoked responses (BAERs) in the

diagnosis of hearing deficits in dog

ABSTRACT

Brainstem auditory evoked potential study (BAERs) is the most used electrophysiological test
in veterinary medicine to determine morphofunctional integrity of the auditory system. When
performing the BAERs test, the clinician is able to distinguish between a conductive and a
sensorineural hearing loss.
The goal of this study is to describe BAERs findings recorded with surface electrodes, clinical
signs and causes of hearing loss in dogs.
BAERs test were recorded in 14 dogs with hearing deficits, for mono- and binaural stimulation
in response to stimulus intensities of 90 dBSPL, in the auditory brainstem response program (ABR).
Examination was made under general anesthesia with medetomidine hydrochloride (Domitor, Pfizer,
Finland) 0.03 mg kg, inj. i.m. The latencies, amplitudes and the intervals of the waves were
calculated. The results were statistical analyzed in SPSS 20 with Wilcoxon Signed Ranks Test.
The most common causes of BAERs abnormalities were congenital sensorineural deafness
(CSD) (9/14), brain disease (3/14), and otitis media/interna (2/14).
The BAERs morphological changes of waves I, II, III and V included: absence of BAER peaks,
absence of peaks following I or II, abnormal prolongation of interpeak intervals (I–III, III–V, and I–V)
and decreased amplitudes of all waves. Thus, BAERs testing classified auditory deficiencies in bilateral
(28.57%), unilateral (35.71%) and conductive deafness (14.28%), and hearing loss (21.42%).
In conclusion, auditory deficits should be regarded in conjunction with any altered behavior,
brain disease, otitis, and certain coat and eye color patterns. When the patient is deaf, BAERs test is
able to asses if the impairment of auditory system is uni- or bilateral.

1
Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară “Ion Ionescu de la Brad” Iasi, Facultatea de
Medicină Veterinară
E mail gsolcan@uaiasi.ro
 Keywords: auditory evoked potential, dog, electrophysiology, hearing deficits

INTRODUCERE

Aparatura de ultima generație ne permite astăzi depistarea pierderilor de auz la căței imediat
după deschiderea canalelor auditive externe (12-14 zile de la fătare). Explorările care se efectuează în
cazul suspicionării unei surdități sunt potențialele auditive evocate de trunchi cerebral ( Brainstem
auditory evoked responses- BAERs).
În medicina veterinară, surditatea congenitalăreprezintă o anomalie majoră de auz. Apare
după prima săptămână de viață, până la această vârstă dezvoltarea aparatului audi tiv fiind normală.
Aparatul auditiv la majoritatea mamiferelor este imatur la naștere, inervația completă a celulelor
ciliate realizându-se abia după 60 de zile. Un studiu realizat de Strain (1996) a pus în evidență că
surditatea apare în urma unei degenerescențe structurale a cohleei între a treia şi a patra săptămână
de viață. Astfel, două tipuri de leziuni degenerative ating labirintul membranos. Primul tip,
degenerescența cohleo-saculară, afectează toate structurile urechii interne, iar tipul II –
degenerescența neuro-epitelială, afectează doar organul lui Corti.
Surditatea poate fi de trei tipuri: de percepție, de transmisie și mixtă.
Surditatea de percepție sau neurosenzorială este provocată de leziuni ale nervului auditiv și
ale centrilor nervoși implicați în transmiterea informațiilor auditive. Are drept cauze: infecții, intoxicați,
leziuni vasculare, traumatisme sonore. Surditatea congenitală neurosenzorială, este o tulburare larg
răspândită la aproximativ 80 de rase de câini (11) și mai frecventă la cele cu pigmentație albă și/sau
irisul de culoare albastră (7). Prin intermediul BAER, surditatea congenitală neurosenzorială a fost
studiată extensiv în ultimii 30 de ani. Rasele cu cea mai mare prevalență a surdității neurosenzoriale
sunt reprezentate de Australian Cattle Dog, Australian Shepherd, Bull Terrier, Catahoula, Dalmatian,
English Cocker Spaniel, English Setter și West Highland White Terrier (11).
Surditatea de transmisie sau de conducere este rezultatul dificultăților care se ivesc în calea
parcursă de sunet, de la exterior spre urechea internă. Este o surditate de baraj, atunci când urechea
internă nu funcționează normal din cauza unor tulburări provocate de formarea unui dop de ceara,
pătrunderea sau formarea unor corpi străini auriculari, leziuni traumatice ale timpanului, infecții ale
conductului auditiv extern. Este provocată și de boli ale urechii medii cum sunt: otite medii acute și
cronice și mastoidită (7).
Surditatea de tip mixt include caracteristici comune atât celei de transmisie, cât și celei de
percepție.

MATERIAL ȘI METODE DE LUCRU

Problematica complexă a deficiențelor de auz a fost abordată printr-un studiu clinico-statistic

efectuat pe un lot de 14 pacienți, ales din totalul câinilor ce s-au prezentat la Clinica Medicală
(Facultatea de Medicină Veterinară Iași) în perioada 2012 - 2014. Dintre aceștia 9 erau masculi și 5
femele, cu vârste cuprinse între 2 luni și 2 ani. Majoritatea paciențlori făceau parte din 3 rase pure
(Dalmațian, n = 7; Bichon, n = 2; West High Terrier, n = 2) iar 3 erau metiși. Trei câini din totalul
pacienților cu deficiențe auditive aveau irisul de culoare albastră.
Diagnosticul de surditate a fost pus prin coroborarea datelor anamnetice, a examenului
neurologic și a testării BAERs. Capacitatea de auz, testatӑ prin aplicarea unui zgomot brusc (bătutul
din palme) a fost evaluatӑ ca absentӑ la 5 cȃini și slabӑ/ mult diminuată la 9. În cazul tuturor
pacienților nu au fost raportate deficite vizuale, traumatisme craniene sau expunerea la medicamente
ototoxice.
Examinarea neurologică standard a fost efectuată la toți pacienții, în condiții de confort termic
și psihic, după o perioadă de acomodare cu examinatorul. Au fost evaluate antecedentele patologice,
dar și cele heredo-colaterale. Pentru fiecare pacient în parte a fost efectuat un control otoscopic.
Examinarea BAERs a fost efectuată numai la pacienții cu vârstă de peste 2 luni, perioadă după care
caracteristicile și morfologia undelor nu mai suferă modificări (7, 12). Artefactele determinate de
contracțiile musculare (în special, cele datorate de mușchii feței și gâtului) au fost eliminate cu
ajutorul anesteziei generale. Protocolul anestezic este compus din medetomidină (Domitor, Pfizer)
administrat intramuscular 30 µg/kg. După poziționarea pacientului în decubit sterno-abdominal,
examinarea BAERs s-a realizat cu aparatul de electrodiagnostic Neuropack S, MEB 9400 K (Nihon
Kohden) utilizând programul ABR (Auditory Brainstem Response). Electrozii de suprafață au fost
plasați după cum urmează: electrodul activ la nivelul vertexului, cei de referință la baza fiecărei urechi
pe protuberanțele mastoide și cel de împământare retroocipital, la nivelul liniei mediane.
Nomenclatura electrozilor este similară celei descrisă de sistemul 10-20 (15) din medicina umană,
sugerată de Societatea Americană de Neurofiziologie Clinică (12), fiind așezați la distanțe egale între
ei pe scalp pentru a conferi consistență testului (1, 8). Fixarea electrozilor s-a realizat cu pastă
adezivă (EEG Paste Elefix Nihon Kohden), după ce pielea a fost rasă și degresată cu alcool, iar celulele
moarte îndepărtate cu crema abrazivă Skin Pure Nihon Kohden. Înainte de a efectua testarea a fost
verificată impedanța, care întotdeauna s-a situat sub valoarea de 5Ω pentru ca testul să fie valid.
Testarea a fost efectuată pentru fiecare ureche în parte, la o intensitate a stimulului de 90 dB
SPL – (deciBell Sound Pressure Level), în timp ce sensibilitatea urechii netestate a fost blocată cu un
zgomot de fond alb cu o intensitate de 40 dB SPL. Stimularea repetitivă sub formă de click-uri s-a
realizat la intervale de o milisecundă prin intermediul căștilor aplicate la nivelul conductelor auditive
externe. Fiecare undă a fost calculată ca medie a 1000 de stimulări (14), folosind filtrele trece – sus la
100 Hz și trece – jos la 3000 Hz (1, 4), permițând focusarea testării BAER pe anumite latențe.
Undele au fost notate manual, fiecare vârf pozitiv situat înaintea deflexiunii majore primind
câte o cifră romană cuprinsă între I și V. După numerotare au fost măsurate latențele și amplitudinile
tuturor undelor, precum și intervalele dintre latențele I-III, III-V și I-V. Artefactele au fost rejectate
automat, iar dacă acestea au avut o pondere superioară a 5% din cele 1000 de stimulări, testul a fost
repetat.
Analiza statistică. Datele au fost introduse inițial în Microsoft Excel, program cu ajutorul căruia
a fost realizată statistica descriptivă. Apoi, pentru realizarea statisticii analitice au fost transferate în
programul informatic SPSS 17, în cadrul acestuia folosindu-se testele Wilcoxon Signed Ranks şi t
ajustat prin metoda Bonferroni, pentru a elimina eroarea setului de comparații şi pentru a se controla
șansele de a comite eroarea de tip I pentru 2 eșantioane perechi, pentru a determina prezența sau
absența diferențelor statistice dintre cele două urechi (dreaptă şi stângă).

REZULTATE ȘI DISCUŢII

Pacienții noștri se încadrează în standardele surdității descrise de-a lungul timpului, aceasta
fiind frecvent asociată cu o pigmentație albă și/sau irisul de culoare albastră (7, 13). Din moment ce
nu toți câinii cu robă albă cu sau fără pete și iris albastru suferă de surditate, se poate argumenta că
acest rezultat variabil este o consecință a afectării incomplete a unei gene cauzatoare sau a unora
adiționale ce stau la baza reglementării expresiei genei pigmentului (12). Metoda prin care surditatea
se transmite genetic la câine este de obicei necunoscută și se consideră că la baza ei stau cauze multi-
genice, prezența a două tipuri diferite de gene autozomal recesive ale surdității sau o genă cu afectare
incompletă (13).
Examenul neurologic a fost clasificat ca fiind normal la 9 pacienți și anormal asimetric la 5
(anomaliile erau situate numai pe o parte a corpului). În urma efectuării testului BAERs s-a urmărit
identificarea modificărilor apărute în morfologia undelor (lipsa uneia sau a mai multor unde, prezența
platoului între undele III-V, a descărcărilor multiple între unde) sau a latențelor și amplitudinii undelor
(fig. 1 a, b; 2 a, b; 3). După efectuarea analizei morfologice a tuturor undelor BAERs la câinii cu
tulburări auditive s-a observat: absența tuturor undelor BAERs atât la stimularea uni-, cât și
biauriculară cu o intensitate a stimulului de 90 dBSPL la 4 câini – surditate bilaterală (28.57%),
absența tuturor undelor numai la stimularea monoauriculară (3 cazuri – urechea stângă, 2 cazuri –
dreapta sugerând – surditate unilaterală), respectiv la 35.71%, absența undelor I și II la 2 câini
(14.28%)– surditate conductivă, prelungirea intervalelor undelor I-III, III-V și I-V și scăderea
amplitudinii tuturor undelor la 3 cazuri – hipoacuzie (21.42%).
 Fig. 1a. Test BAERs normal, Câine, Ciobănesc Fig. 1b. Câine, West Highland White Terrier, 1an 6
german, 2 ani. L – urechea stângă (left), R – urechea luni – Hipoacuzie bilaterală
dreaptă (right), B - biauricular Scăderea amplitudinii tuturor undelor, atât la
stimularea mono-, cât și la cea biauriculară

Modificările apărute în morfologia amplitudinii undelor BAERs sunt consecința unei combinații
între reducerea numărului de neuroni disponibili în a oferi un răspuns la un semnal dat și o diminuare
a sincronizării acestora și/sau o reducere a valorii potențialului endolimfatic (1), rezultând o scădere a
amplitudinii undelor - hipoacuzie.
Prelungirea intervalelor undelor I-III, III-V și I-V reflectă modificări în timpul de conducere
neuronal (2).

Figura 2a. Testare BAERs la un câine, Dalmațian, Figura 2b. Cățea, Dalmațian, 3 luni – Surditate
surditate neurosenzorială unilaterală. Lipsa tuturor neurosenzorială bilaterală. Lipsa tuturor undelor, atât la
undelor la stimularea monoauriculară dreaptă (R) stimularea mono-, cât și la cea biauriculară.
 Figura 3. Testare BAERs la un câine metis, de 3
ani cu otită – surditate conductivă. Lipsa undei I la
stimularea monoauriculară stângă (L) și la cea
biauriculară (B) și a undelor I și II la stimularea
monoauriculară dreaptă (R)

Fiziopatologia și genetica surdității unilaterale nu este complet elucidată. La baza acesteia se

presupune că stau diferite stadii de degenerare la nivelul celor două urechii, chiar dacă cele mai multe
studii nu au reușit să pună în evidență o degenerare progresivă cohleară (6, 11, 15) sau existența mai
multor forme de anomalii la nivelul celor două urechi, una fiind mai severă decât cealaltă.
Raportat la numărul de cazuri cu surditate uni- (SU) și bilaterală (SB), cât și la cei cu
hipoacuzii, am constatat o incidență de 11.2 % a surditӑții unilaterale și de 5.07 % pentru cea
bilaterală, adică o medie de peste 16 % a tulburărilor auditive și o distribuție inegală a cazurilor între
sexe, cu predominanța masculilor (64.28 % masculi vs. 35.71 % femele). Aceste rezultate sunt
similare cu cele semnalate până în prezent în literatura de specialitate, unde a fost evaluată incidența
surdității în funcție de localizarea uni- sau bilaterală, pentru rase precum: Border Collies (2.3% SU vs.
0.5% SB) (7), Bull Terriers (9.9% SU vs. 1.1% SB) (13), Australian cattle dogs (12.2% SU 2.4% SB)
(13), English Setters (12.7% SU vs. 2.4 SB) (11) și English Cocker Spaniels (7% SU vs. 1.8% SB)
(11).
Prevalența surditӑții pe sexe a fost evaluatӑ, deoarece în studii anterioare (5, 10) aceasta a
fost semnalatӑ cu o mai mare frecvențӑ la femele, nefiind însă foarte clar dacă la baza acestor
rezultate stă un mecanism genetic. Alte studii nu au relatat nici o diferență între cele două sexe (7).
Rezultate asemănătoare cu ale noastre au fost raportate de Strain (1996), într-un studiu realizat pe
1031 cȃini din rasa Dalmațian ce a urmărit surditatea congenitală în asociație cu markeri fenotipici. La
baza acestei variabilități a surdității pe sexe poate sta faptul că testarea BAERs reprezintă o
investigație voluntară, determinând astfel o eșantionare a populațiilor investigate inducând o
prevalență selectivă, mai mare la femele decât la masculi.
Dintre pacienții diagnosticați cu diferite tipuri de surditate, 7 (50%) făceau parte din rasa
Dalmațian. În literatura de specialitate, este recunoscut faptul că această rasă are cea mai mare
incidență a surditații (fie ea uni- sau bilaterală), cu valori cuprinse între 16,5 și 30 % (12, 15). Deși
ereditatea și segregarea unor gene majore implicate în apariția surdității penru rasa Dalmațian au fost
puse în evidență (10, 15), acestea nu sunt caracteristice și suficiente pentru toate rasele. Mai mult
decât atât, surditatea neurosenzorială la Dalmațian este asociată cu genele responsabile de
pigmentația pielii (12, 13).

CONCLUZII

După analiza BAERs cu o intensitate a stimulului de 90 dBSPL, tulburările auditive au putut fi

clasificate astfel: hipoacuzie – 3 cazuri (21.42%), surditate neurosenzorială – 9 cazuri (64.28%),
surditate conductivă la 2 câini (14.28 %).
 Analiza morfologică a undelor BAERs a pus în evidență absența tuturor undelor BAERs atât la
stimularea uni-, cât și biauriculară cu o intensitate a stimulului de 90 dBSPL, absența tuturor undelor
numai la stimularea monoauriculară, absența undelor I și II, prelungirea intervalelor undelor I-III, III-
V și I-V și scăderea în amplitudinilor a undelor.
Deficițele auditive la câine trebui privite în conjuncție cu orice alterare a comportamentului,
boli cerebrale, otite, cu o anumită robă și chiar culoare a ochilor. Când un pacient este surd, testul
BAERs este capabil să evalueze dacă deficitul sistemului auditiv este uni- sau bilateral.

Mulțumiri: Cercetările au fost finanțate prin proiectul POSDRU/159/1.5/S/132765: „Programe

doctorale și postdoctorale pentru promovarea excelenței în cercetare, dezvoltare și inovare în
domeniile prioritare – agronomic și medical veterinar, ale societății bazate pe cunoaștere” de către
Fondul Social European 2007-2013.

BIBLIOGRAFIE

1. Arnold S. (2007) - The auditory brainstem response. In: R. Roeser, H. Hosford-Dunn, & M.
Valente’s (Eds.) Auditory: Diagnosis, treatment strategies, and practice management (2nd
ed.)., Thieme-Medical Publishers, New York.
2. Braund KG. (1986) - Clinical Syndromes in Veterinary Neurology.Williams & Wilkins,
Baltimore.
3. Burkard R.F., Don M., Eggermont J.J. (2007) -Auditory evoked potentials basic principles and
clinical application. Williams and Wilkins, Baltimore.
4. Kawasaki Y., Inada S. (1994) -Peaks of brainstem auditory evoked potentials in dogs. Vet.
Res. Commun., 18, 383-396.
5. Holliday TA, Nelson HJ, Williams DC, et al. (1992) -Brainstem auditory evoked response
abnormalities in 900 Dalmatian dogs. J Vet Intern Med; 6, 166-174.
6. Musteață M., Neculae I., Armașu, M, Balan C.B., Solcan G. (2013) -Brainstem auditory evoked
potentials in healthy cats recorded with surface electrodes. Acta Vet Brno, 82, 97-101.
7. Platt S., Freeman J., Stefani A.D., Wieczorek L. & Henley W. (2006) -Prevalence of unilateral
and bilateral deafness in Border Collies and association with phenotype. J. Vet. Intern. Med.
20:1355-1362.
8. Picton T.W. (2011) -Auditory brainstem responses: peaks along the way. Human auditory
evoked potentials. Plural Publishing, San Diego; p. 213–45.
9. Poncelet L.C., Coppens A.G., Deltenre P.F. (2002) - Audiograms estimated from brainstem
tone-evoked potentials in dogs from 10 days to 1.5 months of age. J Vet Intern Med; 16:674–
679.
10. Sims MH, Shull-Selcer E. (1985) -Electrodiagnostic evaluation of deafness in two English
Setter littermates. J Am Vet Med Assoc; 187:398-404.
11. Strain G.M. (1999) -Congenital deafness and its recognition. Vet Clin North Am Small Anim
Pract; 29:895–907.
12. Strain G.M. (1996) -Aetiology, prevalence and diagnosis of deafness in dogs and cats. Brit.
Vet. J. 152:17-36.
13. Strain G.M. (2004) -Deafness prevalence and pigmentation and gender associations in dog
breeds at risk. Vet. J. 167:23-32.
14. Venker‐van Haagen A.J, Siemelink R.J.G., Smoorenburg G.F. (1989) – Auditory brainstem
responses in the normal beagle, Veterinary Quarterly, 11:3,129-137.
15. Wilson W.J., Bailey K.L., Balke C.L., D'Arbe C.L., Hoddinott B.R., Bradley A.P. (2006) -On the
dual structure of the auditory brainstem response in dogs. Clin Neurophysiol; 117:2211–20.