Michelangelo, Crearea Introducere Vi oferim, in acest al doilea studiu de caz, ,.Dimen siunea religioasi a existentet’, o incursiune in spafiul spiritual al medievalitijii noastre istorice, farda ignora reperele intelectuale si culturale ale Occidentului crey os intr-un sens foarte tin, precum si fenomenul rel larg, Este necesari aici o radiografie a Evului de Mijloc occidental si rominesc deopotriva, plecind de la un fapt definitoriu pentru religiozitatea dintotdeauna a omului relatia acestuia cu divinitatea, deci cuo instanfa superioara, transcendenta, perfecta. Prilej de reflectie si meditate, sentimentul religios devine pentru om 0 cale de a se infelege atat pe sine, ca fiinfa rationala, ins perisabila, cat si pe ceilalti Sacrul. Homo religiosus © buna introducere in domeniuil sacrulu in cartea Sacrul si profamul (1957), lucrare ‘le dou coordonate centrale ale vie Mircea Elia care sintetizeazi tiiumane: sacrul, caracteristicd a lui Homo religiosus si profanul,ilustrand ordinea material, cotidiand a lumii in care triim, De atfel, o dorinfa perpetua a omului a de a evada din profan, din peisajul social uneori monotond sau fost act obignuit, din istoria de zi cu 2 xc —lt~” i Adam (1508. 512), Capela Sixtina, Vatican nedreapti,alteori brutal si {ilor arhaice sau medievale este, din acest punct de tor. Asa cum se poate vorbi despre 0 ngeroasi, Cazul societi- vedere, convin; istorie umana ~ pe care o putem numi profand si ai citei actori suntem noi, oamenii -, exista si 0 istorie sacra, superioara, cea aeilor, dar sia miturilor de ier si de azi (de la vechile mituri egiptene sau g mane, pana la miturile lumii actuale: ,Googh Jobs” sau ,Harry Potter”). In fond, ce este 0 sirbatoare religioasd, fie ea crestind sau hindusa? Raspunsul ni-l ofera tot Eliade, in acelasi studiu: ,0 reactualizare a unui eveniment primordial, a unei istorii sacte” (op. cit. p. 93). Prin urmare, omul poate deveni un participant activ la restabilirea ordinii sacre prin ritualuri, s&rba tori gi traditii dintre cele mai diverse, prin ,imitarea” divinitatii imitatio Dei). Omul ar putea depasi haosul social, profan, apeland la ordinea sacra, stabilizatoare, de multe ori constructiva pentru istoria oricirui individ: «=Pentru Homo religiosus, sacrul reprezinta, de milenii, tun instrument in infelegerea propriei sale conditi, in transformarea haosului in cosnios, in elaborarea unei sciri de valori.’ (Julien Ries, Sacrul in istoria religioasa aon rad. rom, Roxana Utale, Editura Polirom, Iasi, 2000, p. 229) Marile intalniri ale omului cu experi entele religioase sunt notabile. Omul (fie el rel POhwUPrOrene WOR eeeennereligios) are nevoie de o protectie sacra: comunita tea, prietenia, dragostea, transcendenfa sunt valori fra de care existenta umana ar fi o simpli teorie lipsita de fanctionalitate: ,Chiar siaceia dintre noi care nui nutresc convingeri religioase sau supranaturale au nevoie de {ntalniri regulate, ritualice cu nofiuni precum acelea de prietenie, comunitate, recunostinta sau transcendenfa. Nu putem miza pe faptul ca vom gsi calea catre ele pe cont proprit.” (Alain de Boton, Religia pentru ati, Editura Art, Bucuresti, 2008, p. 279) Biserica i societate Biserica, institufie sacra, milenara, este spatiul deschis reflectiei,locul unde ~ de obicei - omul religios poarta un dialog secret cu divinitatea, Into lume alerta, domi: nati de divertisment si tehnologie, de imagini diverse, un astfel de_,Templu al Reflectiei’ cum il mumeste eseis- tul Alain de Botton, este absolut necesar. Intr-o societate in care omul a uitat si-si mai pun anumite intrebari vitale, poate ci o asemenea institutie ar conferi coerenta silegitimitate momentelor de singurstate’ (Alain de Bot- ton, op. cit, p. 245), iar meditatia (sau filozofia singura ‘atii) ar capita astfel un sens mai adanc. Daca timpul profan este unul dinamic, cel sacru pare ca sti aici in loc. ‘Omul medieval gi divinitatea Lucrurile se prezintd altfel in Evul Mediu, epoct a ‘credinjei. Dac Dumnezeu este fiinfa absolut, Creato sul, trebuie si stim ci monarhul sau, in cazul Tarilor Romane, Domnul este ,reprezentantul divinitati pe p- jmsint’ modelul romanesc imitndu-I pe cel bizantin (vezi IS Tudor Teoteoi, ,Organizarea bisericeasea’, in Istoria iromnilor, vol. IV, Editura Enciclopedica, Bucuresti 12001, p. 250). De fapt, Biserica a reprezentat (ca si Dom- Inia) un factor foarte vizibil al puterii in societatea teo- rica medievala, Sentimentul religios este ins mult evident la omul obisnuit, cel care adera fird rezerve ddogmele bisericii crestife. Nu in ultim de stimulare pentru educajia medieval lau reprezen: adeseori, manastirile, adevirate ,scoli care pregiteau 4, grmatici, dascali si logofeti pentru curtile dom: ti si boieresti” (Tudor Teoteoi, art. ct, p. 258) Imaginarul medieval. Despre enigmaticul ,dincolo”. Foarte bine gindite sunt, cu deosebire in Evul Mediu -geografisacre, reprezentiri ale lumii scidental, ace a de dincolo. Numeroase picturi au ca subiect lumea de dupa moarte, iar literatura nu e nici ea strana de acest subiect. Este suficient si amintim o creayie monumen: tala ca Divina comedie a lui Dante Alighieri ca si ne facem o imagine despre cele trei trepte ale enigmati- cului ,dincolo’, care, in traditia catolica, sunt Infernu Purgatoriul si Paradisul, Referinfele la Infern, subiect de spaima pentru pacitosii crestini, nu vor lipsi nici dln creafile unor autori religiosi romani de mai tarziu, precum Varlaam sau Antim Ivireanul, reprézentativi pentru elocinga de la amvon. Pacatul si urmarile lui In prima carte a Tore ebraice (Cartea Faceri),un rol deosebit il ocupa problema sentimentului culpabilitii umane, Drumul este sinvos, stiindu-se i faimosul cupha Adam i Eva s-a dovedit neascultator fafa de Dumnezeu, incalcind poruncile divine. Autodistrugerea omului prin pacat va fi un subiect dezbatut in lucrir foarte diferit®, dela cele de filozofie clasicd, pana la nenumaratele studi moderne care apelea7a la miturile bible. Revelatiile rugaciunii Un moment de suspendare a timpului il reprezinta rugiciunea, forma spirituala de comuniune cu divini- tatea, dar si fenomen de interiorizare a gandirii. Asa cum exista o ,rugiciune a inimii’, practicata de isihasti precum Grigorie Palama, poate exista si o rugiciune ipsita in general de orice leg cuvine intai si lism rautatea, jafurile, strambatatile, uurdciunea, vrajba, zavistia si atunce sa ne rugim, pen- tru caci atunce vom afla ascultatoare urechile lui Dum- nezeu. Ca rice sfantul oann Zlatoust: «Cand din buze curate iase rugiciunea, atunce ajunge la nemomita urechia stapinului.» Cdnd noi suntem cura, atunce ajunge si rugiciunea noastra la ceriu” (Antim Ivirea- nul, Didahii, postfafa si bibliografie de Florin Faifer, Editura Minerva, Bucuresti, 1983, p. 128) Pe de alta parte, societatea moderna pare sa se dis- tanteze de momentele de reflectie, de acea .gindire profunda” despre care vorbeste Alain de Botton: .Gan direa profundi, introspectiva, care a generat multe dintre cele mai importante realizar’ ale omeniri, est tint atac fira precedent. Intotdeauna avem prin prea aparat care ne garanteaz un refugiu fascinant si lasciv din fata realitatit” (in op. cit, p. 245) Este de adaugat ca igiciunea reprezintd si un fapt de cainga rece, obiectiva a sinelui, ocale de a relua legiturile uitate, neactualizate, cu instanta superioara. Primele manifestari livresti Inceputurile culturii romane siin traducerile din slavon ale unor texte religioase (notabile sunt, pentru secolul al XVI-lea, Codicele Voro- nejean, Psaltirea Scheiand, Psaltirea Voroneteand si Psaltirea Hurmucachi). bnvatatturile lui Neagoe Basarab ciitre fiul sdu Teodosie constituie un tratat cu un pro- rnunfat caracter etic, dar si politic, domnitorul trebuind si-l ia ca model pe Hristos insu (,imitatio Christi”) Invafaturile,..au drept surse opere importante pentru spatiul risdritean (de la Cuvéntarile lui Toan Gura de ‘Aur si Scara lui loan Seararul, pana la cirtile populare ise trebuie ciutate de tipul Alexandriei, cu o larga circulatie in epoca). Au cexistat, desigur, in spatiul romanesc manifestar literare religioase si inainte, daca avem in vedere acele imnuri (pripeale) ale lui Filotei monabul in cinstea Fecioarei Maria sau numeroasele scrieri hagiografice (vietile de sfin{i), precum Mucenicia sfantului si slivitului marelui mucenic foan cel Nou, datorata lui Grigore ‘Tamblac insd operele cu caracter religios care ne intereseaza in mod deosebit sunt cele scrise in limba romana, fie ele traduceri sau lucrari originale, Acelasi lucru este vala- bil i pentru poezia religioasa. In definitiv, multe dintre vechile poeme ne ofera ,savoarea intact a unui moment din evolutia limbii poetice, cu vocabularul si sintaxa ei arhaici’,fapt subliniat de Nicolae Manolescu (vezi Isto ria criticd a literaturii romane. 5 secole de literatura, Editura Paralela 45, Pitesti, 2008, p. 27). Acelasi secol, al XVE-lea, e legat si de activitatea diaconului Coresi, mpresionanta gi totodata necesara pentru raspandirea limbii romaine. Merit semnalate Iucrari precum: Ca tehismul (1359), Tetraevangheliarul (1561), Apostolul (1563), Cazania (1564), Liturghierul (1570), Psaltirea (1570) sau Evanghelia cu invafaturd (1581), multe din: tre ele fiind instrumente de studiu in scoli sau in bise rici (prezentand, deci, si un caracter functional). Literatura religioasa Despre o literatura religioasi propriu-zisi scris4 in romaneste putem vorbi odata cu secolul al XVI-lea Operele lui Varlaam si Dosoftei, ca si traducerea inte gral a Biblii (1688) constituie reperele centrale pentru a ceea ce numim ,dimensiunea religioasa a existentei Oratoria religioasa a epocii il are ca reprezentant pe mitropolitul Varlaam, autorul unei Cazanii (Carte roméneasca de invitaturd la dumenecele preste an si la praznicele impartest sila svanti mari) din 1643, opera cu caracter omiletic, liturgic si hagiografic. Dincolo de subiectele teologice, abordate uneori win felul ,irdnesc” (Nicolae Manolescu, op. cit, p.47),exista la Varlaam un farmec aparte al limbii siun ton moralist: ,Deci te pra sesti, plcitoase? Ce te lenevesti? Ce astepti? Fost-ai sot feciorului celui curvariu cdnd au fost in pacate? Fii-i sot gacum cind si pocaiaste. Scoalé situ din pacatee tale, plraseste st faptele ceale real, suspina, lacramadza si tu ca dinsu. Destulu-ti iaste cat ai petrecut in rauti. Agiunge-ti cit ai ficut voia diavolului,[..] Apropie-te catra Dumnedziu, cela ce nu iubeaste perirea picatosu lui? Talentul de povestitor, comparabil cu cel al lui Ton Neculce sau al lui Creanga, a fost semnalat de criticiéli- terar: ,Varlaam este, cu siguranfa, primul nostru poves- titor, ale cau istorisiri pot fi asemanate, in primitivitatea lor plina de farmec, cu picturile murale din bisericile medievale moldovenesti, unde se vid aceleasi episoade din viafa sfintilor ori aceleasi migcdtoare scene ale Jude- catii din Urma? (Nicolae Manolescu, op. cit. p. 47) CO creajie aparte este de regisit sila Dosoftei, tradu itor ingenios al psalmilor biblici. Psaltirea sa, publi cati in 1673, este ,intaiul monument de limba poet romaneasci" (Nicolae Manolescu, op. cit. p. 32). Ver- sificatorul Dosoftei e remarcabil prin efectele inedite pe care le creca7a (rime, muzicalitate, plasticitate, so Jemnitate etc.). Exista versuri foarte moderne, unele anuntindu-l pe Tudor Arghezi: ,Muste cAnesti le-au trimis si-i pigcey Si-ntr-asternut broastele si le migced u Rieuste i-au Cu gindacii i-au sterpit de poame./ bigat in foame,/ Cu omide le-au facut scumpete/ $i viile le-au intors in sete” (Psalmul 77) Publicata in 1688, Biblia de la Bucuresti fost tradus (dupa o versiune greaca tiparita la Frankfurt) in peri- ‘oada domniei lui Serban Cantacuzino, la acest proiect colaborand, intre ali, frafii Serban si Radu Greceanu. Traducerea a contribuit, de asemenea, a impunerea gra iului muntean (devenit baza limbii literare romanesti Mai putin cunoscut, textul cronicarului moldovean Miron Costin Viiata lumii, ,lamentatie tipict pe tema uuniversaltii mori, fara vreun accent individualist” (Ni colae Manolescu, op. cit p. 30), are drept sursé de inspi- ratieatit cartea Ecleviastului (din Vechiul Testament), cit